FARMACOLOGIE
Farmacologia este stiinta care se ocupa cu studiul substantelor medicamentoase.
Farmacocinetica se ocupa cu transformarile suferite de medicament in organism. (schimbarile cantitative, dependente de timp, atat ale concentratiei plasmatice a medicamentului cat si a cantitatii totale de medicament din organism care urmeaza administrarii pe diferite cai). Farmacocinetica se refera la/include caracteristicile medicamentului cu privire la absorbtie, distributie, metabolism si excretie.
Farmacodinamica studiaza actiunile si mecanismele de actiune ale medicamentelor asupra 555d36f organismului uman. Astfel ea se ocupa cu actiunile agentilor farmacologici, utilitatea terapeutica a drogurilor, mecanismul lor de actiune, toxicitatea si efectele secundare.
Farmacotoxicologia studiaza efectele adverse ale medicamentelor, prevenirea si tratamentul lor.
Varsta inaintata se caracterizeaza printr-un consum sporit de medicamente, datorita asocierii frecvente a bolilor cornice precum si suprapunerii suferintelor acute, si prin suscebilitatea crescuta la acestea, cu o frecventa mare a reactiilor adverse.
Simptomele
si semnele reactiilor toxice medicamentoase sunt nespecifice, bolnavul
prezentandu-se de urgenta pentru hipotensiune arteriala, aritmii, greturi,
varsaturi, confuzie, fatigabilitate sau retentie
Particularitatile administrarii medicatiei la varstnici depinde de:
Structura
chimica a substantelor folosite, de solubilitatea lor si de
Modificarile pe care procesul de imbatranire le produce in organism.
Calea de administrare
Medicamentul este o substanta (compus) care se administreaza in vederea prevenirii, ameliorarii, diagnosticarii sau videcarii unei boli sau a unui sindrom. Formele medicamentoase sunt modalitati concrete de conditionare a substantelor medicamentoase. Acestea pot fi (in functie de consistenta) solide, semisolide, lichide sau gazoase.
a) formele solide: comprimate, capsule, pulberi, pilule, drajeuri, granule, supozitoare, ovule.
b) formele semisolide (moi): unguente, emplastre(plasture),lichide adezice, ceratele.
c) formele lichide se clasifica in functie de lichidul in care este dispersata substanta active(medicamentul) in:
apoase nezaharate: solutii, suspensii
apoase zaharate: siropuri, potiuni
alcoolice: solutii alcoolice, tincturi.
uleioase: solutii uleioase, uleiuri cu proprietati farmaceutice proprii (untura de peste, ulei de ricin).
d) formele gazoase: aerosolii
Acelasi medicament se poate prezenta sub mai multe forme farmaceutice, in functie de calea de administrare dorita.
Capsulele sunt preparate farmaceutice formate din invelisuri care contin doze unitare de substante active si excipienti. Sunt destinate administrarii orale.
Emplastrele (plasturii) sunt constituite din sapunuri, ceruri, substante grase, cauciuc, ca atare asociate intre ele sau cu substante medicamentoase. Pot fi plasturi medicamentosi (utilizati in scopul administrarii de medicamente, in scop terapeutic) sau plasturi adezivi (utilizati pentru acoperirea leziunilor cutanate, in vederea protectiei mecanice, sau pentru fixarea pansamentelor, sondelor etc).
Sunt 2 cai majore de administrare a medicamentelor: enterala si parenterala. Ruta este aleasa in primul rand tinand cont de proprietatile medicamentului (hidro- sau lipo- solubil, ionizat sau nu) si de obiectivul terapeutic (rapiditatea efectului, distribuite limitata la o anumita zona) etc.
A) Calea Enterala cuprinde administrarea:
1) Orala - cea mai comuna, dar si cea mai variabila, presupunand cel mai complicat traseu pana la tesuturi.
- unele medicamente sunt absorbite in stomac. Totusi duodenul este de cele mai multe ori locul de intrare a drogului in sange, datorita suprafetei mai mari de absorbtie.
- marea majoritate a medicamentelor absorbite din tubul digestiv intra in circulatia portala si ajung la ficat pana sa treaca in circulatia generala. Primul pasaj hepatic limiteaza eficacitatea multor agenti la administrarea orala. De exemplu peste 90% din Nitroglicerina, Propranolol si Lidocaina sunt inactivate la o singura trecere prin ficat.
- ingestia alimentelor concomitent cu cea a medicamentelor poate influenta absorbtia. De exemplu prezenta alimentelor in stomac intarzie evacuarea gastrica astfel incat drogurile care sunt distruse in mediul acid (cum ar fi Penicilina) devin indisponibile pentru absorbtie.
2) Sublinguala - plasarea sub limba permite difuziunea medicamentului in reteaua capilara si de acolo trecerea directa in circulatia sistemica. Medicamentul ocoleste astfel intestinal, circulatia portala si ficatul, evitand astfel metabolizarea si inactivarea sa.
3) Rectala - circa 50% din circulatia rectala ocoleste circulatia portala, astfel inactivarea de catre ficat este minimizata. Atat administrarea sublinguala cat si cea rectala prezinta avantajul ca evita distrugerea medicamentului de catre enzimele intestinale sau de pH-ul scazut din stomac. Calea rectala este folositoare si in cazul medicamentelor care induc voma sau daca pacientul deja varsa. Astfel calea rectala este deseori folosita pentru administrarea medicatiei antiemetice.
B) Calea Parenterala este folosita pentru:
a)medicamente prost absorbite de tubul digestiv,
b)pentru agenti instabili in tubul digestiv, cum ar fi Insulina,
c) in cazul pacientilor inconstienti/comatosi,
d) cand se urmareste un debut rapid al efectului terapeutic.
Aceasta cale permite cel mai bun control al dozei de medicament administrate organismului.
Cele 3 cai parenterale sunt:
1) Intravasculara
a) Intravenoasa (IV) este cea mai utilizata cale parenterala.
Prin administrarea IV medicamentul evita tractul GI si astfel primul pasaj hepatic. Dezavantajele ar fi urmatoarele:
- odata cu administrarea IV se pierd strategii precum emeza sau administrarea de carbune activat, care pot indeparta o fractiune din medicamentele administrate pe cale orala.
- prin administrarea IV pot fi introduce in circulatie bacterii, prin contaminare.
- administrarea IV poate induce hemoliza.
- prin administrarea IV se pot induce reactii adverse produse de o atingere prea rapida a unor concentratii prea inalte a medicamentelor in plasma si la tesuturi.
- injectarea trebuie facuta lent, in cel putin 1 minut, timp necesar unui circuit complet al sangelui deoarece realizarea brusca a unei concentratii mari de medicament la nivelul inimii si zonelor reflexogene poate genera reactii adverse grave, chiar letale.
b) Intraarteriala - mult mai rar folosita decat cea IV.
2) Intramusculara (IM) - pot fi solutii apoase sau preparate de depozit (suspensia unui medicament intr-un vehicul non-apos, cum ar fi etilenglicol sau solutii uleioase. Absorbtia medicamentelor in solutii apoase este rapida, in vreme ce a celor in solutii uleioase este lenta.
- necesita absorbtie si este mai lenta decat calea IV.
Calea
a-i prelungi actiunea la nivel local (Epinefrina are efect vasoconstrictor, diminuand astfel indepartarea medicamentului, de exemplu Lidocaina). Absorbtia este lenta si injectarea dureroasa deoarece tesutul subcutanat are o vascularizatie redusa dar o inervatie bogata. Astfel nu se folosesc solutii iritante sau suspensii. Solutiile cu concentratia osmotica diferita de cea a tesuturilor nu se injecteaza in volume mai mari de 5 ml.
C) Alte Cai de Administrare
1) Inhalatorie - asigura administrarea rapida a unui medicament printr-o arie mare de mucoasa a tractului respirator si a epiteliului pulmonar, producand un efect aproape la fel de rapid ca administrarea IV.
- este folosita pentru medicamente care sunt gaze (anestezice) sau care pot fi dispersate intr-un aerosol. ( Aerosolul reprezinta starea in care particule foarte fine ale unui lichid, unei solutii sau unui solid se gasesc dispersate intr-un gaz).
- aceasta cale este preferata si convenabila pentru pacientii cu acuze respiratorii (astm, BPOC), deoarece medicamentul este administrat direct la locul actiunii iar efectele secundare sistemice sunt astfel diminuate.
2) Intranazal Ex: Desmopresina (ADH sintetic), Cocaina.
3) Intratecal / Intraventricular - Medicamentul este introdus direct in lichidul cefalorahidian.
4) Topic - cand se urmareste un efect local al medicamentului, Cum ar fi unguent, crema etc. Exemplu: Clotrimazol crema in tratamentul dermatofitiilor.
5) Transdermic - Aceasta ruta duce la obtinerea unor concentratii sistemice prin administrarea medicamentului prin intermediul unui patch (sistem transdermic, plasture) care se lipeste/aplica pe tegument. Aceste medicamente trebuie sa aiba o solubilitate foarte mare. Exemple: Nicotina, derivati nitrati impotriva angorului (Nitroglicerina), hormoni estrogeni (Estradiol), Scopolamina, Clonidina, Fentanil, Testosteronul.
Administrarea medicamentelor la varstnici este conditionata de o serie de factori:
a. diminuarea frecventa a atentiei, memoriei si uneori a discernamantului.
Este necesar un graphic scris, clar, minutios, cu specificarea riguroasa a algoritmului de folosire (doze, ore, .). Uneori este necesar ca medicatia sa fie administrate de o alta persoana.
b. defecte de vedere si de mobilitate (in special tremorul) - ce duc la identificari eronate ale medicamentelor si la dozari gresite.
c. Polipatologia obisnuita la varstnici duce la acumularea de prescriptii si de medicamente ce pot prezenta incompatibilitati, mai ales ca varstnici au tendinta sa consulte mai multi medici in paralel.
d. Tendinta batranilor polipragmazie, ii face adesea sa cumuleze la medicamentele prescrise alte medicamente (de care au auzit de la alte personae sau au citi in diverse publicatii, mai mult sau mai putin calificate).
absorbtia medicamentelor - reprezinta transferul unui medicament de la locul administrarii in circulatia sanguina. Rata si eficienta absorbtiei depind de calea de administrare. Pentru administrarea IV absorbtia este completa, adica intreaga doza de medicament ajunge in circulatia sistemica. Celelalte cai de administrare duc la absorbtie partiala. Absorbtia digestiva are loc la nivelul mucoaselor gastrica, intestinala si rectala.
- este influentata de:
o reducerea suprafetei de absorbtie;
o reducerea fluxului sanguin splahnic;
o cresterea ph-ului;
o incetinirea evacuarii gastrice.
distributia medicamentelor - in tesuturi este determinate de:
o liposolubilitate;
o masa musculara;
o starea de hidratare;
o legarea medicamentelor de proteinele plasmatice.
Astfel, cresterea relativa a tesutului adipos in raport cu masa musculara, paralel cu inaintarea in varsta determina augmentarea volumului de distributie (Vd) pentru produsele liposolubile (ex:psihotrope) si deci o prelungire a timpului lor de injumatatire (t ½).
Reducerea masei musculare si a apei totale la varstnici, are ca si consecinta reducerea Vd pentru medicamentele hidrosolubile ca: digoxin, morfina, litiu si unele atb, deci o crestere a concentratiei acestora cu posibile efecte nedorite.
legarea medicamentului de proteinele plasmatice, se altereaza cu varsta, mai ales datorita scaderii albuminelor plasmatice, de care se leaga majoritatea medicamentelor.
Folosirea concomitenta a doua sau mai multe medicamente favorizeaza dislocarea unor legaturi ale acestora cu proteinele, ceea ce duce la cresterea concentratiei de substanta active libera in plasma, cu atingerea nivelelor toxice.
metabolismul medicamentelor - este afectat la varstnici mai ales datorita reducerii fluxului sanguine hepatic si activitatii sale enzimatice.
Sunt afectate procesele de oxidare, reducere si hidroliza, pe cand faza a 2-a, de biotransformare (acetilare si glicuronidare) este mai putin influentata.
Se apreciaza ca impactul unor factori externi (fumatul, alcoolul) asupra enzimelor implicate in metabolizarea medicamentelor este mai redus la varstnici, dar suferintele hepatice cornice si insuficienta cardiaca au repercursiuni importante.
eliminarea - este cel mai mult influentata de imbatranire, datorita reducerii functiei renale (filtrare si secretie) si implicit a clearance-ului medicamentelor
Se apreciaza ca clearance-ul creatininei este un bun indicator pentru aprecierea capacitatii renale de eliminare a unui drog.
Medicamente cu eliminare predominant renala: aspirina, aminoglicozide, cefalosporine, chinolone, tuberculostatice, captopril, clonidina, tiazidicele, inhibitorii receptorilor H2.
Eliminarea acestor medicamente va fi mai lenta la varstnici, t ½ prelungit, durata de actiune prelungita, ceea ce determina tendinta la acumulare, cu potential toxic.
sensibilitatea tisulara - se altereaza datorita modificarilor survenite la nivelul receptorilor medicamentelor in sensul reducerii sale, rezultand un necesar de doze mai mari la unele medicamente (ex: beta-blocante, anticolinergice) sau, mai frecvent, a exacerbarii (ex: benzodiazepine).
Substratul acestor tulburari il constituie modificarea numarului de receptori, a afinitatii lor si a raspunsului cellular si nuclear.
ACCIDENTE FARMACOLOGICE
Supradozarea relativa - apare prin mai multe mecanisme:
Interactiunea unor medicamente cu efect identic asupra aceluiasi organ tinta;
Administrarea unor medicamente care au aceeasi proteina de legatura, va face sa creasca fractiunea libera a ambelor droguri;
Similitudinea proceselor de inactivare enzimatica a 2 medicamente administrate concomitant;
Prescrierea de barbiturice, care au rol de activator enzimatic hepatic va reduce concentratia plasmatica a medicamentelor metabolizate hepatic.
polimedicatia - ca
Deseori medicamentele fiind prescrise de medici diferiti, de diferite specialitati, ceea ce favorizeaza interactiuni non-intentionale. De un real pericol este considerate automedicatia.
erorile de prescriptie, nerespectarea contraindicatiilor, a dozelor adecvate varstei, neglijarea unui effect secundar cunoscut de bolnavi (ex: reactie alergica), necontrolarea interactiunilor medicamentoase posibile.
forma galenica trebuie adaptata bolnavului, tinandu-se cont de anumite deficiente vizuale sau motorii.
necunoasterea efectelor secundare poate duce la interpretari eronate, atribuindu-se varstei inaintate anumite reactii medicamentoase, continandu-se tratamentul, sau, mai grav, administrandu-se in plus medicamente pentru a ameliora aceste simptome.
|
