 |
|
||||||||||||||
|
|
||||||||||||||
|
|
|
|
Variabilitatea VHC
VHC se prezinta sub forma mai multor genotipuri distincte între care diferenta de baze azotate variaza între 20-48%. Infectia cu un genotip viral nu de 11211t1914l termina proectie fata de alte genotipuri-> reinfectii cu genotipuri distincte sau infectii cu mai multe genotipuri.
Variabil VHC se manifesta prin existenta unei populatii heterogene. Exista multiple tulpini virale foarte asemanatoare, însa diferite prin mutatii care nu depasesc 2-10% din în structura bazelor azotate= cvasi specie virala ce exista la pacientii infectati.
Raspunsul imun se îndreapta catre tulpinile virale dominate neglijându-le pe unele ce nu par periculoase, dar care între timp devin populatie dominanta. Variantele care scapa de raspuns imun se numesc variante non-neutralizabile[escape mutants] care explica persistenta VHC într-un organism infectat-> grad înalt de cronicizare în peste 80% din cazuri.
Variabilitatea e foarte pronuntata la vARN pentru ca acestea nu au un sistem care sa supravegheze încorporarile gresite de nucleotide.
|
