Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload


loading...



















































Hasisul si marihuna

sociologie




Hasisul si marihuna

Droguri din aceasta categorie de substante:
Hasisul (engl. "pot", "shit") este rasina secretata de glandele situate la nivelul frunzelor de cânepa (Cannabis). Hasisul se comercializeaza în "bulgari" solizi sau placi presate si se prezina - în functie de tara de origine - în nuante de culoare rosie, maron, verde sau negru.
Marihuana (engl. "grass", "kif", "Heu", rom. "iarba") este un amestec din frunze, tulpini si inflorescente maruntite ale aceleasi plante, ce are aspect de tutun verzui taiat foarte fin.




Forme de consum:
Hasisul si marihuana se fumeaza în forma pura sau în amestec cu tutun. Inhalate profund cu fumul, substantele active sunt absorbite de Organism prin capilarele pulmonare. Efectul se instaleaza dupa circa 10-20 de minute dupa începerea fumatului.
În cazul consumului de fursecuri cu hasis, ceai sau produse de confetarie cu continut de hasis, efectul se instaleaza mai târziu (dupa 1 - 2 ore).

Substante active:
Tetrahidrocannabinoidele (THC) sunt substantele psihoactive ale acestor produse vegetale.
Substantele active din cannabis au o istorie îndelungata si plina de traditie, ca medicamente. În tarile Orientului si Americii latine, aceste substante sunt puternic raspândite si au indicatii de consum medicale si mai ales sociale.

Efecte si pericole în caz de abuz:
Efectele biologice actuale ale cannabisului sunt reduse si aproape nesemnificative. Au fost constatate urmatoarele efecte: cresterea frecventei pulsului, o umplere mai puternica a vaselor conjunctivale (vasele sanguine de la nivelul conjunctivei ochiului), modificarea fluxului sanguin cerebral corespunzatoare starilor de meditatie si concentrare.
De asemenea, pot aparea simptome ca: scaderea tensiunsii arteriale, uscarea mucoasei nazale si faringiene, voma, diaree si senzatie imperioasa de foame.
Efectele psihice ale substantelor active din cannabis depind în mod decisiv de personalitatea si mediul social al consumatorului.
Se descriu diferite faze ale starii tipice de euforie (engl. "cannabis high", "social high"). Printre efectele initiale se numara adesea o stare de agitatie, însotita ocazional de stare de tensiune si anxietate, stari ce vor fi urmate în curând de o senzatie placuta de siguranta si ocrotire (germ. Geborgenheit). Urmeaza stari introspective si echilibrate, de un calm deosebit. Alteori pot aparea oscilatii ale starii de spirit, râsul nemotivat alternând cu tacerea contemplativa. Este caracteristica intensificarea perceptiei mediului extern si intern. În cazul consumului în grup, aceste modificari pot determina o traire mai intensa a relatiilor de grup.
Pierderea aptitudinilor critice pe durata starii de stupoare ("Rauschzustand") poate duce la perceperea defectuoasa a realitatii obiective. Consumatorul nu face fata întotdeauna intensitatii trairilor noi, ceea ce poate avea ca si consecinta aparitia unor stari de anxietate severa.
Ameteala dupa cannabis nu are aceeasi evolutie în toate cazurile, exista si stari euforice atipice. Uneori, consumul de cannabis poate simula, agrava sau declansa psihoze schizofreniforme.

Potentialul de a crea dependenta:
Dependenta fizica de substantele active din cannabis nu a putut fi demonstrata pâna în prezent. Aparent, nu exista simptome de sevraj fizic pur dupa oprirea consumului.
Chestiunea dependentei psihice este dificil de apreciat si depinde de definitia termenului. Tiparele comportamentale ce apar în prezent în urma consumului de cannabis corespund definitiei de "drug dependence" (dependenta de droguri) formulata de OMS: "Dependenta psihica si/sau fizica a unui individ de un drog, consumat periodic sau continuu."
Majoritatea consumatorilor iau hasis sau marihuana aproximativ o data � de doua ori pe saptamâna, de regula într-un "peisaj social" în care, în trecut, ar fi fost obisnuit consumul de alcool. De regula, aceasta categorie de consumatori poate abandona consumul de cannabis fara a suferi de simptome de sevraj psihic, timp de mai multe saptamâni/luni.
Creste însa numarul consumatorilor care fumeaza zilnic si a caror ritm de viata, sentiment de siguranta si stare generala este sensibil tulburata fara droguri. La astfel de consumatori, renuntarea dupa o lunga perioada de abuz poate duce la neliniste, alterarea starii psihice si tulburari de somn. Timpul de înjumatatire al THC la persoanele neobisnuite cu hasisul este de 50 pâna la 60 de ore, în timp ce la persoanele obisnuite scade la aproximativ jumatate. Aceasta observatie sugereaza o toleranta semnificativa în cazul consumului cronic al substantei.

Consecinte pe termen lung:
Pâna acum, nu au putut fi demonstrate modificari organice majore. Riscurile pentru sanatate sunt apreciate, în ansamblu, a fi mai mari decât care apar în cazul tabagismului.
Cercetarile au evidentiat modificari hepatice, pulmonare (continutul de gudron al substantei inhalate prin fum este mult mai mare ca la tutun) si mai ale ales psihotice.
Comunicarile despre modificari ale echilibrului hormonal, sistemului enzimatic, sistemului imunitar si la nivelul materialului genetic uman nu au putut fi demonstrate experimental pâna în prezent.

Opiacee

Opiacee - Opiumul si substante înrudite:
Cultivarea macului (din care se extrage opiumul) se face pe suprafete întinse, cu precadere în Orientul apropiat, mijlociu si îndepartat. Dupa perioada de înflorire, planta formeaza o capsula rotund-ovalara ce contine semintele acesteia. Dupa o maturare de circa 10 zile, capsulele se incizeaza si se recolteaza un latex alb, laptos. Prin uscare, acesta se coloreaza spre maron si se întareste, dobândind o consistenta asemanatoare cauciucului. Aceasta forma bruta a opiumului se modeleaza în bulgari, sau asa-numite "pâini". Culoarea oscileaza între maron si negru. Dupa prelucrare, opiul brut poate fi mâncat, baut, injectat sau fumat. Opiumul contine aproximativ 40 de substante active diferite, numite alcaloizi. Alcaloidul principal este morfina. Morfina se extrage direct din macul alb (germ. Opiummohn) sau din produsul intermediar.

Heroina se extrage prin transformarea morfinei obtinute din opiumul brut, adaugându-se diferite substante chimice într-un proces chimic simplu, în mai multe etape. Pentru acest procedeu sunt necesare, în general, doar cunostinte de baza în chimie. Gradul de puritate al heroinei însa este în relatie directa cu priceperea si experienta chimistului care o prepara. În ciuda unor procedee de baza si a substantelor chimice obligatorii pentru obtinerea heroinei, chimistul are o marja de libertate suficienta în aplicarea unor metode de 949l1111j productie individuale. În consecinta, formularea heroinei oferite pe piata consumatorilor de droguri poate fi diferita, în functie de:

  • formularea în timpul procesului de productie (bulgare, granule, pulbere)
  • substantele chimice si adjuvantii adaugati, ce determina variatii ale culorii, precum si
  • variatiile în compozitia chimica.

Heroina pura, "neîntinsa" ajunge foarte rar pe piata. De multe ori, laboratoarele de preparare adauga înca din productie anumite substante, cu intentia de a produce anumite efecte. Astfel, s-a constatat adaosul de stricnina. Aceasta substanta, utilizata printre altele ca rodenticid, are efect stimulator, administrata în cantitati mici. Consumatorul ar putea, astfel, constientiza mai bine trairile din timpul starii de euforie (germ. Rausch).
Acelasi efect stimulator îl are si cafeina, frecvent adaugata heroinei.
Facând abstractie de aceste amestecuri preparate în laborator, traficantul "întinde" adesea marfa cu glucoza, lactoza, acid citric sau substante farmaceutice (de ex. paracetamol - subst. activa: acetaminophen, n.tr.).
Daca traficantul însa nu are la dispozitie nici unul din acesti excipienti, nu ezita sa utilizeze alte substante, deosebit de periculoase. Astfel, au fost determinati chiar si detergenti, insectidice, var s.a.

Forme:
    - pulbere alba - beige-bruna (sau granule, ca de ceai solubil, la heroina din Hongkong)
Heroina nr.1: heroina
Heroina nr.2: amestec de morfina si heroina
Heroina nr.3: heroina cristalizata cu puritate de 30-60% (Hongkong Rocks)
Heroina nr.4: heroina deosebit de concentrata din Turcia, de puritate de pâna la 90% ("miere turceasca")

Toxice utilizate:
Dolantina: un antialgic sintetic care actioneaza similar cu morfina si da, de asemenea, dependenta
Codeina. monometileter al morfinei, componenta principala a multor sucuri expectorante
Metadona: opiaceu sintetic cu structura similara heroinei (mijloc de substitutie)
Tilidina: morfina sintetica, substanta activa din Valoron N
Fentanil: Grup de substante cu efecte puternice, care sunt utilizate, de exemplu, ca narcotice (în medicina - n.tr.), dar si ca droguri sintetice (heroina sintetica).

Forme de consum:
Opiaceele pot fi înghitite, injectate, prizate, inhalate, fumate sau administrate ca supozitoare.
Heroina fie se prizeaza, se inhaleaza (metoda numita "hailing" sau "blowing"), ori se injecteaza intramuscular, subcutan (în tesutul adipos) sau intravenos, ultima varianta fiind constatata cel mai frecvent. Pentru injectia intravenoasa, se plaseaza într-o lingura o cantitate de 50 - 150 mg heroina în apa; amestecul se încalzeste pâna când cea mai mare parte a substantei se dizolva. Pentru o mai buna solubilitate se adauga acid citric. Dependentii de heroina filtreaza apoi solutia obtinuta printr-un tampon de vata sau un filtru de tigareta, o aspira într-o seringa si o injecteaza ulterior în vena. Un dependent de heroina consuma zilnic 0,5 - 3 g heroina de concentratie medie. Injectiile se împart de regula în trei, rareori în mai multe doze pe zi.

Efecte si pericole aparute prin abuz:
Heroina are, practic, acelasi spectru de actiune ca si morfina, în schimb are un efect analgetic de cinci pâna la 10 ori mai puternic. În acelasi timp, heroina este si puternic euforizanta. La fel ca morfina, estompeaza activitatea intelectuala a omului si influenteaza starea sa psihica în sensul eliminarii fricii si proastei dispozitii. Sub influenta heroinei, oamenii par a fi din cale afara de fericiti. Nevoile lor sunt complet satisfacute, au tot ce au nevoie. Adesea, consumatorii relateaza un episod de "flash" (engl. trasnet), un flux dinamic, de placere ce cuprinde întreg corpul imediat dupa injectarea în circulatia sanguina. Totalitatea efectelor resimtite de catre cei care consuma aceste droguri se mai numeste "kick" (energie, avânt, putere mobilizatoare). Termenii sugereaza functia puternica de amplificare a senzatiilor prin care aceste opiacee pot domina comportamentul persoanei dependente, mai ales daca sunt administrate injectabil.
Multi consumatori dezvolta si o dependenta fata de seringa sau ac, indiferent de drogul administrat. Este apreciata senzatia ce o da acul întepator, "simti otelul". Se injecteaza orice: de la comprimate dizolvate, metadona, coniac pâna la apa de balta.
Cantitatea zilnica necesara de opiacee depinde de tipul substantei si gradul de obisnuinta. Odata cu disparitia efectului opioid, absenta starii de fericire este perceputa amplificat în realitatea obiectiva. La o noua administrare, dispare depresia, la fel ca simptomele de sevraj fizic.
Manifestarile de sevraj la dependenta de heroina ajung de la tulburari vegetative usoare (transpiratii, senzatie de frig, frisoane) pâna la colapsuri circulatorii grave, durere la nivelul membrelor, abdomenului, oaselor si muschilor, tulburari de somn persistente, dureri colicative si crize convulsive. Efectul dozei unice dispare mai repede ca la morfina. Durata efectului este de doua-trei ore, spre deosebire de morfina: cinci-sase ore. Corespunzator, fenomenul de sevraj se instaleaza mai devreme, adica de doua ori mai rapid ca în cazul morfinei. Consumatorii care sunt deja dependenti sunt obligati sa-si reinjecteze heroina din ce în ce mai des, pentru a evita sevrajul. Frecventa injectiilor respectiv a cantitatii injectate per doza trebuie crescuta mai repede, decât în cazul celorlalte stupefiante comparabile ca efect. De acest fapt se leaga potentialul criminogen ridicat al heroinei. Deoarece pretul este ridicat si cantitatea consumata atinge ordine de marimi considerabile, dependentului nu-i ramâne alta posibilitate, decât sa-si asigure cantitatea necesara prin comiterea de asa-numite "infractiuni de procurare". Infractionalitatea directa si indirecta legata de procurarea heroinei apare mai rapid si se manifesta mai intens decât în cazul dependentei de alte substante.
Având în vedere marja de siguranta îngusta a heroinei, adica a diferentei mici între doza suportabila si cea toxica, se constata frecvent intoxicatia cu heroina, caracterizata prin pierderea cunostintei si depresia respitarorie, precum si prin colapsul circulator si frecventa cardiaca extrem de joasa. Depresia respiratorie este principala cauza de deces prin supradozare.

Potentialul de dependenta:
Administrarea injectabila a heroinei de sapte pâna la zece ori poate determina, în împrejurari favorizante, dependenta, cu toate consecintele ulterioare. Capacitatea de a da dependenta a heroinei este extrem de mare, mai mare decat la orice alta substanta. Inhalarea si prizarea de heorina duc, de asemenea, la dependenta.

Consecinte pe termen lung:
Dependentii de heroina prezinta, conform experientei clinice, o stare generala puternic alterata.

Spectrul îmbolnavirilor asociate cu consumul de droguri este larg:
    - abcese ale extremitatilor
    - carii dentare si leziuni asociate
    - reducerea masei musculare
    - modificari trofice si leziuni la nivelul picioarelor
    - scabie
    - ulceratii si flebite (inflamatii ale venelor) la nivelul membrelor inferioare
    - bronsite purulente
    - pneumonii
    - boli cu transmitere sexuala
    - crize psihiatrice/comportament suicidar
    - infectia HIV
    - tuberculoza
    - hepatita virala A/B/C
Infectia cu virusul hepatitic C si B constituie o problema deosebita la dependentii de droguri. La Frankfurt, de exemplu, infectia cu virusul C apare la 95% din pacienti, iar permeabilitatea infectiei cu virusul B este de 82%. Deoarece aceste boli se cronicizeaza foarte des - hepatita B în circa 20% din cazuri, iar hepatita C in 70% din cazuri, se poate presupune ca aproximativ 75% din dependentii de heorina sufera de hepatita cronica. Evolutia este adesea nefavorabila, având în vedere ca sistemul imunitar este slabit la cei mai multi dintre consumatori, printre altele printr-o infectie concomitenta cu HIV, sau prin suprasolicitarea ficatului în urma consumului de alcool sau consumului abuziv de alte substante. Astfel, tot mai multi pacienti sufera de afectiuni dintre cele mai severe.
La femei, de regula apare o amenoree secundara (absenta ciclului mentrual) care este reversibila dupa mai multe luni de abstinenta fortata. Libidoul si potenta sunt reduse semnificativ. Legat de amenoreea frecventa la femei, aceasta lasa adesea sa treaca, neobservata, o sarcina. Sarcina se observa doar într-un stadiu avansat. Nou-nascutii din mame dependente prezinta un sindrom de abstinenta neonatal care apare, de regula, la 12 - 48 de ore, ocazional la 96 de ore dupa nastere. Tabloul clinic al acestui sindrom include în primul rând insomnia, exagerarea reflexelor, tremoorul (tremuratura involuntara), varsaturi, hiperactivitatea, tonus muscular crescut, dispnee, febra si diaree. Mai rar pot aparea: stranutul, transpiratiile si crizele convulsive. Sindromul pericliteaza în mod serios viata nou-nascutului.

Actele infractionale, prostitutia si viata fara un domiciliu stabil sunt coordonatele unei vieti la marginea societatii pentru multi dependenti de heroina.
Majoritatea consumatorilor prezinta, pe lânga boala de dependenta, si o afectiune psihica. Dependenta ca boala poate fi considerata, în acest caz, o încercare de autovindecare prin automedicatie (de exemplu, în cazul unor tulburari posttraumatice cronice dupa repetate abuzuri sexuale si fizice grave traite în copilarie).

Halucinogene

1. LSD
(LSD=dietil-amina lisergic, LSD 25)
Substanta activa se dizolva în lichide, într-o anumita concentratie, si se aplica apoi pe un substrat (zahar cubic, hârtie sugativa, bucati de pâsla, bucatele de hârtie, tablete sau capsule) în vederea consumului.
Cele mai cunoscute variante de LSD:
Happy Faces: Nume de fantezie a unui produs "underground" (din lumea interlopa)
Mini-Trips: Substraturi de dimeniuni minuscule (de ex. gelatine), impregnate cu LSD si care, datorita dimensiunii lor reduse, se preteaza foarte bine la traficul ilegal.
Purple Haze: Varianta de LSD, denumita astfel dupa o piesa de muzica rock a muzicianului de culoare Jimi Hendrix, la râdnul sau mare consumator si victima a drogurilor
Sunshine Explosion: Nume de fantezie a unui produs deosebit de puternic.
Comic-Trips

Efecte chimice si fiziologice:
Daca e sa privim efectul farmacologic al LSD la om, ne impresioneaza doza minima suficienta pentru a modifica profund trairile timp de 8 - 12 ore. În medie, sunt necesare numai 100 micrograme. Un gram de LSD ar fi de ajuns pentru a oferi senzatii tari cu LSD tuturor locuitorilor unui oras cu 10.000 de locuitori. Marja de siguranta a LSD este foarte mare; cantitati de pâna la 3000 de micrograme pot fi suportate de organism, în majoritatea cazurilor, fara consecinte negative.
Pe de alta parte, cantitatile de LSD produse azi în laboratoare improvizate în bucatarii nu sunt întotdeauna pure.
Administrat oral, efectul LSD începe sa se instaleze dupa circa 45 de minute. Injectat intravenos, efectul apare la doar câteva minute. Efectele evidente ale LSD sunt mai ales asupra trunchiului cerebral si diencefalului, în primul rând asupra sistemului limbic si sistemului reticular (activator ascendent - n. tr.). Acesti centri cerebrali coordoneaza reactiile emotionale la stimuli externi si influenteaza selectarea informatiilor provenite din mediul nostru înconjurator, ce sunt transmise catre creier prin organele senzitive. Efectul LSD asupra centrilor vegetativi nu este puternic, dar sesizabil. Pupilele se dilata (ceea ce poate duce la fotofobie în cazul luminii puternice), iar ocazional se constata greturi si varsaturi, ceea ce indica faptul ca LSD irita centrul vomei din trunchiul cerebral.
Interesanta, din punct de vedere farmacologic, este toleranta ce se instaleaza destul de rapid. Cine ia LSD în doze constante, timp de mai multe zile, nu mai simte efectul din a treia zi. Fie ca se creste doza, fie se face o pauza de câteva zile, pâna la refacerea sensibilitatii fata de substanta.
Aproape toti oamenii care au încercat macar odata substante halucinogene, descriu, ca prima modificare psihica, stralucirea crescuta a culorilor.
Halucinatiile declansate de LSD nu sunt, defapt, decât pseudohalucinatii, consumatorii fiind aproape întotdeauna constienti de faptul ca impresiile traite nu sunt reale.
Numitorul comun al efectului psihogen al tuturor halucinogenelor cunoscute pâna acum poate fi considerat abolirea stabilitatii lumii noastre interioare, tulburând perceptiile noastre, strict constante în mod normal.
Într-un fel, LSD permite revenirea la o stare infantila a organizarii perceptiilor ce definesc starea de constienta. La fel ca si pentru copil, consumatorului aflat sub influenta LSD toate lucrurile îi sunt noi si unice - va constata, poate, ca ciocolata îi place acum mai mult ca niciodata.
Asemenea copilului însa, consumatorul va fi puternic dependent de mediul sau. Un mediu social prietenos si suportiv este, de aceea, cel mai bun mijloc împotriva unui bad trip (engl. calatorie nereusita - experienta negativa, episod disforic - n .tr.).
Trairile din timpul expunerii la LSD depind foarte mult de asteptarile individuale ale consumatorului fata de consum, cât si de sugestiile pe care le primeste din mediul sau social. Cine se asteapta ca LSD-ul sa actioneze ca un afrodisiac, nu va fi dezamagit.

Dependenta:
Pericolul tolerantei (obisnuintei) psihice

Pericole:
a) Pericole fizice/biologice: Au fost descrise rupturi cromosomiale la nivel celular, precum si malformatii congenitale, la copiii mamelor care au consumat LSD în timpul sarcinii.

b) Pericole/riscuri psihogene imediate:
Deoarece în episodul de stupoare data de LSD se amplifica starea psihica preexistenta, o stare depresiva înainte de consum poate degenera într-o experienta "horror" ("horror-trip"). Astfel, pot aparea stari de anxietate masiva a caror durata se întinde pe mai multe ore. Experienta "bad trip" se poate încheia fie spontan, fie cu ajutor din partea medicului (clorpromazina - un neuroleptic comercializat sub numele de Megaphen - este un antidot eficient). Daca reactia negativa nu remite în timp util, poate fi urmata de o faza psihotica mai lunga. Persoana afectata se comporta ca un bolnav psihic (de regula ca în cazul schizofreniei paranoic-halucinatorii). Astfel de reactii psihotice apar aproape numai la persoane predispuse la astfel de tulburari, persoane la care predispozitia este determinata de tare din timpul copilariei, eventual combinate cu existenta unor factori genetici. Riscul cel mai mare îl prezinta tentativele de suicid - de exemplu saritura din geam, persoana drogata având convingerea ca poate zbura.
În trecut au existat cazuri în care traficantii au distribuit substante ce nu au nici o legatura cu LSD, ci aveau o cu totul alta compozitie. Consecinta au fost intoxicatii dintre cele mai severe.

c) Psihoza de reevocare (flashback):
În acest caz este vorba de o stare de stupoare asociata cel mai adesea cu trairi intense de frica si dezorientare, ce poate aparea la saptamâni sau luni dupa consumul propriu-zis al LSD-ului si care are, asupra consumatorului, un real efect de acces psihotic. Pot aparea stari anxioase, de paranoia si halucinatii. Deoarece "flash-back"-ul apare fara prodrom, el poate debuta în momente cu totul neprielnice pentru persoana în cauza (conducerea unui automobil), ceea ce poate crea situatii dintre cele mai periculoase.

d) Pericole ce apar la consumul cronic:
LSD nu este un toxic ce da dependenta. Nu apare dependenta fizica, de asemenea lipsesc fenomenele de sevraj. Consecintele unor experiente repetate cu LSD nu pot fi apreciate satisfacator, deoarece trairile de genul "bad trip" nu sunt suficiente, singure, pentru formularea unor concluzii obiective.

2. Dom (STP): Substanta numita Dom (STP) a fost elaborata de catre firma americana DOW-Chemical - acceasi companie care produce Napalm-ul. Dom sau STP este o amfetamina modificata chimic. În doza redusa produce efecte de genul "Speed"ului, în timp în ce doze mai mari, efectul este mai degraba de "speed-trip". "Speed-trip"ul ofera tocmai contrariul experientei cautate în cazul abuzului de LSD. Se caracterizeaza printr-o nelinistite chinuitoare, însotita de agitatie fizica, stari intense de anxietate si o durata lunga (72 de ore!).

3. PCP sau Angel Dust a fost elaborat în anii 50 de catre firma Parke, Davis & Company din Statele Unite ca antialgic. În 1965 a fost însa retras de pe piata, din cauza efectelor adverse deosebit de grave. Imediat dupa aceea, în iunie 1967, a aparut brusc pe scena narcoticelor.



Caracteristici ale acestui drog:
    - drogul este mai ieftin decât heroina sau LSD
    - efectul se instaleaza la fel de rapid ca la heroina si mai rapid ca la LSD
    - actiunea este mult mai intensiva decât la marihuana, hasis sau alcool
    - durata efectului este mai lunga decât la heroina (pâna la 48 de ore)
    - vine în întâmpinarea celor care sunt, în mod evident, dornici de trairi terifiante (horror) si autolitice

Forma de administrare:
Se prizeaza, daca se prezinta sub forma de pulbere (Crystal). Formulat în comprimate (tic-tac) se înghite. Aplicat dintr-un tub spray pe marihuana sau chiar patrunjel simplu, PCP-ul poate fi fumat (Hof, Sherman`s). Administrarea rectala se face prin supozitoare. În fine, efectul dorit se instaleaza cel mai repede, daca se dilueaza si se administreaza injectabil.

Spectru de actiune:

  1. Dozele mici produc o stare de ebrietate, uneori stari de excitatie nervoasa/agitatie
  2. În doze medii, are efect analgetic si anestezic
  3. Produce ecranarea stimulilor externi si reduce capacitatea de percepere a mediului înconjurator
  4. Hiperexcitatie/Iritabilitate
  5. Dozele mari pot provoca crize convulsive
  6. Nu sunt rare disforiile de tip depresiv
  7. Cresterea frecventei pulsului, cresterea tensiunii arteriale

Starile de intoxicatie seamana celor din intoxicatia cu cocaina (v. cocaina)
PCP duce la evolutii atipice ale stuporii ("horror-trips") ce seamana cu cele din consumul de LSD Psihozele PCP sunt tulburari frecvent descrise în literatura.

Sechele pe termen lung:
Consumatorii cronici sunt practic zguduiti în cele aproape doua zile ale "calatoriei" lor (engl. trip) de depresii si anxietate. Aud voci bizare sau muzica stranie. În timpul celei mai intensive faze, unii se cred a fi dracul în persoana. Suferinta psihica autoindusa se descarca, în aceste stari de tensiune prelungi, în accese de autoagresiune neinhibata ce pot merge pâna la automutilare.

Dependenta:
Toleranta se instaleaza rapid. Cine doreste sa mai simta ceva dupa o saptamâna de consum continuu al "prafului îngerilor", trebuie sa-si mareasca considerabil doza zilnica. Fiecare episod de stupoare aduce cu sine o puternica componenta autolitica si de automutilare.
"Daca o iei si totusi supravietuiesti, esti un tip adevarat", asa suna un moto din scena consumatorilor de PCP.

4. Ciuperci cu substante stupefiante (de ex. Psilocibina )
Efectul psilocibinei este asemanator cu cel al LSD-ului. Se caracterizeaza în special prin halucinatii vizuale, modificari ale perceperii culorilor, dar si prin modificari ale starii psihice si emotionale. Cei aflati sub efectul ei au impresia ca-si reamintesc si constientizeaza trairi uitate din vremuri trecute. Se observa o schimbare profunda a perceperii timpului si spatiului, iar uneori subiectul îsi percepe propriul corp distorsionat în mod bizar. Atentia este extrem de focalizata. Modificarile starii de constienta sunt doar usor schitate. Doze de câteva miligrame luate per os - ca. 4 mg - vor determina, dupa 20 - 30 minute o relaxare spirituala si fizica perceputa subiectiv ca fiind placuta. La doze mai mari, tulburarile de perceptie a timpului sunt mai pronuntate, perceperea dimeniunii spatiului este modificata si mai mult. Din punct de vedere farmacologic, psilocibina are ca efect, asemanator LSD-ului, dilatarea pupilelor, cresterea temperaturii s.a.m.d.

Amfetamine

Amfetaminele:
Aceste substante simpatomimetice sunt derivati ai adrenalinei (epinefrinei) la care predomina efectele excitatoare centrale. De aceea sunt numite si "amine de trezire" sau "amine tonifiante"

Actiune si pericole în caz de abuz:
Cresterea performantelor si a capacitatii de efort se face pe seama rezervelor energetice; daca acestea nu se refac în cantitate suficienta, cu timpul se ajunge la epuizarea generala a organismului. Acest risc este cu atât mai mare, cu cât prin efectul lor central, amfetaminele si derivatii lor suprima senzatia de foame, determinând reducerea aportului alimentar.
Nevoia de somn dispare, iar senzatia de oboseala este suprimata (ceea ce face ca oamenii surmenati sa resimta mult mai mult efectul amfetaminelor decât cei odihniti). Capacitatea de gândire este accelerata pâna la fuga de idei, initiativa crescuta. Sub influenta amfetaminelor oamenii vorbesc mai usor si sunt mai convinsi de valabilitatea si originalitatea celor spuse decât în mod normal. Munca de rutina face mai multa placere, contradictiile sunt ignorate mai usor, iar relatiile sociale sunt mai bune.
Doze crescute de peste 20 miligrame pot determina la persoane, care nu sunt obisnuite cu efectul substantelor, fenomene adverse deosebit de neplacute ce umbresc actiunea stimulatoare: palpitatii, uscaciunea gurii, dureri de cap, greata cu varsaturi, neliniste si insomnie chinuitoare.
Supradozarea duce la neliniste maxima si gândire necontrolata; este posibila colabarea sistemului circulator, la fel ca instalarea unei stari profunde de inconstienta (coma). Fara tratament, o intoxicatie de acest tip (cu 100 - 200 mg) duce de regula la deces; medicina de azi cunoaste însa antidoturi eficiente (barbiturice, neuroleptice, ergotamina).

Preparate înregistrate de amfetamine sunt: Fenetyllin (Captagon), Pemolin (Tradon), Piracetam (Nootrop, Normabrain), precum si substantele cu actiune mai slaba: Meclofenoxat (Helfergin) si Pyritinol (Encephabol).
Aceste substante sunt larg raspândite, mai ales ca inhibitori ai apetitului alimentar în cure slabire, respectiv indicate pentru cresterea performantelor înainte de examen sau în viata profesionala (de ex. la soferii de camion).
Expresia americana "speed" a devenit uzuala pentru distributia pe piata neagra a acestor substante.

Forme de consum:
"Speed" este de gasit sub forma de pulbere, ambalat în capsule sau comprimate. În consecinta, speed poate fi prizat, înghitit, injectat sau fumat (ice).

Abuz si dependenta:
Pentru amfetamine, ca si pentru majoritatea restului de droguri este valabila axioma: dependent devine doar, cine este predispus. Predispuse sunt, de regula, acele persoane pentru care efectul stupefiantului respectiv reprezinta un sprijin psihic ("o cârja pentru un suflet bolnav") ce le ajuta initial sa faca fata mai usor unor tensiunni interioare. Amfetaminele sunt substante tipice dadatoare de dependenta, în sensul ca doza poate fi crescuta rapid si foarte mult - pâna la cantitati care, pentru persoane neobisnuite, sunt letale (200-300 mg Pervitin). Toleranta farmacologica este deci mare, dar nu este egala în toate cazurile. Dependentul trebuie sa-si creasca din ce în ce mai mult doza, pentru a atinge starea de euforie dorita, în acelasi timp însa doarme din ce în ce mai prost. Dependentii de amfetamina dorm doar câteva ore pe noapte, timp de luni de zile. Dependentul de amfetamine ajunge la clinica de psihiatrie adesea într-o stare ce se deosebeste foarte putin de psihoza acuta. El se simte amenintat si urmarit de orice persoana necunoscuta, are halucinatii auditive si este complet derutat.
În cazurile mai putin grave, dispozitia persoanei este constant negativa si tensionata. Euforia initiala dispare aproape total; chiar si dozele crescute asigura doar o dispozitie lamentabila. Dimineata este cea mai neplacuta. Toate miscarile par a necesita un efort urias - o reactie a organismului la efectul constant de stimulare a stupefiantului.

Poltoxicomania:
Amfetaminele sunt frecvent implicate în asa-numita politoxicomanie, consumul concomitent al mai multor droguri. Amfetaminele sunt utilizate de exemplu de alcoolici, dar si de dependentii de opiacee care vor sa se euforizeze dimineata (în mod evident, pot suprima fenomenele de abstinenta, fiind chiar mai eficiente, în aceasta privinta, decât cocaina).
Combinatia de amfetamine si alcool poate provoca în multe situatii un comportament agresiv nefondat.

Dezintoxicare:
În abstinenta, este tipica nevoia enorma de somn. Adesea, bolnavul doarme timp de mai multe zile si, mai târziu, câte 12 - 14 ore pe noapte, timp de mai multe luni. Somnul se normalizeaza foarte încet; chiar si în timpul zilei, bolnavul devine repede somnoros si este mai tot timpul abatut.

Alcoolul

Alcoolul:
Cel mai bine "merge" alcoolul. Este stupefiantul nr. 1 în Germania si are o istorie multimilenara. Denumirea de "alcool" provine din limba araba si înseamna "cel mai nobil". Efectele sale nu sunt însa tocmai nobile: 2,5 milioane de dependenti în Republica Federala Germania, 40.000 de morti anual, din care aproape 1.500 decedati în traficul rutier. Bauturile alcoolice sunt considerate "mijloace ce ofera placere" (germ. Genussmittel): Fiecare cetatean german bea anual cel putin 13 litri de alcool pur. Fiecare! Pentru ca statistica include si copiii si persoanele adulte care nu consuma alcool. Daunele materiale provocate anual se ridica la 30 de miliarde de marci germane (15 miliarde �). Asta, fara a atribui valoare în bani vietilor omenesti pierdute�

Reprezentanti din clasa alcoolilor:
Metanol, furfurol, alcool izobutilic, alcool izoamilic, acetaldehida, formiatul de etil. Toate aceste substante sunt extrem de toxice. Etanolul este denumirea chimica pentru alcool (corect: Etanolul, sau alcoolul etilic, este cel mai cunoscut dintre alcooli). Äthanol ist die chemische Bezeichnung für Alkohol.
Berea are un continut alcoolic de doua pâna la patru procente. Vinul contine de regula opt pâna la zece, vinurile rosii "grele" (de ex. soiul Burgunder) douasprezece pâna la paisprezece procente. Vinurilor dulci (vin de Porto, vin de Xeres/Sherry) li se adauga alcool, astfel încât ajung la un continut de 18 - 20%. Whisky-ul, romul, ginul si coniacul au, de regula, un continut de etanol (alcool etilic) de 35 - 45 procente.

Actiune:
Alcoolul actioneaza predominant pe sistemul nervos al omului, mai ales pe centrii ce coordoneaza functiile cerebrale complexe cum ar fi constienta si emotiile, si mai putin pe functiile inferioare, vegetative. Cât de tare este si cât de mult tine acest efect, depinde de concentratia de alcool din organism, ce se determina din sânge (alcoolemia) si se masoara în grame de alcool la litrul de sânge. Cele mai multe decese survenite în urma unei intoxicatii etanolice au evidentiat o alcoolemie cuprinsa între 1,8 si 6,7 grame/l. Concentratiile letale sunt cuprinse între 5,0 si 8,0 g/l; 90% dintre persoanele ce prezinta aceste valori decedeaza.

Unele simptome ale intoxicatiei alcoolice acute seamana mult cu cele din intoxicatia cu opiacee. Naloxona, un antagonist al opiaceelor care anihileaza efectele morfinei si heroinei, poate fi eficienta si în cazul intoxicatiei cu alcool. De regula, nu este însa necesar tratamentul medicamentos; de cele mai multe ori fiind suficienta spalatura gastrica urmata de perfuzii. Organismul metabolizeaza în fiecare ora o parte a alcoolului ingerat. La combustia alcoolului, ca si la metabolizarea altor alimente, se elibereaza o anumita cantitate de energie. Un pahar de tuica are valoarea nutritiva a unui ou. Astfel, la consumatorul (potatorul) cronic apare, mai devreme sau mai târziu, o stare de avitaminoza, deoarece alcoolicii îsi asigura mare parte din aportul nutritiv sub forma de alcool, care nu contine vitamine, dar pentru a carui metabolizare sunt necesare respectivele vitamine.

Mahmureala
Consecintele unei nopti lungi de petrecere sunt cu siguranta cunoscute de toata lumea: o mahmureala puternica. Aceasta se caracterizeaza prin senzatia de presiune la nivelul creierului, cefalee intensa, nervozitate si iritabilitate crescuta, sensibilitate la stimuli externi, oboseala precoce în cazul efortului fizic, precum si transpiratia profuza si o stare generala de epuizare, ca dupa o raceala zdravana.

Efecte:
Alcoolul are un efect narcotic care se instaleaza - ca în cazul altor substante narcotice, precum eterul, cloroformul sau gazul ilariant (oxid de azot, N2O - n. tr.) - dupa un stadiu initial de iritatie/excitatie. Aceasta stare de excitatie se defineste însa mai degraba negativ - prin disparitia inhibitiilor - decât pozitiv. Forta musculara grosiera creste dupa ingestia de alcool în cantitati mici, fiind redusa senzatia de oboseala în timpul starii de excitatie. În acelasi timp, performanta în ceea ce priveste rezolvarea de sarcini complicate, cum ar fi conducerea unui autovehicol, este vizibil afectata, chiar la ingestia de cantitati reduse.
Se reduce nu doar performanta generala, ci si capacitatea de a aprecia propria performanta.
Reducerea aptitudinilor autocritice este doar una dintre consecintele tipice ale consumului de alcool. Cantitati mici pot deja slabi controlul, scad inhibitia, iar "supra-eul", asa cum a denumit Sigmund Freud regulile sociale pe care fiecare individ si le însuseste în cursul vietii, pierde din semnificatia sa. Dezinhibarea însa este rareori completa. Din fericire, concentratiile de alcool care produc dezinhibarea totala si care ar permite trairea necontrolata a unor impulsuri agresive, produc un efect narcotic atât de puternic, încât persoana în cauza nu mai este în stare sa comita gesturile pentru care nimic nu le-ar mai inhiba. De asemenea, se spune ca efectul stimulator al alcoolului asupra starii de spirit si a emotiilor se explica prin aceeasi dezinhibare, asociata cu sugestia sociala. Ca multe alte droguri, alcoolul creste si el sugestibilitatea individului. Pentru ca reduce autocritica, consumatorul se vede satisfacut în asteptarile sale: daca doreste sa se înveseleasca, se va înveseli, daca asteapta ca alcoolul sa-l linisteasca, el se va calma. La persoana aflata în stare de ebrietate, se evidentiaza mai ales labilitatea dispozitiei si sugestibilitatea crescuta: poate face galagie vesela într-un moment, iar apoi sa izbucneasca în lacrimi si sa-si plânga viata nereusita. În acest sens, alcoolul nu-l înveseleste si nici nu-l întristeaza, ci doar înlatura mecanismele reglatoare care în mod normal echilibreaza oscilatiile vietii psihice. Întâi dispar inhibitiile; apoi lipseste capacitatea de a efectua munca de precizie, intelectuala sau fizica; în final, este influentata si activitatea musculara grosiera, si constienta individului este tot mai tulburata. În doze foarte mari, alcoolul determina o stare de narcoza - ce se deosebeste clar de somnul normal - din care cel ebriat abia poate fi trezit. În doze si mai mari, alcoolul devine o toxina cu efect letal. Decesul intervine prin tulburari ale sistemului nervos central: Centrul respirator al creierului este paralizat, inima si circulatia sanguina se prabusesc. Un efect evident al alcoolului se observa la nivelul vaselor sanguine care se dilata. Concomitent, se produce o contractie a vaselor din interiorul organismului, pentru a pastra constanta tensiunea arteriala. Pentru ca sângele se raceste mai repede la suprafata corpului, alcoolul accelereaza pierderea de caldura. În acelasi timp, el paralizeaza centrul termogenezei în creier care regleaza temperatura corpului. Multi alcoolici au înghetat în aer liber, devenind victime ale acestui mecanism complex.

Alcoolismul:
Fazele alcoolismului, dupa Jellinek:

  1. Faza prealcoolica: obiceiul de a se relaxa cu bautura, cu tendinta de a creste cantitatea ingerata;
  2. Faza prodromala: consumul, în secret, de alcool, gândire orientetata mereu spre consum, aparitia sentimentelor de vinovatie, "rupturi ale filmului";
  3. Consumul prin constrângere: pierderea controlului! Deraierea totala în relatiile sociale, accese de furie, gelozie, mila fata de propria persoana, preocupare pentru asigurarea unor cantitati suficiente, bautul de dimineata;
  4. Faza cronica: decaderea personalitatii, tulburari cognitive. Individul bea împreuna cu persoane din medii sociale inferioare. Pierderea tolerantei la alcool, tremuraturi, stari de anxietate, stari de colaps.

Consecinte fizice/biologice:

  • gastrita, ulcer gastric, tulburari de absorbtie a vitaminei B12
  • ficat de staza (ficat gras), ciroza hepatica cu varice esofagiene
  • impotenta, polineuropatie (afectarea tuturor nervilor periferici)
  • leziuni cerebrale toxice (modificari de caracter, scaderea performantelor intelectuale)

Psihoze determinate de consumul de alcool
1. Betia patologica
Este o stare de excitatie, respectiv sedare declansata prin consumul de alcool, cu reunoasterea defectuoasa a realitatii, iluzii si halucinatii. Frica excesiva sau furia, agresivitatea puternica, starea de afect si atitudinea violenta pot aparea, în unele cazuri, deja la ingerarea de cantitati minime de alcool (probabil în urma unei predispozitii individuale, de ex. date de leziuni la nivel cerebral).
Durata acestor manifestari este limitata în timp (5-15 min.). Urmeaza somnul terminal si amnezia evenimentului. Aceste faze sunt greu de apreciat în expertizele medico-legale.

2. Delirium tremens
Reprezinta o stare grava în care apar halucinatii vizuale majore, aprecierea gresita a realitatii, agitatie psihomotorie severa, transpiratii profuze, tremuraturi, dereglari periculoase ale frecventei cardiace si tensiunii arteriale. În trecut, starea de delirium tremens era adesea letala, mortalitatea a scazut semnificativ în ultimii ani multumita unor medicamente noi.

3. Halucinoza alcoolica
Se aud voci vorbind între ele, precum si voci comentatoare care judeca persoana consumatorului. Halucinatiile complexe de situatii includ scene de urmarire si asediu si se asociaza cu anxietate maxima!

4. Gelozia obsesiva a alcoolicului
Este obsesia adesea incorigibila, ca partenera "merge" cu altul. Se manifesta de regula zgomotos si cu un vocabular ordinar. Originea se gaseste în relatia tensionata a cuplului, datorata tocmai consumului de alcool, precum si în atitudinea evidenta de refuz din partea partenerei. Se adauga problema impotentei, sentimentele de vinovatie din cauza abuzului de alcool, sentimentul de umilire si, nu în ultimul rând, frica de a-si pierde partenerul de viata.

5. Encefalopatia Wernicke
Este o inflamatie acuta a creierului ce poate pune viata în pericol (include somnolenta, paralizia globilor oculari si ataxia=tulburarea coordonarii miscarilor).

6. Sindromul Korsakov
Tulbuari grave ale memoriei, pacientul confabuleaza mult.

Fenomene de sevraj:
Hipertensiunea arteriala, transpiratia profuza, tremuraturi, dureri la nivelul întregului corp (la nivelul trunchiului), anxietate, predelir, tulburari de somn.
Un sindrom acut de sevraj reprezinta întotdeuana o indicatie pentru internarea în spital. Aici, se urmeaza un tratament cu medicamente psihotrope anxiolitice, hipotensoare si perfuzii pentru corectarea pierderii de lichide.

Sedative si somnifere

1. Tranchilizante
Printre medicamentele psihotrope cel mai frecvent comerializate pe piata germana, locul întâi a fost tinut mult timp de Valium (diazepam), urmat de Adumbran si Praxiten (oxazepam).
Între timp, diazepamul a fost înlocuit de alte benzodiazepine care i-au luat locul de frunte. În Republica Federala Germania, pe piata mdicamentului se gasesc, în principal, urmatoarele tranchilizante:

Denumire comerciala
Lexotanil
Librium
Valium
Tranxilium
Dalmadorm
Tavor
Nobrium
Mogadan
Adumbran
Praxiten Demetrin
Rohypnol

Tranchilizantele cel mai frecvent utilizate fac parte din categoria benzodiazepinelor.

Actiune:
Tranchilizantele din categoria benzodiazepinelor nu se deosebesc între ele în mod esential, în ceea ce priveste actiunea lor. Industria farmaceutica ofera mereu produse noi. Tranchilizantele au în primul rând o actiune calmanta, antiagresiva, anxiolitica si un oarecare efect tonic-antidepresiv. În plus, majoritatea tranchilizantelor are si o actiune de relaxare a musculaturii voluntare. Diazepamul poate fi utilizat, în afara de aceste indicatii, si la tratamentul imediat al crizelor epileptice. Apoi, tranchilizantele au un efect de distantare fata de durere si de inducere a somnului, fara a suprima însa fazele de vis (somnul paradoxal - n.tr.), asa cum o fac barbituricele.

Tranchilizantele au devenit - dupa alcool - drogul natiunii nr. 2, probabil, pentru ca "ajuta" la depasirea situatiilor de stres neplacute de la locul de munca sau din mediul familial, pentru ca amelioreaza senzatiile de frica, nelinistea si frustrarea si permit relaxarea fizica si psihica. Mediul înconjurator este vazut ca prin niste "ochelari roz", sunt "diluate" contradictiile, conflictele chinuitoare din trecut îsi pierd semnificatia, totul devine mult mai placut si prietenos, iar viata este mai usor de trait.

Abuz si dependenta
Fara îndoiala, consumul cronic de benzodiazepine în doze mari poate duce, în cazuri individuale, la euforie, instalarea tolerantei si, în final, la dependenta. Tipul de dependenta corespunde celui fata de alcool si barbiturice. Deoarece benzodiazepinele nu se metabolizeaza prin ficat, potentialul de dependenta priveste în special domeniul psihic.



În cazul supradozarii tranchilizantelor pâna la 1 g este posibila instalarea unui somn de 48 de ore.

Riscurile abuzului:
Psihice
    - plafonare în plan afectiv, apatie, lipsa trairilor emotionale
    - slabirea creativitatii
    - incapacitatea rezolvarii conflictelor
    - pierderea simtului raspunderii
    - comportament social neavenit
    - mai rar: manii, accese de furie, halucinatii, psihoze
    - cimentarea unor relatii sociale nesatisfacatoare
    - posibil, amplificarea starilor depresive

Consecinte pe termen lung:
Deoarece benzodiazepinele actioneaza doar simptomatic si nu rezolva cauza problemelor, acestea nu se rezolva, conflictele nu se pot solutiona, iar frica - cu rol de semnal de alarma - nu mai este perceputa ca atare. Se ajunge la asa-numitul efect rebound (de recadere - n.tr.), manifestat prin insomnie în primele ore ale diminetii, cresterea în greutate, pierderea libidoului, stare generala de slabiciune, buimaceala, dezinteres si mahmureala.

Abstinenta si fenomene de sevraj:
Abstinenta de la benzodiazepine este extrem de dificila si se realizeaza printr-o reducere lenta a medicamentului pâna la eliminare totala.

Fenomene de sevraj:
Anxietate, insomnie, tulburari circulatorii si tulburari gastro-intestinale, crize convulsive.

O problema speciala este politoxicomania:
Multi dependenti de medicamente consuma concomitent mai mult preparate. Ei iau, de exemplu, un barbituric puternic contra tulburarilor de somn, dimineata un produs stimulant, iar între acestea un tranchilizant. Multe medicamente prezinta interactiuni nefaste, mai ales în combinatie cu alcoolul. Bunaoara, pot prelungi sau întretine timp îndelungat starea de ebrietate indusa de alcool. Alteori, pot ameliora fenomenele de sevraj. Dependentii de opiacee abuzeaza si ei de tranchilizante, atât pe cale orala, cât si pe cale intravenoasa, de exemplu atunci când îsi injecteaza "Rohypnol ".

2. Somnifere

Sumar al principalelor clase de somnifere:
    a) Barbiturice, de ex.: Luminal (Fenobarbital)
    b) Bromuri, de ex. Adalin (bromuree)
    c) Cloralhidrat/Paraldehyd, de ex. Chloraldurat
    d) Alte categorii de substante, de ex. Distraneurin (clometiazol), utilizat în terapia de dezalcoolizare (produsul i.v. a fost retras de pe piata franceza, producatorul Astra Zeneca a retras întreaga productie din cauza gravelor efecte adverse. Nu se mai gaseste forma pentru administrare i.v. - n. tr.)
    e) Perparate combinate periculoase, de ex. Mandrax (metaqualona)

Barbiturice:
Barbituricele induc un somn asemanator narcozei (suprima fazele de vis/somn paradoxal).

Efecte secundare:
Efectele nedorite sunt rare, la doze normale, si de regula nu sunt sesizate din cauza actiunii principale a medicamentului, ele aparând în somn. Pot însa sa apara: somnolenta în timpul zilei, tulburari de echilibru, "stare de betie", mersul ebrios si tulburarea capacitatii de discernamânt.
Rareori, apar: depresia respiratorie, stare de excitatie nervoasa, dezorientare (frecvent la persoane mai în vârsta), hipotermie, tulburari de dinamica sexuala, dureri musculare si articulare.
Barbituricele interfereaza cu capacitatea de a conduce un autovehicol si reduc, în general, atentia.
Consumul concomitent de alcool este cel care evidentiaza sau potenteaza în mod periculos aceste efecte adverse, deorece ambele substante trebuie prelucrate (metabolizate) de ficat.

Riscul de dependenta:
Consumul de barbiturice poarta cu sine un mare risc de dependenta, deoarece doza trebuie marita deja la câteva zile, pentru a atinge efectul initial. De asemenea, primele fenomene de sevraj - neliniste, iritabilitate si insomnie - apar deja dupa primele doua saptamâni de consum. Barbituricele induc o tulburare severa a caracterului somnului normal, prin faptul ca suprima fazele de vis (somnul paradoxal) necesare pastrarii echilibrului psihic.

Consumul pe o perioada îndelungata induce modificari insidioase de personalitate.
În baza caracterului aproape identic al dependentei de alcool si al celei de barbiturice, ambele sunt incluse de catre Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) în aceeasi categorie de dependenta.
Spre deosebire de tranchilizante, marja de siguranta dintre doza terapeutica si cea toxica este foarte redusa, fapt recunoscut si exploatat de multi oameni. Intoxicatia severa ramâne si azi o metoda raspândita de suicid.
O intoxicatie acuta cu barbiturice va provoca paralizarea progresiva a centrului respirator si prabusirea functiilor circulatorii.

Compusi cu brom ai ureei:
Aceste substante sunt legaturi chimice între uree si brom care, în ansamblu, au un efect mai slab decât barbituricele. În momentul întrarii în circuitul metabolic al organismului, ele se depoziteaza la diferite nivele, deoarece bromul se elimina doar lent din organism. Rezulta, în final, o intoxicatie cronica insidioasa cu brom, asa-numitul bromism, cu: stari de confuzie, pierderea memoriei, delirii în cazurile grave, dermatite, stranut, conjunctivita; sunt posibile hemoragii punctiforme la nivelul tegumentului si al mucoasei. Legaturile brom-uree prezinta si ele un risc mare de toleranta si dependenta.

Paraldehida si cloralhidratul:
Din cauza gustului lor execrabil, aceste substante nu sunt folosite mai niciodata ca stupefiante.

Scena consumatorilor de droguri:
Au existat si exista mereu preparate populare în rândul consumatorilor, precum Luminalul (fenobarbital), Nembutal (pentobarbital), Rosimon si Mandrax (metaqualona). Acestea, alaturi de altele, sunt adesea combinate cu droguri cu efect stimulator. Când scade efectul unui drog "speed" sau atunci când acesta devine insuportabil - în urma consumului cronic - somniferele ajuta la surmontarea insomniei de origine chimica.

Cocaina

Provenienta:
Cocaina este extrasa chimic din frunzele tufei de coca. Planta, înalta de mai multi metri, creste în zonele tropicale din America de Sud si pe arhipelagul indonezian (Malaizia).

Forma:
pulbere alba, floconoasa, cristalina

Consum:
Cocaina se prizeaza sau se injecteaza

Actiune:
Daca se administreaza pe cale orala, cocaina produce stari de stupoare (euforie), în doze mici si fenomene de intoxicatii, în doze mai mari.

Cocaina are efect anestezic asupra terminatiilor libere nervoase de la nivelul mucoaselor si plagilor. În trecut, cocaina a fost folosita ca anestezic local, azi în acest scopt sunt utilizati derivati sintetici ai ei.

Mecanismul de actiune al cocainei consta în inhibarea resorbtiei neuromediatorilor adrenergici în structurile de depozitare de la nivelul terminatiilor nervoase simpatice. Astfel, sub actiunea cocainei creste concentratia mediatorilor adrenergici de tipul noradrenalinei. Acestia vor determina o excitare adrenergica crescuta, deci vor creste tonusul simpatic general. Acest efect explica de ce cocaina poate fi utilizata, pe o perioada limitata, ca substanta ce creste performantele individului.

[Simpaticotonie = excitabilitate crescuta a simpaticului. Determina accelerarea pulsului, dilatarea pupilelor (midriaza), amplificarea transpiratiilor, inhibarea peristaltismului intestinal, excitabilitate crescuta]

Astfel, cocaina ofera senzatia subiectiva a cresterii performantelor si fortei fizice, precum si cresterea obiectiva a andurantei si a nivelului maxim de solicitare, pâna la epuizarea totala a rezervelor psihice ale individului. Sub actiunea continua a cocainei, nevoia de somn este neglijata, asemenea senzatiei de foame, astfel încât individul poate renunta mai mult timp la aportul alimentar. Dispare sentimentul de oboseala si epuizare, dispozitia se amelioreaza iar mobilizarea creste.
Desigur, toate acestea pot fi sustinute doar un timp limitat. Slabirea, oboseala, epuizarea, degradarea fizica si, în ultima instanta, insuficienta functionala sunt consecintele utilizarii pe timp îndelungat a substantei, pe lânga care apare dependenta psihica severa care la nici o substanta nu se instaleaza atât de puternic, în timp atât de scurt ca la cocaina.

Starea de euforie:
Stupoarea din timpul consumului de cocaina e caracterizata de o stare generala de euforie, de senzatia de fericire supraomeneasca si de o stare de multumire supranaturala, de un avânt al tuturor sentimentelor, precum si de un covârsitor sentiment de uniune cu lumea - concomitent cu pierderea memoriei trairilor generatoare de conflicte si probleme.
Cresterea mobilizarii, dezinhibarea, cresterea capacitatii de a stabili noi contacte, fanteziile de omnipotenta si stimularea sexuala fac si ele parte din stupoarea data de cocaina.

Stupoarea data de cocaina poate fi împartita în trei stadii:
Stadiul euforic
Stadiul de stupoare
Stadiul depresiv

Stadiul euforic:
În cazul prizarii substantei, primele modificari euforice apar deja la scurt timp dupa administrare. Consumatorii sunt foarte bine dispusi si se simt fericiti. Starea lor de spirit se îmbunatateste din ce în ce mai mult, astfel încât vor simti o nevoie crescuta de comunicare (logoree), urmata de o accelerare a proceselor cognitive (tahipsihie).

În paralel, se manifesta o scadere progresiva a discernamântului critic, precum si pierderea sentimentului de distantare. Inhibitiile sunt înlaturate, dispare teama, contactele devin mai facile. Stadiul euforic, al trairilor pozitive, caracterizat de statisfactie si fericire, este descris de catre consumatori ca scopul propriu-zis, ca efectul dorit al consumului.

Stadiul de stupoare:
În cel de-al doilea stadiu, al stuporii, pe lânga modificariile descrise anterior, apar frecvente aprecieri gresite ale realitatii, pseudohalucinatii, dar si halucinatii optice si auditive adevarate. În multe cazuri se descrie un tablou clinic paranoid-halucinant, cu idei de relationare fata de propriile trairi. Drogatii cu cocaina aud voci amenintatoare si dojenitoare. De multe ori afirma ca s-ar vorbi despre ei, ca s-ar sti totul despre ei. În plus, la unii dintre ei se instaleaza si halucinatii tactile sau mixte în care, de exemplu, cei în cauza simt prezenta unor animale mici sau a unor obiecte minuscule pe pielea lor; uneori, ei le si "vad". Tulburarea constientei nu este semnificativa în timpul stadiului de stupoare.

Stadiul depresiv:
Stadiul al treilea, depresiv, se manifesta în principal prin oboseala, indiferenta si pasivitate, adesea infiltrate de gânduri si idei suicidare. Acest stadiu este un episod periculos al consumului de cocaina, deoarece apare riscul latent, necontrolabil al suicidului, ce se poate actualiza în mod iminent.

Intoxicatia:
Exista, pe de o parte, socul de cocaina, iar, pe de alta parte, intoxicatia acuta cu cocaina.

socul de cocaina se manifesta prin insuficienta circulatorie grava si dispnee severa ce apar deja la cele mai mici cantitati. Este vorba de un fel de reactie de hipersensibilitate.

Intoxicatia acuta cu cocaina este, în schimb, consecinta supradozarii substantei. Caracteristica intoxicatiei acute cu cocaina este tonusul simpatic foarte crescut, manifestat prin dilatarea pupilelor, ochii stralucitori (sticlosi), tahicardie (puls accelerat), rosirea fetei, transpiratii, hiperventilatie (accelerarea respiratiei), cresterea temperaturii si cresterea tensiunii arteriale. Excitatia nervoasa centrala poate duce la la aparitia unor crize convulsive si a unor miscari primitive, dar si a unor halucinatii. În final, tabloul clinic prezentat degenereaza în pierderea cunostintei care, împreuna cu depresia respiratorie si prabusirea circulatie sanguine va duce la deces, daca nu se aplica masuri medicale de terapie intensiva.

Dependenta:
În timpul perioadei de consum, apare o rapida si puternica crestere a dozelor de la 0,1 pâna la 15 g, în cazuri izolate chiar pâna la 30 g zilnic. Creste rapid nu numai frecventa administrarii, dar si cantitatea administrata de fiecare data.
Cocainismul reprezinta dependenta psihica puternica si tendinta puternica de a creste doza, în lipsa dependentei fizice sau a tolerantei fata de substanta. Cocainomania este exemplu cel mai elocvent al dependentei exclusiv psihice care, în privinta efectului ei distructiv este comparabila cu dependenta psihica si fizica data de consumul de opiacee.

Fenomenele de sevraj psihic ce apar în abstinenta sunt adesea atât de puternice, încât pot duce la tentative de suicid, având în vedere ca capacitatea de interventie a individului în timpul abstinentei este pastrata - spre deosebire de cea din sindromul de abstinenta a opioidomanului.

Riscuri speciale:
Cocaina, de regula, se prizeaza. În consecinta, mucoasa nazala va prezenta inflamatii, ulceratii si - în cazurile grave - chiar perforatii ale septului nazal, ceea ce va determina o înfundare a nasului si o modificare corespunzatoare a fizionomiei.

Pe scena de azi a consumului de droguri, cocaina se consuma, de regula, în cadrul unor procese de politoxicomanie. Evident, ea nu a fost disponibla multa vreme în cantitati suficiente pentru a face o reala concurenta heroinei. În ultimii ani însa, se pare ca îsi gaseste locul pe scena drogurilor. Persoane dependente numai de cocaina sunt azi o raritate în practica clinica psihiatrica curenta, de cele mai multe ori substanta este consumata tranzitoriu sau ocazional în cadrul unei depdendente generale avansate de droguri.
Unii consumatori îsi injecteaza în mod constient amestecuri de cocaina si heroina - asa-numitul "speed-ball".
Au fost însa înregistrate si cazuri în care consumatorilor li s-a vândut "spped-ball" în loc de cocaina pura. Astfel se induce, în cel mai scurt timp, dependenta de heroina a consumatorului de cocaina, fara cunostinta si vointa acestuia.

Psihoza:
Un efect caracteristic al cocainei îl reprezinta asa-numitele halucinatii tactile. Bolnavii psihotici au senzatia prezentei unor vietuitori minuscule, a unor particule fine de praf sau a unor obiecte de dimensiuni mici pe pielea lor, pe care pretind, uneori, ca le si vad. În consecinta, se vor scarpina puternic (prezinta urme de grataj).

Sechele pe termen lung:
Dependentii de cocaina prezinta alterari ale caracterului tipice dependentei. Pot aparea leziuni cerebrale grave, cum ar fi encefalomalacia ("înmuierea substantei cerebrale", n. tr.), ce duc la dementa. În stadiul final apare o dezintegrare fizica totala.

Crack-ul

Istoric:
La mijlocul anilor 80 a aparut în SUA si mai târziu în Europa un drog care seamana, din punct de vedere al procesului de productie, cu drogurile sintetice (engl. designer drugs) si care poarta numele de Crack (Rock).
Numele este derivat de la sunetul specific de fosnitura (engl. to crackle - a fosni) produs de substanta în timpul fumatului. Productia ieftina a facut sa se constituie o veritabila scena a consumului de crack, mai ales la New York. Narcomania crack a ajuns curând si în Republica Federala Germania. În toamna anului 1986, politia a deconspirat primul laborator ilegal de crack la Köln.

Forma:
Firimituri solide, alb-galbui. Substanta seamana cu bucati mici de sare gema, de culoare beige.

Forme de consum:
De cele mai multe ori, crack se fumeaza. Poate fi însa si ingerat sau injectat.

Productie:
Materia prima este cocaina. Mai exact, este vorba de o cocaina "întinsa", amestecata cu adaosuri. Baza de cocaina se fierbe cu praf de copt si apa; procesul dureaza circa opt minute. În mod interesant, prin aceasta întindere si multiplicare - care ar trebui sa slabeasca eficienta drogului - are loc tocmai amplificarea efectelor tipice ale cocainei. Astfel, în doar câtiva ani, crack a devenit poate cel mai devastator drog al prezentului.

Actiune si dependenta:
Dependenta de crack poate aparea rapid, uneori chiar dupa prima doza. Cauza presupusa ar fi o sensibilizarea enorma a unor arii cerebrale. Primele molecule de cocaina ajung la creier dupa doar zece secunde. Astfel, fumatul de crack seamana mult cu fumatul de "freebase" - o narco-moda (germ. Drogenmode - val nou, varianta "la moda" a narcomaniei, n. tr.) cam la fel de recenta, dar mult mai scumpa: pasta de cocaina se concentreaza, cu eter, în forma cea mai pura, dupa care se usca si se fumeaza.

Firimiturile de drog, de dimensiunea unei gamalii, care actioneaza cam o jumatate de ora, reprezinta adesea primul pas spre dependenta de crack. Stimularea initiala si senzatia cresterii capacitatii de concentrare sunt urmate de o stare de prabusire care afecteaza tocmai aceste însusiri.

Pericole ale abuzului:
    - pneumonii
    - hipertensiune arteriala
    - lipsa apetitului (anorexie)
    - usturimea pielii (prurit)
    - stare de neliniste si confuzie ce ajunge, uneori, pâna la manifestari paranoide si schizofrenoide

Riscuri deosebite:
    - stare de epuizare totala, dupa consum continuu
    - vasoconstrictie. Consecinta: afectiuni cardiace
    - hipertensiune arteriala. Consecinta: accidentul vascular cerebral
    - leziuni pulmonare

Droguri sintetice (designer drugs) - Ecstasy

Ce este Ecstasy?
Datorita actiunilor si efectelor lor diferite, drogurile sintetige sunt greu clasificabile în grupe distincte. XTC (prescurtarea pt. Ecstasy) este atribuit frecvent grupei entactogenelor (droguri care permit contactul, "atingerea interiorului", de ex. prin producerea sentimentului de fericire). Grupul ecstasy are însa si actiuni din grupa drogurilor stimulatoare si halucinogene. Initial, numele de Ecstasy a fost atribuit drogului MDMA (3,4-metilen-dioxid-metilamfetamina), o substanta sintetica pura.

Azi, Ecstasy este un termen generic pentru diverse substante cu spectru de actiune similar. Grupul include MDMA (metilen-dioxid-metilamfetamina) si MDE/MDEA (metilen-dioxi-etilamfetamina), precum si alte substante din clasa fenoletilaminelor. Sunt comercializate, sub acelasi nume de "Ecstasy", si amestecuri ce contin adaosuri de cafeina, amfetamina sau LSD.

Consum:
La începutul anilor 90, Ecstasy a aparut pe piata în diverse formulari: fie în capsule de diferite marimi, fie - în cele mai multe cazuri - sub forma unor tablete (comprimate) rotunde si plate, cu variate semne stantate. Tabletele de Ecstasy purtau (si mai poarta) nume precum trifoi, proumbel, dolar, iepuras, camila, delfin, Road Runner, Smiley, ciuperca, Olympics, coroana etc. (denumiri de strada care reflecta, de regula, simboluri întiparite în suprafata tabletelor. Numele sunt preluate din lb. germ. si nu corespund neaparat denumirilor de strada din România - n. tr.) Majoritatea tabletelor comercializate sub numele de Ecstasy contin o substanta activa derivata din MDMA în concentratie de 20 - 120 mg care costa în jur de 20 DM (10 �).
Între timp este evident ca variatele motive si simboluri stantate - la fel ca si dimensiunea si forma - nu spun nimic, sau numai putin despre provenienta si calitatea produsului. În multe cazuri sunt comercializate substante înrudite sau chiar plagiate (amestecuri greu identificabile ce contin ketamina, benzodiazepine si barbiturice).
De mai multa vreme se observa o tendinta de renuntare la semnele distincive (simboluri stantate s. a.). Chiar si frecventa santului median e în prezent în scadere. Astfel, devine din ce în ce mai dificila diferentierea tabletelor si efectelor lor, ceea ce produce un risc suplimentar pentru consumatori.

Cum actioneaza Ecstasy?
Din punct de vedere biochimic, XTC actioneaza asupra eliberarii asa-numitilor neurotransmitatori. MDMA pura are efect mai ales asupra neurotransmitatorului serotonina. Acesta influenteaza emotiile, activitatea noastra, impresiile senzoriale, activitatile motorii, asocierile (de la nivel cerebral - n.tr.), precum si senzatiile acustice si optice.
"Cu cât mai înviorat este omul, cu atât mai activ este sistemul sau serotoninergic. Cu cât mai activat e sistemul serotoninergic, cu atât mai activ este omul."

Alti neurotransmitatori influentati de Ecstasy sunt: dopamina (emotii, motricitate, functii cognitive) si noradrenalina (stres, stimuleaza circulatia sanguina si respiratia omului).

Reactii biologice ce pot fi observate dupa administrarea de Ecstasy:
    - dilatarea pupilelor
    - cresterea frecventei cardicae/tensiunii arteriale
    - bronhodilatatia
    - încordarea muschilor mandibulari (trismus) / tremuraturi
    - greata
    - uscaciunea gurii
    - transpiratii
    - cresterea temepraturii corpului
    - nevoia de a urina
    - bruxism (scrâsnirea dintilor)
    - dureri de cap

Pericol în caz de consum sustinut:
    - Sistemul natural de alarma al omului este abolit.
    - Deces prin hipertermie si deshidratarea organismului, modificari evidente neînregistrate de catre persoanele în cauza.

Manifestari ce apar dupa trecerea efectului:
    - epuizare
    - oboseala
    - greata
    - întepenire

Reactii toxice acute:
    - hipertermie
    - slabiciune musculara
    - trombembolie
    - insuficienta renala acuta
    - insuficienta hepatica toxica
    - tulburari de respiratie
    - tulburari cardiace pâna la colaps

Reactii toxice cronice în urma consumului sustinut în doze mari:
    - posibila afectare a sistemului serotoninergic
    - posibile leziuni cerebrale ireversibile

Reactii psihice:
Acestea nu pot fi descrise în mod unitar, deoarece mare parte din efecte sunt dependente de atitudine si de mediul înconjurator.



"set" = atitudine individuala ce priveste intentia de consum, asteptarile fata de efectul dorit, starea de spirit si personalitatea consumatorului. O stare de fond negativa poate fi amplificata de MDMA, iar sentimentele pozitive pot fi traite cu intensitate mai mare.

"setting" = Complex ce cuprinde mediul înconjurator, suma contactelor sociale, a influentelor externe. Efectul se resimte cu totul diferit la petreceri Rave ca acasa, într-o atmosfera calma.

Efectele principale pozitive descrise în conditii de set si setting optime, sunt:

  • capacitate de comunicare sporita
  • empatie crescuta
  • stare de beatitudine/euforie
  • perceptii senzoriale mai intense
  • disponibilitate crescuta de a stabili contacte
  • recunoastere, întelegere clara a sentimentelor proprii
  • modificarea perceperii timpului
  • dezinhibare relativa
  • stimulare/sentiment de "prospetime"

În caz de set si setting necorespunzator pot aparea efecte descrise ca profund negative:

  • tulburari de concentrare
  • putere de discernamânt limitata
  • pierderea apetitului
  • halucinatii
  • anxietate
  • neliniste/nervozitate
  • stare depresiva/stari confuzionale
  • lipsa de motivatie
  • libido redus
  • întârzierea orgasmului

Consumul de durata a unor doze mari (toxice) poate duce la psihoza.

În combinatie cu alte substante de abuz, pot aparea complicatii.
În combinatie cu alcoolul:

  • risc crescut, deoarece alcoolul stimuleaza deshidratarea = pericol de hipertermie si deshidratare
  • determina rapid un curaj exagerat (germ. Übermut) si supraaprecierea proprilor capacitati = reprezinta pericol mai ales în traficul rutier
  • amplifica efectele biologice negative si urmarile acestora = mahmureala


În combinatie cu cannabis:
Tensiunea psihica poate fi redusa, dar si amplificata, dupa caz = neliniste/nervozitate
În combinatie cu cafeina:
    - stimuleaza în plus = nervozitate
În combinatie cu amfetamina:
    - toxicitate mai mare
    - efect cumulativ = risc de supradozare
În combinatie cu LSD:
    - amplifica efectul halucinogen
    - prelungeste starea de stupoare
În combinatie cu cocaina:
    - în acest caz sunt relatate reactii de panica

Consumatorii trebuie avertizati, de principiu, asupra riscurilor administrarii concomitente de MDMA si alte substante! Caracterul ilegal al drogului si amestecurile necontrolate în care se comercializeaza sporesc în mod apreciabil riscul efectelor adverse!

Durata de actiune:
La o doza medie de 100 mg efectul se instaleaza dupa ca. 20 min. - 1 ora.
Efectul dureaza 4 - 6 ore dupa care dispare treptat. Circa 2/3 din MDMA ingerata se digera în stomac si se elimina, nemodificat, pe cale renala. Aproximativ 7% se metabolizeaza la MDA la nivelul ficatului, iar restul ajunge, prin circulatia sanguina, la creier.

Timpul de înjumatatire este de 6 ore. Daca aportul depaseste capacitate de epurare a organismului, apar efecte cumulative ce duc la supradozare.

Alti factori de risc ai consumului de XTC:
Diabet, epilespie, glaucom, boli cardiace, hipertiroidism, hipertensiune, hipoglicemie, anemie, astm, hepatita C.

Droguri de petrecere (party drugs)

1. "Poppers"
Substanta:
Amilnitrit, butilnitrit, aditivi, de ex. solventi organici

Forma de consum:
Poppers se inhaleaza si în nici un caz nu se ingereaza (beau). Efectul stupefiant se instaleaza dupa 3 - 5 minute.

Actiune:
dezinhibare puternica
cresterea apetitului sexual
sentiment sporit de intimitate
percepere redusa a durerii
relaxare musculara
cresterea sensibilitatii tactile

Efecte adverse de scurta durata:
- tuse, tahicardie, senzatie de caldura a pielii, hipoxie, posibil colaps - în functie de dozare = inconstienta
- iritarea pielii si a mucoaselor

Efecte de lunga durata:
- iritarea (combustionarea) mucoasei nasale
- aritmii cardiace
- impotenta

Pericole:

  • usor inflamabile
  • pericole de intoxicatie, a nu se pastra în apropierea alimentelor.

Potentialul de dependenta:
dependenta psihica

2. "GHB, Fantasy, Liquid E, Liquid X (multe denumiri si variante ortografice)"

Substanta:
GHB (gama-hidroxi-butiratul) este o substanta naturala, produsa si de organismul uman. Concentratia maxima este la nivelul creierului, motiv pentru care se presupune ca ar avea rol de neurotransmitator la acest nivel. GHB a fost prima data produs prin sinteza acum circa 30 de ani.
La scurt timp dupa aceea, a fost utilizat în medicina, în domeniul anesteziei, ca narcotic, precum si ca adjuvant în tratamentului delirului din sevrajul alcoolic. Din cauza efectelor secundare nedorite a pierdut însa din ce în ce mai mult din însemnatatea sa si azi abia se mai utilizeaza în Germania.
Concomitent cu reducerea utilizarii sale în scop medical, GHB a devenit foarte popular în rândul culturistilor (stimuleaza hormonul somatotrop - de crestere) si sportivilor de performanta (Ben Johnson!) din spatiul anglo-american. A fost interzis ca substanta de dopaj, iar vânzarea sa în SUA - initial fara prescriptie medicala - a fost restrictionata de la sfârsitul anului 1990 încoace.

Pericole în caz de abuz:
Au fost relatate primele cazuri de intoxicatie, mai ales prin supradozarea si combinarea cu alte substante sinergice. De asemenea, sunt cunoscute unele cazuri de deces. Riscul este deosebit de mare în cazul consumului concomitent de alcool, ecstasy sau heroina.
Odata cu afirmarea "scenei Techno" si a interesului acesteia pentru stimulante speciale - vezi Ecstasy, bauturi cu continut de cafeina si alte stimulante (RED BULL s. a.) - aceasta comunitate a descoperit si GHB. Având în vedere ilegalitatea redusa a drogului - care nici azi nu cade sub incidenta legii substantelor stupefiante si psihotrope - este de asteptat ca acest drog sa capete o însemnatate din ce în ce mai mare.

GBH se produce în tot felul de laboratoare improvizate în beciuri sau bucatarii. Nimeni nu cunoaste puritatea si concentratia produselor, astfel încât riscul unei intoxicatii acute nu poate fi apreciat.

Actiune:
GHB începe sa actioneze la circa 15 minute dupa administrarea orala si efectul dureaza - în functie de doza - pâna la 3 ore. Prin administrarea unei doze noi, durata actiunii se poate prelungi. Efectul seamana cu cel al Ecstasy, dar este mult mai slab. De asemenea, nu apar efectele adverse si sechelele de durata ale consumului de Ecstasy.

Riscuri:
Riscul principal legat de acest drog este necunoasterea concentratiei si puritatii, respectiv a amestecului cu alte substante, în primul rând alcool. În stare pura, GHB este practic lipsit de efecte adverse periculoase, chiar si în doze mai mari. În doze mari intervine o sedare puternica, pâna la coma, a persoanei. Supradozarea poate duce la convulsii si confuzie marcata.

METADONA

Metadona este un opioid produs pe cale sintetica, cu efect similar morfinei, elaborata in anul 1942 de fabrica de vopsele Hoechster. A fost patentata in anul 1953 si lansata pe piata ca analgezic forte sub denumirea de POLAMIDONR. Din anii 1960, metadona a fost utilizata (mai intai in SUA) ca substanta impotriva sindromului de abstinenta fizica in cadrul dezintoxicarii de heroina.

Ca substituent, metadona este adecvata din mai multe motive:

  • Poate fi produsa pe cale sintetica. Astfel, se combate cultivarea opiului si traficul de produse opiacee.
  • Poate fi administrata, fara afectarea semnificativa a eficientei, si sub forma de comprimate sau picaturi. Picaturile se dizolva de cele mai multe ori in suc de portocale.
  • Are efect mai indelungat decat heroina, deci nu trebuie administrata decat o data pe zi.
  • Datoria instalarii insidioase a efectului in cazul administrarii orale nu se produce asa-numitul kick (senzatie puternica de euforie, instalata brusc, la scurt timp dupa administrare). Astfel, lipseste sentimentul euforic care duce la agravarea addictiei. Daca insa metadona se administreaza intravenos, efectul este similar unei doze de heroina injectata. Pentru pacientii care nu suporta metadona pe cale orala, in Elvetia exista posibilitatea de a obtine metadona ca solutie injectabila.

Compozitie
Metadona este un racemic format din doua molecule gemene (enantiomeri), continute in proportie egala (50%): levometadona ((R)-metadona) si dextrometadona ((S)-metadona). In Germania, metadona se elibereaza numai in farmacii si numai prin prezentarea unei retete cu regim special (reteta cu timbru sec).

Efecte adverse
Efect sedativ, transpiratii profuze, euforie, mioza, rar tahicardie, hipotensiune, constipatie (ca toate opiaceele, are actiune paralitica asupra peristaltismului intestinal), depresie respiratorie (inhibarea automatismului respirator).

Intoxicatia
Semne ale unei supradoze sunt: depresia respiratorie severa, hipotensiune marcata, tahicardie, hipertermie, tulburari de constienta pana la coma.

Mod de administrare
Levometadona poate fi administrata sub forma de comprimate, intravenos (i.v.) si intramuscular (i.m.), precum si ca solutie neinjectabila de picaturi.

In medicina, se administreaza si ca analgezic forte, sarac in efecte adverse, de exemplu in cazul infarctului miocardic si al durerilor tumorale.

Solventi

Istoric:
În anii 50, inhalarea de cleiuri a fost larg raspândita în rândul adolescentilor americani si suedezi. Adezivii care contin toluol si solventi volatili erau picurati pe batiste (care apoi au fost tinute în fata gurii si nazului), sau turnati în pungi, pentru inhalarea vaporilor acestora.

Alte substante:
Substantele care se preteaza la inhalare (adulmecare) sunt solventii chimici din industrie, bricolaj si domeniul casnic, precum: cleiuri, diluanti pentru adezivi, vopsele si lacuri, benzina, acetona, butilacetatul, diclormetanul, hexanul, xilolul, tetraclorura de carbon ("Tetra") si hidrocarburile fluorurate alifatice.
Diluantul utilizat de pictori pentru culorile lor contine, de exemplu, toluol.
Cloroformul, sau triclormetanul, este un solvent cu proprietati narcotizante care produce vapori neinflamabili.

Forma de consum:
Inhalarea (adulmecarea, germ. schnüffeln)
Periculoasa este mai ales varianta ce utilizeaza pungi de plastic, deoarece - trase prea mult peste cap - pot duce la moarte, în cazul instalarii rapide a efectului stupefiant si a intoxicatiei necontrolabile de catre consumator.

Mod de actiune a solventilor cu efect narcotic:
Cele patru stadii ale narcozei (pentru întelegerea mdical-farmacologica):

  1. Analgezia: Este inhibata perceperea durerii, dar si capacitatea de autocritica si orientarea temporo-spatiala.
  2. Excitatia: Prin inhibarea aproape totala a impulsurilor "frenatoare" superioare, de la nivel cortical, se produce dezinhibarea centrilor motori inferiori. În cazul abolirii sau tulburarii starii de constienta se observa o hiperreactivitate motorica. Acest stadiu de excitattie nervoasa se combate, în anesteziologia moderna, prin medicamente miorelaxante.
  3. Toleranta: Pe lânga scoarta cerebrala, sunt inhibate si diencefalul si maduva spinarii. Tonusul muscular se reduce, starea de constienta este abolita, dar inima mai bate si respiratia înca functioneaza.
  4. Paralizie: În acest stadiu sunt afectati si centrii vegetativi ai trunchiului cerebral, respiratia si circulatia fiind tulburate.

Când narcoticele sunt utilizate ca droguri stupefiante, consumatorul încearca sa atinga doar primele doua stadii. Tinde sa atinga acea stare de buimaceala cu tenta euforica, cu o usoara tulburare a constientei, în care nu mai percepe problemele personale ce-l chinuie atunci când e treaz si în care tensiunile emotionale si spirituale sunt aplanate. În aceasta stare, autosugestiile pot deveni "realitate" prin lipsa constientei ancorate în realitatea obiectiva, astfel încât aurolacul adolescent se transforma în Tarzan sau puternicul Superman al benzilor sale desenate.

Se deosebesc patru stadii ale actiunii substantelor inhalate (adulmecate):
În primul dintre acestea apar: greata, dureri la nivelul gambelor, sau senzatia de creier sub presiune. În cel de-al doilea se descrie receptivitatea crescuta la stimuli externi, asociata cu o stare de bine si sentimentul imponderabilitatii, similar cu starea de ebrietate alcoolica. Al treilea stadiu este comparabil cu un somn superficial, în care aurolacii cu experienta îsi "croiesc" anumite vise în timpul zilei. Al patrulea stadiu este starea de inconstienta.

Sechele si riscuri:
Aproape toti solventii au efect toxic în cazul abuzului regulat. Cloroformul produce leziuni hepatice si poate determina - în doze prea mari - paralizia respiratiei, sau cel putin tulburari central nervoase grave, datorate hipoxiei cerebrale.
Abuzul de tricloretilena produce inflamatii ale nervilor, nevralgii ale fetei si suferinte cardiace, de asemenea conditionate nervos (prin tulburarea conducerii impulsurilor). La adolescentii care au inhalat în mod regulat, timp de mai multi ani, vapori de toluol, au fost observate delirii (vezi delirium tremens, la cap. Alcoolul) de mai multe zile.
Pe lânga stopul respirator, colapsul cardio-circulator reprezinta o importanta cauza de deces.
Pot aparea stari confuzionale, cu reactii de hiperexcitatie, anxietate si panica. În plus, se pot produce arsuri si combustii (arsuri chimice) ale cailor respiratorii.

Cerc de persoane afectate:
Se remarca mai ales adolescentii tineri (10 - 15 ani) din paturile sociale inferioare. Consumatorii solitari sunt putini, dar cu atât mai periclitati, deoarece nu actioneaza într-un anumit context, îsi pastreaza acest obicei multa vreme si au suferit, de regula, un traumatism psihic anterior consumului.

Sechele de lunga durata:
Leziuni hepatice, renale, nervoase si cerebrale.

Ustensile

Cine consuma droguri, are nevoie de anumite ustensile.

În functie de stupefiantul utilizat si de calea de administrare, persoana dependenta de droguri se afla în posesia unor accesorii dintre cele mai diverse.

Hasis
Instrumente pentru fumat:
Pipe, narghilele (sisa), shillum (aparat special pentru fumatul de hasis), precum si instalatii de productie proprie
Ţigarete de hasis (engl. joint)
Rezervoare pentru pastrare (cutii de filme fotografice, cutii de medicamente)
Cântar de scrisori (pentru greutati mici - n. tr.) pentru cântarirea dozelor de consum
Folie de aluminiu în care se ambaleaza portiile de hasis

Pentru droguri sintetice
Rezervoare cu pulberi necunoscute
Plicuri mici, pliate (pentru ambalarea pulberii) (engl. hits - fiecare portie corespunde unui hit = lovitura, n. tr.)
Capsule
Rezervoare pentru pastrare
Seringi

Pentru LSD
Cutiute mici
Materiale de ambalaj, de ex. bucati mici de folie de aluminiu; banda de lipit

Pentru cocaina
Plicuri mici, pliate, din hârtie si folie de aluminiu, în care este ambalata cocaina
Rezervoare pentru pastrarea cocainei
Trusa cocainomanului, ce contine: Oglinda, lama de ras, tubulet pentru prizare, cutiuta pentru pastrare, seringa
Tubulet pentru prizare (din metal, sticla, sau plastic)
Lingurita cocainomanului

Pentru crack
Cutiute mici de plastic pentru pastrare
Pipe speciale

Pentru heroina
Plicuri mici, pliate, din hârtie, celofan sau folie de aluminiu, în care se ambaleaza heroina (hits)
De regula, seringi de unica folosinta
Linguri acoperite de funingine în care se dizolva heroina; o bricheta pentru încalzirea solutiei si tamponase de vata sau filtre de tigareta rupte, prin care heroina se filtreaza în timpul aspirarii în seringa
siret de pantofi, curea, sau furtun de cauciuc, pe post de garou, pentru comprimarea venei în vederea administrarii injectiei

Bibliografie

Walter de Gruyter: Pschyrembel - Klinisches Wörterbuch (Dictionar clinic), Ed. 255., Berlin, New York 1986

Wolfgang Schmidbauer, Jürgen vom Scheidt: Handbuch der Rauschdrogen (Manual al drogurilor stupefiante), Frankfurt am Main 1989

Klaus Wanke, Karl-Ludwig Täschner: Rauschmittel (Substante stupefiante), Ed. 5, Stuttgart 1985

Josef Zehentbauer, Wolfgang Steck: Chemie für die Seele (Chimie pentru suflet), Königstein/Ts. 1986

Hans Lösch: Drogenfibel (Abecedar de droguri), Ed. 2, München 1971

Landeskriminalamt (Hrsg.): Rauschgift ohne mich (Drogurile - fara mine), Ed. 11, Stuttgart 1999

Cafe` Fix (Hrsg.): Jahresbericht 1998 (Raport anual 1998), Frankfurt 1998

Landesinstitut für Erziehung und Unterricht: XTC. Eine Handreichung für Multiplikatorinnen und Multiplikatoren (XTC. Material la îndemâna multiplicatorilor), Stuttgart 1997

Harfst, Gerold: Rauschgift -Szene -Jargon von A-Z (Droguri - Scena - Jargonul de la A-Z), Würzburg 1991




loading...








Document Info


Accesari: 11202
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2020 )