Personalitatea histrionica
Pattern-ul acestei personalitati este dominat de o labilitate emotionala excesiva si un comportament directional spre a atrage atentia prin atitudini dramatice si teatralism.
Subiectii de acest tip nu se simt confortabil daca nu sunt n centrul atentiei, motiv pentru care ncearca sa atraga atentia cre nd initial o impresie buna datorita usurintei de comunicare si a entuziasmului manifestat.
Subiectii īsi doresc cu orice pret ca ntr-un anturaj sa devina sufletul petrecerii". Comportamentul lor nsa este neobosit si solicita n mod continuu atentia celor din jur, contrar recurg nd la scene dramatice. Se poate remarca si o atitudine cu conotatii sexuale nepotrivite, cu scop provocator si seductiv, chiar si asupra unor persoane fata de care nu exista un interes semantic propriu-zis, contextul fiind unul profesional.
Expresia emotionala este rapid schimbatoare, manifest nd o adevarata aviditate afectiva cu intoleranta la frustratii, dar cu un substrat profund afectiv sarac.
D.p.d.v sexual se constata o serie de tulburari, ca de exemplu: frigiditate, nimfomanie, homosexualism. Pentru aceste persoane, aparentele fizice prezinta o mare importanta, ele fiind capabile sa cheltuiasca mult timp, energie si bani pentru haine si diverse accesorii.
Īsi utilizeaza detaliile fizice si vestimentare pentru a v na complimente si n acelasi timp manifesta o suparare exagerata fata de un comentariu critic. Discursul acestor persoane este menit sa impresioneze prin expunerea dramatica, dar este vag, difuz si fara suport faptic. Se utilizeaza multe adjective, fabulatii sau productii imaginare.
n ceea ce priveste relatiile cu ceilalti se remarca un nalt grad de sugestionabilitate, opiniile fiind usor influentate, n special daca ceilalti reprezinta o autoritate, mbratisānd cu usurinta diverse convingeri.
Orice relatie interpersonala, indiferent de contextul n care se desfasoara, este considerata mai intima dec t este cu adevarat si utilizeaza apelative de genul dragul meu prieten" sau abord nd respectiva persoana pe numele mic. Aceasta atitudine este cu at t mai evident exprimata cu c t este vorba de o relatie sociala importanta
Criterii diagnostice
Se caracterizeaza printr-o cautare excesiva a emotionalitatii si atentiei celor din jur, ncep nd cu primii ani de maturitate, presupun nd existenta a cel putin 5 dintre urmatoarele criterii:
se simte inconfortabil n cazul n care nu se afla n centrul atentiei
interactiunile cu ceilalti sunt adesea caracterizate drept comportamente neadecvate sau provocatoare
expunere rapida a expresiilor emotionale care sunt superficiale si nestatornice
se foloseste de aspectul fizic pentru a atrage atentia n repetate r nduri
maniera de vorbire este excesiv marcata de personalitate si lipsita de detalii
manifesta tendinta spre dramatizare, teatralizare si exagerarea emotiilor
este usor sugestionabila
īsi considera relatiile ca fiind mai intime dec t n realitate
Terapia
Indivizii care sufera de aceasta tulburare sunt dificil de tratat din mai multe motive: bolnavii se prezinta la tratament doar atunci c nd stresul sau alti factori situationali i mpiedica sa faca fata vietii n general; totusi cauta mai repede dec t alti pacienti cu tulburari ajutor specializat, exager nd nsa n privinta simptomelor si dificultatilor pe care le nt mpina
Terapiile n grup sau terapia familiala nu sunt recomandate, deoarece pacientii obisnuiesc sa atraga atentia asupra lor si sa exagereze fiecare actiune si reactie. Pacientii īsi exprima toate sentimentele cu aceeasi emotie, inconstienti fiind de subtilitatea propriilor stari emotionala si de vasta gama de emotii pe care o folosesc.
Terapia concentrata pe gasirea de solutii este recomandata pentru acest tip de pacienti.
Nu se recomanda terapii pe termen lung.
La acesti pacienti poate aparea si un comportament suicidar, iar amenintarile de acest gen nu trebuie ignorate.
Automutilarea este de asemeni prezenta. Datorita naturii dramatice a pacientilor, specialistii trebuie sa fie foarte atenti la sentimentele lor si sa fie siguri ca l trateaza pe pacient cu respect.
De multe ori acesti bolnavi considera ca sunt discriminati datorita simptomelor lor.
Tratamentul medicamentos nu este indicat, cu exceptia cazurilor n care se administreaza n mod tintit.
|
