Documente online.
Zona de administrare documente. Fisierele tale
Am uitat parola x Creaza cont nou
 HomeExploreaza
upload
Upload




Formele imaginatiei

Psihologie


Formele imaginatiei

Complexitatea procesului imaginativ nu putea sa nu atraga dupa sine varietatea formelor lui de manifestare. Fara a intra īn prea multe amanunte, dorim sa sugeram si sa schitam īn acest paragraf cāteva criterii de clasificare a formelor imaginatiei, iar apoi sa le prezentam pe cele mai deosebite.

5.1. Criterii posibile de clasificare

Unul dintre criteriile de clasificare cel mai frecvent utilizate īl reprezinta prezenta sau
absenta intentiei, a efortului voluntar īn actul imaginativ. Din aceasta perspectiva
formele imaginatiei au fost clasificate īn voluntare (cu scop, cu efort) si involuntare
(fara scop si efori). Imaginatia voluntara este oarecum contradictorie : este superioara si
productiva datorita focalizarii si conducerii constiente ; este mai saracacioasa, mai
schematica prin conformarea la modelele rationale. Daca nu īn ansamblu, cel putin īn
ceea ce priveste elementele ei, este mai pu# 323c24d 5;in originala. Deseori efortul voluntar este
īnsotit de unele stari constrāngatoare, nefavorabile, neplacute, chiar penibile, fapt care
se repercuteaza asupra noutatii si distincti vita tii produselor obtinute. Tocmai de aceea,
unii autori propun reducerea la maximum a intentionalitatii si reglajului voluntar. Osborn
lanseaza celebra formulare : "īnlaturati cerberii de la portile imaginatiei", extrem de
sugestiva din acest punct de vedere. Imaginatia involuntara beneficiaza din plin de
aporturile spontaneitatii, ale inconstientului. Ea dispune de un grad mai mare de libertate
si flexibilitate. De cele mai multe ori regreseaza spre nivelurile inferioare ale psihismului
(inconstient, preconstient), unde combinatorica nu se supune restrictiilor. In imaginatia
voluntara se includ de obicei imaginatia reproductivā (īn care produsul obtinut este nou
doar īn raport cu experienta subiectului), imaginatia creatoare (produsul creat este
nou pentru societate), visul de perspectiva (visare activa cu ochii deschisi, dirijata
prin proiecte realizabile, īn acord cu puterile subiectului si cu cerintele societatii).
In imaginatia involuntara se īncadreaza visul din timpul somnului (bazat pe slabirea
reglajelor si pe asocierea si articularea functionala a unor date eterogene), reveria
(visarea pasiva cu ochii deschisi, relaxarea gāndirii care vagabondeaza, evadeaza, se
īndeparteaza de real).



Un alt criteriu de ordonare a formelor imaginatiei īl constituie calitatea produsului
(constructului) imaginativ. O clasificare analitica dupa acest criteriu propune
A.F. Osborn īn lucrarea sa L'Imagination constructive (1959). El stabileste trei forme

globale (absurde, abia constructive, foarte constructive), fiecare dintre ele continānd o multitudine de subforme distincte. Formele absurde ale imaginatiei pe care el o numeste deviata sunt: halucinatiile (nebunia de marire, complexul de persecutie); delirul (cel mai putin cronic, cel mai asemanator lui este cosmarul); complexul de inferioritate; complexul de martir (dorinta de a folosi imaginatia ca mijloc de a fugi de realitate); visul din timpul somnului; visul treaz sau reveria (lasa imaginatia sa se amestece cu gāndirea, sa voiajeze peste tot, fara scop; la adult ia forma mitomaniei, care este nesanatoasa); frica anxioasa (un tribul platit imaginatiei: ne īmpinge la mai rau sperānd mai binele; una dintre formele ei laterale o constituie grijile bazate pe tulburari imaginare). Formele abia constructive, care tind spre creator, sunt gi ele numeroase si variate: imaginea vizuala (a vedea lucrurile cu ochii spiritului; imaginea mintala a dorintelor); imaginatia speculativa (lucreaza īn toate directiile fara implicarea memoriei); imaginatia reproductiva (actioneaza doar īn trecut, reconstituie spontan imagini īn mintea omului); vizualizarea structurala (constituirea unei imagini pornind de la un desen); imaginatia substitutiva (transpunerea īn locul sau īn rolul altora, bazata pe simpatie). Formele abia constructive sunt subdivizate de Osborn īn doua categorii: unele mai putin controlabile (se pun īn miscare ele insele); altele mai mult controlabile (le putem pune īn miscare si dirija cānd si cum vrem). Formele foarte constructive ale imaginatiei, creatoare īn esenta lor, sunt: imaginatia anticipativā (īmpinge spre reali­zarea unor actiuni, prevede ceea ce va urma); imaginatia expectativ-creatoare (forma cea mai īnalta a imaginatiei anticipative : cānd credem ca un lucru se va realiza, adeseori īl putem face sa se realizeze); imaginatia creatoare propriu-zisa (centrata pe a cerceta si a schimba ceea ce a gasit; echivalenta cu inventia, esenta ei fiind data de combinatorica).

Imaginatia poate fi clasificata si dupa starea de activism a subiectului. Vorbim īn
acest caz deforme active (īn care le includem de obicei pe cele voluntare) si forme pasive
(cele involuntare). Se poate usor observa ca acest criteriu īl reproduce īntr-un fel pe
primul, neaducānd prea multe informatii noi.

Tipul activitatii īn care se integreaza imaginatia este un alt criteriu clasificator, de
data aceasta mult mai specific. Exista imaginatie artistica, literara, stiintifica, tehnic-
-constructiva, muzicala etc. īn cartea sa, Jearme Bernis descrie imaginatia poetica,
imaginatia din dans, pictura, cinema, stiinta etc. Wunenberger scrie despre imaginatia
ludica, despre cea inventiva sau despre imaginatia sociala. Au fost publicate lucrari pe
tematica imaginatiei sociologice (Wright Mills, 1959), imaginatiei filosofice (Le Doeuff,
1980), imaginatiei stiintifice (G. Holton, 1981) etc. Activitatea (cu structura si functio­
nalitatea ei proprie, cu axa motivatie-scop, cu finalitatea ei) īsi pune pregnant amprenta
asupra procesualitatii imaginatiei si mai ales asupra produselor ei.

Mergānd si mai īn profunzime descoperim un nou criteriu, si anume acela al tipului
dominant de reprezentari la care recurge imaginatia, ea putānd fi plastic-vizuala,
auditiv-motrice etc.

Elementele constitutive ale imaginatiei reprezinta un alt criteriu posibil de clasificare
a formelor acesteia. Cel care a recurs constant si magistral la el a fost Bachelard.
Epistemologul francez, pornind de la cele patru elemente materiale constitutive ale
mac rouni versul ui (foc, aer, apa, pamānt), a desprins o forma de imaginatie pe care a
numit-o imaginatie materiala. īn patru dintre lucrarile lui (Psihanaliza focului, 1937;
Apa si visele, 1942 ; Aerul si visele, 1943 ; Pamāntul si visarile vointei, 1948), la care
ne-am referit si noi, gasim o tratare profunda a imaginatiei materiale. Pentru Bachelard,

cele patru elemente reprezinta hormonii imaginatiei. "Ei pun īn miscare grupuri de imagini. Ajuta la asimilarea intima a realului dispersat īn formele sale. Prin ei se realizeaza marile sinteze ce regularizeaza oarecum caracteristicile imaginarului. Iar aerul imaginar este hormonul care ne face sa crestem psihic" (Bachelard, 1997, p. 15). 7. Caracterul procesului si al produsului obtinut constituie alte criterii posibile de clasificare a formelor imaginatiei. Din aceasta perspectiva, care sugereaza de fapt caracterul static sau dinamic, evolutiv al imaginatiei, Louis Millet (1972) desprinde doua forme interesante, si anume imaginatia petrificata si imaginatia īnsufletita. Drept exemplu pentru prima forma se refera Ia sotia lui Lot (care privind īn urma a fost īmpietrita, transformīndu-se īntr-o coloana de sare), la stadiul oglinzii sau la narcisism. Copiile perfecte, fabricatia īn serie, care este antiartistica, constituie alte exemple de imaginatie petrificata. Astazi, scria Millet īn 1972, aceasta forma de imaginatie se regaseste si īn plan social, īn privirile fixe, īn spatele īncovoiat al multimilor aservite tiranilor si dictatorilor, aceasta imaginatie fiind "chinuita" de ceremoniile grandioase, de impresiile masive. Spre deosebire de ea, imaginatia īnsufletita, vie, este libera, ea poetizeaza; īn loc de a copia si repeta, ea se preteaza la noutate (vezi Millet, 1972, p. 106).

5.2. Cāteva forme ale imaginatiei

Unele forme ale imaginatiei (visul, reveria, imaginatia reproductiva, imaginatia creatoare) sunt mai bine cunoscute, fiind prezentate pe larg īn diferite lucrari; de aceea, nu vom starui asupra lor. Ne vom referi sumar la cāteva dintre cele mai putin prezente īn lucrarile dedicate psihologiei imaginatiei.

5.2.1. Imaginatia substituīiva

Osborn arata īn lucrarea sa ca "multe neīntelegeri provin din simpla noastra neputinta de a ne imagina reactiile posibile ale celeilalte parti" (Osborn, 1965, p. 346). Tot el spunea ca pentru a face un bine altuia trebuie sa-ti imaginezi cum ar vrea el sa fie tratat si cum ai vrea la rāndul tau sa fii. Asadar, pentru a sti cum sa-i tratam pe altii ar trebui sa ne transpunem īn ei, sa ne identificam cu ei, cu gāndurile, sentimentele si valorile lor. Transpunerea īn altul, "transportul" īn gāndirea, sentimentele si actiunile altuia, proiec­tarea īn altul poarta, īn genere, numele de empatie. Definita ca fenomen psihologic de identificare a unei persoane cu un model de comportament uman perceput sau evocat, favorizānd un act de īntelegere si comunicare implicita, precum si o anumita contagiune afectiva" (Marcus, 1971, p. 31), empatia dispune de o mare complexitate psihologica. Nu despre empatie vrem sa vorbim īnsa. ci despre mijlocul prin intermediul caruia ea este posibila. Empatia fiind o transpunere imaginara īn altul, reiese ca acest mijloc īl reprezinta imaginatia, dar nu prin oricare dintre formele ei, ci doar prin cea numita imaginatie substitutiva. Dupa Osborn, imaginatia substitutiva este mijlocul psihologic care asigura atāt actul de proiectie, cāt si actul de introiectie, ambele proprii individului uman, īn raport cu un anumit model presupus. Imaginatia substitutiva intervine nu doar atunci cānd un model comportamental este evocat, ci si īn conditiile perceperii unui model obiectiv, asigurānd transcenderea dincolo de aparente si cunoasterea semenilor. Prin mijlocirea imaginatiei substitutive, "atāt īn comunicarea directa, dar, mai specific, īn actul de creatie, se realizeaza predictia necesara apropierii adaptative a modelului obiectiv, perceput sau invocat de propria persoana, precum si substituirea propriului eu

īn modelul obiectiv" (Marcus, 1980, p. 32}. Chiar daca empatia presupune dezvoltarea la subiect si a altor capacitati psihice (cognitive, afective), īn afara capacitatilor imagi­native ea nu ar putea avea loc. Cei care au studiat-o au recunoscut ca ponderea proceselor psihice este variabila, totusi greutatea specifica cea mai mare o are imaginatia. Constienti­zarea acestui fapt i-a condus pe unii autori spre diferentierea a doua tipuri de empatie, una de identificare afectiva (īn care afectivitatea are o pondere mai mare) si alta numita empatie predictiva (īn care ponderea cea mai mare o au cunoasterea si īntelegerea anticipativa, deci imaginatia substitutiva). Ezra Stotland (1969) descopera doua meca­nisme empatice : primul numit "image-self condition" (subiectul īl observa pe altul sī īsi imagineaza cum s-ar simti daca ar fi īn locul lui), al doilea, numit "image-him condition" (subiectul īsi imagineaza ce simte altul fara a se transpune constient īn situatia acestuia). īn primul caz, subiectul care se imagineaza pe sine īntr-o situatie emotionala are reactii afective de un anumit grad, desi propria lui stare emotionala ar fi mai mica daca el īnsusi s-ar afla, īn mod real, in acea situatie. īn al doilea caz, cānd subiectul īsi imagineaza cum se simte altcineva intr-o situatie emotionala, o parte a procesului imaginativ va include plasarea simbolica a propriului eu īn locul altuia, deoarece el se va proiecta pe sine pentru a dobāndi o īntelegere mai buna a experientei emotionale a altuia (vezi Stotland, 1969, pp. 271-315). Chiar daca distinctia reala a celor doua forme de empatie este greu de realizat, faptul ca empatia presupune interventia imaginatiei substitutive nu poate fi pus la īndoiala. Imaginatia substitutiva introduce individul īn contexte psihice straine lui, de asemenea, ea da posibilitatea proiectiei subiectului īn altul, dar si a introiectiei altuia īn subiect.

5.2.2. Imaginatia ascensionala

Aceasta forma de imaginatie a fost propusa si argumentata prin nenumarate exemple de catre Bachelard. Pornind de la ideea "contopirii īntr-o materie particulara" si nu de la cea a "dispersarii īntr-un univers diferentiat", Bachelard declara ca "obiectelor, mate­riilor diferite, «elementelor» le vom cere specifica lor densitate de a fi si totodata exacta lor energie de a deveni. Fenomenelor le vom cere sfaturi cu privire la schimbare, lectii de mobilitate substantiala, pe scurt, o fizica amanuntita a imaginatiei dinamice" (Bachelard, 1997, p. 13). Fenomenele aeriene sunt cele care vor da lectii generale si importante despre urcus, ascensiune, sublimare. Mobilitatea si dinamismul imaginilor aeriene vor da constiinta, senzatia unei usurari, a unei veselii, a unei stari de impondera­bilitate. O verticalitate, spune Bachelard, ni se īnfatiseaza chiar si īn sānul fenomenelor psihice, ea nefiind "o metafora zadarnica", ci "un principiu de ordine, o lege de filiatie, o scara de-a lungul careia simti treptele unei sensibilitati speciale". Viata sufletului, toate emotiile fine si retinute, toate sperantele, toate temerile, toate fortele morale care angajeaza viitorul au o diferentiala verticala. Cu atāt mai mult imaginatia va dispune de o asemenea diferentiala verticala. Imaginatia ascensionala este cea care germineaza imagini, care genereaza imagini din imagini, in fine, care sugereaza si asigura urcusul. Bachelard formuleaza chiar o serie de principii ale imaginatiei ascensionale. Iata unul dintre ele : "Dintre toate metaforele, cele ale īnaltimii, ale ascensiunii, ale profunzimii, ale coborārii, ale caderii sunt, prin excelenta, metafore axiomatice. Nimic nu le explica sī ele explica totul" (ibidem, p. 14). Imaginile īnaltimii, ascensiunii, profunzimii, coborārii si caderii au o mare importanta, ba chiar o putere neobisnuita : ele controleaza dialectica entuziasmului si angoasei. īn calatoria catre īnaltimi, sustine Bachelard, elanul

vital este elanul umanizat. Subtilul aforism formulat de Bachelard, si anume "cine nu se īnalta cade", arata ca omul īn calitatea sa de om nu poate trai orizontal. Tocmai de aceea autorul īsi propune ca īn eseul sau de psihologie ascensionala sa masoare imaginile prin posibilul lor urcus.

Imaginatia ascensionala īsi gaseste o formidabila aplicare practica īn metoda visului ascensional dirijat, propusa de Desoille īnca din i 938 si din principiile careia Bachelard s-a inspirat. Metoda demonstreaza puterea comportamentului īntemeiat pe imagini. Ea comporta parcurgerea cātorva secvente : a) despovararea de griji, care se face dife­rentiat, īn functie de tipul si natura grijilor (grijile informe, supararile neformulate, nefor mul abile sunt pur si simplu maturate ; grijile definite, constiente sunt dispretuite, aruncate la gunoi; īn primul caz, imaginatia actioneaza ca o matura, de altfel, se si vorbeste de comportamentul maturatorului; īn al doilea caz, se vorbeste de comporta­mentul celui care scotoceste prin gunoi si arunca dezinvolt grijile pe care a hotarāt sa le dispretuiasca); b) exercitiile ascensiunii imaginare {subiectului i se sugereaza sa se imagineze urcānd un drum usor īnclinat; in functie de dispozitia celui care viseaza īn stare de veghe se propun diferite imagini inductoare: vārfurile muntilor, copacii, pasarile ; oferindu-i subiectului aceste imagini īn buna ordine, la momentul potrivit, īn locul potrivit, se determina o ascensiune regulata care devine dezvoltare, expansiune; subiectul īncepe sa simta beneficiile vietii imaginare; grijile care-1 īmpovarau sunt uitate, mai mult, sunt īnlocuite cu un fel de stare a sperantei, un fel de capacitate de a "sublima" viata cotidiana); c) readucerea visatorului pe pamānt (o coborāre bine pregatita, care trebuie sa plaseze fiinta zburatoare pe un plan ceva mai īnalt decāt planul de pe care pornise ; astfel, visatorul pastreaza multa vreme impresia ca nu a coborāt cu totul, ci, dimpotriva, continua sa traiasca in viata~i obisnuita la īnaltimile zborului aerian. Astfel de sedinte se repeta saptamānal, subiectul fiind obisnuit cu un tip de reverie care īi ofera placuta stare psihica a ascensiunii) (informatii suplimentare vezi īn Desoille, 1938; Bachelard, 1997, cap. IV).

5.2.3. Imaginatia sociala

Daca exista reprezentari sociale sau o memorie sociala, nu se poate sa nu existe si o imaginatie sociala. Esenta acestei forme a imaginatiei este cel mai bine surprinsa īn urmatoarele cuvinte: "Imaginatia, īn ciuda puternicei sale ancorari personale, este socializata īn īntregime. Fiecare membru al unei societati interiorizeaza imaginile mediului sau cultural, le transforma īn imagini personale, emite noi imagini care prin acumulare sau contagiune se agrega īn imaginarul social īn devenire. Aceasta circula-ritatefara sfārsit a imaginilor creeaza īntre oameni si grupuri un fel de inter-lume, de-a lungul careia ei comunica, se influenteaza, īsi formuleaza proiecte, valori si sensuri" (Wunenburger, 1995, p. 114).

Imaginatia sociala rezulta dintr-o fuziune sincretica a creatiilor individuale si anonime. Pe masura ce aceste constructe sincretice se difuzeaza, sunt colportate, deformate, asistam la cristalizarea lor īn referinte comune, īn puncte de reper pentru o colectivitate. Pornind de la ele, fiecare grup social, fiecare societate īsi vor organiza propria lor existenta.

Imaginatia sociala are o dubla semnificatie : pe de o parte, ea contribuie la asigurarea organizarii sociale ; pe de alta parte, serveste ca suport pentru toate activitatile publice si private ale omului. īn primul caz, societatea īsi legitimeaza autoritatea, distribuie statutele si rolurile īn functie de credintele (miturile) imaginare ale membrilor ei.

Bachelard considera ca puterea se obtine si se conserva prin producea imaginilor, prin manipularea si organizarea lor īntr-un ceremonial. Constituirea si mentinerea ordinii si ierarhiei sociale trec, de asemenea, prin faze de seductie, de persuadare imaginara, care cresc autoritatea oamenilor si a legilor, fara a fi necesara recurgerea la ratiune. Feno­menele de psihologie a multimilor descrise de Le Bon (contagiune, mimetism colectiv) au la baza tot credinte imaginare. Chiar personalitatea de baz% a unei culturi se fondeaza pe imaginatia sociala. īn cel de-al doilea caz, munca, stabilirea relatiilor cu altii functioneaza īn dependenta de imaginile atractive si repulsive ale oamenilor, care faciliteaza sau inhiba trecerea la acte. Gradul de participare a membrilor societatii este si el īn functie de aspiratiile vehiculate de o societate, īn care oamenii cred si pe care si le interiorizeaza.

Imaginatia sociala da sens cosmosului, īi atribuie cauzalitate sau finalitate supra­naturala, īl fundeaza pe o anumita ordine (uneori invizibila), furnizeaza modele pentru conduita umana, confera valoare si semnificatie existentei.

5.3. Procedeele imaginatiei

īn combinarea si recombinarea informatiilor, impresiilor, ideilor din experienta ante­rioara, imaginatia utilizeaza o serie de tehnici mintale care poarta denumirea de procedee ale imaginatiei. Printre acestea am putea enumera ; aglutinarea sau amalgamarea (conto­pirea īntr-un īntreg a diverselor elemente disparate), utilizata īndeosebi īn mitologie; asa au aparut imaginea Sirenei, a Centaurului, a lui Ianus cu doua fete ; amplificarea sau diminuarea unor trasaturi fizice sau morale (utilizate īn basme sau īn literatura roman­tica : buni, rai, feti frumosi, Ilene Cosānzene, pitici, zmei); multiplicarea si omisiunea (īnmultirea elementelor - balaurul cu sapte capete, rachetele cu mai multe trepte sau, dimpotriva, eliminarea elementelor mai putin importante); diviziunea si rearanjarea (īmpartirea īn segmente a unor obiecte, procese ; schimbarea ordinii lor); adaptarea unui obiect sau principiu functional la noi situatii concrete; modificarea unor īnsusiri (forma, volum, culoare, organizare interna); substitutia (īnlocuirea unor obiecte cu altele); tipizarea (utilizata īn literatura realista, presupune redarea generalului prin intermediul individualului: avaritia prin personajul Hagi Tudose); schematizarea (utila īn tehnica, arhitectura; redarea sub forma de schema a unui continut imaginativ); analogia (cu toate formele ei descrise de Gordon : personala - identificarea creatorului cu obiectul de studiu, proiectarea lui īn datele problemei; directa - raportarea obiectului cercetat la un altul, dintr-un domeniu īnvecinat, cu care pare a avea o vaga asemanare ; simbolica - considerarea problemei sau a ipotezelor sub forma de imagini globale, de regula vizuale, neimpregnate de cuvinte, cu valoarea de reprezentari sensibile, estetice, poetice; fantastica - īnlocuirea realului cu fantasticul, magicul, visul). īn figura 6.3 prezentam cāteva produse imaginative obtinute prin utilizarea diverselor procedee ale imaginatiei. īn (a): Coloana Infinitului de Constantin Brāncusi - procedeul multiplicarii; īn (b): Sfinxul (Oedip talmaceste enigma Sfinxului - desen de pe un vas grecesc) - procedeul amalgamarii sau aglutinarii; īn (c): Centaurul (lupta unui centaur cu un grec - basorelief din secolul al V-lea ī.e.n.) - procedeul amalgamarii sau aglutinarii; īn (d): desen din seria "Capricii" de Goya - procedeul rearanjarii; in (e): pagoda alba īn forma de sticla din complexul de temple Ta-Yuan-Si, China, 1403-1317 - procedeul de modificare a formei.

Formele si procedeele imaginatiei au pus si mai bine īn evidenta functiile procesului imaginativ. Desi la functiile imaginatiei ne-am referit īntr-un alt paragraf, le reluam sub o forma sintetica. Imaginatia īndeplineste functii de ordin :

transformativ (creeaza noul pe plan mintal);

proiectiv (vizeaza viitorul);

compensatoriu (satisface īn plan fantastic dorintele, aspiratiile nesatisfacute īn
plan real);

substitutiv (scopurile si actiunile interzise sau indezirabile in plan real sunt substituite,
deci īnlocuite cu scopuri si actiuni posibile īn plan imaginar);

autoreglator (dirijeaza comportamentul uman, īl adapteaza la solicitarile mediului).

Imaginajia sadeste īn om constiinta alteritatii, a posibilului. Ea ofera omului privile­giul de a se emancipa de necesitatea realului si de a-i opune acestuia o alta lume (poate mai buna sau mai dreapta decāt cea existenta). Imaginatia creeaza alternative si īn functie de natura si valoarea acestora, īl īnalta sau īl coboara pe om, īl elibereaza sau īl alieneaza.


Document Info


Accesari: 21304
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )