Reimplicarea categoriilor de instinct si inteligenta

Reimplicarea categoriilor de instinct si inteligenta

Viata psihica apartine naturii si asculta de legile sale de organizare. Cu cat aici o fiinta se afla pe o treapta mai inalta a ierahiei de organizare a materiei vii, cu atat aceasta va fi capabila sa dezvolte forme tot mai diverse de comportare; cu cat acesta va avea un sistem nervos mai bine dezvoltat, cu atat comportamentele dezvoltate vor fi mai disponibile la a se incarca cu substantialitate subiectiva, cu energii de actiune specifice; cu cat aceasta va fi capabila de activitati mai "interiorizate" si "instrumentalizate" cu insemnatate semnalizatoare si semantica, cu atat la ele adaptarea la mediu va fi cu atat mai mult dependenta de interventia unui organism de cunoastere distinct. Functiile sale principale sunt cognitiv conative, activitati generic sintetizate in categoriile conceptuale de instinct si inteligenta. Sunt activitati care se contopesc si se detaseaza totodata de cele organice, cu deosebire din cele neuronale, unde-si au adanc imersate radacinile dintr-un trecut indepartat de dezvoltare natural istorica a vietii. Aici se afla premizele naturale indispensabile producerii si reproducerii comportamentale a vietii, care se manifesta intr-o atat de mare diversitate de forme, care in final, devin reprezentative pentru un nivel superior de integrare adaptativa la mediu.

4.1. De ce apelul la categoriile de instinct si inteligenta ?

Drumul spre reflectarea psihica, spre un nivel superior psihic de organizare a activitatii este anevoios si adesea complicat, pe care viata l-a parcurs de a lungul vremurilor dar nu independent de continua perfectionare a relatiilor dintre organism si mediu, raporturi care se vor completa tot mai mult cu unele aparte, dintre ceea ce este de aici de reflectat si fiintele care le reflecta. Sunt raporturi in care importanta dobandeste ceea ce animalul si pe urma omul ajung capabili sa reflecte despre evenimentele din mediul inconjurator, un produs dependent in cea mai mare parte de sistemul nervos central, de specializarile si perfectionarile functionale ale acestuia. Pentru ca, ceea ce la nivelul sistemului nervos se proceseaza in timpul reflectarii este, in fond, o experienta comportamentala concentrata, care sintetizeaza in sine intregul drum parcurs de evolutia filogenetica a acestuia. O experienta comportamentala care in forma ei primara sau cruda, corespunzator treptei evolutive a fiecarui animal si care in fianl se manifesta ca instinct si inteligenta.

Este interesant de relevat ca reflectarea care se produce la nivelul sistemelor vii a debutat deja pe treaptele sale evolutive primare si care se manifesta chiar inainte ca sistemul nervos, de fel, sa apara ca o structura organica distincta. Este reflectarea proprie unor animale aflate pe treptele inferioare ale filogenezei, care nu numai ca s-a pastrat de atunci incoace ca atare, dar care intre timp, pe baza dezvoltarii ulterioare a sistemului nervos a ajuns sa se contopeasca intim cu propiru-zise forme de reflectare psihica, care in final la om atinge culmile superioare de perfectionare evolutiva. Dar, indifierent la ce nivel si in ce forma aceasta reflectare s-ar produce, atat timp cat se face dependenta de structuri organice sau viscerale distincte - ca loc de depozitare a experientei comportamentale, in momentul urmator exista toate premizele pentru a putea fi considerata a fi si instinctiva. Pentru ca aceasta se face deja in raport cu o anume experienta comportamentala, conserva 959e49j ta la nivelul respectivelor structuri organice, care sunt si ale conduitelor instinctive. De aceea, exista suficient temei ca sa se vorbeasca de instincte chiar mai inainte ca reflectarea sa se defineasca ca propriu-zis psihica; sa se vorbeasca chiar de inteligenta, ale carei structuri la acest nivel primar se confunda si se subordoneaza in totalitate 'logici' sau structurii instinctului.

Incepand de la un anume nivel de organizare si perfectionare a materiei vii devine posibila propriu-zisa reflectare psihica. In acest sens trebuie remarcat ca pe baza a ceea ce au ajuns propriu-zis psihic sa reflecte animalele isi pot cladi deja cladi o propire lume a lor de semnalizare, o disponibilitate conservata genetic doar potential dar si cu rol decisiv pentru evolutia lor filogenetica ulterioara a comportamentului lor. Ca aceasta lume sa fie reflectata a fost este nevoie de o zestre reactiva tot mai perfectionata, una ale carei premize organice sunte conservate la nivelul centrilor nervosi, consemnata la nivelul evolutiei sitemului nervos in termenii encefalizarii si corticalizarii tructurilor neuronale fara de care existenta acestei 'lumi semneliazete' nu este posibila. Deci aceste animale sunt "superioare" fata de alte specii de animale si prin posibilitatea de a reflecta asa ceva si de care celelalte specii de animale aflate pe treapta inferioara a evolutiei filogenetice nu sunt capabile. Fireste, o disponibilitate reactiva potential 'superioara' naturala si prin nimic supra sau extranaturala.

Intreaga aceasta multiplicare si diferentiere dinamica a raporturilor organismului cu mediu - in final a ceea ce ajunge reflectat - are la baza acumulari de experienta pastrate genetic peste generatii, fixata la nivelul sistemului nervos central si a sistemlor conexe, care sunt generic cuprinse si reprezentate de categoriile conceptuale de instinct si inteligenta. Se conserva astfel nu numaii disponibilitatea edificarii structurilor specificie ale comportamentului, mereu aceleasi la o anumita specie si diferentiale in raport cu alte specii, ci si a acelei disponibilitati de articulare a comportamentului in raport cu imprevizibilitatea tot mai crescuta a lor de actiune variabila. Importanta dobandeste, deci, nu numaii de a avea o structura de suport pentru manifestarea comportamentului, ci si de a face fata si celei mai improbabile actiune variabila a agentilor stimulatori. Ori aatisfacerea acestei din urma nevoi de relatie cu mediul inconjurator este realizata de activitatea inteligenta. Mecanismele sale desi create si cu consolidare natural istorica, implica angajarea unor schimburi informationale cu insemnatate afectiva si cognitiva interesante ontogenetic, pentru producerea si perpetuarea nemijlocita a vietii.

O problema metodologica devenitam mistuitoare pentru specialisti a fost daca in raportul de interactiune dintre ceea ce este reflectat si suportul neuronal al acestuia pot fi invocate raporturi de natura cognitva sau conativa la un nivel pre sau infrauman de organizare a sistemului viu, deci pe o treapta evolutiva preumana de dezvoltare a vietii. S-a ajuns in aceasta situatie din mai mult motive, nu in ultimul rand din cauza retinerii de a implica in explicarea acestui raport a celor doua categorii de instinct si inteligenta; al indoielii ca mecanismele acestora sunt tocmai cele care in final fac posibila reflectarea in natura. Pentru ca printre multi psihologi dar si naturalisti persista retinerea ca reflectarea obiectelor si evenimentelor din mediul inconjurator nu este un dat prefacut, ca acestea aua vut propria sa devenire si perfectionare evolutiva, care nici pe departe sa fi debutat cu omul. Mai inainte cu mult ca omul sa fi aparut pe Pamant vietuitoarele au reflectat mediul chiar si fara a fi avut un propriu-zis sistem nervos (p. ); multa vreme aceasta reflectare isi avea suportul doar in reactivitatea instinctiva suportata de structurile primare neuronale a caror struturi se contopeau cu cele ale altor viscere (p. ); de o un mod propriu-zis psihic de reflectare se poate vorbi decat de la un nivel medular de organizare a istemului nervos (p. ); fundamentele reactive necesare refectarii afective si conative se raporteaza la formatiunile paleocefalice ale sistemului nervos (p. ), pe cand propriu-zisele schimburi de natura cognitiva se raporteaza la reflectarea care-si are suportul in formatiunile neocefalice ale creierului, acolo unde reflectarea este instrumentalizabila in scoarta cerebrala (p. ). Dar nici aceasta nu este o virtute exclusiv umana, pentru forme pre-cognitive de reflectare sunt larg raspandite in lumea animalelor superioare si unde aceasta indeplineste o importanta functie adaptativa.

Primele forme de reflectare proprie sistemului viu apare deci initial ca o banala si simpla iritare, ca pe urma, in forma unor propriu-zise procese psihice reflectare, sa se inalte spre nivele superioare de sensibilitate, de organizarea vietii psihice in forma senzatiilor, a perceptiilor, a reprezentarilor etc. Intreaga aceasta devenire este dificil de suprins, motiv pentru care multi naturalisti - ca Emile Du Bois-Reymond (1818-1896) - pe vremea cand psihologia de abia se nastea, au apreciat ca aparitia insasi a senzatiei face parte printre cele sapte "enigme ale Universului", cu neputinta de solutionat pentru cunoasterea stiintifica; la fel Ernst Haeckel (1834-1919), un alt renumit naturalist care a trait in aceasi perioada, a considerat problema aparitiei senzatiei ca "enigma centrala a psihologiei", una pentru care a fost mereu ingradita asezarea psihologiei alaturi de celelalte domenii ale stiintelor naturii, care a favozizat deseori alunecarea acestei stiinte spre agnosticism.

In contextul istoric al inceputului de veac XX, presarat inca cu multe tendinte adverse admiterii psihologiei alaturi de celalte domenii de cunoastere ale stiintelor naturii, s-a distins inistenta a numerosi cercetatori pentru prezervarea interesului fata de asimilarea in sistem a categoriile conceptuale de instinct si inteligenta. A fost un interes legitim, rezultat al unor acumulari teoretice treoretice si metodologice de milenii, destinat sa cuprinda si sa sintetizeze in sine mecanisme si fenomene implicate in realizarea procesului de reflectare psihica, de cand acest lucru a fost facut initial chiar si fara implicarea nemijlocita a sistemului nervos central. Ceea ce n-a impiedicat pe cercetatori ca de atunci sa vorbeasca de reflectare, ca de o activitate dependenta de experienta comportamentala pastrata peste generatii, aflata in interactiune cu experienta invividuala si cea sociala dobandita in cursul vietii. Primele decenii ale acestui secol se remarca prin importante eforturi de raportare a acestei experiente pastrate peste generatii la suportul organic neuronal, la progresele care s-au facut in domeniul fiziologiei nervoase.

Dar apelul la categoriile de instinct si inteligenta s-a facut si din initiative pornite din interiorul fiziologiei nevoase. Au fost incercari necesare in conditiile in care procesele specifice fiziologiei nervoase (de excitatie si inhibitie, de exemplu) erau neputincioase sa cuprinda intreaga intindere a mecanismelor prin care se realiza reflectarea psihica. Mai mult, explicarea reflectarii doar in acesti termeni in raport cu interventia structurilor anatomice aflate la etajele superioare ale nevraxului facea de cele mai multe ori demersul investigativ sa ramana fragmentar. Ceea ce acolo se intampla avea o importanta decisiva pentru producerea reflectarii si era cu ceva mai mult decat o simpla excitatie sau inhibitie. Cu atat era nevoie de un element procesual 'palpabil', unul capabil sa unifice si sa reuneasca elementele reactive reflexe aflate pe intraga ierarhie de organizare a sistemului nervos central. Considerarea acestor elemente si imbinarea dinamica dintre ele era deci necesara pentru explicarea modului cum se produce si se dezvolta fenomenul de reflectare. Lucru care a devenit cu atat mai posibil cu cat cercetatorii cutezau sa faca apel la categoriile conceptuale de instinct si inteligenta. Sunt elemente reactive primare care intra si definesc compenentele de baza ale senzatiilor, perceptiilor, reprezentarilor, modul lor de organizare ierarhca, a abilitatilor de actiune care-si gasesc aici originea.

La o analiza istorica mai profunda se poate constata ca interesul pentru asumularea categoriilor de instinct si inteligenta dainuie chiar mai inainte ca gena sa fi fost propusa si declarata in biologie ca suport al ansamblului zestrei comportamentale, care sa se transmite peste generatii; mai inainte ca sistemul nervos sa fie declarat ca suport natural al vietii psihice, mai inainte deci de aparitia propriu-zisa a psihologiei ca stiinta de sine statatoare. Dintr-un astfel de trecut indepartat dateaza incercarile de cand cele doua categorii conceptuale au fost imaginate si indreptate spre cuprinderea diversitatii fenomenale a elementelor de compunere structurala a comportamentului, nu independent de dinamica vie a acestora, considerate totdeauna complementare una celeilalte, totdeauna ca expresie a interactiunii elementelor de reactivitate mostenite peste generatii si a celor pe masura noutatii imprevizibile a situatiilor stimulative. Astfel ele au putut sintetiza in ele multiple semnificatii procesuale, cele care au rezistat de a lungul anilor, pastrandusi actualitatea pentru explicarea unitatii functionale dintre diversele elemente reactive, fiziologice, neuronale . si psihcie.

Desigur, taramul accesat de conceptele de instinct si inteligenta este unul complex si divers, este cel al reactiilor sau a fragmentelor de reactii reflexe; unele viscerale, altele motoare; unele exteroceptive, altele interoceptive; unele cu insemnatate vitala imediata, altele cu una doar una superficiala sau neutra; unele cu functie tonigena generala, pe cand altele cu o alta activatoare sau dezactivatoare senzoriala sau motoare strict localizata; unele cu o incarcatura afectiva coborata pana in adancurile organelor, pe cand altele inaltate la nivelul operatiilor formale ale gandirii; unele antrenand microretele de circuite de proiectie a stimulilor, altele capabile sa aduna in jurul aceleiasi "idei" parti diferite de retele cu aceasta semnificatie etc. trebuie insa remarcat faptul ca ca toate aceste elemente reactive si semnificatia lor functionala nu este un dat pre-facut, ci un produs generos al interactiunii dintre dezvoltarea filogenetica a sistemului nervos si cea comportamentala: iar aici centralizarea, encefalizarea, corticalizarea sistemului sistemului nervos face corp comun cu perfectionarea selectivitatii mecanismelor tonigene, a celor de incarcare cu afectivitzate a aceleiasi excitabilitati primare din retelele neuronale, cu cele de instrumentalizare tot mai indemanatica a unumitor segmente de corp.

Numeroase dificultati legate de asimilarea categoriilor de instinct si inteligenta au mai provenit si de acolo de unde insasi semnificatia acestor concepte a cunoscut in decursul vremurilor importante clarificari. Astfel, in materia instinctului marea majoritate a neurofiziologilor se aflau si se mai afla si acum sub influenta puternicei inrauriri exercitate de teoriilor concepute si lansate inca de la sfarsitul secolului al XVIII-lea. Dintre acestea s-a distins cea a lui La Mettrie (1709-1757), formulata in cartea sa 'Omul Masina', unde instinctul isi avea propria sa insemnatate vitala in agrenajul organismului. Aici elementele de reactii reflexe numite instincte si inteligenta, erau considerate ca parte ale unei "masinarii" a organismului a unui sistem de reactii. Interesant de relevat este ca reactivitatea instinctiva, in acord cu interpretarea initiala, este larg comparabila cu 'masinaria' organismului celorlalte specii de vietuitoare animale si care in cursul evolutiei filogenetice isi diminueaza insemnatatea, spre a inmana in final intaietatea reactiilor inteligente. Ceea ce in acceptiea acestor ganditori a insemnat ca in cursul evolutiei filogenetice are loc a progresiva 'dezinstinctualizare' a organsimelor, care se completeaza cu o progrsiba 'inteligentizare' a acestora. O simplificare fata de care ganditorii neurologi si fiziologi au dovedit retinere si prundenta, cu atat mai mult cu cat viata a probat ca omul nici pe departe sa probeze o conduita ca sa se desfasoare doar in nota de inteligenta declarata. In acest fel a fost explicat cum comportamentul animalelor este unul guvernat de instincte, spre deosebire de comportamentul oamenilor, care ajunge guvernat de inteligenta ratiunii, de judecata.

Drumul unei alte perspective explicative a instinctului si inteligentei va fi deschis tot din acea perioada de H. Spencer (1829-1903), care a aratat ca cea mai pura reactie instinctiva este deja rezultatul unei activitati mentale, cu neputinta de redus doar la dimensiunile mecanice ale unui reflex. Si aceasta deoarece instinctul este nu numai expresia producerii unor procese psiho-fiziologice, ci si a unora mentale, in toate cele trei aspecte ale sale de baza: cognitiva, afectiva si conativa. Iar schita lui Spencer va avea sa fie completata de contributia lui Darwin - pana acum de nimeni contestata, de plasare a reactivitatilor reflexe emotionale in centrul raporturilor organism-mediu, al luptei pentru existenta, al selectiei caracterelor avantajoase .Aceasta va avea sa fie completata, de asemenea, de contributiile lui W.James, a lui W. McDougall s.a., care au conferit acestor categorii conceptuale insemnatatea necesara cuprinderii sub acelasi tot functional a celor mai diferite unitati sau fragmente de rectii reflexe ale organismului individual si de grup. Este deja o ordine de argumentare diferita decat cea "masinista" propusa de La Mettrie, in acord cu care comportamentul uman este mai flexibil si mai inteligent decat cel animal nu pentru ca ar avea si mai putin instincte, ci dimpotriva, pentru ca a reusit sa se detaseze, sa se desprinda de cele instinctive. Este ordinea in acord cu care putem intelege cand si cum in "oglinda" mintii ajungem sa "zambim cand suntem multumiti, si nu ne incruntam; de ce multimii nu-i putem vorbi ca unui prieten, de ce o fata ne intoarce simturile cu susul in jos si face ca inima sa ne palpite ." (James 1890).

Ori neclaritati de acest fel i-a facut pe neurofiziologi odata in plus ezitanti sa asimileze categoriile de instinct si intelignta, pentru ca sa apeleze la ele pentru explicarea reflectarii psihice..Cu atat mai mult cand cercetarile sunt subordonate altor cauze decat cele ce privesc explicarea stricta a reflectarii, relevarea dimensiunilor sale cognitive, afective sau conative. Posibil ca retinerea si disconfortul fata de ele sa mai provina dintr-un conservatorism intradisciplinar atomist, care sa impiedice ca aceleasi rezultate si efecte neurologice sau fiziologice sa poata fi valorificate pe taramul atat de pretentios al cognitiei, al afectivitatii .

Cu atat mai mai mare afost mereu retinerea fata de categoria de inteligenta, fata de cum elementele de reactii fiziologice sa fie implicate in activitatea de cunoastere, chiar si in viata afectiva .. in cea "indreptata spre lumea externa, pe care se straduieste s-o reconstitue in intregime, cu ajutorul fragmentelor mici care sunt date ( Binet p. 117); ca elemente de astfel de reactii sa fie aprecieti in termenii de actiune care se produce pe masura situatiei, relativa doar la anumite circumstante, atunci invatate, ca fiind un produs de imbinare si compunere adecvata a diverselor fragmente de conduite disponibile, altfel inadecvate separat ( Janet p. 9-19); sau ca o expresie a formei viabile a comportamentului ontogenetic, sau ca expresie a principiului "superior" al economiei organice, care intervine acolo unde structurile anatomo-morfologice se dovedesc neputincioase sau imperfecte, si unde are rolul de elimina "inutilul" din dinamica sistemului (Beniuc 1970 p.182-183); sau cand este considerata ca expresie a unui nivel de echilibru dintre asmilarea si acomodarea cognitiva, suprapusa schimburilor de natura organica (Piaget 1965) .

Apelul la cele doua categorii conceptuale de instinct si inteligenta s-a facut in mod reusit doar in conditiile in care functionarea sistemul nervos a fost considerata cu mult mai bogata si nici pe departe epuizeaza de mecanismele care fac posibila preoducerea reflectarii unui obiect; nu mai putin a centrilor si a conexiunilor acestora. Mai mult, o asemenea perspectiva neurofiziologica, sustinuta si de contributiile lui Delacour ( ), Piaget ( ) s.a., confera insasi proceselor psihice insemnatatea generica, ca parti distincte de interactiune dinamica in cadrul unui propriu-zis organ de cunoastere. Ori suportul functional organic al unui asemenea organism nu poate fi redus simplist redus doar la macro sau microstructurile anatomice ale sistemului nervos (p.85). O perspectiva care are de partea sa si argumentele etologiei moderne, in acord cu care structurile neronale delimitate anatomic se cer completate cu cele proprii instinctului si inteligentei. Cu atat mai mult, cu cat acestea din urma sunt in mod egal produse ale aceleiasi evolutii filogenetice, cu toate raporturile lor de interrelatie cu cele propriu-zis neuronale, viscerale sau de alt fel.

4.2. Antecamera demonilor

Pentru explicarea reflectarii, cu se implica in acest proces centrii si conexiunile nervoase de la diverse nivele de organizare a sistemului nervos central, am gasit necesar sa fac apel la categoriile de instinct si inteligenta. In completarea lor insa am mai admis inteventia si a unor plastic exprimat demoni ai procesarii informatiilor in organismul de cunaostere. Sunt cei care in acord cu Munn, dincolo de ceea ce este distinct reflectat senzorial in fiecare obiect ca marime, culoare, timbru etc, ajunge sa se proceseze acolo si o anume insemnatate semnatica a agentului stimulator. Aceasta pentru ca pentru explicatia psiho-neourologica a acestei procesari nici categoriile conceptuale de instinct si inteligenta nu mai sunt suficiente. De exemplu, dincolo de ceea ce se reflecta senzorial vizual ca galben, rosu, . miros si gust de un anumit fel si nu altul intr-un mar - toate "palpabile" electrofiziologic la diverse etaje ale nevraxului, prin ce acelasi mar in mitologie mai semnifica ce "Eva" a pacat cand a muscat din acesta in gradina Edenului, ca un moment important in procesarea sa gandita, corespunde unei reflectari mai greu de "palpat" electrofiziologic, ca putandu-se produce doar la nivelul unor structuri sau conexiuni neuronale strict delimitate; nu mai putin aceasi semnificatie a unei melodii reproduse armonic altfel, la alte marimi de intensitate, avand ca suport interactiunea sinestezica a altor si diferite instrumente muzicale . De aceea, din ratiuni teoretice si aplicative am admis si am postulat pentru interventia aici a unor asa-zisi demoni. Acestia erau destinati sa cuprinda sub aoreola lor cu ceva mai mult decat simpla interactiune dintre experienta filogenetica si cea ontogenetica; interventia lor este cu ceva mai mult decat si ceea ce unii neurofiziologi au inventat si au tot pus vitalist pe seama unui homunculus, insensul ca acesti demoni ii presupun sar nu se limiteaza la ceea ce functional poate fi localizat doar la nivelul unor centrii si conexiuni dintre retele strict delimtiate. Cu aceasta explicatie se trece dincolo de ceea ce este odata reflectat senzorial si ajunge "palpat" electrofiziologic; se trece la o reprezentarea plastica si cuprinzatoare a insemnatatii semantice a diferitelor elemente neuronale sau unitati de interactiune dobandite si retinute; se trece la procesarea gandita a insemnatatii acestora fara nici o restrictie de raportare obligatorie la chipul si asemanarea omului, a unuia doar de un anumit fel. Rezultat doar al interventiei unor asemenea demoni, se asigura o sinteza superioara semnatica dintre diverse elemente senzoriale si semnificatiile lor, care incearca sa explice si sa defineasca structurile de baza ale comportamentului, acele "caramizi" de suport indispensabile edificarii vietii psihice si a acestui organism de cunoastere. Acestia isi au antecamera la principalele etaje de dezvoltare a sistemului nervos. Astfel:

1) In producerea reflectarii a fost nevoie de delimitarea unui anumit "inceput" (cap. II): pentru ca planul superior psihic de reflectare si integrare adaptativa n-a existat de cand lumea (a); pentru ca acest "inceput" a fost precedat de o indelungata etapa pre-psihica de reflectare si organizare a activitatii (b); unul care-si pastreaza intrega actualitate pentru intelegerea ulterioara a dezvoltarii vietii psihice, asa cum aceasta se manifesta astazi la animalele superioare si om. Sunt "inceputuri" pe care cercetatorii n-au ezitat sa le repereze intr-un trecut natural istoric indepartat de evolutie al vietii, de unde viata animala se desprinde de cea a plantelor (p. ); sunt "inceputuri" care au ca suport etape primare de dezvoltare filogenetica a sistemului nervos, care s-au manifestat si se manifesta anterior interventiei operante a aici numitilor demoni, cei care asigura deja o prima sinteza dintre experienta comportamentala filogenetica si cea ontogenetica (p. ). A fost nevoie de detasarea unor asemenea repere pentru a arata de cand, intradevar, reflectarea psihica isi declara suportul in structurile comportamentelor instinctive si a celor inteligente; de cand viata psihica ajunge sa se distinga ca un nivel superior de integrare adaptativa; cum aceasta ramane totusi legata de cea organica de "inceput"; in ce fel viata psihica ajunge sa influenteze si chiar sa directioneze viata organica. Tot acest context a fost un bun pretext pentru invocarea existentei unei proprietati a plasticitatii sau flexibilitatii comportamentale, una care se insereaza perfect in completarea celor doua proprietati fundamentale a sistemului viu - la supravietuire si reproducere, cu care se pastreaza o legatura permanenta, ca una dintre viata psihica si cea organica de origine (p. ).

De asemenea, am acordat importanta acestor "inceputuri" pentru a putea surpinde principalii pasi sau etape parcurse in evolutia comportamentului, de la aparitia sistemului nervos si pe urma concomitent cu fiecare etapa ulterioara de dezvoltare filogenetica a acestuia. Pe fiecare treapta evolutiva de dezvoltare a comportamentului si a sistemului nervos raportul dintre viata psihica si ce organica se reaseaza, se reorganizeaza, complementaritatea functionala dintre ele devine mai complexa si mai perfectionata. Aceasta a insemnat de fiecare data refacerea si reasezarea unitatii functionale a organismului si a vietii psihice, a aceluiasi "tot" organic de actiune cognitiv conativa a diverselor segmente sau parti din corp, a capacitatii de exercitare a unui control tot mai crescut asupra actiunilor si miscarilor efectuate, de incarcare subiectiva si informationala a acestora. A fost un efort necesar pentru a suprinde incepand de cand actiunile psihice ajung a se sustinute in propriile "forme" sau structuri cu un suport neuronal tot mai specializat, unele capabile de a se sensibiliza in raport cu conditiile de insemnatate tot mai crescuta si in final semantica ale mediului, de a-si mari astfel incarcatura lor substantiala subiectiva. Un nivel de reflectare care, fireste, si-a avut propriile "inceputurile", unele aflate intr-un stadiu de dezvoltare pre-psihic, ale carei radacini nu inceteaza totusi sa pulseze si in cele de procesare corticala superioara a informatiilor. Elementul definitoriu si diferential pentru acest nivel de debut pre-psihic consta in faptul ca, desi structurile sau "formele" de comportare dispun de o arhitectura cu o geometrie perfectionata de netagaduit, insemnatatea lor cognitiva, afectiva si conativa ramane inca minima; nu mai putin conduitele inteligente ale acestor animale (albine, paianjeni, muste etc), sunt destinate sa asculte si sa se confunde doar cu "logica" instinctului.

2) Viata si reflectarea psihica sunt strans dependente de cele doua functii principale ale celulei nervoase, de generare si de conducere a impulsului, cu toate fenomenele metabolice legate de aceasta (Cap. III). De aceea am considerat necesara o imersie in adancurile acestui metabolism, unde, prin analogie, am propus operarea unei distinctii ca dintre ceea ce in aceste profunzimi desebeste fenomeneale fizice ale actiunii asupra arcusurilor unei scribte - care da substanta subiectiva "melodiilor" proprii vietii psihice si cele prin care constructorul da nastere unui instrument muzical de acest fel; s-a distins pe de o parte intre mecanismul de incodare, de traducere in cifrurile functionale de generare si transmitere a impulsului nervos in celulele si retelele de celule neuronale a semnalelor si semnificatiei actiunii agentilor stimulatori iar pe de alta intre "aparat neuronal" care face posibil unduirea "melodiilor vietii". Ambele sunt la fel de importante pentru cunoasterea "alchimiei" care sta la baza vietii psihice, care insemana in mod egal activitate neuronala; dar mai inseamna un proces cumplex de sinteze enzimatice si de proteine, de neurotransmitatori necesari generarii si transmiterii impulsurilor nervoase, care se face in si dintre celulele nervoase, intre retelele de celule nervoase si care fac posibila activitatea de reflectare. In acest spirit s-a descris succint morfologia celulei nervoase (p. ), cum aici se naste si se propaga impulsul si semnalul neuronal (p. ), sub influenta caror principali neurotransmitatori se produce propagarea (p. ), ca si sub influenta caror substante (numite droguri) si in ce fel este posibila de-formarea (adesea dramatica) a "melodiilor" metabolice ale intregii vieti psihice (p. ). Sunt adancuri biochimice neuronale cu substantialitate subiectiva profunda si complexa, cu influenta decisiva si asupra activitatii instinctive si inteligente, unde se afla infipte radacinile natural istorice de manifestare a vietii psihice, de exercitare a plasticitatii comportamentale ca proprietate fundamentala a intregii materii vii, de integrare adaptativa la mediu.

3) De o propriu-zisa reflectare psihica se poate vorbi doar incepand de la nivelul medular de organizare filogenetica a sistmului nervos (Cap. V). Aici in cordonul spinal sunt adapostiti centrii nervosi si conexiunile acestora, distribuite spre toate segmentele de corp. Paralele si in interactiune segmentara cu cordonul spinal, printr-un astfel de cordon neuronal ganglionar - denumit simpatic si parasimpatic - se exercita comanda si controlul in adancimea viscerala a corpului. Rezultatul va fi unul foarte simplu si totodata decisiv pentru dezvoltarea ulterioare a mecanismelor de reflectare: ca aceasi reflexivitate identificata deja pe treptele inferioare ale evolutiei filogenetice a sistemului nervos sa reuneasca aici intr-un tot unitar diversele secvente sau segmente de corp, unde fiecare sa-si poata pastra totodata propria sa autonomie functionala. Este vorba de posibilitatea de coordonare unitara a actiunilor senzoriale, motoare sau viscerale, un mecanism inainte neintalnit pe treptele inferioare ale evolutiei filogenetice. Ceea ce contine schitat in sine germenii viitoarei deschideri spre receptarea agentilor stimulatori, spre viitoarea posibilitate de integrare cognitiva si conativa a activitatii.

Pentru studiul acestui ansamblu neuronal medular s-au imaginat diverse preparate neurofiziologice, initial separate una de cealalta, corespunzator segementelor de cop implicate si particularitatilor lor functionale distincte. La baza lor se afla acelasi arc reflex, cu un parcurs intermediar analog, cu un sediu de comada centrala localizat nervos spinal si finalizat printr-un traseu de conducere eferenta pana la efector muscular, la o glanda cu secretie etc. Respectivele preparate au pus in evidenta nu numai cum se inchid medular arcuri reflexe deservind parti de corp bine delimitate, dar si actiunea lor integratoare unitara cauzatoare mereu de aceleasi "forme" sau structuri de miscare sau de secretie. Este argumentul de baza pentru ca doar de aici sa se poata vorbi de de o propriu-zisa viata psihica.

4). Acelasi principiu functional unitar reflex de baza se completeaza la un nivel anatomic superior de organizare al trunchiului cerebral (Cap. V). Aici "spiritul" medular integrator se reface, dar pe un plan de organizare superior. Asfel, functii vegetative reglate inainte doar prin centrii nervosi din nucleii sistemului nervos simpatric si parasimpatric, de asta data beneficiaza de "experienta filogenetica" integratoare localizata la nivelul centrilor din bulb, din punte sau mezencefal. Rezultatul este remarcabil si se manifesta prin cresterea autonomiei lor functionale, a celor senzoriale, motoare sau vegetative. Ceea ce inseamna ca aceleasi nevoi vitale primare circulatorii, digestive, respiratorii inainte reglate doar prin comanda ganglionara - a unui ganglion abdominal la nevertebrate sau a celor apartinand ganglionilor simpaticului si parasimpaticului, de asta data beneficiaza de o "gestiune" superioara, a comenzilor ce-si au punctul de plecare in centrii bine localizati in bulb, punte sau mezencefal. Comenzile cu punt de plecare din bulb, de exemplu, actioneaza asupra functionarii marilor viscere, de satisfacere a nevoilor primare circulatorii, respiratorii sau digestive. Ele deci functioneaza in acord cu comanda care vine de la centrul nervos, care nu vine oricum, ci reprezentand un principiu demonic al maximei economii energetice. Comada este neuronala, efectele privesc direct organizarea si structurarea comportamentului, care asculta de o peridicitate proprie "formelor" sau structurilor de baza ritmice ale conduite (a), dar nu independent de imprevizibilitatea influentelor periferice, de insemnatatea lor semnalizatoare, ca in momentul urmator, in aceasi acte sa se investeasca un activism de maxima valorificare a disponibilitatilor reactive de acel fel (b). Ceea ce este consecinta interventiei aceluiasi "spirit" demonic, inexistent la nivelele inferioare de organizare si dezvoltare ale sistemului nervosa central. Rezultat al interventiei acestuia sunt bataile ritmice cu o periodicitate inconfundabila ale inimii, miscarile respiratorii, cele stomacale - proprii mamiferelor superioare si omului; pe de alta parte disponibilitatea potentiala de a angaja un activism crescut al efectorilor (motori, viscerali .), care asigura reusita actiunilor adaptative.

In trunchiul cerebral isi gasesc sediul o serie de alti centrii cu insemnatate adaptativa distincta, responsabili de o reactivitate defensiva rapida si specializata. Din aceasta categorie face parte reactia de clipire a ochilor, de protectie acestora din fata actiunii unor agenti stimulatori nocivi. Respectivii receptori cu sensibilitate vizuala ridicata sunt conectati la un centru distinct din trunchiul cerebral, de unde se comanda atat inchiderea periodica a pleoapelor, cat si inchiderea lor rapida la actiunea unui agent stimulator nociv; nu mai putin sensibili sunt receptorii plasati pe traiectul aparatului respirator sensibili la agentii stimulatori odorifice, dar si de o reactivitate defensiva intensa la prezenta pe acest traiect a unor corpuri straine, reactie care se manifesta prin cunoscuta tuse. O reactivitate cu sediul in trunchiul cerebral care se inscrie in "spiritul" unei veritabile experiente filogenetice, care asculta de o demonica "logica" anticipativa. Aceasta poate fi pe mai departe regasita si depasita la etajul superior al trunchiului cerebral, in mezencefal. Aici se afla centrii reflexelor de coordonare primare (oculocefalogir, iridoconstrictor, cele statice, de postura, labirintice, nistagmice s.a.), toate reprezentand componente fixe distincte ale unor conduite specifice instinctive, larg comparabile la diverse specii de animale, care odata cu dezvoltarea filogenetica a sistemului nervos vor dovedi o tot mai larg deschidere si articulare plastica in raport cu variatele conditii stimulative.

5) Abia la sfarsitul secolului al XX-lea s-a descoperit insemnatatea reflexa a unei formatiuni neuronale, cu intindere de la baza bulbului si pana in scoata cerebrala, denumita substanta sau formatiune reticulata. Descoperirea lui a fost pe masura a unei mai vechi asteptate functii orientative, care astfel si-a gasit localizarea si integrarea in sistem. Este vorba de suportul reactiv reflex pentru proprietatile mereu variabile si imprevizibile ale agentilor stimulatori din mediu. O reactivitate care debuteaza cu reactia de trezire si evolueaza progresiv spre cea de orientare; o reactivitate cu functie tonigena si activatorie. Despre aceasta reactivitate, in stransa legatura cu cea refelx conditionata specifica Pavlov spune ca reprezinta radacininile naturale ale insasi creatiei stiintifice.

6). Treapta urmatoare de organizare anatomica a sistemului nervos include formatiunile paleocefalice ale creierului. Din aceasta fac parte talamusul, hipotalamusul, amigdala, sistemul limbic s.a. Interesant este ca ele reproduc si dezvolta acelasi principiul organizatoric de baza reflex, la care se supraadauga alte ce prives interventa centrilor si retelelor lor de conexiuni, de comanda si control asupra nevoilor primare ale organismului. Substanta subiectiva a acestora se redimensioneaza: pe plan sezorio-motor miscarile dobandesc disponibilitatea de a se "interioriza", nevoile primare de reproduce se incarca cu substanta afectiva; animalele sunt incaierate intre ele la comanda impulsurilor unor centrii hipotalamici sau din amigdala; animalul bea apa sau mananca nu pentru ca ii este foame sau sete, ci pentru ii sunt stimulati unii centrii hipotalamici . Acelorasi nevoi primare li se supraadauga o noua si propriu-zisa dimensiune subiectiva psihica de desfasurare a activitatii. Integritatea functionala a centrilor si comenzilor de la etajele inferioare ale nevraxului este fundamentala si indispensabila, la ele se supraadauga insa altele reglatorii noi, unele decisive unei integrari adaptative superioare la mediu. Paleocefalul devine totodata un imens triaj si totodata un prim centru de "cernere" a semnificatiei agentilor stimulatori din cele mai diferite parti si profunzimi ale corpului. Efectele interventiei acestora se desfasoara sub nota afectiva si tonigena a satisfactiei placerii de a face sau nu un act; prin neplacerea cu care poate fi traita o durere, una care poate cobora in adancurile tulsburarilor din viscere, dupa cum se poate ridica si la inatimea nobletei "lacrimilor"; intensitatea placerii de autosustinerii a descaracarilor unor astfel de centrii poate sa fie atat de mare in cat sa-l depaseasca pe cel propriu-zis a nevoii primare de foame, sete etc. Pacatul prin care "Eva" musca din mar de acum dobandeste substanta, in care sens se mobolizeaza energii, sunt starmite tipare batatorite intr-un trecut natural-istoric indepartat, circuitul sanguin este inundat de hormoni mobilizatori etc. Ceea ce corespunde unei reactivitati instinctive tot mai perfectionate; corespunde in mod egal amplificarii disponibilitatilor de articulare plastica a activitatii in raport cu conditiile stimulative tot mai variate. Chiar daca se produc pe un plan de actiune senzorio-notor sau visceral, acestea din urma se desfasoara intr-o nota distincta proprie conduitelor numite inteligente, unele care au propria lor autonomia functionala si tot mai distincta independenta de actiunile instinctive, de "logica" acestora. Evocarea reactiilor instinctive de la acest nivel ramane mereu inconfundabil reflex neconditionata - ca in cazul oricarei reactii medulare specifice; dimpotriva, conduitele inteligente feresc sau anuleaza actiuni care altfel ar duce la epuizarea sau distrugerea organismului.

7). Cea mai inalta si ultima treapta de organizare anatomica a sistemului nervos central este reprezentata de cortexul cerebral. Scoarta cerebrala reprezinta formatiunea neuronala cu cele mai multe elemente celulare, cu cele mai multe si interesante particularitati functionale (p. ). Centrii sai de proiectie senzoriala si motoare au o specializare caracteristica, care reproduc pe plan superior functiile dobandite pe etajele inferioare. La acestea se adauga unele caracteristici functionale in plus, de interactiune intre centrii somatosenoriali si cei din zonele de proiectie motoare, de procesare a lor superioara in zonele de proiectie asociativa. Pe de o parte, anatomic acestea pastreaza principiul evolutiv filogenetic, de a fi cu atat mai intinse cu cat animalul se afla pe o treapta evolutiva mai inalta a filogenezei; pe de alta parte ceea ce la acest nivel se proceseaza ajunge sa se supuna unor reguli si ordine proprii, organizarea lor subordonandu-se tot mai mult unei propriu-zise logici, diferita de cea a organelor sau a instinctului. Ordinea explicativa anatomica isi propune ca suportul neuronal a limbajului sa respecte corespunzatoarea devenire antropogenetica a omuluii, chiar daca functiile limbajului sunt deja unilataral distribuite in scoarta cerebrala; explicatiile operationale invoca invoca insa aici interventia unor blocuri sau module logice egal distribuite in masascoartei cerebrale, toate dand valentele demonice distincte algoritmice si euristice ale gandirii. In mod egal cum ambele instrumenteaza functiile cognitv conative ele sunt reprezentative pentru manifestarea proprietatii generale care se numeste plasticitate sau flexibilitate comportamentala.

8) La oricare din nivele de organizare psihoneurologica mentionate mai sus, orice structura sau "forma" ar avea la baza procesele psihice rezultate n-au un scop in sine. Finalitatea lor functionala este pe de o parte aceea de a mentine echilibrul homeostatic cat mai stabil, atat in profunzimile sale viscerale, cand viata psihica se contepopeste cu cea organica, cat si la cel superior al actiunilor conativ cognitive; pe de alta parte, in raporturile interindividuale, de a realiza inalte performente in cele mai diverse domenii de activitate.

Sumar

Obiectul de cunoastere al psihoneurologiei este interdisciplinar, detasat ca atare pentru a putea patrunde la radacinile organice neuronale si de alt fel ale vietii psihice. Este un domeniu in care vieta psihica poate ajunge "palpabila" si cuantificabila la nivelul reactiilor reflexe fiziologice, secretorii, motorii, senzoriale s.a.

Cuantificarea doar electrofiziologica a activitati nervoase cerebrale ca suport natural pentru producerea activitatii psihice poate fi de natura sa creeze confuzii, unul dintre acestea fiind formulat aici in termenii "paradoxului evolutiei mentale". In acord cu acesta pentru producerea diverselor procese psihice din viata zilnica activitatea sistemului nervos este folosita doar in proportie de 2-4 %.. O manifestare imtru totul paradoxala daca activitatea sistemului nervos central este interpretata asemenea unui computem eletronic; cat se poate de normala daca se ia in considerare ca sistemul nervos central este produs al evolutiei filogenetice a intregii materii vii, subordonat principilui economiei energetice.

Dincolo de ceea ce se inschide mecanic in circuitul neuronal al oricarui arc reflex - expresie a raportului organism-mediu, cu aceasta ocazie se mai angajeaza si un schimb informational, a ceea ce fiecare astfel de reflex semnifica. Aceasta a fost premiza pentru deschiderea si formularea existentei si a unui raport subiect-obiect, a unor schimburi conativ-cognitive. Acesta poate fi reperat deja la nivelul celui mai banal reflex spinal si se extinde pana la nivelele superioare de organizare ale sistemului nervos. Motiv pentru ca pentru adaptarea la mediu sa se postuleze pentru interventia unui veritabil organism de cunoastere. Si, contrar numeroaselor obstacole, acest postulat este acceptat si sustinut cu diverse argumente in capitolele urmatoare ale lucrarii.

La explicatii psihoneurologice se ajunge din perspectiva mai multor viziuni asupra fenomenului: cea mecanicista este cea mai la indemana si incearca sa se ridice la nivelul fizicii moderne; cea vitalista sustine cauza localizarii experietei comportamentale filogenetice la nivelul centrilor nervosi; cea cibernetista reface pe un plan operatonal metodologic superior princiile de functionare de baza ale creierului; si, in sfarsit, cea cognitivista, se distinge prin solutiile propuse pentru reflectarea simbolica, pentru interventia unor mecanisme computationale.

Obiectul de cunoastere al psihoneurologiei este interdisciplinar si a fost formulat in aceasta succesiune din ratiunea recunoasterii valorii echivalente a celor doi parteneri de interactiune: prin psihologie domeniul vine sa reprezinte un nivel superior de integrare adaptativa; prin neurologie domeniul isi pastreaza apartenenta la sistemul viu. O anumita ordine epistemologica face ca fata de psihologie sa continue sa existe obstacole spre a deveni in aceasta interactiune partener de rang egal neurologiei

O atentie aparte a fost acordata diverselor modalitati de "palpare" a psihicului din aceasta perspectiva psihoneurologica. A fost evocata necesitatea dezvoltarii unei perspective psihogenetice, ca opusa celei simplist reflexologice. Este evidentiat cum aceleasi realizari obtinute pe preparate neurochirurgicale de diferite feluri sunt reanalizabile din perpectiva psihoneuronala.

Abordarea domeniului psihoneurologic poate fi efectuata din mai multe perspective de gandire si dezvoltare a domeniului. A fost mentionat modul de gandire mecanicist, vitalist sau cibernetist.Urmarea unei sau altei dintre aceste perspective este determinata de o traditie conceptuala sau de conditiile de investigare particulare.

Domeniului psihoneurologiei este unul fertil revalorificarii categoriilor de instinct si inteligenta, a ceea ce reprezinta si din aceasta perspectiva experienta filogenetica si ontogenetica in adaptarea la mediu