Testul Szondi
Scopul
acestui test psihologic a fost, initial, de a proba
experimental teoria genelor
pulsionale, pe care autorul a emis-o
incercand sa sintetizeze, intr-o maniera originala, datele din genetica, psihanaliza si psihopatologie existente a acea vreme. El afirma ca omul poseda de la nastere un echipament
genetic pulsional pe care il actulizeaza in decursul vietii sale printr-o
Testul este alcatuit din 48 de fotografii reprezentand figurile unor bolnavi mintali si psihopati. Acestia reprezinta 8 categorii nozografice din psihiatrie : homosexuali, sadici, epileptici, isterici, schizofrenici catatonici, schizofrenici paranoizi, depresivi si maniacali. Fiecare tulburare mintala este reprezentata in test de cate 6 fotografii. I se cere subiectului sa aleaga dintre acestea pe cele mai simpatice si pe cele mai antipatice. Directia si intensitatea ( exprimate prin numarul de alegeri ale unui anumit tip de tulburare mintala) cu care subiectul reactioneaza la aceste fotografii reprezinta un indice al modului in care el reactioneaza la ceea ce exprima acele fotografii si care exista ca tendinta in propria personalitate. De exemplu, daca subiectul alege ca simpatice fotografiile de homosexuali, el isi accepta propria tendinta de tandrete exprimata de figurile de efeb, imature si copilaroase ale acestora. In schimb, daca le va alege ca fiind antipatice, se presupune ca dorinta de tandrete este activa, dar subiectul refuza sa o recunoasca, adoptand o pozitie critica fata de ea.
Asadar, testul consta in a aforta subiectul sa reproduca « in vitro » alegerile pe care acesta le face in viata sa reala si de a-l obliga astfel sa se dezvaluie, fara a fi constient, prin aceste alegeri.
Intrebarea cea mai spinoasa pe care testul Szondi o ridica este insa cea referitoare la validitatea lui. Cum este posibil ca plecand de la reactiile in fata unor bolnavi mintal sa putem caracteriza personalitatea unor indivizi ? Szondi presupune, pe linia deschisa de psihanaliza, ca intre bola mintala si sanatate nu este o diferenta structurala, ci una de grad, de intensitate. El afirma ca fiecare individ « poseda » in echipamentul sau genetic tendintele exprimate de cele 8 tulburari mintale, dar care se manifesta , in mod normal, prin conduite adaptate si adaptative. Numai atunci cand fondul genetic este prea incarcat sau cand apar blocaje in dezvoltarea subiectului apar si tulburari manifeste de conduita ( comportament antisocial, diverse tulburari mintale ). De exemplu, componenta S, reflectata in test prin fotografiile de sadici se refera la tendinta univerasala a omului de a fi activ si dinamic in relatia cu mediul. Daca aceasta trebuinta este tulburata sau amplificata din diverse motive, care tin de istoria familiei sau a individului, de abia atunci pot aparea conduite exagerate si maladive ( activismul se transforma in sadism, dinamismul in agitatie).
Deci, este vorba de un continuum intre patologic ( anormal) si sanatos ( normal) ; intre cei doi poli nu se pot trasa granite fixe.
Aleand aceste fotografii, subiectul reactioneaza la tendintele active existente in propria sa personalitate. De fapt, el ia pozitie fata de propriile sale potentialitati genetice transmise prin intermediul inconstientului sau familial si pe care este nevoit sa le puna in act in decursulmexistentei sale. Asadar, aceste fotografii infatiseaza o galerie socanta de portrete familiale, prin a caror selectie subiectul se instituie ca subiect si se inscrie ca descendent al stramosilorr sai : este un joc « de-a alegerea » in familie, joc de la care subiectul nu se poate sustrage, fiind, in mod fatal condamnat la libertatea de a-l juca.
|
