Dupa cum am aratat, atunci când am tratat forma de guvernamânt, una dintre formele de democratie larg utilizata este democratia reprezentativa. În acest sistem, poporul sau natiunea - ca titular al suveranitatii - încredinteaza exercitiul puterii reprezentantilor sai care vor fi detinatorii unui mandat reprezentativ, bucurându-se astfel de un mare grad de autonomie.

Problema care se pune, în aceasta situatie, este modalitatea de desemnare a reprezentantilor poporului sau în termeni de drept constitutional, modalitatea de instaurare a puterii.

Este unanim admis ca solutia acestei probleme trebuie sa respecte axioma: reprezentantii se stabilesc prin vointa cetatenilor. Aceasta înseamna ca trebuie realizata o cuantificare a optiunilor guvernatilor, în privinta candidatilor la mandatele de reprezentanti. Ajungem astfel la alegeri, care nu sunt altceva decât procesul de desemnare a guvernantilor de catre guvernati, proces care cuprinde doua etape principale: competitia pentru putere si scrutinul.

3.1. Competitia pentru putere

3.1.1. Continutul competitiei pentru putere

Competitia pentru putere apare datorita faptului ca, de obicei, exista mai multi pretendenti la putere decât numarul de mandate. În aceasta situatie, este cât se poate de firesc sa se organizeze o întrecere ai carei câstigatori vor dobândi mandatele. Deci, competitia pentru putere este întrecerea între candidati, care are ca miza mandatele eligibile. Momentul culminant al competitiei pentru putere îl constituie campania electorala, în cadrul careia candidatii desfasoara un complex de activitati având ca scop atragerea voturilor electoratului.

Literatura occidentala examineaza, de regula, doua categorii de actori, cu roluri diferite, ai competitiei pentru putere :

a) Partidele politice, care sunt concurentii propriu-zisi;

b) Mass-media si grupurile de presiune, care reprezinta principalele mijloace de influentare a opiniei publice, mijloace indispensabile în lumea contemporana, pentru câstigarea competitiei electorale.

3.1.2. Partidele politice

Partidul politic este o asociatie care se deosebeste de toate celelalte prin faptul ca are un scop politic, adica urmareste cucerirea puterii politice. O data puterea dobândita, partidul politic încearca sa impuna doctrina, ideologia sa, ca doctrina de guvernare, impunere bazata, în cazul cel mai onest, pe convingerea membrilor sai ca în acest fel se va realiza binele tarii.

În acceptiunea traditionala, partidul politic, reprezentând o anumita conceptie despre lume si societate, se considera, atâta timp cât nu este la putere, un intermediar între popor si guvernanti. Când a cucerit puterea, partidul politic devine detinatorul puterii de guvernare, sau, cu alte cuvinte conducatorul legitim al politicii nationale.

Pentru a ne afla în prezenta unui partid politic trebuie îndeplinite cumulativ trei conditii :

1. Libera asociere. Partidul este rezultatul exercitarii libere de catre cetateni a dreptului de asociere. Prin asociere, cetatenii devin membri ai partidului, adica formeaza sfera aderentilor. În afara de aceasta mai exista sfera simpatizantilor, care cuprinde cetatenii ce nu adera la partid dar îi împartasesc, mai mult sau mai putin, ideile, votându-l, eventual, la alegeri.

2. Asociatia trebuie sa fie formata numai din cetateni ai statului respectiv. Numeroase constitutii se pronunta în acest sens, pornind de la conceptia ca de politica unui stat sunt îndreptatiti a se ocupa numai cetatenii acelui stat, întrucât numai soarta lor este legata direct de soarta acelui stat.

3. Precizarea expresa a scopului politic al asociatiei. Aceasta este necesara, pentru ca partidul are un statut specific, si societatea trebuie sa se asigure ca el respecta cadrul general, prevazut de regula în constitutie, în care trebuie sa-si desfasoare activitatea.

Partidul nu este de conceput fara o conducere si o disciplina. În unele tari disciplina este atât de severa, încât pierderea calitatii de membru de partid atrage, de drept si pierderea calitatii de parlamentar.

Interesanta este chestiunea împartirii partidelor politice în partide de dreapta si partide de stânga, toate având aceeasi vocatie - vocatia guvernarii (câstigarea alegerilor si participarea la guvernare). În perioada actuala se constata o tot mai mare tendinta de disparitie a diferentelor între programele partidelor de stânga si ale celor de dreapta, retinem însa câteva din ideile care constituie baza ideologica a partidelor si formatiunilor politice. Partidele de stânga:

pun accent pe dezvoltarea societatii în ansamblu, fara de care dezvoltarea individuala ar fi posibila într-o masura mai mica, dat fiind ca în cadrul unui grup mai mare poti realiza mai mult si cu mult mai bine decât în mod individual;

sustin rolul statului în economie si dezvoltarea economica a tuturor claselor sociale;

sprijina investitorii mici si mijlocii si investitiile acestora, deoarece se considera ca numai prin crearea unei clase de mijloc puternice se poate realiza o crestere economica puternica.

În timp ce partidele de dreapta:

pun accentul pe individ, pe primatul individual în fata societatii, fiind de parere ca într-o societate individul face mai mult si mai bine pentru sine si împreuna contribuie la dezvoltarea sociala mult mai mult decât ar face-o societatea în ansamblul ei pentru fiecare dintre cetatenii ei;

sustin dezvoltarea unui mediu concurential si a unei economii de piata durabile, sustin rolul scazut al statului în privinta dezvoltarii economice prin crearea unei economii private puternice[4].

Desi partidele sunt multifunctionale, câteva dintre functiile acestora sunt definitorii:

constituind un grup intermediar între popor si putere, ele contribuie la cristalizarea vointei generale si la valorizarea acesteia ca impuls fata de putere;

ele tind la realizarea functiei de conducere a societatii, prin cucerirea puterii si transformarea programelor politice în programe de guvernamânt;

contribuie la informarea si educatia politica a cetatenilor, precum si la formularea exigentelor si aprecierilor acestora fata de putere.

Una dintre cele mai delicate probleme ale democratiilor moderne este problema finantarii partidelor politice.

Pentru sustinerea partidului si a politicii sale cheltuielile sunt enorme, iar sursele traditionale de venituri - cotizatiile membrilor - sunt de departe insuficiente. Asa se explica de ce partidele au ajuns sa-si organizeze diferite activitati lucrative satelit, unele devenind adevarate trusturi economico-financiare sau sa recurga la practici cvasi-delictuale ori în mod deliberat ilegale, pentru a dob ndi fonduri .

La aceste practici se adauga finantarea din exterior, mascata în cele mai diverse moduri:

- una din formulele ideale este fundatia cu scopuri culturale sau religioase, care ascunde, în fapt, o structura a unui partid.

- de asemenea, se practica finantarea din exterior a unor organizatii neguvernamentale (ligi, asociatii) care se comporta, nu în putine cazuri, în perioadele de criza sau schimbari structurale, ca adevarate "batalioane de asalt" ale unor partide sau aliante politice.

- o alta formula o reprezinta finantarea unor sindicate care, formal, afirma ca nu fac politica, dar în realitate mobilizeaza mase mari de oameni la mitinguri si demonstratii cu caracter evident politic.

Iata motivele pentru care, în majoritatea democratiilor occidentale, exista o preocupare majora pentru elaborarea unei legislatii destinata moralizarii finantarii partidelor politice si, mai ales, a exercitarii unui control asupra acesteia, astfel încât sa dispara caracterul ocult si cel ilicit. În acest sens se practica 3 modalitati de baza :

1) este permis ca partidele sa primeasca donatii din partea persoanelor juridice sau fizice (care beneficiaza astfel de anumite avantaje fiscale)cu conditia ca donatia sa faca obiectul unei declaratii publice.

2) bugetul partidelor politice trebuie sa fie dat publicitatii, cu indicarea surselor de finantare.

3) averea personala a membrilor marcanti face obiectul unui control.

n afara acestor modalitati de baza se folosesc si diferite combinatii ale lor. Totusi, "coruptia pentru partid" se manifesta în numeroase tari democratice. Acest fenomen a determinat un puternic curent de opinie pentru instituirea unui dublu control asupra chestiunilor financiare ale partidelor politice, atât din partea organelor statului, cât si a opiniei publice, indiferent de modalitatile tehnice de control utilizate. Evident ca, ntr-o asemenea conceptie, presa joaca un rol determinant, motiv pentru care trebuie ferita ea nsasi de coruptie.

3.1.3.Mass-media

Mijloacele moderne de comunicare în masa au o importanta exceptionala în competitia pentru putere, întrucât asigura legatura partidelor cu electoratul. Toti autorii recunosc ca la ora actuala televiziunea si radioul joaca rolul primordial, de unde existenta în fiecare tara a unui control asupra acestora si, pe cale de consecinta, a unui statut legal al mijloacelor audio-vizuale.

În legatura cu audio-vizualul, problema cea mai dificila este asigurarea unui acces egal al partidelor la mijloacele audio-vizuale, fara privilegii pentru partidele de la putere sau pentru cele care sunt sustinute de grupurile financiare ce controleaza mijloacele T.V. sau radio.

Problema este dificila si datorita naturii ei contradictorii. Pe de o parte, regimurile pluraliste sunt de neconceput fara libertatea audio-vizualului, ceea ce reprezinta nu numai o conditie, dar si o garantie a democratiei, implicând, fireste, actiunea agentilor privati, guvernati de regulile economiei de piata. Pe de alta parte, initiativa privata si libertatea audio-vizualului trebuie sa respecte egalitatea de tratament a partidelor politice, ceea ce reclama o ngradire a acestora printr-un control din partea autoritatilor publice.

Rezolvarea acestui paradox al democratiei contemporane cunoaste, în practica, 3 variante de solutionare:

1) Instituirea unui monopol al statului pentru administrarea undelor si înfiintarea de statii posturilor radio-tv, pluralismul fiind garantat prin institutii independente sau de parlament. Finantarea acestor posturi se asigura atât din surse publice, cât si din surse private.

2) Mentinerea monopolului de stat asupra administrarii undelor, accept ndu-se nsa coexistenta posturilor radio-tv publice, finantate în principal de la buget, cu posturilor radio-tv private, finantate din surse proprii. "Regulile jucului" sunt fixate fie de parlament, fie de organisme independente, care elibereaza autorizatiile de emisie si exercita un control al programelor, prin intermediul caietului de sarcini, sau prin alte mijloace.

3) Acordarea unei totale încrederi initiativei private, reglementându-se de catre stat doar aspectele de ordin tehnic privind folosirea undelor.

Cât priveste presa scrisa, desi în toate democratiile occidentale se vorbeste de libertatea acesteia, în realitate presa este numai formal libera, pentru ca ea suporta o tripla dependenta:

1. Fata de grupurile financiare care o sustin si, pe cale de consecinta, o dirijeaza (Cine plateste comanda).

2. Fata de interesele comerciale ale firmelor pentru care face reclama.

3. Fata de agentiile de presa care apartin fie unor grupuri private, care fac o anumita politica, fie guvernului.

Dincolo de aceste aspecte, în democratiile contemporane s-a ridicat problema regimului juridic al ziaristului, precum si al întreprinderii de presa. În unele tari exista reguli foarte precise, excelând din acest punct de vedere Germania si Franta. În alte tari nu exista o reglementare speciala, dar, s-au stabilit în timp reguli clare de ordin deontologic si etic, exemplul tipic în acest sens fiind S.U.A.

România, dupa cum se stie, nu are o noua lege a presei, opiniile fiind înca împartite daca este necesara sau nu .

3.1.4.Grupurile de presiune

Grupul de presiune poate fi definit ca o organizatie constituita pentru a apara interesele unei anumite categorii sociale, exercitând presiuni asupra autoritatilor si opiniei publice pentru a obtine satisfacerea acestor interese. În aceasta viziune, grupul de presiune trebuie sa îndeplineasca cumulativ trei conditii:

1) Sa reprezinte o asociere a unor persoane pentru apararea unor interese comune, materiale sau morale;

2) Sa aiba o organizare permanenta si stabila;

3) Presiunea exercitata sa nu urmareasca dobândirea puterii politice pentru sine.

Grupurile de presiune sunt inerente unei societati democratice, în care se dezvolta o mare varietate de structuri neguvernamentale, constituite în virtutea libertatii de asociere, ca urmare a recunoasterii diversitatii de interese. Aceste grupuri exercita presiuni atât asupra parlamentului si guvernului, cât si asupra autoritatilor locale. Un loc aparte îl reprezinta presiunile ce se fac asupra corpului social, în cadrul campaniilor electorale, pentru atragerea de voturi în favoarea unei anumite formatiuni politice.

Trebuie sa subliniem ca dreptul public occidental face o distinctie neta între partidul politic si grupul de presiune, care ramâne o organizatie fara caracter politic, sub aspect formal-juridic. De asemenea, dreptul public occidental nu admite crearea de carteluri sau antante între partide politice, înregistrate ca atare, cu toate drepturile si obligatiile ce decurg din aceasta calitate, si grupuri de presiune.

Grupurile de presiune se pot clasifica, în trei categorii:

1. Grupuri de interese profesionale (aici sunt incluse si sindicatele);

2. Grupuri ideologice (ex. grupurile confesionale)

3. Grupuri de influenta bazate pe prestigiu (ex. societatile stiintifice).

Realitatea este, însa, mult mai complexa. Nu trebuie sa omitem "partea nevazuta a icebergului" si anume influenta deosebita pe care o exercita asupra diferitilor factori de putere structurile informale, oculte, secrete. Acestea se afla de multe ori în spatele miscarilor de strada, a grevelor "spontane", a remanierilor guvernamentale, a loviturilor de stat si conflictelor militare.

Revenind la mijloacele de actiune ale grupurilor de presiune legale, mentionam ca autorii de drept public, le grupeaza în trei mari categorii:

1. Mijloace de actiune directa asupra puterii: interventii directe la parlamentari, ministri, înalti functionari, etc.;

2. Mijloace de presiune asupra partidelor, menite a le determina sa integreze promovarea intereselor grupului în programul lor politic;

3. Mijloace de actiune asupra opiniei publice: publicatii, manifestatii.

Din cele prezentate rezulta ca, grupurile de presiune au un rol important, atât în cadrul competitiei pentru putere, cât si în procesul de exercitare a puterii.

3.2. Scrutinul[9]

Scrutinul este etapa în care se stabileste rezultatul competitiei pentru putere, momentul când vointa electoratului se exprima, prin intermediul unor mijloace tehnice adecvate.

Modul de scrutin a preocupat si preocupa oamenii politici, întrucât el influenteaza rezultatul alegerilor(nu este neutru), motiv pentru care, fiecare partid politic încearca sa determine si sa impuna modul de scrutin care i se pare mai avantajos.

Asadar, modul de scrutin, care nu este altceva decât procesul de exprimare si de evaluare a vointei colective prin intermediul votului, trebuie sa opereze selectii si aproximari, pentru a putea pune în evidenta componenta comuna unui numar semnificativ de optiuni individuale, ceea ce inevitabil influenteaza rezultatul alegerilor.

Dupa modul de distribuire a mandatelor exista doua moduri de scrutin:

- sistemul majoritar

- sistemul reprezentarii proportionale

Dupa modul de propunere a candidaturilor exista:

- Scrutin uninominal sau plurinominal- cu un tur de scrutin sau doua;

- Scrutin de lista - cu un tur sau doua de scrutin.

3.2.1. Scrutinul majoritar

Este procedeul potrivit caruia este declarat ales candidatul care obtine cel mai mare numar de voturi. Pornind de la acest principiu sunt posibile 2 variante, si anume, scrutinul majoritar uninominal si scrutinul majoritar plurinominal. În primul caz, miza alegerilor este un singur mandat, iar în al doilea, mai multe mandate. Atât scrutinul uninominal cât si scrutinul plurinominal poate avea un tur sau doua.

În cazul scrutinului majoritar uninominal cu un singur tur este ales candidatul care obtine cele mai multe voturi, indiferent daca întruneste sau nu majoritatea sufragiilor (majoritate relativa)

EXEMPLU :

cantidatul A obtine 14 voturi

candidatul B obtine 15 voturi

candidatul C obtine 16 voturi

candidatul D obtine 17 voturi

candidatul E obtine 18 voturi

candidatul F obtine 20 voturi

-------- ----- ------ -

Total voturi exprimate: 100

Candidatul ales este F. Se observa imediat ca acesta nu beneficiaza decât de 20% din optiuni, ceea ce pune sub semnul întrebarii reprezentativitatea sa, având în vedere ca 80% din electorat nu l-a votat.

Pentru a corecta acest dezavantaj s-a conceput sistemul potrivit caruia este declarat ales la primul tur candidatul care îndeplineste cumulativ doua conditii:

I. a obtinut cel mai mare numar de voturi în raport cu ceilalti candidati;

II. a obtinut cel putin jumatate plus unu din numarul voturilor exprimate(majoritate absoluta).

Daca la primul tur, nici unul dintre candidati nu îndeplineste a doua conditie, se organizeaza un al doilea tur de scrutin la care sunt admisi numai primii doi candidati clasati în ordinea descrescatoare a voturilor obtinute (candidatii F si E din exemplul nostru). În al doilea tur de scrutin este declarat ales candidatul care obtine cel mai mare numar de voturi, ceea ce implica realizarea unei majoritati de cel putin jumatate+1 din numarul voturilor exprimate. Ca o situatie de exceptie se poate ajunge la balotaj, c nd ambii candidati au acelasi numar de voturi. n acest caz, se organizeaza un nou tur de scrutin.

Revenind la exemplul nostru si presupunând ca cei doi candidati admisi pentru turul 2 îsi mentin alegatorii initiali ( F - 20 voturi si E - 18 voturi), alegatorii care au optat initial pentru candidatii A, B, C si D (în numar de 62) sunt pusi sa aleaga în turul 2 între candidatii E si F. O parte dintre ei, cei intransigenti, nu se vor prezenta la vot. Ceilalti sunt pusi în situatia de a alege candidatul care li se pare mai putin neconvenabil. Deci, daca în primul tur alegatorul voteaza pentru candidatul preferat, în cel de-al doilea, multi alegatori vor vota pentru candidatul care li se pare mai putin rau, dintre cei doi ramasi în cursa. Adica, alegatorul voteaza în asa fel încât sa elimine candidatul pe care îl considera de neacceptat. Aceasta situatie se exprima prin formula: "Daca la primul tur alegi, la al doilea elimini". Mentionam ca de regula între turul 1 si 2 de scrutin se poarta negocieri între partidele politice în vederea constituirii de aliante pentru sustinerea candidatilor ramasi în cursa.

Avantajele acestui sistem sunt:

. asigura cea mai strânsa legatura între cel ales si alegator, acesta din urma fiind cel care înainte de alegere face o analiza a capacitatii celui care candideaza desemnându-l sau nu ca reprezentant în cadrul Parlamentului;

. este un sistem simplu si presupune o întelegere mai buna a procesului electoral din partea cetatenilor, întrucât fiecare circumscriptie electorala desemneaza un singur reprezentant, iar toate operatiunile de alegere se desfasoara la nivelul circumscriptiei.

. la nivel national se asigura o majoritate parlamentara stabila în contextul în care exista un sistem bipartid, ceea ce faciliteaza guvernarea;

cel ales îsi poate sustine mai usor ideile si programul sau lansat în campania electorala, el nemaiavând în acest caz de luptat si cu ideile celor din partid care, în cazul scrutinului de lista l-au inclus pe lista alesilor impunându-i o anumita linie pe care el trebuie sa o respecte;

este un mijloc de combatere a absenteismului electoral.

Dezavantajele sunt urmatoarele:

nu corespunde pluralismului politic - în cazul existentei mai multor partide scrutinul uninominal ar putea duce la situatia în care în Parlament sa ajunga membrii mai multor partide si sa nu se poata ajunge la o întelegere cu privire la programul de guvernare. Mai mult, Parlamentul ar fi lipsit de o majoritate parlamentara care sa impuna un program de guvernare viabil.

. se micsoreaza caracterul politic al Parlamentului - Parlamentul astfel format devenind mai mult un corp de elite (locale sau regionale).În acest caz este mai putin importanta pentru alegator optiunea politica a candidatului, primând personalitatea si chiar carisma acestuia.

. lipsa de reprezentare a minoritatilor, care pot fi uneori importante. Însa, daca miza electorala este o functie unica, nu se poate proceda altfel.

. implica cheltuieli mai mari din partea candidatilor pentru sustinerea campaniei electorale

. se pierd voturi ca urmare a aplicarii acestui sistem, întrucât iese învingator cel care a obtinut cele mai multe voturi. În exemplul dat candidatul F va câstiga cu un total de 20 %, desi cei care nu l-au votat au fost în proportie de 80%. Acesta este cel mai mare dezavantaj al scrutinului uninominal.

3.2.2. Reprezentarea proportionala

Pentru eliminarea deficientelor scrutinului majoritar s-a imaginat solutia reprezentarii proportionale. Aceasta are la baza ideea exprimata înca de Aristotel, ca fiecare grupare de opinie trebuie sa aiba asigurata reprezentarea, proportional cu forta numerica. Astfel, adunarea celor alesi trebuie sa reprezinte la scara redusa varietatea societatii în ansamblu.

Potrivit acestui sistem mandatele parlamentare se împart candidatilor proportional cu voturile obtinute în alegeri, astfel încât exista un raport direct proportional între mandatele parlamentare obtinute de fiecare partid politic în parte si votul pe care electoratul le-a dat acestor partide. Marele pericol care pândeste acest sistem este ca, în cazul unei societati divizate într-un mare numar de optiuni politice reprezentarea tuturor acestora poate face tara neguvernabila.

Reprezentarea proportionala utilizeaza liste de candidati stabilite de partidele politice. Regula în cadrul acestei modalitati de scrutin o constituie listele blocate, alegatorul neputând face nici un fel de modificari în listele electorale propuse de partide. Din acest motiv, se voteaza partide politice, nu persoane. Exista însa doua cazuri aparte:

votul preferential - permite alegatorului sa modifice lista candidatilor propusi de partide prin schimbarea ordinii numelor de pe lista. Aceasta modalitate face posibila exprimarea optiunii electoratului cu privire la persoanele din partidul cu care voteaza;

panasajul - da posibilitatea alegatorului sa voteze o lista care a conceput-o singur prin înscrierea în acea lista a unor nume luate de pe mai multe liste cu candidati depuse de diverse formatiuni politice. Are dezavantajul de a fi o modalitate complicata din punct de vedere tehnic, însa în acest mod vor fi desemnate acele persoane dorite de alegator.

Cea mai importanta problema a acestui mod de scrutin este cea a atribuirii mandatelor între liste. Aceasta problema admite mai multe solutii. Astfel, exista: reprezentarea proportionala integrala si reprezentarea proportionala aproximativa.

În cazul reprezentarii proportionale integrale se stabileste un coeficient electoral, care este câtul dintre numarul total de voturi valabil exprimate si numarul mandatelor de atribuit.

De exemplu, daca sunt 5.000.000 de voturi exprimate si 500 de mandate de atribuit, coeficientul electoral este 10.000. În continuare, se împarte numarul de voturi obtinute de fiecare lista la coeficientul electoral si se obtine numarul de mandate ce se atribuie fiecarei liste. Inconvenientul acestei metode consta în faptul ca rezultatul împartirii presupune resturi, care pot fi mari, si care sunt neglijate din calcul. n acest fel, ram ne un numar de mandate neatribuite, impunându-se o noua repartizare, si aici apar dificultatile si nuantarile. O formula este aceea ca, partidul cu cele mai multe mandate le ia si pe cele neatribuite.

Pentru a lua în calcul si resturile care ramân în urma împartirii la coeficientul electoral a numarului de voturi obtinute de fiecare partid, se utilizeaza repartizarea proportionala aproximativa.

Din multitudinea de formule de calcul ce pot fi folosite n cadrul acestui sistem, le vom prezenta numai pe cele doua devenite clasice: metoda resturilor (celor mai mari resturi) si metoda Hondt.

Sa presupunem ca într-o circumscriptie în care se acorda 5 mandate avem 200.000 de voturi valabil exprimate, repartizate între 4 liste depuse, dupa cum urmeaza:

- partidul A - 86.000

- partidul B - 56.000

- partidul C - 38.000

- partidul D - 20.000

Atribuirea celor 5 mandate, conform metodei resturilor se face astfel:

- se determina coeficientul electoral:

nr.voturi exprimate/ nr.mandate = 200.000 : 5 = 40.000

- se împarte numarul de voturi obtinute de fiecare lista la acest coeficient

partidul A = 86.000 : 40.000 = 2 mandate, rest 6.000

partidul B = 56.000 : 40.000 = 1 mandat, rest 16.000

partidul C = 38.000 : 40.000 = 0, rest 38.000

partidul D = 20.000 : 40.000 = 0, rest 20.000

Au fost atribuite 3 din cele 5 mandate.

Se ordoneaza, în ordine descrescatoare, resturile:

partidul C - 38.000

partidul D - 20.000

partidul B - 16.000

partidul A - 6.000

Cele doua mandate ramase se acorda unul partidului C si celalalt partidului D.

Deci în final, atribuirea mandatelor este urmatoarea:

partidul A - 2 mandate

partidul B - 1 mandat

partidul C - 1 mandat

partidul D - 1 mandat

Luând acelasi exemplu, dar aplicând metoda Hondt, numarul de voturi obtinute de fiecare lista se împarte succesiv la 1, 2, 3, 4, 5 (5 fiind numarul de mandate pentru circumscriptia respectiva):

partidul A - 86.000 43.000 28.666 21.500 17.200

partidul B - 56.000 28.000 18.666 14.000 11.200

partidul C - 38.000 19.000 12.666 9.500 7.600

partidul D - 20.000 10.000 6.666 5.000 4.000

Se iau în ordine descrescatoare primele 5 numere din tabelul obtinut:

86.000

56.000

43.000

38.000

28.666

Numarul 28.666 se numeste repartitor, întrucât numarul de mandate atribuite fiecarei liste se obtine împartind prin el numarul de voturi obtinut de lista respectiva. Vom avea:

partidul A - 86.000 : 28.666 = 3 mandate

partidul B - 56.000 : 28.666 = 1 mandat

partidul C - 38.000 : 28.666 = 1 mandat

partidul D - 20.000 : 28.666 = 0

Rezultatul scrutinului, obtinut prin cele doua metode, se prezinta astfel:

Prin metoda resturilor Prin metoda Hondt

partidul A - 2 mandate partidul A - 3 mandate

partidul B - 1 mandat partidul B - 1 mandat

partidul C - 1 mandat partidul C - 1 mandat

partidul D - 1 mandat partidul D - 0

Se remarca usor ca metoda Hondt favorizeaza partidul cel mai puternic. Astfel, daca împartim numarul de voturi obtinute de fiecare partid la numarul de mandate atribuite, rezulta ca partidului A, care a obtinut 3 mandate, îi revin 28.666 voturi/mandat, în timp ce partidului B îi revin 56.000 voturi pentru un mandat de aceeasi valoare. Disproportia este evidenta, ceea ce demonstreaza elocvent ca modul de scrutin nu este neutru.

Sistemul reprezentarii proportionale prezinta urmatoarele avantaje :

. parlamentul format reprezinta destul de fidel si exact cetatenii;

avantajeaza multipartidismul si asigura reprezentarea în parlament a tuturor opiniilor,si optiunilor în raport cu forta lor în electorat;

permite si implica anumite conditionari legate de realizarea pragului electoral, avantajând astfel partidele ale caror programe sunt mai larg receptate de electorat si nu personalitatile marcante din partide;

desfasurându-se într-un singur tur, evita aranjamentele si speculatiile politice determinate de un al doilea tur.

Dezavantajele[13] sunt urmatoarele:

presupune ruperea legaturii dintre ales si alegator

este greu de înteles de catre alegator din cauza dificultatilor calculelor matematice utilizate.

permite si reprezentarea partidelor mai mici.

Mentionam ca, modurile de scrutin prezentate sunt modelele tipice. În realitate, de cele mai multe ori, se folosesc diverse combinatii ale acestora. Evident, partidul de la putere va legifera modul de scrutin care i se pare mai avantajos.

3.3. Desemnarea organelor reprezentative n Rom nia

Pentru o buna ntelegere a procesului complex de desemnare a organelor reprezentative n Rom nia, apreciem ca acesta trebuie abordat sub urmatoarele aspecte si n urmatoarea ordine : functiile reprezentative potrivit Constitutiei revizuite si modurile de scrutin utilizate ; drepturile electorale ale cetatenilor rom ni ; regimul partidelor politice n Rom nia, rolul presei si a grupurilor de presiune n competitia pentru putere.

3.3.1. Functiile reprezentative si modurile de scrutin utilizate

Functiile reprezentative se pot clasifica, dupa nivelul la care se exercita, n functii de nivel national, functii de nivel judetean si functii de nivel local. Potrivit Conctitutiei revizuite durata mandatului reprezentativ este de 4 ani pentru Camera Deputatilor si Senat, si de 5 ani pentru Presedintele României. Mandatul reprezentativ poate fi re noit fara restrictii, cu exceptia mandatului de Presedinte al Rom niei care poate fi re noit o singura data.

I. Functiile reprezentative fundamentale de nivel national sunt :

Presedinte al Rom niei

senator

deputat

Potrivit art.81 din Constitutie Presedintele Rom niei se alege prin scrutin majoritar uninominal cu doua tururi. Este ales n primul tur candidatul care obtine majoritatea voturilor alegatorilor nscrisi n liste. Daca nici unul dintre candidati nu ntruneste aceasta majoritate se organizeaza, dupa doua saptam ni, (potrivit art. 26 din Legea nr. 370/2004 privind alegerea Presedintelui României ) un al doilea tur de scrutin, la care participa primii doi clasati n primul tur. Este ales candidatul care obtine cel mai mare numar de voturi.

Conform art. 5 din Legea nr. 35/2008 prin care s-a abrogat Legea nr. 373/2004 pentru alegerea Camerei Deputatilor si Senatului, deputatii si senatorii se aleg în colegii uninominale, prin scrutin uninominal, potrivit principiului reprezentarii proportionale. Aceste colegii uninominale se constituie în cadrul fiecareia din cele 43 de circumscriptii electorale (constituite al nivelul fiecarui judet, o circumscriptie în municipiul Bucuresti si o circumscriptie separata pentru românii cu domiciliul în afara României).

Numarul deputatilor si al senatorilor se stabileste, ca principiu, n raport cu populatia tarii, norma de reprezentare fiind de un deputat la 70.000 de locuitori si un senator la 160.000 de locuitori conform art. 5 alin. 2, 3 din lege.

Atribuirea mandatelor se face av ndu-se n vedere numai partidele, aliantele politice si aliantele electorale care îndeplinesc pragul electoral, în mod n mod distinct pentru Camera Deputatilor si Senat si anume 5%, s,i din organizatiile legal constituita de cetatenii minoritari reprezentati în Cosiliul Minoritatilor Nationale

Potrivit dispozitiilor Legii nr. 35/2008 pragul electoral reprezinta numarul minim de voturi valabil exprimate pentru reprezentarea parlamentara, exprimat în procente dupa cum urmeaza:

a) 5% din voturile valabil exprimate pe întreaga tara, pentru partidele politice, aliantele politice si aliantele electorale si organizatiile cetatenilor minoritari;

b) în cazul aliantelor politice si al aliantelor electorale, la pragul de 5 %se adauga pentru al doilea partid membru al aliantei politice 3% si, începând cu al treilea partid, câte un singur procent (1%) din voturile valabil exprimate pe întreaga tara, dar nu mai mult de 10% din aceste voturi.

Repartizarea si atribuirea mandatelor de deputat si de senator se fac n doua etape: la nivelul fiecarei circumscriptii electorale(judet) si la nivel de tara (art. 48 alin. 5 din lege). La nivel de circumscriptie, se atribuie mandatele pe competitor electoral ,utilizându-se reprezentarea proportionala integrala.

n cazul candidatilor independenti, se atribuie fiecaruia c te un mandat, daca a obtinut majoritatea voturilor valabil exprimate în colegiul uninominal în care a candidat.. Voturile neutilizate (resturile) obtinute de competitorii electoralii, mandatele care n-au putut fi atribuite la nivel de circumscriptie se comunica la Biroul Electoral Central pentru a fi repartizate centralizat.

Repartizarea centralizata consta n nsumarea voturilor neutilizate si a celor inferioare coeficientului electoral al circumscriptiei electorale din toate circumscriptiile electorale pentru fiecare partid, formatiune politice sau coalite, mandatele ramase fiind atribuite dupa metoda Hondt. n continuare, alocarea mandatelor pe circumscriptii electorale se face dupa un algoritm care cauta ca mandatele obtinute de partide, aliante politice sau aliante electorale, sa fie atribuite în ordinea partidelor politice,aliantelor electorale din lista ordonata pe tara. Dar acest procedeu poate sa nu dea rezultate si atunci se recurge la acordul partidelor, sau n lipsa unui acord, la tragere la sorti condorm art. 47 alin. 7 lit. c) din lege.

II. Functiile reprezentative de nivel judetean sunt :

consilier judetean (membru al Consiliului judetean)

Presedinte al Consiliului judetean

vicepresedinte al Consiliului judetean

Potrivit art.10 din Legea nr.67/2004 pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale[17], pentru alegerea consiliilor judetene fiecare judet constituie o circumscriptie electorala. Alegerile se fac pe baza de scrutin de lista si de candidaturi independente, potrivit principiului reprezentarii proportionale, potrivit art. 1 alin. 3 din lege.

Numarul de consilieri judeteni din fiecare judet se stabileste prin ordin al prefectului n raport cu populatia judetului respectiv, potrivit Legii administratiei publice locale nr. 215/2001. Alegerile sunt valabile indiferent de numarul alegatorilor care au participat la vot, potrivit art. 88 din Legea nr. 67/2004 modificata prin Legea nr. 35/2008.

Repartizarea mandatelor candidatilor de pe liste se face dupa metoda resturilor. n cazul candidatilor independenti, se atribuie fiecaruia c te un mandat, daca a obtinut un numar de voturi cel putin egal cu coeficientul electoral. sedintele si vicepresedintele Consiliului judetean se alege, n mod indirect, prin intermediul consilierilor judeteni, dintre acestia, utliz ndu-se scrutinul majoritar uninominal, respectiv plurinominal.

Presedintele consiliului judetean se alege prin vot direct pe circumscriptii electorale prin scrutin uninominal potrivit noilor reglementari (art. 1 alin. (4) din lege asa cum a fost modificat prin Legea nr. 35/2008). Potrivit art. 97 alin (1) si (2) din legea modificata, este declarat ales presedinte al consiliului judetean candidatul care a întrunit cel mai mare numar de voturi valabil exprimate în primul tur. Doar în caz de balotaj se va organiza un al doilea tur de scrutin, la care vor participa mai multi candidati care se afla în aceasta situatie.

III. Functiile reprezentative de nivel local sunt :

consilier local(membru al Consiliului local)

primar

viceprimar

Consilierii locali si primarul se aleg prin vot direct, iar viceprimarul prin vot indirect, prin intermediul consilierilor locali. Potrivit art.10 alin.1 din Legea nr.67/2004 privind alegerile locale, pentru alegerea consiliilor locale si a primarilor, fiecare comuna, oras si municipiu constituie o circumscriptie electorala.

Numarul de consilieri locali din fiecare circumscriptie se stabileste prin ordin al prefectului( ca si în cazul consilierilor judeteni) n raport cu populatia circumscriptiei respective(raportata de Institutul National de Statistica si Studii Economice la data de 1 ianuarie a anului în curs) si este cuprins între 9 si 31 de consilieri locali. Alegerile de consilieri se fac pe baza de scrutin de lista si de candidaturi independente, potrivit principiului reprezentarii proportionale. Alegerile sunt valabile n aceleasi conditii de participare la vot, ca si alegerile pentru functiile reprezentative de la nivel de judet.

Primaru, ca si presedinteleconsiliului judetean se alege prin scrutin majoritar uninominal cu doua tururi, potrivit art. 1 alin. 4 coroborat cu art. 93 alin. 3 din Legea nr. 67/2004 este declarat primar candidatul care a obtinut majoritatea voturilor valabil exprimate. Daca nici unul dintre candidati nu a obtinut majoritatea voturilor valabil exprimate se organiizeaza un al doilea tur de scrutin în termen de doua saptamâni. Este declarat primar candidatul care a obtinut cel mai mare numar de voturi. Viceprimarul se alege dintre consilierii locali, de catre acestia, prin scrutin majoritar, cu majoritate absoluta.

3.3.2. Drepturile electorale ale cetatenilor rom ni

3.3.2.1.Aspecte generale privind cetatenia româna

Notiunea de cetatenie desemneaza statutul juridic specific persoanelor care au calitatea de cetateni ai unui stat. Cetatenia româna este calitatea persoanei fizice ce exprima relatiile permanente social-economice, politice si juridice dintre aceasta si statul român, care i confera titulatura tuturor drepturilor si îndatoririlor prevazute de Constitutia si legile României.

Notiunea de cetatenie are doua acceptiuni:

institutie juridica - adica totalitatea regulilor de drept ce au ca obiect de reglementare modul de dobândire si de pierdere a cetateniei;

statut juridic - situatie rezultata din raporturile juridice statornicite între o persoana fizica si stat, exprimând apartenenta acestuia la statul al carui cetatean este.

În prima acceptie, cetatenia constituie o categorie legata de dreptul obiectiv, oiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiippe când în ce-a de-a doua, ea se axeaza în jurul ideii de subiect de drept.

Un concept important legat de notiunea de cetatenie este nationalitatea care reprezinta atributul persoanei de a apartine unui grup ce se delimiteaza de altele prin unitatea de limba, cultura, obiceiuri, religie, etnie, etc.

Din acest punct de vedere nu trebuie confundat conceptul de nationalitate cu cel de natiune, aceasta din urma reprezentând un element de baza al statului alaturi de suveranitate si teritoriu. O natiune este alcatuita din persoane ce pot fi de diferite nationalitati dar care au o istorie comuna traita pe un teritoriu comun[20].

Normele privitoare la cetatenie se gasesc în Constitutie si în Legea cetateniei române (Legea nr.21/1991 republicata ). Analiza acestor norme permite formularea unor principii care stau la baza cetateniei române:

1. Numai cetatenii români sunt titularii tuturor drepturilor prevazute de Constitutie si legi. Astfel, drepturile care pot fi exercitate numai de cetatenii români sunt:

a) dreptul de a alege si de a fi ales în organele reprezentative la nivel central;

b) dreptul ne ngradit de a domicilia pe teritoriul României si de a se deplasa nestânjenit pe acest teritoriu;

c) dreptul de a nu fi extradat sau expulzat din România;

d) dreptul de a fi protejat diplomatic, atunci când se afla în strainatate.

2. Numai cetatenii sunt tinuti a îndeplini toate obligatiile stabilite prin constitutie si legile tarii. Obligatiile ce revin exclusiv cetatenilor români sunt:

a) obligatia de fidelitate fata de tara;

b) îndatorirea de aparare a patriei.

3. Cetatenii români sunt egali în drepturi si ndatoriri, fara deosebire de rasa, nationalitate, origine etnica, limba, religie, sex, apartenenta politica, de avere sau origine sociala si indiferent de modul în care au dobândit cetatenia.

4. Casatoria nu produce nici un efect asupra cetateniei sotilor.

5. Schimbarea cetateniei unuia din soti nu produce nici un efect asupra cetateniei române a celuilalt sot.

Referitor la dobândirea cetateniei române, legea prescrie urmatoarele modalitati:

1) Dobândirea cetateniei române prin nastere - modul originar de dobândire:

a) copiii nascuti pe teritoriul românesc din parinti cetateni români sunt cetateni români.

b) copiii nascuti pe teritoriul statului român, chiar daca numai unul dintre parinti este cetatean român;

c) copiii nascuti în strainatate daca ambii parinti sau numai unul dintre ei are cetatenia româna.

Copilul gasit pe teritoriul statului român este cetatean român, daca nici unul dintre parinti nu este cunoscut.

2) Dobândirea cetateniei române prin repatriere. Prin acest mod, persoana care a pierdut cetatenia româna o redobândeste ca efect al repatrierii. Cererile de repatriere se depun la Ministerul Justitiei, iar aprobarea acestora revine Guvernului.

3) Dobândirea cetateniei române prin adoptie.

Cetatenia româna se dobândeste de catre copilul cetatean strain sau fara cetatenie prin adoptie, daca adoptatorii sunt cetateni români, iar adoptatul nu a împlinit vârsta de 18 ani.

În cazul în care numai unul dintre adoptatori este cetatean român, cetatenia adoptatului minor va fi hotarâta, de comun acord, de catre adoptatori. În situatia în care adoptatorii nu cad de acord, instanta judecatoreasca competenta sa încuviinteze adoptia va decide asupra cetateniei minorului, tinând seama de interesele acestuia. În cazul copilului care a împlinit vârsta de 14 ani este necesar consimtamântul acestuia.

4) Dobândirea cetateniei române la cerere în conditiile cerute de lege.

Pierderea cetateniei române se produce în urmatoarele situatii:

1) Retragerea cetateniei române, care apare ca o sanctiune. Precizam ca potrivit art.5(2) din Constitutie, cetatenia româna nu poate fi retrasa aceluia care a dobândit-o prin nastere.

2) Aprobarea renuntarii la cetatenia româna pentru motive temeince, care se deosebeste de retragere, fiind un mod amiabil de rezolvare a problemei statutului juridic al persoanei, cetatean român, care de exemplu, doreste sa se stabileasca în strainatate si sa obtina cetatenia unui alt stat.

3.3.2.2. Drepturile exclusiv politice

Drepturile electorale, clasificate de doctrina n categoria drepturilor exclusiv politice, sunt: dreptul de vot si dreptul de a fi ales.

Dreptul de vot este un drept fundamental, întrucât prin intermediul lui cetatenii participa în mod direct la guvernare[23].

Dreptul de vot îi are ca titulari doar pe cetatenii rom ni (art.36 alin.1 din Constitutie), numai acestia putând sa participe nemijlocit la exercitarea puterii statale si la desemnarea autoritatilor reprezentative ale statului. Precizam ca, desi s-a facut posibila exercitarea dreptului de a alege si de catre cetatenii Uniunii Europene, rezidenti în România, exercitiul dreptului lor se limiteaza doar la alegerile pentru desemnarea autoritatilor administratiei publice locale, alegeri prin care nu se exprima suvernitatea de stat .

Potrivit Constitutiei actuale, dreptul de vot este universal, egal, direct, secret si liber exprimat.

Universalitatea votului nseamna ca toti cetatenii rom ni se bucura de dreptul de vot, fara discriminari de avere, pregatire scolara, nationalitate, rasa, sex sau profesiune . Singurele restrictii tin de o anumita v rsta minima, de aptitudinea intelectuala si de aptitudinea morala . V rsta legala pentru a putea vota este de 18 ani mpliniti p na n ziua alegerilor inclusiv. La aceasta vârsta, persoana capata capacitatea electorala care este un aspect al capacitatii de drept constitutional. Aptitudinea intelectuala, reglementata de art.36 din Constitutie, consta n conditia minima ca cetateanul sa nu fie debil sau alienat mintal pus sub interdictie.În acest mod se realizeaza o dubla protectie, atât a persoanelor în cauza, cât si a întregii societati, actul votarii implicând responsabilitatea alegerii facute . Aptitudinea morala exclude de la vot categoria "nedemnilor", adica persoanele condamnate la pierderea drepturilor electorale printr-o hotar re judecatoreasca definitiva.

Egalitatea votului semnifica faptul ca fiecare alegator dispune de un singur vot pentru fiecare alegere la care participa, iar voturile au aceeasi valoare .

Caracterul direct al votului nseamna ca alegatorii si voteaza personal reprezentantii, fara nici un intermediar. n Rom nia se mai practica nsa si votul indirect, pentru desemnarea unor autoritati locale (presedintii si vicepresedintii consiliilor judetene si viceprimarii). n acest sistem, cetatenii voteaza direct un "colegiu elector", iar acesta desemneaza, tot prin vot, persoana care va fi nvestita ntr-o anumita functie publica eligibila.

Votul este secret atunci c nd este organizat n asa fel nc t nimeni sa nu poata cunoaste optiunea exprimata de alegator. Ratiunea votului secret este protejarea alegatorului de orice presiuni care i-ar putea denatura optiunea.

Votul liber exprimat este expresia conceptiei potrivit careia votul este un drept subiectiv. Aceasta nseamna nu numai ca alegatorul poate vota pentru cine doreste, ci si faptul ca el are libertatea de a participa sau nu la vot. Mentionam ca a existat si exista nca si votul obligator. La noi n tara votul obligator era prevazut de Constitutia din 1923 si de Legea electorala din 1926. si n prezent se practica votul obligator n unele tari. Exemple : Belgia, Grecia, Brazilia, Australia si Venezuela. La baza votului obligator sta ideea ca electoratul nu este numai un drept, ci si o ndatorire. Alegatorul are nu numai dreptul ci si obligatia de a exprima vointa natiunii, pentru ca altfel, n situatia absenteismului masiv, democratia ram ne o simpla teorie, n fapt function nd o oligarhie.

n aceasta conceptie, alegatorul exercita o functie sociala pe care este dator sa o ndeplineasca. n conditiile actuale, c nd se manifesta un absenteism important de la vot, n numeroase tari, optiunea pentru votul obligator poate sa para tentanta. n realitate, acesata solutie este greu de pus n practica, deoarece implica stabilirea unor sanctiuni care sa poata fi aplicate unui numar mare de cetateni. Daca sanctiunea este bl nda, ea nu-si va atinge scopul ; daca sanctiunea este drastica, dat fiind numarul mare al celor sanctionati, ea va genera mari nemultumiri sau chiar dezordini sociale. De altfel, cetateanul care nu vrea sa-si desemneze un reprezentat si este obligat sa se prezinte la vot, poate foarte bine, n conditiile votului secret, sa voteze mpotriva tutror candidatilor sau sa-si anuleze votul neexprim nd nici o optiune.

Dreptul de a fi ales (eligibilitatea) presupune îndeplinirea urmatoarelor conditii:

I. În primul r nd, o conditie generala, existenta dreptului de vot.

II. Av nd n vedere ca exercitiul unei functii reprezentative implica o mare responsabilitate, deoarece presupune decizii importante privind interesele publice, eligibilitatea este supusa unor conditii suplimentare.

O prima asemenea conditie, ceruta pentru toate functiile eligibile, este aceea ca persoana: sa aiba cetatenia rom na si domiciliul n tara ( art.16 alin. 3 din Constitutie). Este interesant de observat ca s-a renuntat la conditia referitoare la exclusivitatea cetateniei române, existenta în Constitutie înainte de revizuire, avându-se în vedere perspectiva aderarii României la Uniunea Europeana. Prin urmare si cetatenii care au dubla cetatenie pot fi alesi în cadrul autoritatilor publice reprezentative române.Conditia de domiciliere pe teritoriul tarii este o conditie fireasca fiind o garantie a atasamentului persoanei fata de tara la guvernarea careia participa ca demnitar sau functionar public.

. O a doua conditie are n vedere v rsta ceruta de lege pentru a putea fi ales, care difera n functie de mandat. Asfel, pentru a fi ales n Camera Deputatilor, n consiliile locale sau judetene, sau n functia de primar, v rsta candidatului trebuie sa fie de cel putin 23 de ani mpliniti ( art.16 si 37 din Constitutie). Pentru a fi ales n Senat v rsta ceruta este de cel putin 33 de ani mpliniti, iar pentru functia de Presedinte al României vârsta necesara este de cel putin 35 de ani împliniti.

O completare cu profunde implicatii juridice s-a adus cu prilejul revizuirii articolului 16 la alin. 3 teza a doua prin care statul român garanteaza egalitatea de sanse între barbati si femei pentru ocuparea acestor functii si demnitati.

Alineatul 4 al aceluiasi articol stabileste ca în conditiile aderarii României la Uniunea Europeana, cetatenii Uniunii care îndeplinesc conditiile legii organice au dreptul de a alege si de a fi alesi în autoritatile administratiei publice locale, aceasta fiind una dintre modificarile de esenta ale constitutiei revizuite. În acelasi spirit, si cetatenii români au dreptul de a alege si de a fi alesi în Parlamentul European potrivit art. 38 nou introdus. Acesta este un alt drept electoral care nu se încadreaza însa în categoria celor exclusiv politice în sens traditional, deoarece nu implica o participare la exercitarea suveranitatii de stat, ci un proces electoral menit sa desemneze un organ reprezentativ la nivel continental.

III. n afara acestor conditii cu caracter general, legislatia rom na prevede si c teva restrictii specifice.

O prima categorie de restrictii are n vedere candidatii la organele centrale : Presedintele Rom niei, Camera Deputatilor si Senatul.

a) Astfel, potrivit art.81 alin.4 din Constitutie, "Nici o persoana nu poate ndeplini functia de Presedinte al Rom niei dec t pentru cel mult doua mandate. Acestea pot fi si succesive." La aceasta, se adauga conditia prevazuta de art.3 al.2 din Legea nr.370/2004 pentru alegerea Presedintelui Rom niei, care prevede ca nu pot fi primite dec t candidaturile sustinute de cel putin 200.000 de alegatori.

b) n ceea ce priveste Camera Deputatilor si Senatul , art. 29 din Legea nr. 35/2008 prevede ca un candidat poate reprezenta un singur competitor electoral (partid, alinata, etc,), într-un singur colegiu uninominal.

A doua categorie de restrictii vizeaza functiile reprezentative locale.

Astfel, pentru functiile de consilier judetean, consilier local, presedinte al consiliului judetean si primar pot candida doar persoanele care au domiciliul pe teritoriul unitatii administrativ-teritoriale n care urmeaza sa fie alese( art.4 alin.2 din Legea nr.67/2004 privind alegerile locale), ceea ce implica faptul ca o persoana poate candida numai pentru un singur consiliu local, numai pentru o singura functie de primar si numai pentru un singur consiliu judetean si un singur post de presedinte al consiliului judetean(art.6 alin.5 din aceeasi lege).

IV. La toate conditiile mentionate se adauga incompatibilitatile opozabile actului de candidatura , sau ntr-o formulare mai succinta, incompatibilitatile la candidatura.

Prin incompatibilitate la candidatura se ntelege interdictia prevazuta de Constitutie sau de lege ca o persoana care detine o anumita functie publica sau practica o anumita ndeletnicire sa-si depuna candidatura pentru o functie reprezentativa .

A. Incompatibilitatea opozabila candidaturii cu caracter general care se aplica pentru toate functiile reprezentative, indiferent de nivel, se refera, potrivit art.40 alin.3 din Constitutie, la persoanele carora le este interzisa asocierea n partide politice. Nu pot face patre din partide politice:

- judecatorii Curtii Constitutionale

- avocatii poporului

- magistratii

- membrii activi ai armatei

- politistii

- alte categorii de functionari publici stabilite prin lege organica

B. Mai exista si o incompatibilitate speciala, prevazuta de art.29 pct. 16 din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului, potrivit careia, prefectii, subprefectii si conducatorii serviciilor publice ale ministerelor si ale celorlalte autoritati guvernamentale deconcentrate într-o unitate administrativ teritoriala nu pot candida individual în circumscriptia electorala constituita în unit tatea administrativa teritoriala în care îsi exercita sau si-au exercitat functiile în ultimele 60 de zile anterioare datei alegerilor.

V. n afara de incompatibilitatea la candidatura, mai exista o incompatibilitate care se refera la cumulul unei functii eligibile cu alte functii, ndeletniciri sau calitati.

Diferenta dintre cele doua incompatibilitati consta n faptul ca incompatibilitatea de cumul permite sa candideze persoanei ce detine o functie, are o ocupatie sau o calitate incompatibila cu mandatul reprezentativ, nsa, daca este aleasa trebuie sa renunte la functia, ndeletnicirea sau calitatea incompatibila pentru a putea dob ndi exercitiul mandatului reprezentativ, în timp ce incompatibilitatile la candidatura interzic unei persoane care ocupa o anumita functie publica sa-si depuna candidatura pentru o functie reprezentativa.

Incompatibilitatile de cumul difera n functie de mandatul reprezentativ:

n timpul mandatului, Presedintele Rom niei nu poate fi membru al unui partid si nu poate ndeplini nici o alta functie publica sau privata( art.84 alin.1 din Constitutie).

Calitatea de deputat sau de senator este incompatibila cu exercitarea oricarei functii publice de autoritate cu exceptia celei de membru al Guvernului.

La nivel local[33], calitatea de consilier local este incompatibila cu cea de consilier judetean. Candiatul declarat ales n ambele calitati este obligat sa opteze pentru una dintre ele, n termen de 10 zile de la data ultimei validari(art.98 din Legea nr.67/2004 privind alegerile locale).

În ceea ce priveste constitutionalitatea candidaturii Presedintelui în functie ca independent pe listele unui partid politic,aliante politice sau aliante electorale, Curtea Constitutionala s-a pronuntat deja prin Decizia nr. 339/17 septembrie 2004 asupra sesizarii de neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 alin. 7 din Legea pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului . Argumentele aduse de autorii sesizarii de neconstitutionalitate a dispozitiilor mentionate au fost:

- în aceste conditii Presedintele nu îsi poate pastra neutralitatea si echidistanta necesare exercitarii misiunii sale de mediere între puterile statului, precum si între stat si societate;

- candidat pe listele unui partid politic Presedintele va fi implicat partinic, va fi identificat cu partidul pe listele caruia candideaza, cu doctrina, programul politic si electoral;

-întrucât presedintele nu se poate asocia în timpul mandatului într-un partid politic îi este restrâns - în virtutea acestei functii - dreptul de a fi ales pe listele unui partid politic;

Argumentele aduse în favoarea constitutionalitatii unei asemenea prevederi au fost:

- faptul ca Presedintele candideaza pe listele unui partid politic are doar semnificatia însusirii doctrinei acelui partid, fara a fi membru al acestuia;

- presedintele nu este inclus expres în sfera celor care nu pot candida, asa cum se întâmpla pentru alte categorii mentionate în art. 40 din Constitutie, iar acceptarea tezei initiatorilor sesizarii ar însemna ca Presedintele este decazut din exercitiul unui drept funadamental prevazut de Constitutie, dreptul de a fi ales.

Curtea Constitutionala constata, pe de o parte ca normele constitutionale nu îl priveaza pe Presedintele României de dreptul electoral de a fi ales, iar pe de alta parte ca neutralitatea politica a mandatului prezidential nu este afectata de candidatura acestuia pe listele electorale ale unui partid politic[36].

n final, dorim sa atragem atentia ca, at t conditiile c t si incompatibilitatile referitoare la eligibilitate sau la exercitiul mandatelor reprezentative au doua motivatii fundamentale : instituirea unor garantii privind corectitudinea si seriozitatea alegerilor, si instituirea unor garantii privind exercitiul corespunzator al functiilor reprezentative.

3.3.3. Actorii competitiei pentru putere

si n cazul Rom niei nt lnim cele doua categorii de actori ai competitiei pentru putere specifice democratiilor occidentale, si anume : partidele politice, care sunt principalii concurenti ; mass-media si grupurile de presiune, ca mijloace de influentare a electoratului.

Partidele politice sunt principalii competitori, dar nu singurii, deoarece legislatia rom na admite si candidati independenti.

n afara conditiilor comune de eligibilitate, acestia trebuie sa fie sustinuti de un anumit numar de alegatori, dupa cum urmeaza :

- pentru functia de Presedinte al Rom niei - 200.000 ;

- pentru un mandat de deputat sau de senator - minim 4% din numarul total al alegatorilor înscrisi în listele electorale permanente din colegiul uninominal în care candideaza, dar nu mai putin de 2000 de alegatori pentru Camera Deputatilor si 4000 de alegatori pentru Senat, conform art. 30 alin. 1 din Legea nr. 35/2008 ;

- pentru un mandat de consilier judetean sau local - 1% din numarul de alegatori mpartit la numarul de consilieri din circumscriptia respectiva, dar nu mai putin de 50 ;

- pentru functia de primar - 2% din numarul alegatorilor din cirumscriptie, dar nu mai putin de 200 în cazul comunelor, 300 în cazul oraselor, 1000 pentru municipii si sectoarele din Bucuresti si 5000 pentru municipiul Bucuresti.

Practica politica de dupa intrarea n vigoare a Constitutiei din 1991 a demonstrat ca sansele candidatilor independenti sunt minime, obtinerea vreunui mandat de catre acestia fiind cu totul exceptionala.

n ceea ce priveste regimul partidelor politice n Rom nia, anul 1990 a marcat o trecere abrupta de la sistemul monopartid la pluralismul politic. Daca p na n decembrie 1989, potrivit Constitutiei din 1965, exista un singur partid politic, Partidul Comunist Rom n, Decretul-Lege nr.8 din 31 decembrie 1989 privind nregistrarea si functionarea partidelor politice asigura libertatea constituirii acestora, sub rezerva ndeplinirii unor conditii minime : prezentarea statutului de organizare si functionare si a programului politic, declararea sediului si a mijloacelor financiare, dovada existentei a cel putin 251 de aderenti.

Sub aspect politic, s-au impus un minimum de restrictii, si anume : scopurile partidelor politice trebuiau sa se ntemeieze pe respectul suveranitatii, independentei si integritatii nationale si al democratiei ; se interzicea constituirea partidelor fasciste si a celor care propaga conceptii contrare ordinii de stat si de drept. Rezultatul acestei reglementari permisive a fost "hiperpluralismul politic" , ajung ndu-se n anul 1993 la nu mai putin de 159 de partide si formatiuni politice .

Pentru combaterea acestui fenomen, dar si pentru precizarea regimului juridic al partidelor politice, a fost adoptata Legea nr. 27/1996 privind partidele politice . Aceasta stabileste restrictii rezonabile pentru înfiintarea partidelor politice. Astfel, potrivit art. 17 alin. 2 din aceasta lege, pentru constituirea unui partid politic este necesar un numar de cel putin 10.000 membrii fondatori, domiciliati în cel putin 15 dintre judetele tarii, dar nu mai putin de 300 în fiecare din aceste judete. Partidul trebuie sa aiba un statut si un program politic propriu.

În prezent, regimul partidelor politice este reglementat de Legea nr.14/2003 privind partidele politice[40]. n conformitate cu art. 1 din lege, partidele politice sunt asociatii cu caracter politic ale cetatenilor rom ni cu drept de vot.

În ceea ce priveste scopul, prin activitatea lor, partidele politice promoveaza valorile si interesele nationale, precum si pluralismul politic, contribuie la formarea opiniei publice, participa cu candidati n alegeri si la constituirea unor autoritati publice si stimuleaza participarea cetatenilor la scrutinuri potrivit legii.

Potrivit art.19 alin.3 din legea mentionata, pentru constituirea unui partid politic este necesar un numar de cel putin 25.000 de membri fondatori, domiciliati n cel putin 18 dintre judetele tarii, dar nu mai putin de 700 n fiecare judet. Partidul trebuie sa aiba un statut si un program politic propriu .

Un partid politic îsi înceteaza activitatea prin:

a) dizolvare prin hotarâre pronuntata de Curtea Constitutionala urmata de radierea din registrul de evidenta al partidelor politice (pentru încalcarea art. 37 alin (2)si (4) din Constitutie);

b) dizolvare prin hotarâre pronuntata de Tribunalul Bucuresti;

c) autodizolvare hotarâta de organele abilitate prin statut;

d) reorganizare.

Conform art.3 alin.2 si 3 din Legea nr.14/2003, sunt interzise:

partidele politice care prin statutul, programele, propaganda de idei ori prin alte activitati, ncalca prevederile art.30 alin.(7) , art.37 alin.(2) sau alin.(4) din Constitutie.

partidele politice afiliate la organizatii din strainatate, daca aceasta afiliere încalca valorile prevazute la alin. 1 ale carui dispozitii sunt imperative .

Partidelor politice le este interzisa organizarea de activitati militare sau paramilitare.

Precizam ca, un cetatean rom n nu poate face parte n acelasi timp din doua sau mai multe partide politice.

Referitor la finantarea partidelor politice, s-a considerat a fi necesara adoptarea unei legi distincte, Legea nr. 334/2006 privind finantarea activitatii partidelor politice si a campaniilor electorale . Aceasta contine reglementari riguroase, n scopul moralizarii acesteia.

Astfel, sunt stabilite limitativ urmatoarele surse de finantare ale partidelor politice:

cotizatii ale membrilor - suma totala a cotizatiilor platite ntr-un an de o persoana nu poate depasi 48 de salarii de baza minime brute pe tara .Salariul de baza minim brut pe tara luat ca referinta este cel existent la data de 1 ianuarie a anului respectiv.

donatii si legate - Donatiile primite de un partid politic ntr-un an nu pot depasi 0,025% din veniturile bugetului de stat pe anul respectiv, cu exceptia anului n care au loc alegeri parlamentare, c nd plafonul este dublu.

Donatia primita de la o persoana fizica nu poate depasi ntr-un an 200 de salarii brute minime brute pe tara, iar donatia primita de la o persoana juridica nu poate depasi ntr-un an 500 de asemenea salarii. Persoanele juridice sunt obligate ca la data efectuarii donatiei sa aiba achitate integral toate datoriile fata de bugetul de stat si de bugetul asigurarilor sociale de stat.

Partidele care primesc donatii trebuie sa verifice si sa nregistreze identitatea donatorului. La solicitarea acestuia, identitatea sa poate sa ram na confidentiala, dar nu si pentru donatiile mai mari de 10 salarii de baza brute minime pe tara.

Suma totala primita de un partid politic ca donatii confidentiale nu poate depasi 0,006% din veniturile prevazute în bugetul de stat în anul respectiv. Lista donatorilor cu sume mai mari dec t 10 salarii minime pe tara, precum si suma totala a donatiilor confidentale trebuie publicata n Monitorul Oficial, Partea a -III-a p na la 31 martie a anului urmator.

Sunt interzise:

acceptarea sub orice forma, directa sau indirecta de catre partidele politice a donatiilor de bunuri materiale sau sume de bani, ori prestarea de servicii gratuite facute cu scopul evident de a obtine un avantaj economic sau politic.

donatiile sau serviciile prestate cu titlu gratuit de la o autoritate sau institutie publica, de la o regie autonoma, de la o companie nationala, societate comerciala sau societate bancara cu capital integral sau majoritar de stat;

donatiile în bani din parte unui sindicat sau din partea unui cult religios.

donatiile din partea altor state ori a organizatiilor din strainatate, precum si din partea persoanelor fizice si juridice straine sunt interzise. Fac exceptie donatiile const nd n bunuri materiale necesare activitatii politice, dar care nu sunt materiale electorale de propaganda, primite de la organizatii internationale la care partidul respectiv este afiliat sau de la partide ori formatiuni politice cu care este n relatii de colaborare politica.

venituri provenite din activitati proprii - Partidele politice nu pot desfasura activitati specifice societatilor comerciale. Fac exceptie :

editarea si difuzarea publicatiilor ori altor materiale de propaganda si cultura politica proprii ;

organizarea de întruniri si seminarii cu tematica politica, economica sau sociala;

actiunile culturale, sportive si distractive ;

serviciile interne ;

nchirierea spatiilor proprii pentru conferinte si actiuni social-culturale ;

înstrainarea bunurilor din patrimoniu, dar numai dupa cel putin 5 ani de la înregistrarea în patrimoniu

subventii de la bugetul de stat, potrivit legii se varsa în contul fiecarui partid politic prin bugetul Autoritatii electorale permanente . n ceea ce priveste subventiile anuale de la bugetul de stat, acestea se acorda potrivit unor criterii si n cuantumuri stabilite n mod detaliat si exact de lege. De asemenea, destinatiile subventiilor sunt riguros regelementate.

În ceea ce priveste finantarea campaniilor electorale sediul materiei este tot Legea nr. 334/2006. Astfel se prevede ca partidele care participa la campania electorala pot primi, prin lege speciala, o subventie de la bugetul de stat.

Aceeasi lege speciala stabileste si categoriile de cheltuieli pentru campania electorala care pot fi finantate din aceasta subventie. Subventiile primite dupa deschiderea campaniei electorale de la persoane fizice si juridice din tara pot fi folosite numai daca au fost, n prealabil, declarate Autoritatii Electorale Premanentede catre mandatarul financiar.

Este interzisa subventionarea campaniei electorale, n mod direct sau indirect, de catre persoane fizice sau juridice din strainatate, precum si de catre o autoritate publica, institutie publica, regie autonoma, companie nationala, societate comerciala sau societate bancara cu capital integral sau majoritar de stat, de catre un sindicat, o asociatie sau o fundatie.

Controlul respectarii reglementarilor legale privind finantarea partidelor politice se face de catre Autoritatea Electorala permanenta . Controlul privind subventiile de stat se efectueaza simultan si de catre Curtea de Conturi. Încalcarea acestor prevederi se sanctioneaza contraventional sau penal, dupa caz, iar sumele ce au contsituit obiectul contraventiei se varsa la bugetul de stat pe baza hotarârii Autoritatii Electorale Permanente .

Din cele prezentate, rezulta ca prevederile legii rom ne cu privire la finantarea partidelor politice sunt foarte stricte. Faptul ca la noi nu a izbucnit nici un scandal legat de finantarea partidelor politice nseamna, fie ca partidele noastre respecta cu scrupulozitate legea, fie ca, din diferite motive, finantarea partidelor nu a fost riguros controlata, iar abaterile fie nu au fost sanctionate, fie nu au fost facute publice.

Dupa cum am aratat, si n Rom nia, cea de-a doua categorie de actori ai competitiei pentru putere, si anume actorii de influenta, sunt mass-media si grupurile de presiune. Mass-media joaca un rol deosebit pentru influentarea electoratului, mai ales n cadrul campaniei electorale. Cel mai mare impact asupra opiniei publice l au mijloacele audio-vizuale. nfiintarea si functionarea posturilor de radio si televiziune sunt reglementate prin Legea audiovizualului nr.504/2002 .

Potrivit art.43 din aceasta lege, în România coexista posturile audiovizuale publice pentru care cetatenii sunt obligati sa plateasca taxe de abonament, cu cele private. Posturile publice sunt persoane juridice de drept public, iar posturile private sunt societati comerciale.

Controlul activitatii din domeniul audiovizualului se realizeaza de Consiliul National al Audiovizualului (C. N. A.), autoritate publica autonoma aflata sub controlul Parlamentului. C. N. A . este alcatuit din 11 membri, numiti pentru un mandat de 6 ani, dupa cum urmeaza: 2 de presedintele României; 3 de Camera Deputatilor; 3 de Senat; 3 de Guvernul României.

Membrii Consiliului sunt garanti ai interesului public în domeniul audiovizualului si nu reprezinta autoritatea care i-a numit. Ei nu pot face parte din partide sau formatiuni politice si sunt incompatibili cu orice alte functii publice sau private, cu exceptia celor de cadre didactice în învatamântul superior.

C.N.A. elibereaza licentele audiovizuale, care au în vedere continutul emisiunilor, acorda autorizatii de retransmisie audiovizuala, care se refera la conditiile tehnice de emisie si adopta decizii de autorizare audiovizuala.

În cazul constatarii încalcarii prevederilor acestei legi C.N.A. poate aplica sanctiuni dupa cum urmeaza: amenda, reducerea cu pâna la jumatate a termenului de valabilitate a licentei audiovizuale sau retragerea licentei audiovizuale.

Raspunderea pentru continutul serviciilor de programe difuzate revine radiodifuzorului,realizatorului sau autorului, dupa caz.

Referitor la campaniile electorale, exista reglemetari speciale, n vederea asigurarii accesului egal al competitorilor la propaganda audiovizuala. La r ndul ei, Legea nr.35/2008 privind alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului prevede la art.37 ca partidele, aliantele politice si aliantele electorale reprezentate n parlament, precum si candidatii independenti care fac parte din parlament, au acces gratuit(subventionat de la bugetul de stat) la serviciile publice de radio si televiziune în conditiile prevazute de lege.

Celelalte partide si formatiuni politice si ceilalti candidati independenti vor avea acces la aceste servicii, pe baza unor tarife unice.

n ceea ce priveste presa scrisa, dupa abrogarea legii nr. 3/1974 nu a fost adoptata o lege noua, astfel încât presa se bucura de o deosebita libertate, în baza art. 30 din Constitutie care reglementeaza libertate de exrimare. Aceasta este una din cele mai vechi libertati cetatenesti, de traditie, cunoscuta si sub denumirea de libertatea cuvântului sau libertatea presei.

Potrivit textului constitutional, libertatea de exprimare prin presa este inviolabila, iar cenzura de orice fel este interzisa. De asemenea este interzisa suprimarea publicatiilor. Libertatea presei implica si libertatea de a înfiinta publicatii. Acestea sunt prevederi constitutionale decisive pentru libertatea de exprimare.

Existenta unor coordonate juridice în cadrul carora trebuie sa se exercite libertatea de exprimare implica si raspunderea juridica pentru depasirea acestor limite, asadar pentru abuzul în exercitarea acestei libertati.

Restrictiile n domeniu presei sunt aceleasi ca si n domeniul audiovizualului. Faptele prin care se ncalca aceste restrictii sunt calificate ca infractiuni n Codul penal (calomnia, defaimarea tarii sau a natiunii, propaganda nationalist-sovina) si pot face obiectul unor procese penale, si atunci c nd sunt comise prin presa. Totodata, functioneaza si raspunderea civila pentru prejudicii aduse prin presa, care se poate stabili n sarcina editorului, autorului si a proprietarului mijlocului de multiplicare, dupa caz.

Ultima categorie de actori de influenta ai competitiei pentru putere o constituie grupurile de presiune. Dupa cum remarca prof. Tudor Draganu , n tara noastra s-au format, dupa 1989, numeroase si diverse grupuri de presiune, pe care le clasifica, dupa cum urmeaza :

Grupuri de presiune care urmaresc scopuri de interes obstesc(interes public), cum sunt : ligile antialcoolice, atidrog, mpotriva fumatului sau pentru apararea drepturilor omului ; fundatiile si asociatiile culturale, caritabile si cele pentru protectia drepturilor copilului. Aceste grupuri de presiune trebuie privite nsa cu prudenta, pentru ca, uneori, urmaresc n realitate alte scopuri dec t scopul declarat. Ex. : scandalurile privind adoptiile internationale.

Grupuri de presiune cu caracter exclusiv politic, formate nsa n afara structurilor organizatorice ale partidelor politice. Mentionam n acest sens : "Alianta Poporului", "Asociatia 21 decembrie", "Asociatia 16-21 decembrie", "Grupul independent pentru democratie", "Grupul pentru dialog social", etc. Impactul acestor grupuri asupra vietii publice este greu de evaluat, nsa ele au militat activ pentru influentarea at t a institutiilor publice si a partidelor politice, c t si a opiniei publice.

Grupurile de presiune cu caracter profesional, cultural sau chiar religios constituite n primul r nd pentru promovarea intereselor materiale sau de alta natura a membrilor lor. Atunci c nd mobilizeaza un numar mare de oameni, aceste grupuri poseda un potential important de interventie asupra organelor de stat si a partidelor politice. Asemenea grupuri de presiune sunt : sindicatele, asociatiile pensionarilor, ale veteranilor de razboi, ale fostilor detinuti politici, etc. Este interesant de observat ca unele dintre aceste grupuri s-au transformat n partide politice. A aparut, astfel, Partidul pensionarilor care a prezentat, la alegerile din 1996, chiar si un candidat pentru functia de Presedinte al Rom niei.

Un loc aparte, printre grupurile de presiune din Rom nia, ocupa, fara ndoiala, sindicatele, unele dintre acestea ajungând foarte puternice. Constituite n vederea apararii si promovarii intereselor materiale, profesionale si sociale ale membrilor lor, sindicatele s-au angajat uneori si n lupta politica, ajung nd chiar sa ncheie diferite conventii cu Guvernul, sa dialogheze cu Presedintele si cu Parlamentul Rom niei.

Putem concluziona ca, n cadrul competitiei pentru putere din Rom nia rolul grupurilor de presiune, n special al sindicatelor, este important. Aceasta, si datorita faptului ca legea permite asocierea partidelor politice cu formatiuni nepartinice, legal constituite, cu scopul promovarii unor obiective comune.

SINTEZA IDEILOR PRINCIPALE

Competitia pentru putere este întrecerea între candidati, care are ca miza mandatele eligibile. Exista doua categorii de actori, cu roluri diferite în cadrul competitiei pentru putere:

Partidele politice, care sunt concurentii propriu-zisi;

Mass-media si grupurile de presiune, care reprezinta principalele mijloace de influentare a opiniei publice.

Partidul politic este o formatiune care îsi propune sa cucereasca, sa conserve sau sa influenteze puterea, pe baza unui program ideologic - având ca fundament o conceptie filosofica despre om si societate si urmând o strategie proprie. Vom spune asadar ca partidul politic este o asociatie care se deosebeste de toate celelalte prin faptul ca are un scop politic, adica urmareste cucerirea puterii politice.

Principala problema care exista în privinta influentei mass-media asupra competitiei pentru putere este asigurarea unui acces egal al partidelor la mijloacele audio-vizuale sau presa scrisa fara privilegii pentru partidele de la putere sau pentru cele care sunt sustinute de grupurile financiare ce controleaza mijloacele respective.

Grupurile de presiune sunt organizati constituite pentru a apara interesele unei anumite categorii sociale, exercitând presiuni asupra autoritatilor si opiniei publice pentru a obtine satisfacerea acestor interese. Se cunoaste urmatoarea clasificare:

Grupuri de presiune care urmaresc scopuri de interes obstesc

Grupuri de presiune cu caracter exclusiv politic,

Gruprurile de presiune cu caracter profesional, cultural sau chiar religios

Scrutinul este etapa în care se stabileste rezultatul competitiei pentru putere. Utilizând diferite criterii putem clasifica tipurile de scrutin astfel:

Dupa modul de distribuire a mandatelor exista:

- sistemul majoritar - în cadrul caruia este declarat ales candidatul care obtine cel mai mare numar de voturi

- sistemul reprezentarii proportionale - care asigura reprezentarea fiecarei grupari de opinie, proportional cu forta sa numerica

Dupa modul de propunere a candidaturilor si dupa numarul mandatelor eligibile exista:

- scrutin uninominal - când miza alegerilor este reprezentata de un singur mandat; acest scrutinul poate sa se desfasoare într-un tur sau doua;

- scrutin plurinominal - când miza alegerilor este reprezentata de mai multe mandate; de asemenea, poate avea un tur sau doua de scrutin.

Scrutinul majoritar (uninominal sau plurinominal) presupune alegerea candidatului/candidatilor care întrunesc cel mai mare numar de voturi. Este un sistem relativ simplu, deoarece lupta politica se da între mai multi competitori, în circumscriptii electorale, având câstig de cauza cel care are o aderenta politica mai mare în circumscriptia respectiva. Scrutinul majoritar pune accent pe candidat, pe carisma si personalitatea acestuia, asigurându-se în acest fel cea mai strânsa legatura între cel ales si alegator.

Reprezentarea proportionala permite reprezentarea în Parlament atât a majoritatii cât si a minoritatii, putând fi exprimate în acest caz diversele optiuni politice, etnice, religioase, etc. existente în societate. Reprezentarea proportionala implica folosirea listelor de candidati lansate de catre fiecare partid astfel ca, se poate observa aderenta pe care o are fiecare partid în rândul alegatorilor si se poate verifica gradului în care platformele si programele politice ale partidelor sunt receptate de public. Regula în acest caz o reprezita deci listele blocate - alegatorul neputând face nici un fel de modificari în listele electorale propuse de partide.

Exista si doua exceptii:

1. votul preferential - permite alegatorului sa modifice lista candidatilor propusi de partide prin schimbarea ordinii numelor de pe lista

2. panasajul - da posibilitatea alegatorului sa voteze o lista pe care a conceput-o singur prin înscrierea în acea lista a unor nume de pe mai multe liste cu candidati depuse de diverse formatiuni politice.

Functiile reprezentative în România, potrivit Constitutiei revizuite, se pot clasifica, dupa nivelul la care se exercita, în:

I. Functii reprezentative fundamentale de nivel national sunt :

Presedinte al Rom niei

senator

deputat

II. Functii reprezentative de nivel judetean sunt :

consilier judetean (membru al Consiliului judetean)

Presedinte al Consiliului judetean

vicepresedinte al Consiliului judetean

III. Functii reprezentative de nivel local sunt :

consilier local (membru al Consiliului local)

primar

viceprimar.

Notiunea de cetatenie este utila în abordarea drepturilor exclusiv politice (dreptul de vot si dreptul de a fi ales) întrucât acestea au ca titulari doar cetatenii români, numai acestia putând sa participe nemijlocit la desemnarea autoritatilor reprezentative ale statului. Cetatenia româna reprezinta calitatea persoanei fizice ce exprima relatiile permanente social-economice, politice si juridice dintre aceasta si statul român.

Cetatenia româna se poate dobândi prin nastere - modul orginar de dobândire, prin adoptie, prin repatriere si la cerere. Ea se poate pierde prin: retragere - ce reprezinta o sanctiune statala si renuntare.

Dreptul de vot este un drept fundamental, electoral, exclusiv politic, apartinând cetatenilor români, cu exceptia alegerilor pentru desemnarea autoritatilor administratiei publice locale, când au posibilitatea de a exercita acest drept si cetatenii straini, rezidenti în România. Dreptul de vot este potrivit dispozitiilor constitutionale universal, egal, direct, secret si liber exprimat.

În ceea ce priveste dreptul de a fi ales (eligibilitatea), acesta presupune îndeplinirea urmatoarelor categorii de conditii:

I. conditie generala: existenta dreptului de vot.

II. conditii suplimentare

sa aiba cetatenia rom na si domiciliul n tara

v rsta

cel putin 23 de ani mpliniti pentru Camera Deputatilor, n consiliile locale sau judetene, sau n functia de primar

cel putin 33 de ani mpliniti pentru Senat

cel putin 35 de ani împliniti pentru Presedinte

III. restrictii specifice.

pentru candidatii la organele centrale

pentru candidatii la functiile reprezentative locale

IV. incompatibilitatile opozabile actului de candidatura

V. incompatibilitate la cumulul unei functii eligibile cu alte functii, ndeletniciri sau calitati.

At t conditiile c t si incompatibilitatile referitoare la eligibilitate sau la exercitiul mandatelor reprezentative au doua motivatii fundamentale: pe de o parte, instituirea unor garantii privind corectitudinea si seriozitatea alegerilor, si pe de alta parte instituirea unor garantii privind exercitiul corespunzator al functiilor reprezentative.

ÎNTREBĂRI DE AUTOEVALUARE

. Prezentati succint dispozitiile constitutionale si legale în vigoare care precizeaza incompatibilitatile cu statutul de membru al unui partid politic.

2. Precizati care sunt modurile de dobândire si de pierdere a cetateniei române.

3. Prezentati comparativ avantajele si dezavantajele celor doua moduri de scrutin fundamentale studiate.

4. Analizati modul în care pot influenta viata politica a statului grupurile de presiune.

5. Care sunt drepturile electorale ale cetatenilor români. Prezentatile sintetic.

6. Enumerati functiile reprezentative la nivel national si local din Romînia.

TESTE DE AUTOEVALUARE

1. Se dau propozitiile: A - Este permisa subventionarea campaniei electorale, în mod direct sau indirect, de catre persoane fizice sau juridice din strainatate. B - Candidatii independenti pentru functia de Presedinte al României trebuie sa fie sustinuti de 200.000 de alegatori. C - Potrivit dispozitiilor în vigoare, pentru constituirea unui partid politic în România este necesar un numar de cel putin 10.000 de membri fondatori.

Alegeti varianta corecta:

a) Propozitia A adevarata, propozitia B este adevarata, propozitia C este adevarata;

b) Propozitia A este falsa, propozitia B este falsa, propozitia C este falsa;

c) Propozitia A falsa, propozitia B adevarata, propozitia C falsa;

d) Propozitia A adevarata, propozitia B falsa, propozitia C adevarata.

Se dau propozitiile: A - Scrutinul este procesul de exprimare si de evaluare a vointei colective; B - Scrutinul este etapa în care se stabileste rezultatul competitiei pentru putere; C - Scrutinul este foarte riguros si nu opereaza cu selectii si aproximari.

Alegeti varianta corecta:

a) Propozitia A este falsa, propozitia B este falsa, propozitia C este falsa.

b) Propozitia A adevarata, propozitia B este adevarata, propozitia C este adevarata.

c) Propozitia A falsa, propozitia B adevarata, propozitia C falsa;

d) Propozitia A adevarata, propozitia B adevarata, propozitia C falsa.

3. Modul de scrutin care asigura cea mai strânsa legatura între cel ales si alegator, reprezentând în acelasi timp un sistem electoral simplu si usor de înteles de catre cetateni, este:

a) scrutinul majoritar;

b) reprezentarea proportionala aproximativa;

c) reprezentarea proportionala integrala;

d) panasajul.

4. Faptul ca cetatenii români se bucura de un drept de vot fara discriminari reflecta:

a) caracterul egal al votului;

b) caracterul universal al votului;

c) caracterul direct al votului;

d) votul liber exprimat.

5. Se dau propozitiile: A - Pierderea cetateniei române are loc prin retragere, pe cale amiabila; B - Modul originar de dobândire a cetateniei este prin nastere; C - În cazul în care numai unul dintre adoptatori este cetatean român, cetatenia adoptatului minor va fi hotarâta numai de catre instanta.

Alegeti varianta corecta:

a) Propozitia A falsa, propozitia B falsa, propozitia C falsa.

b) Propozitia A adevarata, propozitia B adevarata, propozitia C adevarata.

c) Propozitia A falsa, propozitia B adevarata, propozitia C falsa;

d) Propozitia A adevarata, propozitia B falsa, propozitia C adevarata.

6. Dupa modul de distribuire a mandatelor exista doua moduri de scrutin:

a) scrutinul majoritar si scrutinul uninominal;

b) scrutinul uninominal si scrutinul plurinominal;

c) scrutinul majoritar si sistemul reprezentarii proportionale;

d) cu un tur sau doua tururi.

7. Se dau propozitiile: A - Membrii C.N.A. sunt incompatibili cu orice alte functii publice; B - C.N.A. este alcatuit din 11 membri, numiti pentru un mandat de 4 ani; C - Membrii C.N.A. sunt garanti ai interesului public în domeniul audiovizualului si reprezinta autoritatea care i-a numit.

Alegeti varianta corecta:

a) Propozitia A falsa, propozitia B falsa, propozitia C falsa.

b) Propozitia A adevarata, propozitia B adevarata, propozitia C adevarata.

c) Propozitia A adevarata, propozitia B falsa, propozitia C adevarata;

d) Propozitia A falsa, propozitia B adevarata, propozitia C falsa.

8. Se dau propozitiile: A - Donatia primita de la o persoana fizica de un partid politic nu poate depasi ntr-un an 200 de salarii brute minime pe tara; B - Nu sunt interzise donatiile în bani din partea unui sindicat pentru un partid daca sunt facute publice; C - Donatiile din partea altor state ori a organizatiilor din strainatate, precum si din partea persoanelor fizice si juridice straine catre partidele politice cunosc o interdictie absoluta.

Alegeti varianta corecta:

a) Propozitia A adevarata, propozitia B falsa, propozitia C falsa.

b) Propozitia A adevarata, propozitia B adevarata, propozitia C adevarata.

c) Propozitia A adevarata, propozitia B falsa, propozitia C adevarata;

d) Propozitia A falsa, propozitia B adevarata, propozitia C falsa.

9. Se dau propozitiile: A - Calitatea de deputat sau de senator este incompatibila cu exercitarea oricarei functii publice de autoritate; B - Calitatea de consilier local este incompatibila cu cea de consilier judetean, incompatibilitatea fiind una la candidatura; C- Pentru a fi ales n Senat v rsta ceruta este de cel putin 33 de ani mpliniti.

Alegeti varianta corecta:

a) Propozitia A adevarata, propozitia B falsa, propozitia C este falsa.

b) Propozitia A adevarata, propozitia B adevarata, propozitia C adevarata.

c) Propozitia A falsa, propozitia B falsa, propozitia C adevarata;

d) Propozitia A falsa, propozitia B adevarata, propozitia C falsa.

10. Se dau propozitiile: A - Functiile reprezentative la nivel local sunt numai de primar si consilier local ; B - Numarul de consilieri locali din fiecare circumscriptie se stabileste prin lege; C - Alegerile locale sunt valabile indiferent de numarul alegatorilor care au participat la vot.

Alegeti varianta corecta:

a) Propozitia A adevarata, propozitia B falsa, propozitia C este falsa.

b) Propozitia A adevarata, propozitia B adevarata, propozitia C adevarata.

c) Propozitia A falsa, propozitia B falsa, propozitia C adevarata;

d) Propozitia A falsa, propozitia B adevarata, propozitia C falsa.

Pierre PACTET, Op. cit., p.128

Ioan MURARU, Simina TĂNĂSESCU, Op.cit., 2001, pp. 292-304; Tudor DRĂGANU, Op.cit., vol. II, pp.45-50; Ion DELEANU, Op. Cit., pp. 207-218; Pierre PACTET, Op. Cit., p.128-133

O enumerare diferita a elementelor care confera unui partid personalitate juridica este: organizare de sine statatoare, patrimoniu, actiune în vederea realizarii unui scop politic. Cristian IONESCU Drept constitutional., p. 391

Elena Simina TĂNĂSESCU, stefan DEACONU Op.cit., p. 64-65

Astfel, în unele tari, partidele controleaza afacerile întreprinderilor sau, prin intermediul membrilor de partid plasati în serviciile publice, al demnitarilor (inclusiv membrii guvernului) obtin profituri din comenzile lansate pentru satisfacerea necesitatilor serviciilor publice sau din concesionarea bunurilor publice.

Pierre PACTET, Op. cit., p.133-135.

Legea presei nr.3/1974 elaborata sub vechiul regim era în cea mai mare parte anacronica, ea fiind abrogata însa expres abia în anul 2000 o data cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 53/2000 pentru unele masuri privind solutionarea cererilor referitoare la despagubiri pentru daunele morale, publicata în M. Of. Nr. 227 din 23.05.2000.

Tudor DRĂGANU, Op.cit., vol. II, pp.57-60; Ion DELEANU, Op. cit., pp. 218-221; Pierre PACTET, Op. cit., p.135-136

Ion DELEANU, Op. cit., pp. 224-232

Elena Simina TĂNĂSESCU, stefan DEACONU, Op. cit., pp. 87-89

Elena Simina TĂNĂSESCU, Stefan DEACONU, Op.cit., pp. 87-89

Elena Simina TĂNĂSESCU, Stefan DEACONU, Op.cit., pp. 94-95

Ibidem

Functiile de presedinte al unei Camere sau de membru al biroului permanent al unei Camere pot fi considerate si ele reprezentative, dar au un caracter derivat.

Publicata în M. Of. nr. 887/29 septembrie 2004, modificata prin O.U.G. nr. 8/24.02.2005 (M.Of. nr. 175/01.03.2005) si Legea nr 35/2008, O.G. nr. 32/2008.

Publicata în M. Of. nr. 271/29.03.2004, modificata prin O.U.G. nr. 8/24.02.2005 (M.Of. nr. 175/1.03.2005)nr. 196 din 13 martie 2008,

Conform art.102 din Legea administratiei publice locale nr.215/2001 publicata în M. Of. Nr. 204 din 23.04.2001, judetele cu p na la 350.000 de locuitori au 31 de consilieri, judetele ntre 350.001 si 500.000 au 33 de consilieri, judetele ntre 500.001 si 650.000 au 35 de consilieri, judetele cu peste 650.000 au 37 de consilieri.

Ioan MURARU, Op. cit., pp.166-168.

Elena Simina Tanasescu, Stefan Deaconu, Op. cit., 2002, p. 5- 6

Legea a fost republicata în M. Of. Nr. 98/6.03.2000. si dupa republicare legea a suferit modificari si completari.

Constitutia revizuita lasa în seama legii organice conditiile privind îndeplinirea îndatoririlor militare. De retinut ca nu mai exista obligatia constitutionala de a satisface serviciul militar.

Mihai CONSTANTINESCU, Antonie IORGOVAN, Ioan MURARU, Elena Simina TĂNĂSESCU, Op.cit., p.74

Ibidem, p. 75

Ibidem, p.241.

Ibidem, p.22.

Ibidem, p. 75

Tudor DRĂGANU, Op.cit., vol. II, p.23.

Tudor DRĂGANU, Op.cit., vol. II, p.29.

. Ibidem, pp. 30-32.

Tudor DRĂGANU, Op.cit., vol. II, p.36.

Ibidem

Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si în mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei (M. Of. Nr. 279/21.04.2003) stabileste prin art. 81 si 82 o lista detaliata de incompatibilitati. În acest sens mentionam ca at t calitatea de consilier local, c t si cea de consilier judetean sunt incompatibile cu: functia de prefect sau de subprefect; calitatea de functionar n aparatul propriu al consiliilor comunale, orasenesti si judetene respective si al prefecturilor, precum si de conducator al unei regii autonome de interes local sau judetean sau al unui serviciu public de specialitate al consiliului local sau judetean; functia de primar; calitatea de deputat, senator, consilier al Presedintelui Rom niei sau membru al Guvernului.

Publicata în M. Of. Nr. 887 din 29.09.2004

Art. 5 alin. 7 din Legea nr. 373/2004 privind alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului are urmatoarea formulare: «Presedintele României în functie la data alegerii Camerei Deputatilor si a Senatului, daca se afla în ultimele 3 luni ale mandatului, poate candida ca independent pe listele unui partid politic, unei aliante politice sau aliante electorale pentru obtinerea unui mandat de deputat sau senator. În cazul în care este ales deputat sau senator, Presedintele României este obligat ca, dupa validare sa opteze între calitatea de deputat sau senator si aceea de presedinte.»

A se vedea în acest sens Corneliu-Liviu POPESCU, Nota la Decizia Curtii Constitutionale nr. 339 din 17 septembrie 2004 asupra sesizarii de neconstitutionalitate a prevedeilor art. 5 alin. 7 din Legea pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului, Revista Româna de Drepturile Omului, nr. 28/2004, pp. 92-97.Unul dintre argumentele autorului în favoarea neconstitutionalitatii art. 5 alin. 7 este ca acesta nu este o norma juridica, adica o regula generala, impersonala si repetabila, ci a fost aoptata intuitu personae, pentru a raspunde unor interese legate strict de alegerile parlamentare din noiembrie 2004. Argumentul este ca aceasta dispozitie va fi de unica aplicare, întrucât o situatie similara, a unor alegeri nationale simultane, parlamentare si prezidentiale va avea loc peste 20 de ani, data fiind diferentierea duratei pentru cele doua mandate reprezentative (4, respectiv 5 ani). Or, dupa 1989 nici o lege electorala nu a avut o asemenea durata de viata.

Tudor DRĂGANU, Op.cit., vol. II , pp.50-51.

Ibidem

Publicata în M. Of. al României nr. 87 din 29 aprilie 1996, modificata prin OUG nr. 20/2008 publicata în M. Of. al României nr. 177 din 7.03.2008.

Publicata în M. Of. al României nr. 25 din 17 ianuarie 2003

Idem, art.2.

Idem, art.9.

Textul constitutional interzice defaimarea tarii si a natiunii, ndemnul la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica, precum si manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri.

Textul respectiv declara neconstitutionale partidele care prin scopurile ori prin activitatea lor, militeaza mpotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranitatii, a integritatii sau a independentei Rom niei.

Acest text interzice asociatiile cu caracter secret.

Legea partidelor politice nr.14/2003, art. 3 alin. 3. Alin. 1 al acestui articol statueaza ca pot functiona ca partide politice numai asociatiile cu caracter politic, constituite potrivit legii, si care militeaza pentru respectarea suveranitatii nationale, a independentei si a unitatii statului, a integritatii teritoriale, a ordinii de drept si a principiilor democratiei constitutionale.

Legea nr. 334/2006 din nr. 632 din 21 iulier 2006a fost modificata prin OUG nr. 1/2007 publicata în M. Of. nr. 97 din 8 februarie 2007, OUG nr. 8/2007 publicata în M. Of. nr. 134 din 23 februarie 2007 si OUG nr. 32/2008 publicata în M. Of. nr. 217 din 21 martie 2008

Idem, art.3 alin. 1

Idem, art.4, alin.3

Legea nr.33 4/2006, art. 12.

Idem, art.18 alin.1.

Idem, art. 41

Legea audiovizualului a fost publicata în M. Of. Nr. 534/22.07.2002. Dupa publicare a suferit multiple modificari.

Tudor DRĂGANU, Op.cit., vol. II pp.58-59.

Art.32 din Legea nr.14/2003 privind partidele politice

Document Info

Accesari: 3007
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta

Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul:
in pagina web a site-ului tau.

eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare