Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload






























DREPTURILE INDIVIDULUI IN ISLAM

Drept


DREPTURILE INDIVIDULUI ĪN ISLAM



ANUL I, METODOLOGIE JURIDICĂ

Planul lucrarii

Introducere īn Islam;

Istoria Islamului;

Caracteristicile religiei islamice;

Dreptul islamic;

Legislatia islamica si Sursele legislatiei islamice;

Principiile seriat-ului;

Drepturile si īndatoririle omului dupa seriat:

a) Drepturile Divine;

b) Drepturile Individuale;

c) Drepturile Altor Oameni;

d) Drepturile Tuturor Fiintelor;

e) Statutul si Drepturile Femeii īn Islam.

Declaratia Universala a Drepturilor Omului īn Islam;

Codul de īmbracaminte īn Islam

Impresii.

Introducere īn Islam

Islamul este a doua mare religie a lumii avānd peste un miliard de adepti numiti musulmani. S-a desprins din familia semita si a fost raspāndita de profetul Mohamed (Muhamad) īn sec. VII īn Arabia. Din punct 21421w2215v de vedere etimologic termenul arab de ,,islam" īnseamna supunere, revelāndu-ne astfel ideea fundamentala a acestei religii, aceea ca musulmanul trebuie sa se supuna vointei lui Allah, singura divinitate creatoare si atotputernica a lumii. Voia lui Allah, careia trebuie sa i se supuna fiecare este cunoscuta prin intermediul scrierilor sfinte, cuprinse īn Coran si revelate de Allah profetului Mohamed cu secole īn urma. Īn Islam Mohamed este considerat ultimul profet al lumii, pe lānga alti importanti profeti precum Adam, Moise sau Iisus iar mesajul sau completeaza ceea ce au transmis ceilalti.

Caracterul monoteist si practicile religioase stricte s-au dovedit a fi benefice pentru raspāndirea Islamului extinzāndu-se astfel din Orientul Mijlociu īn Africa, Europa, subcontinentul Indian, peninsula Malayesia si o parte a Chinei.

Istoria Islamului

Islamul a aparut odata cu profetul Mohamed, nascut īn orasul Mecca īn anul 570 si ramas orfan de la vārsta de sase ani. Īn anul 610 Mohamed a avut prima serie de revelatii, ce aveau sa se continue pe o perioada de 23 de ani, fiind memorate si dictate de Mohamed īnvatatilor. Aceste revelatii aveau sa compuna Coranul, cartea sfānta.

Mesajul lui Mohamed nu a fost bine primit de toti oamenii din Mecca deoarece era contrar intereselor negustorilor din acea zona, ce se bucurau de o mare influenta. Astfel Mohamed, familia si adeptii sai s-au mutat īn orasul Yatrib īn anul 622, oras ce mai tārziu a primit denumirea de Medina ,,orasul profetului". Acest eveniment, cunoscut sub numele de Hijra (emigrarea), este considerat punctual de plecare al religiei islamice. Din acest moment, Mohamed si-a consolidat īn mod treptat puterea īn acea regiune. Īn anul 627 a fost respins atacul cetatii Mecca asupra cetatii Medina iar in anul 629 Mohamed a reusit sa se impuna si īn Mecca. Pāna la moartea sa īn 632 reusise sa detina controlul asupra īntregii Arabii.

A doua mare perioada a istoriei islamice este aceea a primilor califi (632-661). Primul dintre acestia a fost Abu-Bakr (632-634). Al doilea a fost Umar ibn-al-Kattab (634-644), īn timpul caruia teritoriul arab a sporit cucerindu-se Siria, Ierusalim, Persia si Egipt. Sub conducerea celui de-al treilea calif, Uthman ibn Affan (644-656), teritoriul s-a extins īnspre est si vest, ajungānd pāna īn Tunisia. Īn timpul celui de-al patrulea calif, Ali ibn Abi Talib(656-661), varul si ginerele lui Mohamed, comunitatea islamica a avut parte de puternice conflicte īn interiorul sau, care au dus la asasinarea lui Ali. Califatul a fost preluat atunci de Mu'awiya, guvernatorul Siriei.

A treia perioada este cea a califilor omeiazi din Damasc(651-670). Domnia lui Mu'awiya a schimbat caracterul califatului astfel īncāt, spre deosebire de primii patru califi, care fusesera alesi de comunitate, cei ce au urmat au preluat conducerea pe cale ereditara, fiind urmasii lui Mu'awiya. Califatul a devenit proprietatea dinastiei omeiazilor. Īn aceasta perioada teritoriul arab s-a extins īnspre V Chinei si India de N si respectiv Africa de N si Spania. Desi din acest punct de vedere era o perioada de glorie, disputele din interior erau din ce īn ce mai numeroase. Pe musulmanii ce nu erau arabi īi nemultumea faptul ca toata puterea se afla īn māinile arabilor. Sustinuti astfel de musulmanii ce nu erau arabi, clanul abassizilor a preluat puterea īn anul 750. Clanul abassizilor a fondat orasul Bagdad, ce a devenit centrul puterii arabe. Perioada cāt dinastia abassizilor a fost la putere (750-1258) constituie a patra perioada din istoria araba. Timp de cinci secole s-a produs expansiunea civilizatiei islamice. Īn 751 armata chineza a fost īnfrānta la Transoxania, lasānd astfel Asia Centrala deschisa influentelor islamice. La īnceputul secolului X, cultura islamica a patruns īn Rusia iar īn secolul XI au aparut primele comunitati islamice īn Indonezia, stapānind astfel o mica parte din teritoriul Indian. Īn aceasta perioada marele imperiu s-a divizat īn mici provincii. Īn 756 Abdu-Ahman, urmas al clanului omeiazilor, a pus bazele dinastiei omeiazilor īn Spania. Egiptul a devenit independent īn 868 dupa care a fost condus de califii siiti īntre 869 si 1171. Īn 988 regiuni ca Afganistan si Punjab s-au declarat independente de abassizi. Conducerea abassizilor a luat sfārsit odata cu expansiunea imperiului Mongol si cucerirea Bagdadului īn 1258.

Īn nordul Africii, familia abassida a pus bazele unei noi dinastii, cu capitala la Cairo. Īn 1261, unchiul ultimului conducator abassid al Bagdadului, a fost dus la Cairo de Baybars, sultanul Egiptului, unde el si urmasii sai au purtat titlul de califi pāna ce a fost cucerit de Imperiul Otoman īn 1517.

Sfārsitul conducerii omeiade īn Spania a fost cauza unui razboi civil (1008-1028) si īmpartirea teritoriului īn mai multe state. Acest fapt s-a dovedit a fi benefic pentru Europa crestina. Īn 1492 la Granada a fost īnlaturat ultimul regat arab din Spania īn timpul reginei Isabella de Castilla.

Īn SE Europei civilizatia islamica a continuat sa se extinda odata cu Imperiul Otoman. Acesta s-a extins rapid īn Asia Mica, fiind cucerit Imperiul Bizantin si orasul Constantinopol īn 1453. A continuat sa se extinda īn Peninsula Balcanica. Sfārsitul Imperiului Otoman s-a produs dupa primul razboi mondial. Īn 1924 Turcia a devenit stat sub conducerea lui Kemal Ataturk.

Tot īn secolul XX au luat nastere mai multe state īn care populatia dominanta este cea musulmana: Egipt(1928), Arabia Saudita(1932), Irak(1932), Afganistan(1933), Yemen(1937), Indonezia(1945), Siria(1946), Pakistan(1947), Libia(1951), Sudan(1956), Tunisia(1956), Maroc(1956), Guineea(1958), Senegal(1960), Somalia(1960), Mali(1960), Kuweit(1961), Malayesia(1963) si Bangladesh(1972). La acestea se numara si statele aparute dupa caderea Uniunii Sovietice: Azerbaidjan, Uzbekistan, Kazahstan, Turkmenia, Tadjikistan.

Caracteristicile religiei islamice

Civilizatia islamica are la baza patru principii fundamentale(usul): Coranul, Sunna(traditiile), Ijma(parerea generala) si Ijtihad(gāndirea individuala) .

Coranul este considerat a fi cuvāntul lui Allah, transmis lui Mohamed prin arhanghelul Gavril. Este īmpartit īn 114 Surah (capitole) de dimensiuni diferite. Capitolele scrise de profet la Mecca au o dimensiune etica si religioasa, facāndu-se referire la Ziua Judecatii. Capitolele scrise la Medina au un caracter social si politic.

Sunna este formata din traditii si presupune urmarea exemplelor profetului cuprinse īn Hadith. Hadith cuprinde faptele si īnvataturile profetului. Aceasta scriere are o mare importanta pentru sunniti, siitii avānd alt Hadith.

Doctrina Ijma fost introdusa īn secolul VIII pentru a uniformiza teoria si practica dreptului si de a evita diferentele de opinie individuale sau regionale. Īn Ijma mai sunt cuprinse si interpretari acceptate ale Coranului.

Ijtihad a luat nastere pentru a gasi solutia juridica sau doctrinara a unei probleme. Īn vechime existau astfel o multime de interpretari contradictorii dar la īnceputul mileniului II a fost īnlocuita de qiyas (analogie), o procedura formala prin care interpretarea se poate face pe baza textelor din Coran si Hadith.

Cei cinci stālpi ai religiei islamice sunt norme sociale si religioase care au rolul de puncte de reper pentru comunitate.

Shahadah sau marturisirea credintei este primul stālp si trebuie facut de fiecare musulman pentru a fi acceptat īn comunitate. Marturisirea de credinta trebuie facuta cel putin o data īn viata sub forma: ,,Allah este singura divinitate iar Mahomed este profetul lui Allah". Aceasta trebuie spusa cu voce tare, corect si cu convingere. Din marturisirea de credinta deriva si credinta īn īngeri (īn special arhanghelul Gavril, īngerul revelatiei), Cartile Sfinte(Coranul), profetii (inclusiv cei din alte religii crezāndu-se astfel ca divinitatea a trimis astfel mesaje fiecarui neam) si Ziua Judecatii.

Cel de-al doilea stālp īl constituie cele cinci rugaciuni zilnice. Aceste rugaciuni pot fi facute individual deoarece nu toti au timpul necesar de a se duce la moschee. Prima rugaciune este facuta īnainte de rasaritul soarelui, a doua imediat dupa prānz, a treia mai tārziu dupa-amiaza, a patra imediat dupa apus iar a cincea īnainte de a se culca. Īnainte de fiecare rugaciune sunt necesare ablutiunile (spalarea rituala a māinilor, fetei si picioarelor). Muezinul este cel ce face chemarea la rugaciune de obicei din turnul unei moschei. La īnceputul rugaciunii imam-ul sta īn fata tuturor, cu fata īnspre Mecca iar congregatia sta īn spatele lui urmarindu-I miscarile. La fiecare miscare este repetata fraza ,,Allah este mare". O rugaciune speciala a congregatiei este cea de vineri, ce consta īntr-o predica (klutbah), facuta īn limba locala dar care cuprinde si anumite formule īn araba. Īn timpul slujbei sunt recitate versete din Coran ce pot avea continut religios, social sau politic. Astfel sunt dezbatute si importante probleme de interes general. Desi nu sunt obligatorii, rugaciunile nocturne (tahajjud), sunt īncurajate īn timpul lunii Ramadanului. Cele cinci rugaciuni trebuie respectate dar exista si exceptii. Īn caz de boala rugaciunile pot fi facute din pozitia culcat iar īn cazul unei calatorii cele doua rugaciuni de dupa-amiaza pot fi facute īntr-una singura, la fel si cele de seara. Īn practica, aceasta regula a rugaciunilor nu poate fi respectata īntocmai dar musulmanii respecta ziua de vineri, cānd se duc la moschee.

Cel de-al treilea stālp este taxa numita zakat, singura taxa prevazuta de Coran. Aceasta este platita anual fie īn bani, fie īn produse, īn functie de cāstigul fiecaruia pe acel an si de categoria sociala din care face parte. Zakat-ul este colectat de catre stat si este folosit īn special pentru saraci dar si īn alte scopuri de īntrajutorare. Īn cele mai multe state aceasta practica se face pe baza de voluntariat dar anumite state musulmane vor ca aceasta sa redevina obligatorie.

Postul din luna de Ramadan (a noua luna din calendarul musulman) constituie al patrulea stālp de credinta. Postul īncepe la rasaritul soarelui si se termina la apus, īn timpul zilei fiind interzis consumul oricarui fel de māncare sau bautura. Conform Coranului luna de Ramadan a fost luna primei revelatii, postul avānd astfel rolul de purificare spirituala. Exceptie de la post o pot constitui cei īn vārsta sau cei bolnavi incurabil. Īn acest caz, postul poate fi substituit cu hranirea unui om sarac.

Al cincilea stālp este peregrinajul anual la Mecca, ce trebuie facut de fiecare musulman macar o data īn viata, īn masura īn care īsi permite sa-si asigure proviziile necesare calatoriei si sa asigure familiei lasate acasa un trai decent. O procesiune speciala este facuta īn Moscheea Sacra pe data de 7 a lunii Dhu-al-Hijjah (ultima luna a calendarului musulman). Peregrinajul īncepe pe 8 si se sfārseste pe 12 sau 13. Toti peregrinii intra īn aceasta perioada īn starea de ihram: acestia trebuie sa poarte un vesmānt cāt mai simplu, sa nu-si taie parul sau unghiile, sa nu aiba relatii sexuale etc. Principalele activitati ale peregrinajului sunt: mersul de sapte ori īn jurul Ka'bah (Moscheea Sfānta), atingerea si sarutarea Pietrei Negre (Hajar-al-Aswad) si escaladarea de sapte ori a muntilor Safa si Marwah. Īn a doua faza a peregrinajului, peregrinul merge de la Mecca spre Mina, ce se afla la cātiva km departare, unde asista la o procesiune speciala.

Dreptul Islamic

Conceptul de Drept Islamic nu presupune un ansamblu sistematic organizat de legi si practice juridice, sfera sa este mult mai larga, extinzāndu-se si īn domeniul prescriptiilor etice, de comportare sociala, de igiena chiar si de ritual religios.

La īnceput Dreptul Islamic nu avea la baza o conceptie juridica organica sau o sistematizare riguroasa, el avea un caracter empiric: prezenta probleme, enunturi si prevederi īn materie penala, de organizare a vietii de familie, a dreptului de proprietate si a tranzactiilor comerciale.

De exemplu, Codul Penal nu avea o conceptie de ansamblu, ci cuprindea fie reglementari bazate pe textele coranice sau pe Hadith, fie pe legi noi date de califi, empiric si īn functie de īmprejurari. De pilda, rebeliunea si orice act care tulbura ordinea publica puteau fi pedepsite īn mod cu totul arbitrar . Omuciderea sau ranirea voluntara dadeau familiei victimei dreptul la razbunare conform "legii talionului" (care este permisa si īn Coran), dar spre deosebire de obiceiul consacrat īn societatea araba preislamica vendeta putea lovi numai pe cel vinovat, nu si pe orice membru al familiei sau tribului sau. Pe de alta parte, actul de razbunare putea fi executat sub controlul cadiului. De obicei, Dreptul Islamic cauta sa īnlocuiasca vendeta prin plata unui pret de rascumparare (dirja), dar numai pentru primul omor, nu si īn cazul de recidiva. Caci Coranul recomanda sa faci binele īn locul raului, promitānd celui ce iarta fericirea Raiului. Totodata putem aminti, tot īn material Dreptului Penal, ca furtul se pedepsea cu taierea māinii drepte, iar tālharirea cu moartea.

Dreptul de proprietate era recunoscut tuturor (cu exceptia sclavilor): barbati, femei, musulmani, sau nemusulmani (chiafiri). O serie de prescriptii īnsa īi limitau exercitarea efectiva. Astfel erau dispozitiile formulate extreme de minutios care reglementau conditiile mostenirii si care vizau īn mod special protejarea femeilor si a anumitor categorii de mostenitori. Īn orice caz, testatorul nu putea dispune liber prin testament decāt de cel mult o treime din cuantumul succesiunii, restul era supus, inderogabil, unor forme precise si detailate partajari. Orice testament si orice act de proprietate trebuia sa fie īncheiat īn prezenta a doi martori.

Tranzactiile comerciale erau foarte riguroasa reglementate, caci prescriptiile religioase islamice impuneau o corectitudine desavārsita. Astfel, īn actul de vānzare-cumparare, trebuiau specificate, clar si exact, natura si starea obiectului vāndut. Legea islamica nu intervenea direct īn viata economica, īn stabilirea sau controlul preturilor, dar interzicea acapararea marfurilor īn scop de specula

Legislatia islamica

Legislatia islamica (saria sau seriat-ul) nu este legea reala ci legea ideala, semnificatia cuvāntului nu se limiteaza la lege, la drept, ci adeseori este mai ampla, apropiindu-se de sensul de "revelatie". Astfel legislatia islamica este de origine divina.

Motivul pentru care musulmanii se supun acestor legi este pentru ca Dumnezeu le comanda astfel. Ei sunt īncurajati sa īnteleaga īntelepciunea din spatele legii, totusi acest lucru nu este obligatoriu; īntelegerea fiind un dar aditional. De exemplu māncatul carnii de porc este interzis pentru ca asa a spus Dumnezeu. Musulmanii se abtin īn a mānca din acest motiv, si nu pentru ca s-a īntāmplat sa se afle stiintific ca ea contine boli si este cea mai putin sanatoasa carne. Chiar daca oamenii de stiinta au fost īn stare din punct de vedere genetic sa stabileasca carnea de porc ca fiind libera de orice boala, tot va fi interzis a mānca carne de porc.

O societate islamica poate legisla orice fel de legi pentru īmbunatatirea vietii (de exemplu legislatia rutiera) atāta timp cāt ele nu sunt īn contradictie cu legislatia islamica

Sursele legislatiei islamice

Acest ansamblu de norme, de prescriptii (legislatia islamica sau seriat- ul) este stabilit īn primul rānd īn textul Coranului. Aceasta carte este, īn conceptia islamica, o finala, infailibila, directa si completa īnregistrare a cuvintelor exacte ale Lui Dumnezeu (Allah). Cu alte cuvinte Coranul este cuvāntul direct al Lui Dumnezeu, nici un singur cuvānt din Coran nu este al lui Muhamed, toate sunt cuvintele Lui Dumnezeu, revelate profetului de catre īngerul Gavriil. O a doua sursa este Sunnah Profetului Muhamed. Ca si Coranul, este inspirata de la Dumnezeu prin profetul Sau. Spre deosebire de Coran, ea nu este direct literal cuvāntul Lui Dumnezeu. Sunnah se refera la zicerile, actiunile si aprobarile tacite ale profetului Muhamed. Tot īn cadrul acestei prezentari mai putem mentiona si Hadith-ul care reprezinta raportarile si naratiunile despre Sunnah si care sunt, la rāndul lor, adunate īn mai multe carti.

Acest ansamblu de norme, de prescriptii (legislatia islamica sau seriat -ul) a fost amplu dezvoltat, īn perioada secolelor sapte-treisprezece, si enuntat īn principiile de jurisprudenta ale diferitelor scoli de drept, azi aceste scoli sunt īn numar de patru, de aici deducem existenta si a patru doctrine juridice acceptate si aprobate īn Islam. Prima este Jurisprudenta Henefi, aceasta a fost redactata pe baza culegerilor scrise de catre Abu Yusuf, Zufar si alte mari personalitati ale religiei islamice. A doua este Jurisprudenta Safii, ea este īntemeiata de catre Muhammad Ibni Idrises Safii. A treia este Jurisprudenta Malika, īntemeietorul ei este Malika Iban Anas. Iar ultima este Jurisprudenta Hambali, īntemeietorul ei este Ahmed Ibin Hanbel.

Toate aceste patru doctrine juridice au capatat contur aproximativ dupa doua sute de ani de la moartea profetului. Maretia celor patru doctrine diferite este determinata de existenta unor realitati diferite, dar cum am mai precizat toate cele patru sunt acceptate si aprobate.

Esenta si sensurile seriat-ului. Principiile seriat-ului

Omul a fost īnzestrat cu multiple īnsusiri, nu pentru a face rau, ci pentru a fi īn permanenta īn slujba binelui.

Dupa modul īn care se folosesc de īnsusirile si calitatile lor oamenii se īmpart īn doua categorii: cei care īsi folosesc intentionat denaturat īnsusirile lor, din care cauza au de suferit atāt ei īnsisi, cāt si ceilalti oameni si cei care sunt sinceri si seriosi, dar din cauza ignorantei lor sunt confruntati cu probleme.

Cei care, intentionat, īsi folosesc calitatile pentru a face rau sunt, īn conceptia islamica, cei mai periculosi si pacatosi oameni. De aceea este nevoie ca acestia sa fie tinuti sub control si sunt necesare masuri juridice foarte serioase īmpotriva lor.

Īn ceea ce priveste pe cei care gresesc din cauza ignorantei lor, acestia au nevoie sa fie educai si īnvatati sa aleaga calea cea buna si sa īsi foloseasca īnsusirile īn cele mai bune conditii. Īn aceasta privinta seriat-ul are o importanta deosebita.

Seriat-ul este expresia vointei Lui Dumnezeu (Allah) si constituie o calauza deosebit de importanta īn ordonarea īn cel mai bun mod a vietii oamenilor. Legea Lui Dumnezeu este numai īn interesul oamenilor. De altfel seriat-ul descurajeaza ascetismul, este īmpotriva unui mod de viata caracterizat prin austeritate extrema, restrāngerea la maxim a satisfacerii trebuintelor, īn scopul realizarii unui ideal religios. Seriat-ul nu poate sa aiba asemenea pretentii, din moment ce aceasta lege este expresia vointei Lui Dumnezeu si El niciodata, īn conceptia islamica, nu cere supusilor Sai o astfel de viata. Vointa Lui Dumnezeu este ca omul, īn armonie cu celelalte vietuitoare si cu natura, sa-si īndeplineasca menirea pe care o are īn aceasta viata, acea de a actiona īn asa fel īncāt sa creeze paradisul pe pamānt. Seriat-ul ca lege care exprima vointa lui Dumnezeu, interzice tot ce este īn detrimentul oamenilor, īn dauna lor si permite si īncurajeaza tot ce este īn folosul lor.

Principiul de baza al seriat-ului este de a veni īn īntāmpinarea tuturor necesitatilor si dorintelor reale ale omului, de a apara toate interesele si de a facilita, īn final, ca omul sa reuseasca īn viata si sa fie fericit. Īn atingerea acestor idealuri nu este suficient ca omul sa fie corect ci trebuie sa tina seama si de unele principii morale si etice ca solidaritatea, īntr-ajutorarea si cooperarea cu ceilalti semeni ai sai.

Principiul de baza al seriat-ului este de a veni īn īntāmpinarea tuturor necesitatilor si dorintelor reale ale omului, de a apara toate interesele si de a facilita, īn final, ca omul sa reuseasca īn viata si sa fie fericit.

Drepturile si īndatoririle omului dupa seriat

Sistemul de viata pe care īl concepe islamul este alcatuit dintr-un sir de drepturi si īndatoriri, pe care orice musulman se obliga sa le respecte si sa le aduca la īndeplinire. Īn principiu, islamul prevede patru tipuri de drepturi si īndatoriri.

DREPTURILE DIVINE

Īnainte de toate trebuie sa clarificam principiul islamic care reglementeaza relatia de existenta īntre om si Creatorul sau. Cel mai important si primordial drept al lui Allah este acela ca omul sa se īnchine Lui. Omul trebuie sa accepte fara sovaire autoritatea lui si nu trebuie sa-l asemuiasca sau sa-l confunde cu absolut nimeni. Cerintele acestui drept divin, noi le īndeplinim aratānd credinta trimisului sau pe pamānt si acceptānd īn īntregime rolul lui calauzitor si īndrumator.

Al treilea drept al lui Allah asupra noastra este ca noi sa aratam o supunere adevarata si sincera fata de el. Cerintele acestui drept noi le īndeplinim respectānd īntocmai legile si poruncile Lui.



Al patrulea drept al lui Allah asupra noastra consta īn aceea ca noi sa ne rugam Lui. Acest drept noi īl rasplatim prin savārsirea salat-ului si prin celelalte modalitati de ruga. Aceste drepturi si īndatoriri le preced pe toate celelalte. Astfel, prima grija a unui musulman este de a īndeplini toate īndatoririle pe care le are fata de Allah si numai dupa aceea el se īngrijeste de īndeplinirea altor īndatoriri sau exercitarea altor drepturi, care vin pe planul al doilea. Asa spre exemplu, un musulman trebuie, īnainte de toate, sa savārseasca salat-ul, ori de cāte ori este nevoie, sa tina post īn luna ramazanului, sa dea zekat-ul.

Ceea ce trebuie citit īn timpul salat-ului este īn asa fel chibzuit īncāt un salat, dupa dorinta, poate fi scurtat sau lungit. Cānd omul este odihnit si dispus el poate sa citeasca un fragment din Coran, iar īn orele de maxima aglomerare a treburilor, el se poate multumi prin citirea a cātorva versete din Coran. Mai mult, la salat-urile care se suprapun cu orele de lucru si savārsite īmpreuna cu toata comunitatea, se recomanda īn mod expres aceste recitari din Coran sa fie cāt mai scurte. Īntr-un cuvānt, islamul ne īndeamna sa stabilim un echilibru īntre diferitele domenii de activitate ale vietii.

si īn cazul ramazanului (postului) lucrurile stau la fel. Īn decurs de un an avem obligatia de a tine post doar o luna. Īn timpul unei calatorii sau īn caz de boala omul este absolvit de post, dar cu conditia sa-l recupereze cu alte prilejuri. De asemenea sunt scutite de a tine post, cu conditia recuperarii lui īn conditii normale, femeile īn perioadele de graviditate, lehuzie si menstruatie. Postul se tine exact pāna īn momentul general stabilit si orice īntārziere se considera a fi de rau augur. De la apusul soarelui pāna la sahar * exista permisiunea de a mānca si a bea. Postul tinut īn plus, si cu alte prilejuri este foarte pretios. Allah apreciaza īn mod deosebit acest sacrificiu al credinciosilor, dar, īn acelasi timp, nu doreste, īn nici un chip, ca cineva tinānd post, fara īntrerupere, sa ajunga īntr-un asemenea stadiu de epuizare īncāt sa nu-si mai poata īndeplini atributiile pe care le are īn viata.

Īn ceea ce priveste zekat-ul se pot afirma cam aceleasi lucruri. Allah a stabilit doar procentul minim pe care trebuie sa-l dea cineva din banii si bunurile pe care le detine, lasānd la latitudinea lui cāt la suta din bunurile detinute doreste sa le dea din milostenie. Allah apreciaza īn mod deosebit pe cei generosi, pe cei care fac bine altora. Dar, īn acelasi timp, Allah nu admite ca cineva sa-si epuizeze toti banii, toate bunurile īn scopuri de binefacere, lipsind familia sa si pe sine īnsusi de anumite drepturi legitime. Allah nu va dori niciodata ca cineva sa saraceasca īn acest mod. El porunceste oamenilor sa aiba, si īn acest domeniu, o atitudine echilibrata.

Cam aceleasi lucruri putem spune si despre pelerinaj. Acesta intra īn obligatia celor care au destui bani pentru a suporta toate cheltuielile de deplasare si īntretinere si, de asemenea, celor care sunt apti, din punct de vedere fizic, sa efectueze o asemenea deplasare dificila. Mai mult, cel care īndeplineste cele doua conditii are obligatia expresa de a desavārsi acest pelerinaj o singura data īn viata, indiferent de ce perioada īsi alege. Īn situatii exceptionale ca starea de razboi sau orice alta stare care īi pune viata īn pericol, pelerinajul se poate amāna. Īn plus, trebuie sa existe si consimtamāntul parintilor īn vārsta, care sunt īn grija fiului care savārseste pelerinajul. Scopul acestui consimtamānt este de a preīntāmpina unele situatii neplacute pentru acesti parinti īn lipsa fiului care savārseste pelerinajul. si din aceste exemple se poate lesne deduce ca īndatoririle si obligatiile pe care le avem fata de Allah, nu le exclud pe cele legate de viata, ba din contra, se completeaza reciproc, īntr-un deplin echilibru.

Prinosul suprem adus de un musulman lui Allah este participarea la djihad (razboiul sfānt de aparare a islamului). Este asa, pentru ca un musulman, īn timpul djihad-ului, nu se limiteaza numai la sacrificarea īntregii sale avutii si jertfirea propriei sale vieti, dar este pus īn situatia de a lua si vietile altora.

Se poate afirma cu certitudine ca daca nu s-ar recurge, īn caz de nevoie, la djihad, daunele suferite de islam si de lumea musulmana ar fi incomensurabil mai mari. De aceea, pentru a evita savārsirea unui asemenea dezastru, Allah porunceste ca un musulman sa fie gata oricānd sa īsi sacrifice viata si bunurile īn numele apararii si propasirii credintei, care este islamul.

Īn acelasi timp, Allah avertizeaza sa nu se verse sānge fara cauze bine īntemeiate si mai ales interzice sa se faca vreun rau batrānilor, femeilor, copiilor, bolnavilor si ranitilor. Porunca Lui este de a riposta īmpotriva celor care vin cu razboi asupra musulmanilor. Allah mai porunceste sa nu se angreneze la distrugeri inutile, chiar si pe teritoriul inamicului si sa aiba o comportare umana fata de prizonieri. Allah īi īndeamna sa respecte tratatele īncheiate cu inamicul si sa īnceteze imediat lupta, de īndata ce acest inamic īnceteaza confruntarea armata sau alte actiuni ostile īmpotriva islamului. Astfel, islamul īi īndeamna pe musulmani, cu jertfe materiale si umane minime, sa asigure apararea si propasirea islamului. Aceasta este si voia lui Allah.

DREPTURILE INDIVIDUALE

Iar acum sa analizam care sunt drepturile omului. Este un adevar de necontestat faptul ca omul constituie cel mai crud si cel mai nedrept dusman al sau personal. La prima vedere acest lucru s-ar parea ceva incredibil. Cum este posibil ca omul sa fie nedrept fata de el īnsusi, mai ales ca sunt o sumedenie de exemple care arata ca el se iubeste mai mult pe sine. Cum de poate fi propriul dusman? Apar destul de ilogice aceste afirmatii, dar la o gāndire mai aprofundata ne dam seama ca lucrurile, din pacate, stau asa.

Partea cea mai slaba a omului este ca el nu poate rezista, īntotdeauna, unor tentatii, devenind victima acestora, cu toate consecintele ce decurg din aceasta situatie. Sunt oameni care sunt cuprinsi de patima bauturii. Acestia dupa ce consuma bauturi alcoolice īsi pierd judecata si echilibrul. Cei care sunt cuprinsi de acest viciu nu mai tin cont de nimic, mergānd pāna la distrugerea lor biologica. Exista oameni care, consumānd alimente īn cantitati exagerate, īsi pericliteaza propria lor sanatate. Unii oameni sunt sclavii propriei lor pasiuni sexuale, din ce cauza se degradeaza īn ultimul hal.

Īn acelasi timp mai exista un soi de oameni care sacrifica totul īn numele asa-zisei īnaltari spirituale, ei neglijeaza, īn īntregime, cerintele lor fizice, tin sub un control strict pasiunile, īsi leapada īmbracamintea, īsi abandoneaza casa si familia, refugiindu-se īn munti, īn paduri. Acesti sunt animati de convingerea ca lumea nu are nici un sens pentru ei si nutresc un sentiment de dezgust fata de orice este pamāntesc.

Aceste exemple reprezinta dovezi de necontestat, ale slabiciunii umane, care de cele mai multe ori īi conduc la distrugerea personala. Asemenea dovezi de slabiciune ne este dat sa īntālnim la tot pasul.

Islamul propovaduieste numai si numai binele si prosperitatea omului. Scopul lui este de a stabili un echilibru si o stabilitate īn viata. Tocmai de aceea este necesar sa aratam ca seriat-ul are un rol aparte īn modelarea sufletului fiecarui musulman.

Seriat-ul interzice cu desavārsire orice lucru care prejudiciaza grav existenta fizica, intelectuala si morala a omului. Se considera haram (spurcat, nepermis) consumarea sāngelui, bauturilor alcoolice, carnii de port, carnii animalelor de prada otravitoare si murdare si de asemenea consumarea mortaciunilor, īntrucāt toate acestea au efecte nocive asupra starii fizice intelectuale, morale si spirituale ale omului. Interzicānd consumarea tuturor acestora, islamul, īndeamna, īn acelasi timp, oamenii sa consume alimente si bauturi curate, salubre si folositoare.

Islamul interzice goliciunea si īndeamna oamenii sa se īmbrace decent. Condamna lenevia si viata fara munca, propovaduind necesitatea de a munci pentru asigurarea celor trebuincioase traiului.

Islamul nu īndeamna nici la īnabusirea pornirilor, dorintelor sexuale. Cere doar ca aceste porniri sa se afle tot timpul sub control, subliniind īn acest sens importanta casniciei.

Islamul interzice de desavārsire īngradirile morale si intelectuale pe care si le impune omul singur. Permite, chiar porunceste ca fiecare om sa se bucure de binefacerile vietii, īndemnāndu-l sa lupte pe cai cinstite, sa dobāndeasca o viata cāt mai placuta.

Nu e neaparat nevoie sa parasesti aceasta lume pentru īnaltare spirituala, puritatea morala, apropierea de Allah si izbavirea sufletului. Īncercarea omului de catre Allah, se realizeaza aici, pe pamānt si de aceea el trebuie sa traiasca, supunāndu-se legilor Lui. Calea izbavirii nu se afla īn afara greutatilor vietii, ci se afla īn miezul acestor greutati si īn modul cum noi ne achitam de datoriile noastre fata de Allah.

Islamul interzice cu desavārsire sinuciderea si īi īnstiinteaza pe oameni ca viata lor apartine lui Allah. Viata este darul dat de catre bunul Allah oamenilor, pentru ca ei sa se bucure de ea o perioada de timp determinata. Ea nu ne-a fost data s-o prapadim fara nici un rost.

DREPTURILE ALTOR OAMENI

Seriat-ul porunceste, pe de o parte, sa-si foloseasca drepturile lor personale si sa aiba o atitudine corecta fata de propria lor persoana, iar pe de alta parte, trebuie sa respecte cu sfintenie drepturile altora. Ca sa previna si sa evite conflictul īntre individ si societate, islamul s-a straduit sa stabileasca un echilibru īntre interesele individului si cele ale societatii. Toti oamenii trebuie sa colaboreze īn vederea aplicarii legilor lui Allah.

Islamul respinge cu hotarāre minciuna sub orice forma s-ar manifesta ea, pentru ca ea īl degradeaza pe omul care minte, provoaca daune celorlalti oameni si constituie o amenintare īmpotriva societatii. Interzice cu desavārsire hotia, mita, falsul, īnselaciunea, camata si camataria. Cāstigurile obtinute prin mijloacele amintite mai sus sunt profituri realizate īn detrimentul altor oameni. Sunt interzise, de asemenea, intriga, bārfeala si calomnia, asa cum sunt interzise si toate jocurile de noroc, sub orice forma s-ar manifesta ele. Sunt interzise toate genurile de afaceri īn care o singura parte cāstiga. Sunt interzise tendintele de a monopoliza si a acapara bunurile oamenilor. Bursa neagra este de asemenea interzisa. Se considera o vina grava crima, varsarea de sānge si proliferarea coruptiei.

Adulterul si orice fel de raport sexual anormal sunt interzise, pentru ca cei care comit asemenea delicte nu se limiteaza numai cu degradarea lor morala si corporala, ei mai molipsesc si īntreaga societate cu asemenea vicii si care, devin focare de infectii pentru unele boli venerice, periclitānd grav sanatatea publica, compromit sanatatea morala si fizica a tinerei generatii, viciaza relatiile umane normale īn societate si, īn sfārsit, prejudiciaza grav structura sociala si culturala a societatii. Islamul se lupta sa smulga din radacini asemenea delicte abominabile.

Legea islamului orānduieste viata īn asa fel, īncāt reuseste sa realizeze, simultan, atāt prosperitatea individului cāt si a societatii.

Pentru realizarea unei depline afirmari a individului si a societatii, islamul a īnfiintat o serie de institutii.

Temelia societatii este familia. Trasaturile de caracter fundamentale ale omului se formeaza īn sānul familiei. De aceea, familia, din acest punct de vedere este leaganul civilizatiei umane. Aceste roluri importante ale familiei impun, īnainte de orice, sa analizam principiile seriat-ului īn ceea ce priveste familia.

O familie este alcatuita din sot, sotie si copii. Normele islamului īn ceea ce priveste familia sunt deosebit de clare. Islamul pune īn sarcina barbatului īntretinerea totala a familie si apararea ei īn fata unei situatii deosebite, iar sarcina femeii este de a asigura administrarea caminului, educarea īn cele mai bune conditii a copiilor, asigurarea unui climat adecvat de viata sotului si copiilor. Datoria copiilor este de a arata respect si supunere fata de parinti, si apoi cānd devin si ei oameni mari sa fie un sprijin de nadejde pentru parintii lor. Pentru ca familia sa constituie īntr-adevar o institutie sociala de baza, islamul a prevazut doua lucruri esentiale.

a) Sotului i se recunoaste rolul de sef al familiei. Dupa cum se stie, nici o institutie nu functioneaza, īn conditii optime, fara un conducator, un sef de cea mai buna calitate. Nu se poate concepe o scoala fara un director, sau un oras fara un conducator. Īn lipsa acestora apare dezordinea si haosul. Asa s-ar putea īntāmpla si īn cadrul familiei, daca n-ar avea un sef. Daca īntr-o familie fiecare membru al ei ar actiona dupa bunul sau plac, atunci s-ar īntrona haosul īn acea familie. Ca sa nu se īntāmple asa ceva, islamul īl īmputerniceste pe barbat sa fie conducatorul familiei.

b) Conducatorul, seful familiei este investit cu rǎspunderi mai mari. El asigurǎ īntretinerea familiei si rezolvarea problemelor extracasnice. Femeile sunt scutite de rezolvarea unor chestiuni īn afara caminului, toate acestea revenind īn sarcina barbatului. Toate problemele existente īn camin, inclusiv educatia copiilor, revin īn sarcina femeii. Pentru ca treburile familiei sa se rezolve in cele mai bune conditii, islamul stabileste aceasta diviziune a responsabilitatilor īn cadrul unei familii.

Dar, acest lucru nu īnseamna ca femeia trebuie sa stea īnchisa īn casa. Īi este permis, la nevoie sa iasa afara. Ea poate sa iasa afara, cu conditia īndeplinirii unor conditii.

Islamul stabileste unele norme īn relatiile īntre membrii unei familii. Aceste norme pot fi sintetizate īn felul urmator:

1. Este interzisa casatoria īntre unele grade de rudenie. Astfel, este interzisa casatoria īntre mama si fiu, tata si fiica, tatal vitreg si fiica vitrega, mama vitrega si fiul vitreg, frate si sora, frate de lapte si sora de lapte, unchi si nepoata, matusa si nepot, soacra si ginere si bunic si nora.

Aceste interdictii au menirea de a consolida legaturile familiale. Acestea asigura puritatea relatiilor īntre membrii familiei. Acestia se pot īntālni īntre ei deschis, fara gānduri ascunse, cu sinceritate.

2. Seriat-ul īi īndeamna pe musulmani sa īncheie relatii de rudenie cu familii cumsecade si care īntr-un fel sunt, īn multe privinte, apropiate īntre ele. Dar acest lucru nu īnseamna, nicidecum ca nu e voie sa se īncheie relatii de rudenie īntre familii care nu se cunosc sau familii din diferite paturi sociale.

3. Īntr-un grup familial, de regula exist 6 4i rude mai bogate si rude mai sarace. Este un principiu al islamului faptul ca rudele au drepturi si īndatoriri mari reciproce. Expresia araba silatul rahim (legaturi de rudenie) denumeste exact relatiile existente īntre rude. Exista porunca de la Allah ca toti musulmanii sa arate respect fata de relatiile de rudenie. Este un mare pacat infidelitatea, lipsa de consideratie fata de rude sau nesocotirea unor drepturi ale rudelor. Īn cazul unor necazuri, unor nenorociri care se abat pe capul unui om, atunci toate rudele si, īn primul rānd rudele mai īnstarite trebuie sa sara īn ajutorul acestuia. Cānd cineva da zekat (milostenie) sau face alte fapte de binefacere, trebuie sa se aiba grija īn primul rānd de rudele nevoiase.

Legile islamului īn privinta mostenirii sunt īn asa fel elaborate, īncāt ele stipuleaza ca aceasta mostenire nu se poate concentra īn māinile unui singur om. Islamul īmparte toata mostenirea, īntre rudele apropiate, īn conformitate cu drepturile fiecaruia la aceasta mostenire. Fiul, fiica, sotul, sotia, tata, mama si fratii sunt rudele cele mai apropiate si de aceea ele au prioritate la īmpartirea mostenirii.

Īn situatia inexistentei acestora, mostenirea revine rudelor de gradul al doilea. Īn toate aceste situatii se preīntāmpina acumularea īntregii averi īn māinile unei singure persoane. Acest principiu de baza al islamului, īn ultima perioada este adoptat, tot mai mult, si de catre alte natiuni, apartinānd altor credinte.

Legile islamului īi calauzesc pe musulmani si īn ceea ce priveste relatiile lor cu prietenii, vecinii si cu consatenii lor. Islamul porunceste ca un musulman sa fie onest, corect, drept si amabil cu toti acestia. Islamul cere de la musulmani ca ei sa respecte sentimentele altora, sa evite folosirea unui ton neadecvat, jignitor fata de acestia, sa-i viziteze pe bolnavi, sa-i ajute pe cei nevoiasi, sa aiba grija de vaduve si orfani, sa-i hraneasca pe cei flamānzi si sa-i ajute pe cei care nu au unde munci, ca sa-si gaseasca de lucru.

Allah interzice folosirea unor vesele de aur si din argint, portul unor haine (de matase) deosebit de scumpe si efectuarea de cheltuieli exagerate pentru a duce o viata īn mare lux.

Islamul considera ca este un act de cruzime si de nedreptate flagrante faptul ca unii cheltuiesc uriase sume de bani doar pentru o simpla satisfacere a unor capricii egoiste, īn timp ce īn jurul lui exista o multime de oameni care traiesc de azi pe māine sau oameni si copii care mor de foame. Īn acelasi timp, islamul nu are nici o lege care sa-l priveze pe om de avutia sa. Bunurile cāstigate prin munca cinstita sau prin mostenire apartin lui si numai lui. Islamul recunoaste dreptul acestuia la aceasta proprietate, īndemnāndu-l s-o foloseasca īn cele mai optime conditii. Celor īnstariti le recunoaste dreptul de a se īmbraca mai bine, sa locuiasca īntr-o casa mai buna īi sa duca o viata mai īmbelsugata.

Esential pentru islam este ca omul, īn actiunile sale, sa aiba īn vedere, īn permanenta, elementul uman, binele oamenilor. Ceea ce repudiaza cu hotarāre islamul este egoismul care conduce, īn cele din urma, la un individualism excesiv, ceea ce afecteaza grav binele si prosperitatea celorlalti oameni. Islamul lupta, nu pentru propasirea cātorva oameni, ci pentru propasirea īntregii comunitati umane. si īn aceasta privinta islamul īi īndeamna pe musulmani sa fie cumpatati, masurati si echilibrati. Sunt īndemnati sa fie animati, tot timpul, de spiritul de bunatate si īntr-ajutorare frateasca.

Mai departe vom analiza conceptia islamului privind societatea si ce fel de societate doreste el sa īntemeieze.

Īn acest sens este deosebit de important sa aratam ca, cineva cānd accepta islamul si intra īn rāndurile lui devine, implicit, si membru al comunitatii musulmane. Seriat-ul a prevazut o serie de principii si norme care stipuleaza esenta fratiei musulmane. Aceste principii si norme sunt urmatoarele:

1. Īn vederea protejarii moralitatii societatii si asigurarii dezvoltarii ei sanatoase, este interzisa īntālnirea libera a celor doua sexe. Islamul stabileste raspunderi si activitati speciale pentru fiecare sex. Femeile se dedica treburilor casnice, iar barbatii activitatilor social-economice. Īntālnirea persoanelor de sex opus, cu exceptia acelor rude care n-au voie sa se casatoreasca īntre ele, este interzisa. Īn cazuri exceptionale, asemenea īntālniri pot avea loc, doar cu conditia ca femeia sa fie acoperita. Tot asa, cānd femeile ies īn strada trebuie sa fie acoperite cu haine simple. Acest lucru are īn vedere si acoperirea fetei si māinilor. Īn situatiile de forta majora ele pot sa-si dezveleasca māinile si fata, ca apoi, imediat sa se acopere din nou.

Mai mult, barbatii nu au voie sa se uite la femei. Cānd un barbat se uita īntāmplator la o femeie, el este obligat de īndata sa-si īntoarca privirea īn alta parte. Se considera o īncalcare a normelor islamului īncercarea unui barbat de a vedea o femeie sau de a culege informatii īn legatura cu ea. Cade īn sarcina fiecarui barbat si femeie de a nu-si pata īn nici un fel onoarea.

Casnicia este locul unde se satisfac dorintele sexuale ale oamenilor. Nimeni nu trebuie sa īncerce sa evadeze īn afara ei. Un musulman trebuie sa fie un om pur si īn aceasta privinta.

2. si barbatii si femeile au obligatia de a se īmbraca īn asa fel īncāt sa fie īn limitele decentei. De exemplu barbatii nu au voie sa apara dezveliti de la genunchi pāna la brāu, iar femeile trebuie sa fie īn īntregime acoperite atunci cānd ies īn societate. Doar īn prezenta rudelor de gradul unu ea poate aparea cu fata si māinile dezvelite. Singura persoana īn fata caruia ea nu are obligatia de a fi acoperita este sotul. Īn limbajul seriat-ului aceasta situatie poarta denumirea de setr (acoperire, īnvelire). Aceste obligatii religioase pe care trebuie sa le respecte fiecare musulman nu urmaresc altceva decāt sa educe oamenii īn spiritul puritatii morale si corporale.

3. Islamul īnfiereaza distractiile si petrecerile care incita oamenii la erotism si la senzualitate. Acestea nu fac altceva decāt sa tapeteze oamenii de bani, de timp si de energie. Ele atenteaza grav la bunele moravuri.

4. Islamul porunceste tuturor musulmanilor sa lupte pentru reconciliere īntre toti musulmanii, sa mearga la o īmpacare sociala si sa evite orice fel de partitism īn religie, īn scopul apararii unitatii tuturor musulmanilor si pentru ca comunitatile umane sa aiba parte de prosperitate si fericire. Se recomanda ca toate neīntelegerile si conflictele sa se rezolve conform prevederilor Coranului si Sunnahei. Īn caz ca partile nu ajung la nici un rezultat, atunci, īn loc de a se lupta īntre ele, au obligatia de a-si īncheia neīntelegerile, lasāndu-le pe seama judecatii lui Allah. Se cere ca īn problemele care au īn vedere bunastarea si prosperitatea īntregii comunitati, toti musulmanii trebuie sa se ajute īntre ei, sa evite orice fel de neīntelegeri si sa nu-si consume energiile fara rost, din cauza unor chestiuni marunte. Asemenea conflicte si neīntelegeri constituie o rusine pentru comunitatea musulmana si nu reprezinta altceva decāt semnele slabiciunii acestei comunitati. Asemenea neīntelegeri si conflicte trebuie evitate, cu orice pret.

5. Islamul considera ca stiinta si cunoasterea sunt un bun al īntregii omeniri. Musulmanii se bucura de o deplina libertate si īn a receptiona stiinta, ori de unde ar veni ea. Ei au libertatea de a primi cunostintele stiintifice, indiferent de sursa lor, dar īn acelasi timp islamul interzice imitarea culturii si modului de viata al altor popoare.

DREPTURILE TUTUROR FIINŢELOR

Am ajuns la analiza ultimelor drepturi. Allah l-a onorat pe om, acordāndu-i īmputerniciri deosebite asupra tuturor celorlalte fiinte. Lui īi apartine dreptul de a se folosi de ele, asa cum doreste. Acest privilegiu nu īnseamna ca Allah īi da drepturi nelimitate asupra lor. Islamul prevede anumite drepturi ale acestor fiinte fata de om. Astfel, omul nu are dreptul sa le foloseasca la munci inutile, sa le chinuiasca sau sa le faca vreun rau. Atunci cānd le foloseste la diferite munci, sa fie cāt se poate de atent, ca sa nu le istoveasca la culme sau sa nu le lase fara hrana sau apa.

Statutul si Drepturile Femeii īn Islam

Allah nu i-a facut pe barbat si pe femeie identici, deci ar fi īmpotriva naturii sa existe o egalitate totala īntre barbat si femeie, afirma cu o logica aproape de necombatut un crez colectiv islamic, un crez care justifica toate diferentele dintre sexe, diferente ce au constituit sursa de interpretare critica pentru Occidentul ultrademocratizat si europenizat. Islamul īsi pune crezul īn conflict cu gravele probleme ale celor care propovaduiesc modelul european de dezvoltare sociala: fete de scoala īnsarcinate, cresterea avorturilor, divort, cauze ale perspectivei mult prea tolerante asupra femeii. si tinde, īn virtutea logicii bine structurate, sa cāstige "conflictul".

Ceea ce primeaza īn fata unei logici abstracte sunt īnsa drepturile si datoriile femeii īn Islam, īn concretetea aplicarii si exercitarii lor. Astfel, Islamul le-a dat femeilor dreptul la proprietatea personala si dreptul de a veni la mostenirea tatalui, sotului sau fratelui fara copii. Legile īn privinta mostenirii sunt īn asa fel elaborate, īncāt ele stipuleaza ca aceasta mostenire nu se poate concentra īn māinile unui singur om. Totusi, se pare ca īn unele tari musulmane acest principiu a īnceput sa fie dat uitarii. Spre exemplu, īn India si Pakistan, fiicele sunt private de partea lor din mostenire, situatie calificata de promotorii adevaratelor valori islamice ca un act flagrant de nedreptate si un act care īncalca īn mod grosolan poruncile Coranului. Dincolo de aceasta, se afirma cu tarie ca īmbunatatiri semnificative au fost aduse īn ultima perioada situatiei femeii, printre acestea numarāndu-se si asigurarea unui sistem de succesiune īn care femeile mostenesc de la tata, mama si rude colaterale īn proportie de 2/1 fata de barbati. De altfel, o miscare de modernizare īn tarile musulmane exista realmente, ea avānd ca parte integranta si miscarea de emancipare a femeii. Controversate ramān discutiile despre statutul femeii ca sotie si mult criticata a fost poligamia.

Trebuie recunoscut totusi ca femeia are dreptul de a-si alege sotul, ca nimeni nu-i poate opune o decizie peste vointa ei, ca ea are dreptul de a cere separarea de sotul ei daca mariajul lor devine imposibil de suportat. Femeia este scutita de rezolvarea unor chestiuni īn afara caminului, toate acestea revenind īn sarcina barbatului, observāndu-se asadar ca Islamul stabileste raspunderi si activitati specifice pentru fiecare sex, īn vederea asigurarii unei dezvoltari sanatoase a societatii. Īn consecinta, femeile se dedica treburilor casnice, iar barbatii activitatilor social-economice, īn sensul ca toate problemele existente īn camin, inclusiv educatia copiilor, revin īn sarcina femeii. Dar acest lucru nu īnseamna ca femeia trebuie sa stea īnchisa īn casa. Īi este permis, la nevoie, sa iasa afara. Ea poate sa iasa afara, cu conditia īndeplinirii unor conditii; sa fie acoperita cu haine simple, de exemplu. Acest lucru are īn vedere si acoperirea fetei si māinilor. Īn situatiile de forta majora ele pot sa-si dezveleasca māinile si fata, ca apoi imediat sa se acopere din nou. Doar īn prezenta rudelor de gradul unu ea poate aparea cu fata si māinile dezvelite. Singura persoana īn fata careia ea nu are obligatia de a fi acoperita este sotul. Oricum, si barbatii si femeile au obligatia de a se īmbraca īn asa fel īncāt sa fie īn limitele decentei.

Revenind īnsa la statutul femeii ca sotie si la institutia juridica a casatoriei, trebuie remarcat ca legislatia musulmana concepe casatoria ca un contract de drept civil īncheiat, īn principiu, īntre viitorul sot si tutorele legal al viitoarei sotii (tutorele legal este īn primul rānd tatal, care īsi exercita dreptul de constrāngere asupra fiicei pāna la contractarea primei casatorii). Prin contractul acesta, sotul se angajeaza sa plateasca o suma de bani, o "dota" sotiei. Īn principiu, dota trebuie sa fie serioasa, nu simbolica, sa apartina īn īntregime femeii si sa nu presupuna, īn schimb, nici un fel de zestre din partea acesteia. Femeia are dreptul la dota īntreaga īn cazul īn care casatoria a fost consumata sau daca sotul moare īnainte de consumare si are dreptul la jumatate din dota īn cazul īn care casatoria se desface īnainte de consumare. Ea nu are dreptul la dota cānd casatoria este anulata.

Sotia are dreptul la īntretinere (hrana, īmbracaminte, locuinta, īngrijire medicala), dreptul la tratament egal cu al celorlalte sotii īn caz de poligamie, dreptul de a face vizite parintilor si de a-i primi pe acestia, libertatea de a-si administra bunurile, fara control din partea sotului. Mama are dreptul la garda asupra copiilor cāta vreme acestia au nevoie de īngrijirea ei. Acest drept se exercita din momentul nasterii pāna la sapte ani pentru baieti si noua ani pentru fete (vārsta variaza la diferite rituri) si se exercita chiar īn cazul īn care casatoria este desfacuta, cu conditia ca femeia sa nu se recasatoreasca īn aceasta perioada. Daca o face, īsi pierde dreptul la garda asupra copilului sau copiilor rezultati din casatoria anterioara.

Sotia poate cere divortul, de exemplu, atunci cānd sotul este absent mai mult de un an sau cānd nu-i acorda īntretinere la nivelul cerut de conditia sa sociala. Pe de alta parte, femeilor li se cere sa ramāna ascultatoare si caste. Ceea ce se numeste "juramānt de anatema" este o formula prin care se cheama mānia lui Dumnezeu fata de femeia adultera (si dovedita ca atare), ceea ce īnseamna dezavuarea paternitatii fata de copilul care s-ar naste si un divort irevocabil. De asemenea, o atentie speciala este acordata de legislatia musulmana "retragerii de continenta", consecutive unei casatorii anterioare, perioada care dureaza patru luni si zece zile si īn cazul careia trebuie sa se retina de la orice raporturi sexuale, cu scopul de a se evita "confuzia partilor", cu alte cuvinte, cu scopul de a se putea stabili tatal adevarat al copilului care ar urma, eventual, sa se nasca.

Islamul permite unei femei maritate non-musulmane sa-si pastreze propria religie, iar sotul nu se poate amesteca īn aceasta libertate. Trebuie remarcat totusi ca īn ceea ce priveste piedicile īn calea casatoriei, "religia mixta" este o piedica numai īn anumite conditii: nu este permisa casatoria unei musulmane cu un nemusulman, dar este permisa casatoria unui musulman cu o femeie apartinānd uneia dintre religiile revelate (ceea ce īnseamna, īn primul rānd, religiile crestina si iudaica).

Ideile ca barbatul si femeia sunt egali īn Islam (cu mentiunea ca ei, fiind creati diferit, au si roluri diferite), ca sotul si sotia se completeaza reciproc, ca nici unul nu-l domina pe celalalt, au ca scop, ca finalitate, crearea de familii linistite si fericite, baza unei societati unite si prospere. Ele alcatuiesc ceea ce se numeste fundamentul pragmatic, partea luminoasa, esenta Coranului si a unei civilizatii larg raspāndite. Dar tot societatea este cea care, īntr-o anumita masura, a deturnat respectiva finalitate, ajungāndu-se la un statut inferior al femeilor fata de barbati, adica la discriminare, la interpretarea normelor de conduita cuprinse de Coran īn afara contextului si cu anumite nuante extreme, de exagerare. Desigur, Islamului nu i se poate reprosa aceasta tendinta de inferiorizare a femeii īnainte de a i se reprosa si crestinismului propozitii din Biblie ca: "N-a fost zidit barbatul pentru femeie, ci femeia pentru barbat", "Nu īngaduiesc femeii nici sa īnvete pe altul, nici sa stapāneasca pe barbat, ci sa stea linistita. Caci Adam a fost zidit īntāi, apoi Eva. si nu Adam a fost amagit, ci femeia" sau "Femeile voastre sa taca īn biserica, caci lor nu le este īngaduit sa vorbeasca, ci sa se supuna, precum zice si Legea. Iar daca vor sa īnvete ceva, sa īntrebe acasa pe barbatii lor, caci este rusinos ca femeile sa vorbeasca īn biserica." Cu specificarea ca amendamentele aduse Bibliei nu au efectele afectarii perceptiei juridice asupra realitatii sociale, de vreme ce īn Dreptul Romano-Germanic, de exemplu, exista o distinctie clara īntre normele juridice, de Drept, normele religioase si normele de morala.

Referitor la poligamie, trebuie totusi avut īn vedere ca o femeie care va deveni a doua so­tie poate refuza sa se casatoreasca cu un barbat pe motiv ca acesta are deja o sotie. Iar īn zilele de astazi, poligamia este foarte rar practicata si interzisa prin lege īn majoritatea tarilor islamice.

Fie ca privim situatia femeii īn Islam cu un ochi critic, fie ca manifestam īntelegere si apreciere pentru o societate care īsi conserva cu strictete valorile (se omite de multe ori ca femeile nu sunt pur si simplu subjugate de un sir nesfārsit de interdictii, ci mai degraba māndre de religia careia īi apartin) sau fie ca suntem de partea traditionalistilor, fie de cea a modernistilor, ceea ce se admite fara nuantari menite a crea confuzie este ca sunt multe neajunsuri īn ceea ce priveste statutul femeii īn societatea islamica. Dar ceea ce se neaga este stingerea valentelor care individualizeaza o cultura, o civilizatie, care n-ar mai subzista īn conditiile unei reforme majore.

Declaratia Universala a Drepturilor Omului īn Islam
Declaratia Universala a Drepturilor Omului īn Islam

(19 septembrie 1981)

Īn numele lui Allah Cel Milostiv, Īndurator

Preambul

Acum 14 secole, Islamul a legiferat cuprinzator si īntemeiat "drepturile omului". Pentru protec­­tia lor, el le-a īnzestrat cu garan­tii suficiente. Islamul si-a īntruchipat societatea dupa reguli si principii fundamentale care sa sprijine si sa consolideze aceste drepturi. Islamul este ultimul dintre mesajele Cerului, pe care Domnul Lumii le-a īmpartasit trimisilor sai - Slavit fie Numele Lor! -, ca ei sa le dea mai departe oamenilor sub forma unor drepturi si īndemnuri, care sa faca via­­ta mai buna si mai demna, īn semnul justi­tiei, caritatii, drepta­tii si māntuirii.

De aceea, musulmanii au considerat ca le revine obliga­tia sa cheme lumea la Islam (da'wa), īntru ascultarea celor lasate de Domnul lor: "Sa se faca din voi o comunitate (de oameni) care sa cheme la tot ceea ce este bun, sa porunceasca ceea ce este drept si sa opreasca de la ceea ce este nedrept!" (Coran 3, 104), iar īndeplinind drepturile omenirii, ei vor contribui la izbavirea lumii de toate nenorocirile care i-au napadit si vor elibera popoarele de toate plagile de pe urma carora tot plāng.

Noi, musulmanii din toate popoarele si tarile slavindu-l umil pe Dumnezeu cel unic si atotputernic; crezānd cu tarie ca El este Stapānul Lumii de Aici si a celei de Apoi; ca ne vom īntoarce la El īn ceasul de pe urma; ca doar El singur poate duce omul pe calea buna si dreapta, considerāndu-l īnlocuitorul Sau de pe Pamānt si dāndu-i īntreaga lume sa-i stea la dispozitie; crezānd cu tarie īn singura si adevarata Religie, adusa noua de trimisii Domnului nostru, care au pis fiecare cāte o piatra īntru īnaltarea acestei Religii si ridicānd-o atāt de sus īncāt īnsusi Domnul Dumnezeu a desavārsit-o prin Mohamed (Domnul sa-L binecuvānteze si sa-L māntuiasca), care a spus: "Eu sunt ultima piatra si sigiliul Profetilor" (hadīt dupa al-Buhārī si Muslim); recunoscānd fara nici o īndoiala faptul ca ratiunea omeneasca si revelatia Divina, cel mai bun drum īn viata; asa cum bine vedem noi astazi - īn lumina nobilei noastre Carti - situatia oamenilor īn aceasta existenta si scopului si īntelepciunii pentru care a fost el creat; stiind ca Creatorul i-a dat īn egala masura demnitate, onoare si l-a iubit mai mult decāt pe toate celelalte creaturi ale sale; stiind ca Domnul, ca mare este el si sublim, l-a lasat sa poata face atāta bine;

īntelegānd care este adevarata comunitate a musulmanilor (umma), care reprezinta totalitatea tuturor musulmanilor, din orice tara sau popor ar proveni ei; īntelegānd problemele si pacatele pe care lumea trebuie astazi sa le īndure; dorind sa raspundem responsabilitatilor pe care le avem fata de societatea umana, a carei membri suntem; dorind sa raspāndim mai departe mesajul pe care ni l-a īncredintat Islamul pentru a face viata mai buna, o viata care sa se sprijine pe virtuti si nu pe opresiune, pe coeziune si nu pe indiferenta si pe fraternitate si nu pe ura, o viata īn care sa domneasca coeziunea si māntuirea īn loc de conflicte si razboaie; o viata īn care omul sa adopte principii mai bune precum libertatea, egalitatea, fraternitatea, onoarea si demnitatea, īn loc sa se lase īngenuncheat de servitute, de discriminarea de rasa si de clasa, de oprimare si īnjosire; numai asa īsi va putea īndeplini omul adevarata lui misiune: slavirea Creatorului sau sublim; o viata care īl lasa pe om sa se bucure de lucrurile bune lasate de Creatorul sau si īn care el poate face fapte bune īn folosul umanitatii, care este pentru el ca o familie mai mare, de care īl leaga originile comune si care justifica astfel īnrudirea tuturor oamenilor de pe Pamānt; considerānd toate acestea noi, musulmanii, purtatori de drapel la chemarea (da'wa) oamenilor la Dumnezeu, proclamam acum, īn secolul al XV-lea al hegira, īn numele Islamului, aceasta Declaratie a Drepturilor Omului, care se sprijina din nobilul Coran si din Sunna cea pura a Profetului.

Aceste drepturi sunt, asa cum sunt scrise aici, eterne. Nimic nu poate fi sters, modificat sau scos īn afara legii.



Aceste drepturi au fost lasate de Creator - slavit fie numele Lui! Nici un om, fie el cāt de puternic, nu are dreptul sa le īncalce. Ele sunt inalienabile si nimeni, nici oameni, nici institutii, nu poate hotarī sa nu le respecte. Garantarea acestor drepturi reprezinta calea cea dreapta īn vederea constituirii unei societati islamice adevarate:

O societate īn care toti oamenii sunt egali si īn care nu exista privilegii sau discriminari īn functie de origini, rasa, sex, culoare, limba sau religie.

O societate īn care egalitatea constituie fundamentul tuturor drepturilor si obligatiilor, o egalitate care provine din originile comune ale omenirii: "O, voi, oamenilor! Noi v-am facut dintr-un barbat si o muiere" (Coran 49,13), si din marea onoare, pe care Creatorul - caci sublim este El si mare - le-a facut-o oamenilor: "si Noi a facut cinste fiilor lui Adam si i-am purtat pe uscat si pe mare si i-am īnzestrat cu bunatati si i-am ales cu tot dinadinsul, īnaintea multor fapturi ale Noastre" (Coran 17, 70). O societate īn care libertatea omului, cu care el s-a nascut, sa fie sensul vietii sale, el realizāndu-se prin protejarea ei, sigur īn fata oprimarilor, constrāngerilor, umilintelor si sclaviei.

O societate care vede familia ca celula de baza a societatii, care o īmbratiseaza pe aceasta protector onorānd-o si īi ofera toate conditiile pentru a fi stabila si a ramāne mereu importanta.

O societate īn care suveranii si supusii sunt egali, fara privilegii si fara discriminari, īn fata sarī'a Creatorului nostru - Laudat fie El!

O societate īn care puterea este data stapānitorilor pentru a realiza telurile prevazute de sarī'a asa cum le-a lasat ea.

O societate īn care toti oamenii sa fie convinsi ca doar Domnul este stapānul īntregului univers si ca toate lucrurile din acest univers se supun creatiei lui Dumnezeu, asa cum a lasat el īn marea Lui bunatate, nimeni neavānd drepturi mai mari decāt al­tii. Este dreptul tuturor oamenilor sa aiba o parte din acest dar Divin: "si El v-a dat īn stapānire toate cele ce sunt īn ceruri si pe pamānt, toate sunt de la El (Coran 45, 13).

O societate īn care deciziile politice din Umma sunt luate prin consfatuire (sūrā), si īn care exista puteri care aplica si executa aceste decizii politice: "care [savārsesc] afacerile cu sfat īntreolalta" (Coran 42, 38).

O societate īn care toti oamenii dispun de aceleasi sanse, pentru ca fiecare sa poata prelua o parte din raspundere, conform capacitatilor si īnzestrarilor sale. Īn aceasta lume, el este tras la raspundere de Umma, iar Dincolo, de Creatorul sau: "Fiecare dintre voi este un pastor care raspunde de turma lui" (hadīt dupa al-Buhārī, Muslim, Abū Dā'ūd, Tirmidī si Nasā'ī).

O societate īn care suveranii si supusii sunt egali īn fata justitiei.

O societate īn care fiecare om reprezinta constiinta societatii din care face parte. El are dreptul (hisba) sa acuze orice om care īncalca drepturile societatii. El mai are si dreptul sa ceara sprijinul semenilor sai, care trebuie sa īi stea aproape si sa nu īl abandoneze atunci cānd acesta are cea mai mare nevoie de ei.

O societate care respinge toate formele de tiranie si care garanteaza tuturor oamenilor siguranta, libertate, demnitate si dreptate, pastrānd drepturile lasate de sarī'a lui Dumnezeu pentru oameni si veghiind ca acestea sa fie respectate.

Acele drepturi, anuntate lumii

"Aceasta Declaratie"

Īn numele Lui Allah Cel Milostiv, Īndurator

Drepturile Omului īn Islam

Dreptul la viata

Viata omului este sfānta. Nimeni nu are dreptul sa atenteze la ea: "Cel ce omoara un suflet, nu (ca rasplata) pentru un alt suflet, sau pentru ca face stricaciuni pe pamānt, este asa ca si cānd ar fi omorāt toti oamenii, si cel care sustine īn viata un suflet e ca si cānd ar sustine īn viata toti oamenii" (Coran 5, 32). Aceasta sfintenie nu poate fi lezata decāt de sarī'a si de procedurile prevazute de ea.

Fiintarea materiala si imateriala a omului este protejata; sarī'a īl pazeste pe om atāt cāt traieste, dar si dupa moartea sa. Omul trebuie sa-si īngrijeasca si sa-si onoreze trupul muritor: "Cānd unul din voi īsi īnveleste īn giulgiu pe fratele lui, el trebuie sa faca acest lucru cum se cuvine" (hadīt dupa Muslim, Abū Dā'ūd, Tirmidī si Nasā'ī). Faptele sale rele si greselile lui trebuie sa fie acoperite; "Nu ocarāti mortii, ei vor fi ajuns deja īn locul pe care singuri si l-au pregatit" (hadīt dupa Buhārī).

Dreptul la libertate

Libertatea omului este, la fel ca si viata lui, sfānta. Ea este cea dintāi trasatura naturala cu care se naste omul: "Nimeni nu se naste altfel decāt īi este firea" (dupa Abū Bakr si 'Umar).

Aceasta trasatura fireasca īl īnsoteste permanent pe om si este inalienabila. Nimeni nu o poate leza: "Chiar daca faceti din oameni sclavi, mamele lor tot i-au nascut liberi" (dupa 'Umar). Trebuie create garantii suficiente pentru protejarea libertatii oamenilor. Doar prin sarī'a si procedurile ei libertatile pot fi limitate.

Nici un popor nu poate ataca libertatea unui alt popor. Poporul agresat poate sa se apere īn fata acestui atac si sa īncerce sa-si redobāndeasca libertatea prin orice mijloace: "si celora ce se razbuna pentru nedreptate, īmpotriva lor nu este drum" (Coran 42, 41). Comunitatea internationala trebuie sa ajute toate popoarele care lupta pentru libertatea lor. Musulmanii sunt obligati sa faca acest lucru, fara sa trebuiasca sa primeasca o permisiune (prealabila): "Acelora le ajuta care daca le-am dat noi locuri īn tara, īsi īmplinesc rugaciunea si rostesc milostenii si poruncesc ce e drept si opresc ce e strāmb" (Coran 22, 41).

Dreptul la egalitate

Toti oamenii sunt egali īn fata sarī'a: "Arabii nu sunt cu nimic mai buni decāt ne-arabii, ne-arabii, nici ei mai buni decāt arabii, cei cu pielea colorata nu sunt mai buni decāt cei cu pielea alba si nici viceversa, decāt prin piosenie" (spuse Profetul). Nici la aplicarea sarī'a nu este favorizat nimeni: "si daca ar fura Fātima, fiica lui Mohamed, si tot i-ar fi taiata māna." (hadīt dupa Buhārī, Muslim, Abū Dā'ūd, Tirmidī und Nasā'ī); despre protectia pe care o ofera sarī'a: "Cel mai slab dintre voi este pentru mine cel mai puternic atunci cānd īi fac dreptate, iar cel mai puternic devine cel mai slab atunci cānd īi dau drepturile" (afirmatie a califului Abū Bakr cu ocazia īnscaunarii).

Toti oamenii au aceeasi valoare umana: "Sunteti cu totii de la Adam, iar Adam este din praf" (afirmatia Profetului la plecarea īn pelerinaj). Ei se deosebesc prin fapte: "si pentru toti sunt trepte pentru faptele lor" (Coran 46,19). Nici un om nu trebuie sa fie expus la pericole mai multe decāt alti oameni: "Sāngele tuturor musulmanilor are aceeasi culoare" (Ahmed). Orice gāndire, lege sau stare care permite construirea unor deosebiri pe baza de rasa, culoare, limba sau religie, este o īmpiedicare directa a acestui principiu universal islamic.

Toti oamenii pot dispune īn mod egal de folosirea resurselor materiale ale societatii, si de obtinerea unui loc de munca. "plimbati-va pe tarāmurile sale (ale pamāntului) si māncati din īnzestrarea lui!" (Coran 67,15). Nu sunt permise deosebirile īntre persoane atunci cānd sunt platiti pentru munca prestata, mai ales atunci cānd straduintele si munca sunt de aceeasi natura si dimensiuni. "si cel ce a facut bine, cāt un fir de colb, va vedea-o. si cel ce a facut rau, cāt un fir de colb, va vedea-o" (Coran 99,7-8).

Drepturile economice

a) Natura si toate bogatiile ei sunt proprietatea lui Dumnezeu: >> Domnul este stapān peste cer si pamānt si peste tot ce se afla īn ele<< (Coran 2,120 ). El le-a dat oamenilor īmpreuna cu dreptul sa uzeze de ele: >> si El a pus tot ceea ce este īn cer si pe pamānt īn slujba voastra<< (Coran 15, 13) .El a interzis oamenilor sa le distruga. >>si nu-i īnselati pe oameni la averea lor si nu faceti dauna pe pamānt<< (Coran 26,183 ). Nimanui nu-i este permis sa excluda pe cineva de la uzul acestora sau sa īi conteste dreptul de a folosi resursele naturale necesare vietii: >> darurile Domnului tau nu sunt oprite<< (Coran 17, 20 ) .

b) Toti oamenii au dreptul sa lucreze si sa produca pe cai cinstite pentru a-si cāstiga cele necesare traiului: >>si nu este tārātoare pe pamānt de care nu s-ar īngriji Dumnezeu<< (Coran 11, 6 ) ; >>plimbati-va pe tarāmurile sale si māncati din īnzestrarea lui<< (Coran 67, 15 ).

c) Proprietatea privata a unei singure persoane sau a unei comunitati este garantata. Toti oamenii au dreptul sa dispuna de cele cāstigate de el prin munca: >> si ca El īmbogateste si īndestuleaza<< Coran 53, 48 ). Proprietatea publica este legitima si slujeste intereselor umma: >> Ceea ce a dat Dumnezeu ca prada trimisului Sau de la poporul cetatilor, aceasta este a lui Dumnezeu si a trimisului, si a rudelor , si a orfanilor, si a sarmanilor, si a fiului drumului, ca sa nu umble īn schimb īntru cei avuti dintre voi<< (Coran 59, 7) .

d) Saracii din umma au drepturi la o parte din averea celor bogati, fixate īn impozitul de milostenie (zakat): >> din a caror avere o parte e hotarāta pentru cersetor si rusinos<< (Coran 70, 24-25) .

e) Punerea la dispozitie a mijloacelor de productie īntru binele umma este o obligatie. Ele nu trebuie neglijate sau oprite: >> Acel sclav al Domnului, pe care l-a pus stapān peste o turma, care nu se va īngriji de aceasta, nu va gasi calea spre Paradis<< (dupa Abū Bakr si 'Umar). Ele nu trebuie sa fie puse īn slujba unui lucru interzis de sari'a sau care sa aduca stricaciuni bunastarii comunitatii.

f) Pentru a arata calea cea dreapta de urmat īn activitatile economice si pentru a garanta bunul mers al acestora, Islamul a interzis urmatoarele:

1. īnselaciunile de orice fel : >> cine īnsala nu este de-al nostru<< (hadīt dupa Muslim) ;

2. afacerile riscante si toate afacerile care pot duce la conflicte, atunci cānd nu pot fi stabilite criterii obiective: >> Profetul a interzis vānzarea pietrelor si a lucrurilor īndoielnice<< (hadīt dupa Muslim, Abū Dā'ūd, Tirmidī si Nasā'i) ; >> Profetul a interzis vānzarea de struguri īnainte ca acestia sa se īnnegreasca si a grānelor, īnainte sa se īntareasca (hadīt dupa Buhāri, Muslim, Abū Dā'ūd, Tirmidī si Nasā'ī) .

3. exploatarea si favorizarea excesiva īn afaceri: >>Vai de cei care scurteaza masura, aceia care, daca lasa sa li se masoare pe oameni, voiesc masura plina, dar cānd ei masura si cāntaresc dau mai putin<< (Coran 88, 1-2) .

4. monopolul si tot ce duce la o competitie inegala: >> Numai pacatosul strānge<< (hadīt dupa Muslim) .

5. camataria si profesiunile parazitare care profita de oamenii aflati la ananghie. >> Dumnezeu a īncuviintat negustoria si a oprit camataria<< (Coran 2, 175) .

6. publicitatea mincinoasa si īnselatoare: >> Vānzatorii si cumparatorii au dreptul sa se razgāndeasca, atāta vreme cāt nu s-au despartit īnca. Daca sunt sinceri si se exprima clar, afacerea lor negutatoreasca este binecuvāntata, daca mint si īncearca sa se amageasca, afacerea lor īsi pierde sfintenia<< (hadīt dupa Buhārī, Muslim, Abū Dā'ūd, Tirmidī si Nasā'ī) .

g) singurele limitari aduse activitatilor economice din societatea musulmana sunt respectarea intereselor umma si a valorilor Islamului.

Dreptul la protejarea proprietatii

Bunurile cāstigate de pe urma exercitarii unor profesiuni permise nu pot fi decāt īn interesul suprem al societatii: >>Nu istoviti averile voastre īntre voi cu desert<< (Coran 2, 188) ; si doar īn schimbul acordarii unor despagubiri drepte: >>Cine ia ceva pe nedrept va cadea īn iadul cel mai negru<< (hadīt dupa Buhāri). Inviolabilitatea proprietatii publice este o porunca suprema; pedepsele pentru lezarea acesteia trebuie sa fie cele mai aspre atunci cānd constituie un atac la adresa īntregii societati si tradarea umma: >>Acela din voi caruia i-am dat un lucru si care ne va fura fie si un ac este un escroc, care va trebui sa dea socoteala de aceasta īn ziua Reīnvierii.<< (hadīt dupa Muslim) .

Drepturile si obligatiile muncitorilor

Islamul onoreaza munca pe care a harazit-o societatii: >>Spune: Faceti! << (Coran 9, 105). Daca munca adevarata este una temeinica: >>Domnului īi place, ca aceia dintre voi care muncesc, sa o faca cu temeinicie<< (dupa Abū Ya'lā), atunci drepturile muncitorilor sunt urmatoarele:

a). sa fie remunerati īn mod drept si imediat īn functie de straduintele lor: >>Dati muncitorilor bani care li se cuvin īnainte de a li se fi uscat sudoarea de pe frunte<< (hadīt dupa Ibn Maga);

b). sa li se ofere viata demna care li se cuvine pentru straduintele lor: >>si pentru toti sunt trepte dupa faptele lor , ca sa le plateasca Dumnezeu pentru faptele lor<< (Coran 46, 19) ;

c) sa li se acorde recunoasterea care li se cuvine din partea societatii: >>Lucrati! si va primi Dumnezeu lucrul vostru si (asemenea) si trimisul Sau si cei credinciosi<< (Coran 46, 19) ;

d). sa fie protejati pentru a nu fi exploatati. Domnul spune: >>Īn ziua Reīnvierii voi fi dusmanul omului care a promis un lucru īn numele Meu, dar nu s-a tinut de promisiune; al omului care a vāndut un om liber, īmbogatindu-se de pe urma lui; al omului care si-a luat un angajat care a muncit din greu pentru el si care nu l-a platit pentru aceasta<< (hadīt dupa Buhārī) .

Dreptul de a dispune de cele necesare traiului

Toti oamenii au dreptul de a dispune de cele necesare traiului: māncare, bautura, īmbracaminte si locuinta; īn plus, de cele de care are trebuinta pentru sanatatea trupului, spiritului si mintii sale, īn limitele celor permise de resursele umma. Obligatia umma este aceea de a acoperi lipsurile: >>Profetul este mai aproape de credinciosi decāt ei īnsisi loru-si<< (Coran 33, 6) .

Dreptul de īntemeiere a unei familii

a) Casatoria islamica este dreptul tuturor oamenilor. Ea constituie calea legala de īntemeiere a familiei, de concepere a urmasilor si de pastrare a virtutilor spirituale: >>O, voi, oamenilor temeti-va de Domnul vostru, care v-a facut dintr-un suflet si anume facānd din el pe sotia sa si a raspāndit din ei multi barbati si femei<< (Coran 4, 1) .

Sotii au drepturi si obligatii unul fata de celalalt, asa cum apar ele īn sarī'a: >>Daca voiesc īmpacare si se poarta cu ele dupa cuviinta: īnsa barbatii stau mai presus de ele<< (Coran 2, 228). Educatia copiilor cade īn sarcina tatalui: >>trupeasca, morala si religioasa, corespunzatoare credintelor si legilor sale. <<El raspunde pentru directia aleasa: >>Voi sunteti pastorii si sunteti raspunzatori de turma voastra<< (hadīt) .

b) Sotii trebuie sa se respecte reciproc īn virtutea dragostei ce-i uneste: >>si se tine de semnele Lui, ca v-a facut voua din voi īnsiva sotii, ca sa va īmpreunati cu ele<< (Coran30, 21) .

c) Sotul trebuie sa-si īntretina sotia si copiii: >>Cel ce are avere, sa cheltuiasca; iar celui ce-i este masurata īnzestrarea, sa cheltuiasca din ce i-a dat Dumnezeu<< (Coran 65, 7) .

d) Copiii au dreptul la o educatie buna. Copiii nu trebuie sa lucreze de la vārste fragede, si nici sa li se dea īnsarcinari care sa īi suprasolicite sau sa le īntārzie cresterea sau care sa īi priveze de dreptul la joaca si la īnvatatura.

e) Daca parintii nu īsi pot īndeplini obligatiile fata de copii, acestea vor trece īn raspunderea societatii. Cheltuielile de īntretinere a copilului vor proveni din vistieria musulmanilor (vistieria statului) .

f) Toti oamenii vor primi īn familie tot ce au nevoie pentru a dispune de siguranta materiala, dragoste īn copilarie si la batrānete si boala. Parintii trebuie sa le ofere copiilor siguranta materiala si īngrijire a trupului si sufletului.

g) Maternitatea trebuie protejata īn familie.

i) Tinerii nu pot fi obligati sa se casatoreasca cu o persoana pe care nu o doresc: >> O fecioara a venit la Profet si i-a spus ca tatal ei a casatorit-o īmpotriva vointei ei. Profetul a lasat-o sa aleaga<< ( hadīt dupa Ahmad si Abŭ Dā'ūd) . 

Dreptul la justitie

a) Toti oamenii au dreptul sa se adreseze sarī' a si sa fie judecati numai pe baza ei: >> si daca va certati pentru ceva, aduceti īnaintea lui Dumnezeu si a trimisului << ( Coran 4, 59) .

b) Este dreptul tuturor sa se apere īn fata nedreptatilor : >> Nu-I place lui Dumnezeu vorba rea īn obste, doar daca a patit cineva nedreptate << ( Coran 4, 148 ) . Toti oamenii au obligatia sa-si apere semenii pe cāt pot īn fata nedreptatilor: >>Omul sa-i ajute pe cei ce fac lucruri nedrepte si pe cei care sufera de pe urma lor: daca acestia fac lucruri nedrepte, pune-te īn calea lor, daca sufera de pe urma lor, ajuta-i << ( dupa Abū Bakr si 'Umar si Tirmidī ). Este dreptul tuturor oamenilor sa se adreseze autoritatilor legale care sa īl apere si sa īi faca dreptate, sa īl apere īn fata stricaciunilor si nedreptatilor. Stapānilor musulman trebuie sa construiasca aceasta autoritate si sa īi dea garantii care sa o faca independenta: >> Pentru ca imamuk este un scut, īn spatele lui se duc luptele si īn el se gaseste scaparea << ( dupa Abŭ Bakr si 'Umar ).

c) Este dreptul si obligatia tuturor sa apere drepturile celorlalti oameni sau dreptul comunitatii ca >> hisba << : >> Sa va spun cine face cel mai bun martor? Acela, care vine sa depuna marturie īnainte sa fie īntrebat << ( hadīt dupa Muslim, Abŭ Dā'ū, Tirmidī si Nasā'ī ) ( El īsi exercita hisba de bunavoie, fara sa-l sileasca cineva ) .

d) Dreptul tuturor oamenilor de a se apara nu poate fi luat īn nici o conditie: >> Posesorul unui drept are voie sa vorbeasca << ( hadīt dupa Muslim, Abŭ Dā'ū, Tirmidī , Nasā'ī si Buhārī ). >> Daca īn fata ta stau doua parti adverse, tu trebuie sa hotarasti doar dupa ce le-ai ascultat pe amāndoua, pentru ca doar asa poti sa fii sigur de hotarārea ta << ( hadīt dupa Abŭ Dā'ū si Tirmidī ) .

e) Nimeni nu poate sili un musulman sa asculte de un ordin care vine īmpotriva sarī' a .Musulmanul trebuie sa spuna nu celor care īi ordona sa comita un pacat, indiferent cine este cel care da acest ordin: >>Daca ordinul duce la pacat, tu nu trebuie sa asculti << ( hadīt dupa Muslim, Abŭ Dā'ū, Tirmidī si Nasā'ī ) .

Dreptul la un proces drept

a) Prezumtia de nevinovatie primeaza: >>Toti cei din comunitatea mea sunt nevinovati, īn afara de cei care īsi declara vina īn mod deschis << ( dupa Abŭ Bakr si 'Umar ) . Acest principiu ramāne valabil indiferent de acuzele ce se aduc unei persoane, atāta vreme cāt o judecata dreapta nu a declarat-o vinovata.

b) Numai prevederile legale pot pedepsi un om: >> si noi nu pedepsim īnainte de ce am trimis un sol << ( Coran 17, 15 ) . nici un musulman nu poate apela la scuza necunoasterii celor ce trebuie cunoscute īn mod obligatoriu prin religie, necunoasterea sa, daca este dovedita, va fi considerata o eroare de judecata, si nu va suferi decāt pedepsele hudūd: >>si nu va este pacat daca gresiti īntru acesta doar daca o fac aceasta inimile voastre cu tot dinadinsul << ( Coran 33, 5 ) .

c) Nimeni nu va putea fi condamnat si pedepsit prin lege pentru fapte penale, cu exceptia cazului īn care o curte cu competente depline a dovedit ca el le-a īnfaptuit: >> O, voi, ce faceti, daca vine la voi un netrebnic cu o veste << ( Coran 49, 6) .

d) Īn nici un caz nu este permisa depasirea unei pedepse prevazute de sarī' a: >> Acestea sunt poruncile lui Dumnezeu. Deci nu le calcati! << ( Coran 2, 229 ) . Unul din principiile sarī' a este ca circumstantele īn care a fost comisa o fapta penala trebuie luate īn considerare pentru a evita aplicarea pedepselor hudūd: >> Daca puteti, nu folositi pedepsele hudūd pe musulmani, si daca exista o cale de a le evita, alegeti-o << ( hadīt dupa al-Baihaqī si al-Hākim) .

e) Nimeni nu va fi pedepsit pentru pacatele savārsite de altii: >> si nimeni nu va purta povara altuia << ( Coran 17, 15 ). Fiecare om este responsabil de propriile-i fapte: >> Fiecare este chezas pentru lucrul ce si l-a agonisit << ( Coran 52, 21 ). Īn nici un caz responsabilitatea nu va fi extinsa asupra membrilor familiei lui, a rudelor sau prietenilor: >> Doamne fereste, ca sa prindem pe altul decāt acela la care am aflat lucrul nostru; de altfel am fi nelegiuiti << ( Coran 12, 79 ) .

Dreptul la protectie fata de abuzurile de putere

Toti oamenii au dreptul sa fie protejati de gesturile samavolnice ale autoritatilor. Nimanui nu īi este permis sa ceara unui om explicatii pentru faptele sau atitudinile sale sau sa ridice acuze la adresa acestuia, cu exceptia cazurilor īn care exista indicii sustinute care dovedesc implicarea omului īn faptele ce i se reproseaza: >> si cei care īi scārbesc pe cei credinciosi si pe cele credincioase, fara sa o fi agonisit ei, aceia au sa poarte vina de ponegrire si pacat rasvadit << ( Coran 33, 58 ) .

Dreptul la protejare a onoarei si al bunelui renume

Onoarea si bunul renume al unei persoane nu pot fi atinse. Nu este permisa lezarea acestora: >> Sāngele vostru, bunurile voastre si onoarea voastra nu pot fi atinse << ( afirmatia Profetului la plecarea īn pelerinaj la Mekka). Este interzisa dezvaluirea punctelor slabe ale unei persoane si denigrarea personalitatii si fiintei sale morale: >> si nu va puneti la iscoada si nimenea sa nu cleveteasca pe altul << ( Coran 49, 12) ; >> si nu va defaimati īntrelaolalta si nu va batjocoriti cu porecle << ( Coran 49, 11) .

Dreptul la participare la viata publica

Este dreptul tuturor oamenilor din Umma , sa se intereseze de ceea ce se īntāmpla īn viata acesteia si de lucrurile care vizeaza bunastarea comunitatii. Conform principiului consfatuirii, oamenii trebuie sa contribuie la acesta dupa masura capacitatilor si talentelor lor: >> afacerile cu sfat īntrolalta << ( Coran 42, 38 ) . Toti oamenii din Umma pot ocupa pozitii si functii publice daca īndeplinesc conditiile legii. Acest drept nu le poate fi luat si nici limitat de considerente precum rasa sau clasa sociala: >> Sāngele musulmanilor are aceeasi culoare; ei se tin īmpreuna īmpotriva tuturor celorlalti; chiar si cel mai simplu dintre ei se straduieste īntru siguranta tuturor << ( dupa Ahmad ) .

Consfatuirea constituie fundamentul relatiilor dintre stapānitor si Umma. Este dreptul Umma sa-si aleaga stapānitorul dupa vointa ei libera si pe baza acestui principiu. Ea are dreptul sa ceara socoteala acestuia si sa-l rastoarne, daca acesta se īndeparteaza de la sarī'a: >> Am fost pus peste voi, chiar daca nu sunt cel mai bun dintre voi. Cānd vedeti ca fac ceea ce este drept, atunci sprijiniti-ma; cānd vedeti ca fac lucruri nedrepte; īndreptati-ma. Dati-mi ascultare atunci cānd si eu dau ascultare Domnului si trimisului sau; atunci cānd dau ascultare, atunci nici voi nu trebuie sa-mi mai dati mie << ( dupa Abū Bakr) .

Dreptul la libertate de gāndire, de religie si de exprimare

Toti oamenii au dreptul sa gāndeasca, sa creada si sa exprime ceea ce gāndesc si ceea ce cred, fara ca cineva sa intervina sau sa-i opreasca, atāta vreme cāt ei se vor tine īn limitele prescrise de sarī'a (seriat-ul) . Nu este permisa raspāndirea neadevarurilor si exprimarea publica a ideilor ce vin sa raspāndeasca nerusinarea si sa slabeasca Umma: >> De ce nu vor īnceta cei fatarnici si cei ce au boala īn inimile lor si rasvratitorii īn Medina, te vom atāta īmpotriva lor. Atunci, sa nu-ti fie vecini, decāt numai pentru scurt timp. Blestematii! Oriunde vor fi aflati, sa fie apucati si macelariti << ( Coran 33, 60-61) .

Libertatea gāndirii atunci cānd cautam adevarul nu este simplu drept, ea este o obligatie : >> Eu va īndemn cu privire la una, ca sa va ridicati īnaintea lui Dumnezeu cāte doi sau cāte unul, apoi cugetati ca īn tovarasul vostru nu este un duh, El este numai īndrumator, īnainte de pedeapsa cea aspra << ( Coran 34, 46 ) .

Toti au dreptul si obligatia sa-si declare aversiunea fata de nedreptati si sa se opuna acestora fara sa se teama de eventualele confruntari cu autoritatile, stapānitorii despotici sau regimurile tiranice actioneaza īn mod samavolnic. Aceasta este cea mai buna metoda a Razboiului Sfānt ( gihād ) : >> Trimisul lui Dumnezeu - domnul sa-l binecuvānteze si sa-l māntuiasca! - a fost īntrebat: care Razboi Sfānt este mai bun? El a spus: Cuvāntul adevarat īn fata unui stapānitor despotic << (hadīt dupa Tirmidī si Nasā'ī) .

Nimeni nu interzice raspāndirea informatiilor si faptelor adevarate, cu exceptia cazului cānd aceasta reprezinta o amenintare la adresa societatii sau a statului: >> De vine la ei o afacere, fie de pace sau de frica, o raspāndesc ( īndata ) . Daca īnsa ar īmpartasi-o trimisul lor unuia dintre dregatorii lor, ar pricepe-o aceia care ar voi s-o scoata de la ei << ( Coran 4, 83 ) .

Respectarea credintelor necredinciosilor este o trasatura caracteristica musulmanilor. Nimanui nu īi este permis sa ia īn derādere convingerile altor oameni, cu atāt mai putin sa atāte societatea īmpotriva acestora: >> Nu probozi ( idolii ) pe care īi cheama ei, afara de Dumnezeu, ca sa nu-L probozeasca ei pe Dumnezeu īntru dusmanie si nepricepere. Astfel i-am īmpodobit Noi fiecarui popor faptele sale; apoi se vor īntoarce la Domnul lor si le va vesti rasvadit ce au facut ei. << ( Coran 6, 108 ) .



Drepturile sotiei

Drepturile sotiei sunt:

a) sa traiasca acolo unde locuieste sotul ei: >>Lasati-le sa locuiasca unde locuiti voi<< ( Coran 65, 6 ) .

b) ca sotul sa o īntretina pe timpul casatoriei si īn lunile de asteptare dinaintea divortului:

>>Barbatii sa fie īnaintea muierilor, pentru ca si Dumnezeu i-a pus pe aceia īnaintea acestora si ei le tin averile lor<< ( Coran 4, 34 ) ; >> si daca ele sunt īngreunate, cheltuiti pentru ele pāna vor depune sarcina lor<< (Coran 65, 6) ; si ca barbatul de care s-a despartit sa preia cheltuielile pentru copiii comuni aflati īn grija ei: >> si daca alapteaza pentru voi, dati-le simbria lor << (Coran 65, 6) .

c) Sotia are dreptul la aceste cheltuieli indiferent de situatia ei financiara sau de averea personala.

d) Sotia are dreptul sa īi ceara sotului īncheierea amiabila a contractului matrimonial prin " hul " ( rascumpararea femeii din casnicie ) ; >> si daca va temeti ca amāndoi ( sotii ) nu vor īmplini poruncile lui Dumnezeu, atunci nu este pacat asupra lor daca ea se rascumpara cu ceva << ( Coran 2, 299 ) ; ea are dreptul sa ceara desfacerea casatoriei pe cale juridica, conform prevederilor seriat-ului.

e) Sotia are dreptul sa-si mosteneasca sotul. La fel, sa-si mosteneasca parintii, copii si rudele: >>Asemenea si muierilor li se cuvine a patra parte din ceea ce ati lasat īn urma, daca n-aveti copii; īnsa daca aveti copii, li se cuvine muierilor a opta parte din ceea ce ati lasat īn urma << ( Coran 4, 12 ) .

f) Sotii trebuie sa-si respecte reciproc sfera privata ( intima ) si nu trebuie sa dezvaluie secretele acesteia īn cazul existentei unor defecte trupesti sau morale. Acest drept trebuie respectat si dupa desfacerea casatoriei. >>Deci nu uitati binefacerea īntre voi << ( Coran 2, 237 ) .

Dreptul la educatie

a) Copii au dreptul sa primeasca o educatie buna de la parintii lor; ei trebuie, īn schimb, sa-si respecte si sa-si onoreze parintii: >>si Domnul tau a orānduit ca sa-i slujiti numai Lui si sa va purtati bine cu parintii vostri, daca unul sau amāndoi ajung la batrānete lānga tine. De aceea nu spune catre ei 'Pfui' si nu-i certa, ci vorbeste catre ei cuvinte binevoitoare. si pleaca īnaintea lor aripa umilintei si īndurarii si spune; >>Doamne, īndura-Te de amāndoi. Caci ma crescura, cānd eram mic! << ( Coran 17, 23-24 ) .

b) Educatia este un drept al tuturor oamenilor. Barbatii si femeile sunt obligati sa īncerce si si īsi desavārseasca cunostintele: >>Acumularea de cunostinte este obligatia religioasa a tuturor musulmanilor si nemusulmanilor <<Instruirea este dreptul pe care īl au cei nestiutori īn fata stiutorilor.

c) Societatea trebuie sa ofere tuturor oamenilor posibilitatea de a īnvata: >>Pe acei oameni carora le vrea binele, Dumnezeu īi īnvata religia. Eu nu sunt decāt un mijlocitor, Domnul Atotputernic este Cel care da<< ( dupa Abŭ Bakr si 'Umar) . Oamenii pot alege sa īnvete lucrurile care le corespund talentelor si capacitatii lor.

Dreptul la protectia sferei private

Doar Creatorul cunoaste cele mai intime gānduri ale oamenilor. Afacerile private ale oamenilor sunt un domeniu protejat, asupra carora nu trebuie sa se intervina: >> si nu spionati! << (Coran 49, 12 ) .

Codul de īmbracaminte īn Islam

Islamul promoveaza modestia si cauta sa minimalizeze viciile si imoralitatea īn societate. Una dintre caile prin care face asta este cerānd ca vestimentatia sa fie modesta. Islamul pune standarde de decenta pentru amāndoi barbati si femei. Īn cele mai multe tari vestice sunt legi definind ceea ce este decent. Aceasta de obicei totalizeaza pentru barbat sa aiba acoperite organele genitale si pentru femeie sa aiba acoperite organele genitale si sānii. Daca aceste minime cerinte nu sunt īndeplinite cel mai grav lucru care se poate īntāmpla poate fi pentru o persoana sa fie taxata pentru expunere indecenta. Motivul citat pentru diferenta īn cerintele īmbracamintii īntre barbati si femei īn aceasta problema este diferenta īn structurile lor anatomice.

Islamul prescrie un minim cod de īmbracaminte mai conservator pentru amāndoi barbati si femei. Īn Islam, amāndoi barbatii si femeile sunt asteptati sa se īmbrace simplu, modest, si cu demnitate. Un barbat trebuie īntotdeauna sa fie acoperit īn haine largi si netransparente de la buric pana la genunchi. Aceasta este cerinta minima absoluta de īmbracaminte. El nu trebuie niciodata, de exemplu, sa iasa īn public purtānd un costum de baie tip sort. Cānd paraseste casa, o femeie musulmana trebuie macar sa-si acopere parul si corpul īn haine largi si netransparente, ascunzānd detaliile corpului pentru public; unele, de asemeni, aleg sa-si acopere fata si māinile. Īntelesul din spatele acestui cod de īmbracaminte este de a minimaliza atractia si degradarea sexuala īn societate pe cāt de mult posibil pentru amāndoi barbati si femei. A ne supune acestui cod de īmbracaminte este o forma de supunere lui Dumnezeu.

Islamul interzice orice sex-appeal si ispita fizica īn afara casatoriei. Īn contrast, Islamul īncurajeaza sex-appeal si atractia fizica atāt pentru barbati cāt si pentru femei īn intimitate īn rāndul cuplurilor casatorite. Unii observatori vestici au presupus ca acoperirea capului unei femei e menita sa arate inferioritatea ei fata de barbati. Acesta este cum nu se poate mai neadevarat. Īn Islam, o femeie care se īmbraca īn acest fel cere sa fie respectata, si prin modestia ei refuza īnrobirea sexuala. Mesajul pe care femeia īl transmite cānd poarta "haina islamica" īn societate este: "Respecta-ma pentru ceea ce sunt. Nu sunt un obiect sexual." Islamul īnvata ca, consecintele lipsei de modestie cad nu numai asupra individului dar si asupra societatii care permite femeilor si barbatilor sa se amestece liber, sa se expuna, si sa se īntreaca sau sa se ispiteasca unul pe altul prin atractia sexuala. Aceste consecinte sunt semnificative si nu pot fi ignorate. A transforma femeile īn obiecte sexuale pentru placerea barbatilor nu este eliberare. De fapt, ea este o forma dezumanizata de opresie respinsa de Islam. Eliberarea femeii musulmane e aceea ca ea este recunoscuta prin continutul caracterului ei mai bine decāt prin etalarea atributelor sale fizice.

Din punct de vedere Islamic, femeile vestice "eliberate" - care trebuie de multe ori sa se īngrijoreze de look-ul lor, figura, si tinerete pentru multumirea celorlalti - sunt prinse īntr-o forma de sclavie.

Impresii

Aurelian: "Mi-a facut placere sa lucrez alaturi de colegii mei de grupa, iar timpul petrecut alaturi de ei īn scopul redactarii referatului a fost cu siguranta un timp cāstigat.Ca impediment pot aminti lipsa de timp, avānd īn vedere ca am avut mult de īnvatat pentru drept roman. "

Teodora: "Īn general, nu-mi prea place sa lucrez īn echipa, dar de aceasta data pot spune ca m-am īnteles destul de bine cu colegii mei. Totusi, o problema a fost lipsa timpului, deoarece am avut foarte mult de īnvatat la celelalte materii, mai ales la drept roman si drept civil. "

Ionela: "M-am īmprietenit foarte repede cu baietii si fetele din grupa, iar lucrul īn echipa a fost destul de usor. O problema a fost faptul ca eu sunt din provincie, iar la majoritatea īntālnirilor echipei, care au avut loc īn week-end, nu am putut participa, deoarece a trebuit sa ma duc acasa . "

Alina: "Lucrul īn echipa a decurs bine, dar mi-ar fi placut sa fi avut mai mult timp, eventual sa fi predat referatul dupa vacanta."

Cristina: "Acest referat a fost o ocazie de a-mi cunoaste mai bine colegii si de a forma legaturi de prietenie cu ei. M-am īnteles cu toti si pot sa spun ca mi-au devenit prieteni. Mi-ar fi placut, totusi, sa fi fost mai putini īn grupa , deoarece cred ca astfel lucrul la referat ar fi mers mai repede. "

Maria: " Avānd īn vedere ca fac parte din alta serie nu am putut participa la toate īntālnirile echipei, dar la cele la care am participat am fost foarte activa si mi-am adus contributia la redactarea referatului. "

Cristi: " Lucrul īn echipa a decurs destul de bine, dar, totusi, as fi vrut sa fi avut mai mult timp. Īnsa pot spune ca referatul a iesit foarte bine, iar noi ne-am descurcat excelent. "

Ionut: " Pot spune ca totul a iesit foarte bine. Nu am nici o obiectie. "

Andreea: " Sunt foarte multumita de felul īn care a iesit referatul , dar totusi as fi vrut sa fi avut mai mult timp, eventual si vacanta, pentru ca as fi dorit sa ma fi documentat mai mult. "

Virginia: " Sincera sa fiu, initial, nu am fost prea īncāntata de faptul ca va trebui sa lucrez īn echipa, īnsa dupa ce mi-am cunoscut mai bine colegii, mi-am dat seama de faptul ca munca īn echipa poate fi distractiva si constructiva, mai ales daca e formata din oameni inteligenti si doritori de a munci. Nu mi-a placut īn schimb faptul ca au mai avut si altii aceeasi tema. "

Bibliografie

1. Anghelescu Nadia "Introducere īn Islam", colectia "Orizonturi

spirituale", editura Enciclopedica, Bucuresti 1993, pag. 99-110.

2. Drīmba Ovidiu "Istoria culturii si civilizatiei", volumul IV, editura Saeculum, 2002.

3. Ebul A' la el-Meumudi Seyyid "Introducere īn Islam", S.C. Chrater SRL, Bucuresti 1991, pag. 97, 99, 104, 105, 106.

4. Eliade Mircea "Istoria credintelor si ideilor religioase", volumele

II si IV, editura stiintifica si Enciclopedica, 1986.

5. Miquel André "Islamul si civilizatia sa" .

6. Ottorino Jannone "ABC-ul drepturilor omului".

7. Revista romana de drepturile omului, numarul 1 pe 1993.

Alte surse:  www.islam.ro

Enciclopedia Encarta.

Autorii lucrarii:

Badea Ioan Andrei (grupa 102): Dreptul Islamic, Istoria Islamului, Principiile seriat-ului.

Bica Maria (grupa 102): Declaratia Universala a Drepturilor Omului īn Islam, Dreptul Islamic.

Chirila Cristian (grupa 109): Drepturile Altor Oameni, Caracteristicile religiei islamice.

Constantin Cristina (grupa 111): Drepturile Altor Oameni, Legislatia islamica.

Costache Andreea-Florentina (grupa 111): Codul de īmbracaminte, Declaratia Universala a Drepturilor Omului īn Islam, Drepturile Divine.

Murgoci-Luca Aurelian-Marian (grupa 111): Statutul si Drepturile Femeii īn Islam, Sursele legislatiei islamice, Drepturile Individuale.

Neacsu Alina (grupa 111): Caracteristicile religiei islamice, Codul de īmbracaminte, Drepturile Altor Oameni.

Neagu Virginia-Marina (grupa 111): Statutul si Drepturile Femeii īn Islam, Declaratia Universala a Drepturilor Omului īn Islam, Drepturile Individuale.

Nicolaescu Teodora Georgiana (grupa 111): Istoria Islamului, Principiile seriat-ului, Drepturile Divine.

Nitu Ionela-Gabriela (grupa 111): Drepturile Divine, Drepturile Tuturor Fiintelor, Caracteristicile religiei islamice.





Document Info


Accesari: 8680
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )