PROTECTIA DREPTURILOR COPILULUI

PROTECTIA DREPTURILOR COPILULUI

potrivit Legii 272/2004

DREPTURILE COPILULUI - Drepturi si libertati civile

Legea privind protectia si promovarea drepturilor copilului contine o serie de articole care se refera la problema relatiilor personale ale copilului cu parintii sai, precum si cu “alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasament”. Astfel, se recunoaste dreptul copilului de a mentine contact nu numai cu parintii, dar si cu rudele si chiar mai important cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasament. Asadar copilul poate avea “viata de familie” alaturi de persoane cu care are relatii legale si biologice dar si sociale.

Stabilirea si mentinerea contactului dintre copii si parinti este extrem de importanta, pentru ca in situatia in care viata parintilor se schimba, poate deveni posibil ca ei sa-si asume responsabilitatea cresterii copiilor. Succesul reintegrarii copilului in familie depinde in mare masura si de calitatea relatiei dintre copil si parintii sai.Daca nu se mentine contactul, sansele de reintegrare in familie scad foarte mult.

Restrictii asupra dreptului copilului de a fi in contact cu oricare dintre parinti pot fi impuse doar de instanta, atunci cand exista “motive temeinice de natura a pereclita dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala a copilului”.

Astfel pot fi considerate motive temeinice care pot determina limitarea exercitarii dreptului prevazut de Legea 272/2004 urmatoarele imprejurari, daca acestea sunt de natura de a pereclita dezvoltarea copilului:

parintii nu ofera copilului p educatie conforma cu morala;

parintii manifesta abateri grave in indeplinirea indatoririlor de parinte;

neacordarea intretinerii;

parintii manifesta o atitudine dezinteresata in raporturile lor cu copiolul;

parintii au comportament abuziv fata de copil;

lipsa de supraveghere;

conduita imorala a parintilor;

parintii consuma droguri sau sunt alcoolici etc.

O situatie des intilnita in practica si care se subsumeaza ipotezei descrise generic, potrivit careia parintii sunt stabiliti pe teritoriile a doua state diferite, o reprezinta cazul in care, pe fondul raporturilor conflictuale intre parinti, de regula divortati, unul dintre ei impedica mentinerea relatiilor celuilalt parinte cu copilul.

Tot pe fondul unor raporturi conflictuale si cel mai adesea vatamatoare, chiar traumatizante pentru copii s-a intimplat adesea ca parintele caruia bu i-a fost incredintat copilul sa paraseasca, totusi tara, impreuna cu acesta stabilindu-se pe teritoriul altui stat.

Persoana fizica interesata poate sesiza si in mod direct instanta judecatoreasca competenta. Cauzele care au ca obiect solutionarea cererilor de inapoiere a unui copil aflat pe teritoriul altui stat se solutioneaza de urgenta si cu participarea obligatorie a procurorului.

Insatanta va fixa pentru executarea obligatiei de inapoiere a copilului, sub sanctiunea unei amenzi civile in favoarea statului roman.

In solutionarea cererii instanta va putea sa ateste, dupa caz:

titularul drepturilor cu privire la copil;

continutul si limitele drepturilor cu privire la copil, potrivit legii romane;

daca, in raport cu elementele mentionate, in sensul legii romane, deplasarea copilului de pe teritoriul Romaniei sau retinerea lui in afara acestui teritoriu a respectat drepturile privind incredintarea copilului, ori daca persoana careia i-a fost incredintat copilul avea dreptul sa incuviinteze sau sa se opuna deplasarii copilului in afara teritoriului Romaniei ori retinerii lui in afara acestui teritoriu;

ori care alt aspect determinat pentru a stabili daca deplasarea sau retinerea copilului in afara teritorului este ilicita.

In scopul asigurarii protectiei copiilor aflati neinsotiti pe teritoriul altor state si pentru eficientizarea eforturilor de readucere in tara a copiilor cetatenii romani aflati ilegali in afara granitilor Romaniei, legea instituie in mod expres obligatia in sarcina misiunilor diplomatice si consulare ale Romanieide a sesiza cazurile despre care i-au cunostinta cu privire la minorii aflati neinsotiti in strainatate.

Copilul are dreptul la libera exprimare.Parintii sau, dupa caz, alti reprezentanti legali ai copilului, persoanele care au in plasament copii, precum si persoanele care, prin natura functiei, promoveaza si asigura respectarea drepturilor copiilor au obligatia de a le asigura informatii, explicatii si sfaturi in functie de varsta si de gradul de intelegere al acestora, precum si de a le permite sa-si exprima punctul de vedere, ideile si opiniile.

Majoritatea statelor impartasesc principiul conform caruia parerile copiilor trebuie ascultate si luate in considerare, conform varstei si capacitatii lor de a intelege.

Potrivit legii civile, persoana fizica se prezuma a avea discernamantul necesar incheierii de acte juridice incepand cu varsta de 18 ani, varsta de la care legea ii si recunoaste capacitatea de exercitiu deplina.Minorul sub 14 ani este prezumat de lege a nu avea discernamintul necesar pentru a incheia acte juridice civile, iar copilul intre 14 si 18 ani se considera a avea discernamantul in formare, de unde si recunoasterea legala a unei capacitati restranse de a incheia acte juridice.

Ascultarea copilului trebuie sa fie vazuta in mod necesar ca un drept al acestuia si nu ca o posibilitate pentru adulti de a exploata in favoarea lor o eventuala opinie a copi-

lului.Copilul are dreptul la libertate de gandire, de constii 525i89f nta si de religie.

Dreptul la libertate de gandire, de constiinta si de religie poate fi vazut ca un drept preexistent dreptului copilului la libera exprimare a opiniei sale.Apreciem ca trebuie sa actioneze si persoanele juridice de drept privat care infiinteaza servicii de protectie speciala a copiilor in cadrul carora se ofera modele de viata si comportament copilului, inclusiv in ceea ce priveste participarea la viata religioasa.

In cazul in care a fost luata o masura de protectie speciala a copilului, persoana in

ingrijirea careia se afla copilul nu are dreptul sa influenteze convingerile sale religioase.

Pentru prima data in legea cadru privind protectia si promovarea drepturilor este prevazuta interzicerea pedepselor fizice aplicate copilului, in sensul ca acest text se refera la interzicerea oricaror pedepse fizice ori de natura umilitoare sau degradante care ar putea fi aplicate copilului in familie, scoli, gradinite, etc.

Adoptarea modelului de educatie potrivit este in functie de natura mediului familial (nivelul de studii al membrilor familiei,profesia acestora, varsta si particularitatile parintilor, repere culturale si religioase).

Dreptul copilului de a depune in justitie, singur, plangeri cu privire la orice incalcare vizand drepturile sale fundamentale, prevazute in Constitutie, indiferent de varsta pe care o are. Prevederea este in deplina concordanta cu dispozitiile Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale ratificata de Romania prin Legea nr.30/1994 care consacra dreptul oricarei persoane (fara a impune o limita de varsta) de a sesiza instanta judecatoreasca in cazul incalcarii drepturilor fundamentale.

Autoritatile ar trebui sa acorde importanta necesara oricarei sesizari ce are caracterul unei ,,plangeri“ si prin care se invoca incalcarea unuia sau mai multor drepturi.Odata depusa plangerea, chiar in forma verbala, autoritatea sesizata are obligatia de a intreprinde de indata demersurile care intra in competenta ei pentru verificarea celor semnalate si in acelasi timp sa asigure confidentialitate in ceea ce priveste transmiterea raspunsului.

Mediul familial si ingrijirea alternativa

In realizarea obligatiilor ce revin parintilor,acestia au dreptul sa primeasca informatii si asistenta de specialitate necesare pentru ingrijirea, cresterea si educarea copilului.Principiul responsabilitatii egal impartite intre parinti, principiu existent, de altfel, si in Codul Familiei, ale carui dispozitii, in materie de ocrotire a minorului, raman in mare parte, aplicabile.

Putem vorbi despre egalitatea parintilor in ceea ce priveste drepturile si indatoririle fata de copilul minor, ca despre un aspect al egalitatii drepturilor dintre barbat si femeie,

principiu statuat la nivel constitutional.Parintii trebuie sa-si exercite impreuna drepturile si sa-si indeplineasca obligatiile parintesti numai in interesul copilului. Este evident ca pe primul plan se situeaza obligatiile parintesti, intrucat drepturile sunt recunoscute tocmai in vederea indeplinirii obligatiilor de catre parinti.

Cazurile si conditiile in care poate fi decisa separarea copilului de parinti sunt expres si limitativ prevazute de lege. Acestea sunt urmatoarele: divortul cand are loc separarea copilului de unul dintre parinti, sau chiar de ambii parinti daca minorul este incredintat in urma divortului acestora unei alte persoane, plasamentul in regim de urgenta cand copilul a fost abuzat, neglijat in propria sa familie, si cel mai frecvent intalnit plasamentul. In fiecare dintre aceste situatii, competenta in ceea ce priveste luarea deciziei cu privire la separarea copilului apartine in exclusivitate instantei judecatoresti.

Situatiile in care poate interveni separarea copilului de parintii sai prin decizia unei autoritati administrative este plasamentul dispus prin hotarare a comisiei pentru protectia copilului, dar numai cu conditia preexistentei unui acord al parintilor cu privire la masura de protectie respectiva, sau plasamentul in regim de urgenta, dispus prin dispozitie a directorului directiei generale de asistenta sociala si protectie a copilului (DGASPC), atunci cand copilul este abuzat/neglijat in propria familie, masura pentru confirmarea careia legiuitorul a prevazut oligativitatea sesizarii instantei de judecata in termen de 48 de ore de la luarea masurii de protectie in regim de urgenta.

Termenul in care trebuie sa fie sesizata instanta este un termen de recomandare si nu un termen de decadere din dreptul de a mai sesiza instanta. Instanta judecatoreasca este singura autoritate competenta sa se pronunte cu privire la persoana care exercita drepturile siindeplineste obligatiile parintesti in situatia in care copilul este lipsit, temporar sau permanent, de ocrotirea parintilor sai.

Tot ea stabileste modalitatile in care se exercita drepturile si se indeplinesc obligatiile parintesti, decaderea totala sau partiala din exercitiul acestor drepturi sau redarea exercitiului lor.

Sanatatea si bunastarea copilului

Dreptul la sanatate este garantat si de prevederile art. 33 din Constitutia Romaniei,

precum si de art. 24 din Conventia ONU cu privire la drepturile copilului. Serviciile medicale primare sunt acordate de medicii de familie iar serviciile medicale comunitare sunt asigurate de asistentii medicali comunitari, care au rolul de a completa asistenta medico-sociala in zonele defavorizate, izolate unde accesul la servicii medicale este dificil sau in zonele unde exista populatie cu risc din punct de vedere medical si accesibilitate scazuta la servicii de sanatate.

Pentru a beneficia de serviciile medicale, toti copiii trebuie inscrisi pe listele medicilor de familie; inscrierea se realizeaza de catre parinti, de catre reprezentantii legali sau, la cererea primarii lor, a asistentilor medicali comunitari, la cererea directiilor generale de asistenta sociala si protectie a copilului  (DGASPC) ori din oficiu, odata cu prima consultatie a unui copil care nu a fost inscris pe listele unui medic de familie

Copilul are dreptul de a beneficia de un nivel de trai care sa permita dezvoltarea sa fizica, mentala, spirituala,morala si sociala.In temeiul acestor prevederi, parintii sau,dupa caz, reprezentantii legali ai copilului sunt obligati sa asigure copilului, printre

altele, locuinta, hrana, imbracaminte, rechizite, conditii igienico-sanitare adecvate,indrumare, posibilitati de participare la procesul instructiv-educativ, posibilitati de participare la viata culturala si spirituala, sa faca demersurile necesare pentru asigurarea unei bune stari de sanatate a copilului.

Copilul are dreptul de a beneficia de asistenta sociala si de asigurari sociale, in functie de resursele si de situatia in care se afla acesta si persoanele in intretinerea carora se gaseste.Dreptul copilului la protectie sociala, in considerarea faptului ca, in majoritatea cazurilor, copiii depind de parinti in asigurarea resurselor necesare cresterii si dezvoltarii. Protectia sociala a copilului se realizeaza prin sistemul de asigurari sociale sau prin sistemul de asistenta sociala. Ca regula generala, copilul beneficiaza de masurile de protectie sociala in situatiile in care parintii sau persoanele corora le revine obligatia de a-l intretine nu ii pot asigura o serie de conditii minime.

Prin sistemul de asistenta sociala se asigura sprijin si protectie celor care nu au posibilitatea de a se integra social prin mijloace si eforturi proprii. Drepturile si beneficiile se acorda in cadrul sistemului de asistenta sociala in urma evaluarii mijloacelor copilului si familiei sale, astfel incat resursele sa fie directionate iar sprijinul sa fie acordat celor care au o reala nevoie de acestea.

Copilul cu handicap are dreptul la ingrijire speciala, adaptata nevoilor sale. Textul reglementeaza dreptul copilului cu handicap la ingrijirea adaptata nevoilor speciale ale acestuia. Copilul cu handicap este beneficiarul tuturor drepturilor stabilite in prezenta lege insa, articolul include precizari suplimentare cu privire la acest copil in considerarea situatiei si nevoilor sale speciale.

Precizam ca drepturile copilului cu handicap se acorda in baza certificatului de incadrare intr-o categorie de persoane cu handicap, care este eliberat de catre comisia pentru protectia copilului (CPC) de la domiciliul acestuia (conform dispozitiilor art. 2, alin. (1), lit. a) din HG nr. 1437/2004 privind organizarea si metodologia de functionare a comisiei pentru protectia copilului)

In ceea ce priveste educatia copilului cu handicap, aceasta se realizeaza la domiciliu,in invatamantul special sau in invatamantul de masa (in clase integrate sau in cadrul claselor normale, cu profesori de sprijin).

Educatie, activitati recreative si culturale

Copilul are dreptul de a primi o educatie care sa ii permita dezvoltarea, in conditii nediscriminatorii, a aptitudinilor si personalitatii sale. Dreptul la educatie este prevazut atat de art. 28 al Conventiei ONU cu privire la drepturile copilului, cat si in art. 32 din

Constitutia Romaniei.

In realizarea drepturilor si obligatiilor parintesti, parintilor sau, dupa caz, reprezentantilor legali ai copilului le revine dreptul de a alege felul educatiei pe care o va primi copilul lor, avand totodata obligatia de a lua masurile necesare pentru inscrierea copilului la scoala si pentru asigurarea conditiilor necesare participarii la procesul de invatamant (rechizite, alimente, identificarea unor mijloace de transport etc).

Inscrierea copilului in invatamant se face in baza solicitarii scrise a parintelui sau reprezentantului legal al copilului (art. 20 si 180 din Legea nr. 84/1995).

Protectia speciala a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea parintilor sai

Protectia speciala a copilului reprezinta ansamblul masurilor, prestatiilor si serviciilor destinate ingrijirii si dezvoltarii copilului lipsit, temporar sau definitiv,de ocrotirea parintilor sai sau a celui care, in vederea protejarii intereselor sale, nu poate fi lasat in grija acestora.

Beneficiarii masurilor de protectie speciala pot fi copiii care, fie temporar fie definitiv, nu pot/nu mai pot fi ocrotiti de catre proprii lor parinti. Aceasta situatie poate fi determinata de diverse circumstante (parinti necunoscuti, decedati, punerea lor sub interdictie, declararea judecatoreasca a mortii sau disparitiei acestora etc.) sau de decizia institutiilor abilitate delege sa dispuna scoaterea copilului din familie atunci cand dezvoltarea si evolutia lui este periclitata in cadrul acesteia.

Protectia speciala a copilului include un complex de masuri, prestatii si servicii,adaptate caracteristicilor individuale ale fiecarui copil, in masura sa raspunda cat mai adecvat nevoilor copilului care necesita o astfel de protectie.Masurile de protectie speciala a copilului se stabilesc si se aplica in baza planului individualizat de protectie.

Intocmirea planului individualizat de protectie incepe imediat in urmatoarele situatii:

- dupa inregistrarea cererii pentru instituirea unei masuri de protectie speciala,ca urmare a solicitarii directe a familiei/reprezentantului legal al copilului sau a referirii din partea serviciului public de asistenta sociala (SPAS)/a persoanelor cu atributii de asistenta sociala din aparatul propriu al consiliilor locale comunale din unitatea administrativ teritoriala in care locuieste familia cu copilul, ori din partea organizatiei neguvernamentale sau a altor servicii din cadrul directiei generale de asistenta sociala si protectie a copilului (DGASPC) care instrumenteaza cazul;

- dupa ce directorul general al directiei generale de asistenta sociala si protectie a copilului (DGASPC) a dispus plasamentul in regim de urgenta.

Astfel institutia responsabila este directia generala de asistenta sociala si protectie a copilului (DGASPC) din unitatea administrativ-teritoriala unde locuieste in fapt copilul (si care inregistreaza cererea privind instituirea unei masuri de protectie speciala) sau, dupa caz, directia generala de asistenta sociala si protectie a copilului (DGASPC) al carei director general a dispus stabilirea plasamentului in regim de urgenta.

Plasarea copilului intr-un serviciu de tip rezidential se va constitui in obiectiv al planului individualizat de protectie numai daca celelalte optiuni au fost analizate si s-au dovedit a fi neviabile.In acelasi timp, este prevazuta obligatia consultarii parintilor si a membrilor familiei largite care au putut fi identificati la stabilirea obiectivelor planului individualizat de protectie.

Realizarea acestor demersuri poate fi probata prin intocmirea unui proces-verbal de catre managerul de caz sau prin efectuarea unor mentiuni in acest sens in cuprinsul planului individualizat de protectie.

Masurile de protectie speciala a copilului sunt:

a) plasamentul;

b) plasamentul in regim de urgenta;

c) supravegherea specializata.

Plasamentul copilului constituie o masura de protectie speciala, avand caracter temporar, care poate fi dispusa, in conditiile prezentei legi, dupa caz, la:

a) o persoana sau familie;

b) un asistent maternal;

c) un serviciu de tip rezidential, licentiat in conditiile legii.

Masura plasamentului ca o masura cu caracter temporar, indicand in acelasi timp si unde poate fi dispusa aceasta masura, respectiv la o persoana/familie, asistent maternal, serviciu de tip rezidential care este licentiat in conditiile legii.

Desi prevederile invocate se refera strict la plasamentul dispus de catre comisia pentru protectia copilului (CPC) apreciem ca si instanta judecatoreasca poate hotari un

astfel de plasament daca interesul superior al copilului impune aceasta.In toate situatiile in care nu se poate obtine acordul parintilor la acest tip de masura, competenta de instituire a masurii apartine instantei judecatoresti iar in situatia in care parintii sunt de acord cu masura, aceasta va fi stabilita de catre comisia pentru protectia copilului.

Astfel, in practica, ne aflam in situatia in care exercitarea drepturilor si obligatiilor parintesti cu privire la persoana copilului este impartita intre parinte/parinti.

Plasamentul in regim de urgenta

Plasamentul in regim de urgenta este o masura dispusa pentru situatii care reclama interventie rapida; totodata, este o masura cu caracter temporar si - pana la con-

firmarea sa de catre instanta judecatoreasca - provizoriu, iar imprejurarile care o justifica se datoreaza, in cele mai frecvente cazuri, culpei parintilor.

In privinta beneficiarilor acestei masuri, o problema des reclamata de aplicarea practica a acestui articol este reprezentata de situatia copilului gasit de organele de politie savarsind fapte penale si care din diverse motive, nu poate fi incredintat reprezentatului legal.

Apreciem ca si in astfel de situatii se poate dispune plasamentul in regim de urgenta,ca urmare a faptului ca situatia reclama asigurarea unei protectii de urgenta a copilului gasit, pana la clarificarea situatiei acestuia si a reprezentantilor lui legali.

In privinta aspectelor ce trebuie avute in vedere de catre organele abilitate sa deci

da aceasta masura, fiind aplicabile dispozitiile art. 58-60, este necesar sa se tina cont de urmatoarele:

- plasamentul in regim de urgenta se poate dispune numai la o persoana/familie care are domiciliul in Romania si care a fost evaluata de catre directia generala de asistenta sociala si protectie a copilului (DGASPC), la un asistent maternal atestat sau la un serviciu de tip rezidential licentiat in conditiile legii si care corespunde nevoilor de ingrijire ale copilului care urmeaza a fi plasat;

- plasamentul in regim de urgenta al copilului mai mic de doi ani se poate dispune numai la famila extinsa sau substitutiva cu exceptia situatiei in care acesta prezinta handicapuri grave, cu dependenta de ingrijiri in servicii de tip rezidential specializate;

Stabilirea competentei in privinta dispunerii masurii plasamentului in regim de urgenta apartine directorului directiei generale de asistenta sociala si protectie a copilului (DGASPC) din unitatea administrativ teritoriala in care se gaseste efectiv copilul ce necesita luarea acestei forme de protectie.

Trebuie precizat ca in cazul copilului abuzat sau neglijat, competenta directorului de a dispune aceasta masura este limitata numai la situatiile in care persoanele care au in ingrijire copilul nu manifesta opozitie la luarea acesteia, in caz contrar competenta apartine instantei judecatoresti. Interventia instantei in situatia particulara a copiilor abuzati sau neglijati este tratata in contextul explicitarii dispozitiilor care vizeaza protectia copilului impotriva abuzului sau neglijentei

Supravegherea specializata

Institutia supravegherii specializate este noua, aceasta nefiind reglementata in legislatia anterioara si se dispune, potrivit distinctiei care guverneaza generic luarea masurilor de protectie speciala de catre comisia pentru protectia copilului (CPC) in situatia in care exista acordul parintilor sau a unui alt reprezentant legal, sau de catre

instanta judecatoreasca cand nu exista acest acord.

Apreciem ca la reevaluarea imprejurarilor care au determinat stabilirea unei masuri de protectie trebuie avute in vedere cel putin urmatoarele aspecte:

evaluarea posibilitatilor reale de restabilire a unitatii familiei;

realizarea unei anchete sociale care sa prezinte eventualele schimbari petrecute in situatia familiei naturale care ar putea conduce la cresterea capacitatii familiei de a-si indeplini functiile si posibilitatea ca aceasta sa poata raspunde la nevoile copilului;

precizarea serviciilor si indrumarii de care au beneficiat membrii familiei in vederea indeplinirii drepturilor si obligatiilor parintesti;

reanalizarea situatiei familiei extinse in vederea evaluarii posibilitatii ingrijirii copilului in cadrul acesteia;

analizarea resurselor comunitare si identificarea eventualelor servicii existente in plan local care ar putea sprijini familia naturala sau extinsa in cresterea si ingrijirea copilului;

evolutia copilului (sanatate, educatie,mentinerea relatiilor personale, socializare, integrare, dezvoltare);

opinia copilului si parintilor cu privire la masura de protectie stabilita.

Instituirea unei masuri de protectie speciala, nu afecteaza dreptul copilului (consacrat in art. 14 din Legea nr. 272/2004 de a avea si mentine relatii personale si contacte directe cu persoanele fata de care acesta a dezvoltat relatii de atasament (rudele sale, prieteni etc).

Protectia copiilor refugiati si protectia copiilor in caz de conflict armat

Protectia copiilor care solicita statutul de refugiat precum si a celor care au obtinut deja acest statut  este guvernat de Ordonanta Guvernului nr.102/2000 republicata, articolul indica faptul ca in situatia unor astfel de copii se iau si se aplica masurile de protectie prevazute in acest act normativ, care reprezinta cadrul general in materie.

Textul reglementeaza posibilitatea asigurarii unei ingrijiri de baza a copiilor neinsotiti de parinti sau alt reprezentant legal si care solicita statutul de refugiat, prin cazarea acestora intr-un serviciu de tip rezidential care poate apartine directiei generale de asistenta sociala si protectie a copilului (DGASPC) sau unui organism privat.

Organul abilitat sa stabileasca masura de protectie speciala este instanta judecatoreasca. Aceasta, la stabilirea masurii, trebuie sa aiba in vedere nevoile complexe ale acestor copii si sa ia in considerare urmatoarele aspecte:

posibilitatea plasarii copilului intr-un mediu familial;

asigurarea respectarii pe cat posibil, a mediului cultural si lingvistic din care provine copilul;

asigurarea accesului la educatie;

acoperirea nevoilor emotionale ale copilului inclusiv a celor rezultate in urma unor eventuale abuzuri pe care le-a suferit.

Protectia copilului care a savarsit o fapta penala si nu raspunde penal

Pentru copilul care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala si care nu raspunde penal, la propunerea directiei generale de asistenta sociala si protectie a copilului (DGASPC) in a carei unitate administrativ-teritoriala se afla copilul, se va lua una dintre masurile prevazute la art.55 lit. a) si c).

Masura supravegherii specializate consta in mentinerea copilului in familia sa, sub conditia respectarii de catreacesta a unor obligatii, cum ar fi:

a) frecventarea cursurilor scolare;

b) utilizarea unor servicii de ingrijire de zi;

c) urmarea unor tratamente medicale, consiliere sau psihoterapie;

d) interzicerea de a frecventa anumite locuri sau de a avea legaturi cu

anumite persoane.

Stabilirea uneia sau a mai multor obligatii ce urmeaza a fi indeplinite de catre copil pe toata durata masurii supravegherii specializate se face in functie de particularitatile fiecarui caz in parte, cu luarea in considerare a criteriilor de individualizare descrise mai-sus precum si pe baza concluziilor rapoartelor intocmite de catre directia generala de asistenta sociala si protectie a copilului (DGASPC) si respectiv serviciul de reintegrarea si supraveghere (in cazul in care masura se aplica de instanta judecatoreasca, cerinta impusa de art. 130 alin. 2 Legea nr. 272/2004

In cazul in care fapta prevazuta de legea penala, savarsita de copilul care nu raspunde penal, prezinta un grad ridicat de pericol social, comisia pentru protectia copilului sau, dupa caz, instanta judecatoreasca dispune, pe perioada determinata, plasamentul copilului intr-un serviciu de tip rezidential specializat.

Reglementarea vizeaza conditiile in care se poate dispune plasamentul copilului caresavarseste fapte penale si nu raspunde penal intr-un serviciu de tip rezidential specializat.

Serviciile specializate precum si activitatile desfasurate in cadrul acestora in scopul indreptarii si reintegrarii sociale a copiilor care savarsesc fapte prevazute de legea penala si nu raspund penal sunt reglementate in cuprinsul HG nr. 1439/ 2004 Potrivit acestui act normativ, serviciile specializate destinate acestei categorii de copii pot fi organizate ca centre rezidentiale sau centre de zi pentru orientarea, supravegherea

si sprijinirea reintegrarii sociale a copilului, precum si ca servicii de tip familial.

Protectia copilului impotriva exploatarii. Protectia copilului impotriva exploatarii economice

Copilul are dreptul de a fi protejat impotriva exploatarii si nu poate fi constrans la o munca ce comporta un risc potential sau care este susceptibila sa ii compromita educatia ori sa ii dauneze sanatatii sau dezvoltarii sale fizice, mentale,spirituale, morale ori sociale.

Pentru a face o distinctie intre exploatarea copiilor prin munca si formele acceptabile ale muncii copiilor trebuie luate in calcul pe de o parte varsta copiilor si pe de alta parte tipul activitatii desfasurate si durata acesteia. Prin urmare apreciem ca activitatile desfasurate de copii nu trebuie sa le afecteze starea de sanatate, dezvoltarea, participarea la activitatile scolare si extrascolare si realizarea sarcinilor stabilite in procesul instructiv-educativ.

Obligatia care revine unitatilor de invatamant de a sesiza serviciul public de asistenta sociala (SPAS) sau directia generala de asistenta sociala si protectie a copilului (DGASPC), in situatia in care constata ca exista copii care nu participa la procesul de invatamant si sunt implicati in activitati de munca, incalcand dispozitiile legale precizate anterio.

In situatia in care se confirma exploatarea copiilor prin munca, autoritatile vor lua urmatoarele masuri:

- serviciile publice de asistenta sociala (SPAS) si directiile de asistenta sociala si protectie a copilului (DGASPC) vor evalua situatia copilului si familiei si vor lua masurile necesare pentru retragerea copiilor din munca si pentru reabilitarea acestora (prin oferirea unor prestatii sau acordarea unor servicii de zi, servicii de tip familial sau rezidential);

- Inspectoratele {colare Judetene (ISJ), vor dezvolta si vor asigura accesul copiilor

la programe care sa vizeze imbunatatirea accesului si frecventei in invatamant ori

la programe educationale alternative care sa faciliteze reintegrarea scolara

ulterioara.

Protectia copilului impotriva consumului de droguri

Dreptul copilului la protectie impotriva consumului de droguri (stupefiante si substante psihotrope), cadrul general in materie fiind reprezentat de Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri.

In situatia copiilor care au consumat sau consuma droguri, autoritatilor le revine responsabilitatea de a dezvolta servicii care sa raspunda nevoilor copiilor si familiilor si sa conduca la recuperarea si reinsertia scolara si sociala a copiilor (lit. c) a prezentului articol). Pentru cresterea eficientei interventiei, se recomanda, pentru copii, dezvoltarea unor servicii alternative, la institutiile psihiatrice traditionale.

Protectia copilului impotriva abuzului sau neglijentei

Abuzul asupra copilului presupune existenta unor relatii prin care abuzatorul detine controlul sau poate influenta/manipula actiunile copilului si in contextul realizarii acestor relatii pune in pericol, in mod voit si constient, integritatea, dezvoltarea, sanatatea sau viata copilului.

Exista diverse tipuri de abuz: fizic (orice forma de pedeapsa corporala, imobilizarea fizica, reducerea alimentatiei), emotional (rejectarea, intimidarea verbala prin diverse amenintari, abuzul verbal prin adresarea unor injurii sau cuvinte umilitoare, izolarea, interzicerea contactului cu propria familie etc), sexual (act sexual cu copii, im-

plicarea copiilor in productia, raspandirea, distribuirea unor materiale pornografice, expunerea organelor sexuale ale copiilor in scopuri sexuale, prezentarea unor materiale pornografice copiilor, realizarea unor acte sexuale in prezenta copiilor).

Sesizarile cu privire la posibile situatii de abuz sau neglijare vor fi adresate serviciului public de asistenta sociala (SPAS) de la nivelul primariilor sau directiei generale de asistenta sociala si protectie a copilului (DGASPC) de la nivel judetean, respectiv de la nivelul consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, in a caror raza administrativ-teritoriala a fost identificat cazul respectiv.

In situatia in care, in urma verificarilor efectuate se confirma abuzul sau neglijarea copiilor, directia generala de asistenta sociala si protectie a copilului (DGASPC) are obligatia de a asigura prestarea unor servicii specializate pentru copii in cauza.

Acestea pot fi:

- servicii de zi - care au ca obiectiv prevenirea separarii copilului abuzat sau neglijat de familia sa. Din cadrul serviciilor de zi specializate pentru interventia in situatii de abuz/neglijare, amintim Centrul de Consiliere pentru Copilul Abuzat, Neglijat si Exploatat (CCCANE) care are drept misiune sustinerea emotionala,interventia specializata pentru diminuarea traumei si consecintelor acesteia si cresterea capacitatii beneficiarilor de obtinere a schimbarilor si adaptarii la mediul de viata. Beneficiarii acestui serviciu pot fi copiii expusi situatiilor de abuz si/sau neglijare, parintii, rudele, membrii familiei substitutive sau chiar agresorul.

- servicii de tip familial - acestea concretizandu-se prin plasamentul copilului separat temporar sau definitiv de parinti, la rude sau in cadrul unei familii substitutive. In acest sens precizam ca in programul de formare al asistentilor maternali se asigura si instruirea pentru ingrijirea specifica a copilului abuzat sau neglijat, precum si recunoasterea semnelor si comportamentului caracte ristic al victimelor abuzului sau neglijarii.

- servicii de tip rezidential - acestea putand avea componente si profesionisti specializati in lucrul cu copilul abuzat sau neglijat (centre de plasament in regim de urgenta, centre de plasament, apartamente, case de tip familial, centre maternale).

Pentru realizarea verificarilor necesare in solutionarea sesizarilor de abuz sau neglijare, reprezentantilor persoanelor juridice precum si oricaror persoane fizice ce asigura cresterea si ingrijirea copilului le revine obligatia de a colabora cu specialistii

directiei generale de asistenta sociala si protectie a copilului (DGASPC).

In cazul in care verificarile realizate evidentiaza existenta unui pericol iminent in care se afla copilul, directorul directiei generale de asistenta sociala si protectie a copilului (DGASPC) va dispune luarea masurii plasamentului in regim de urgenta. Pentru luarea acestei masuri trebuie indeplinite in mod cumulativ urmatoarele conditii:

nu se intampina opozitia persoanelor fizice sau juridice care ingrijesc ori protejeaza copilul;

cauza pericolului nu poate fi indepartata din preajma copilului.

In termen de 48 de ore de la luarea acestei masuri, directia generala de asistenta sociala si protectie a copilului (DGASPC) va sesiza instanta de judecata care este singura institutie competenta a se pronunta cu privire la oportunitatea mentinerii plasamentului in regim de urgenta, cu privire la necesitatea inlocuirii acestuia si referitor la exercitarea drepturilor parintesti

In cazul in care plasamentul in regim de urgenta se dispune prin ordonanta presedintiala, in termen de 48 de ore de la executarea acesteia, directiei generale de asistenta sociala si protectie a copilului (DGASPC) ii revine de asemenea obligatia de a sesiza instanta judecatoreasca, ce va decide cu privire la mentinerea/inlocuirea acestei masuri cu masura plasamentului, se va pronunta daca apreciaza necesar si cu privire la decaderea totala sau partiala parin tilor sau a unuia dintre acestia din exercitiul drepturilor parintesti, precum si cu privire la persoanele care vor exercita aceste drepturi.

Protectia copilului impotriva altor forme de exploatare

Copilul are dreptul la protectie impotriva oricarei forme de exploatare.

Institutiile si autoritatile publice, potrivit atributiilor lor, adopta reglementari specifice si aplica masuri corespunzatoare pentru prevenirea, intre altele:

a) transferului ilicit si a nereturnarii copilului;

b) incheierii adoptiilor, nationale ori internationale, in alte scopuri decat interesul  superior al copilului;

c) exploatarii sexuale si a violentei sexuale;

d) rapirii si traficarii de copii in orice scop si sub orice forma;

e) implicarii copiilor in conflicte armate;

f) dezvoltarii fortate a talentelor copiilor in dauna dezvoltarii lor armonioase, fizice si mentale;

g) exploatarii copilului de catre mass-media;

h) exploatarii copilului in cadrul unor cercetari ori experimente stiintifice.

Articolul stabileste dreptul copilului la protectie impotriva oricarei forme de exploatare, enuntand totodata si o serie de astfel de forme. Introducerea acestui articol, suplimentar fata de cele deja enuntate in sectiunile anterioare are rolul de a accentua necesitatea protejarii copiilor in raport cu orice posibila forma de exploatare, in orice scop si in orice cadru.

Institutii si servicii cu atributii in protectia copilului. Institutii si servicii la nivel local

Autoritatile administratiei publice locale au obligatia sa garanteze si sa promoveze respectarea drepturilor copiilor din unitatile administrativ-teritoriale, asigurand prevenirea separarii copilului de parintii sai, precum si protectia speciala a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ingrijirea parintilor sai.

In subordinea consiliului judetean si, respectiv, a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti functioneaza comisia pentru protectia copilului,ca organ de specialitate al acestora, fara personalitate juridica, avand urmatoarele atributii principale:

a) stabilirea incadrarii in grad de handicap si orientarea scolara a copilului;

b) pronuntarea, in conditiile prezentei legi, cu privire la propunerile referitoare la

stabilirea unei masuri de protectie speciala a copilului;

c) solutionarea cererilor privind eliberarea atestatului de asistent maternal;

d) alte atributii prevazute de lege.

Spre deosebire de directia generala de asistenta sociala si protectie a copilului (DGASPC) organizata ca institutie publica (ce asigura serviciile de protectie speciala

precum si alte servicii specializate de interes judetean), comisia pentru protectia copilului (CPC) este organul de specialitate al consiliului judetean.

Atributiile principale ale comisiei pentru protectia copilului (alin. (1) lit.a), b) si c) se completeaza cu cele prevazute in art. 2 din HG. nr. 1437/2004privind organizarea si metodologia de functionare a comisiei pentru protectia copilului:

reevalueaza periodic hotararile privind masurile de protectie, precum si incadrarea in grad de handicap si orientarea scolara a copiilor pe baza sesizarii directiei generale de asistenta sociala si protectie a copilului (DGASPC);

revoca sau inlocuieste masura stabilita,in conditiile legii, daca imprejurarile care au determinat stabilirea acesteia s-au modificat;

solutioneaza plangerile adresate de copii, in masura in care solutionarea acestora nu este stabilita de lege in competenta altor institutii;

promoveaza drepturile copilului in toate activitatile pe care le intreprinde;

informeaza parintii cu privire la consecintele plasamentului asupra raporturilor pe care le au cu copiii, inclusiv cu privire la drepturile si obligatiile pe care le au fata de copil pe durata plasamentului;

stabileste, in conditiile legii, cuantumul contributiei lunare a parintilor la intretinerea copilului pentru care s-a decis plasamentul.

Directia generala de asistenta sociala si protectie a copilului (DGASPC) actioneaza in principal in doua mari directii:

1. la nivel judetean:

asigura serviciile de protectie speciala pentru copilul lipsit de ocrotirea parintilor sau care, in propriul interes nu pot fi lasati in grija acestora si care presupun plasamentul copilului (plasament de tip familial si plasament de tip rezidential);

dezvolta servicii specializate de interes judetean pentru protectia copilului abuzat sau neglijat si a copilului care savarseste fapte penale dar nu raspunde penal;

are unele competente pentru protectia copiilor refugiati si protectia copiilor in caz de conflict armat; - are competente precise pentru realizarea dreptului copilului la stabilirea si pastrarea identitatii;

verifica sesizarile in legatura cu cazurile de presupus abuz impotriva copiilor.

2. la nivel local:

coordoneaza metodologic activitatea de prevenire a separarii copiilor de parinti si de comunitate;

asigura asistenta tehnica necesara pentru infiintarea si pregatirea structurilor comunitare consultative.

Serviciile publice de asistenta sociala (SPAS) de la nivel local sunt prevazute de Legea nr. 705/2001 privind sistemul national de asistenta sociala.

Organizarea si functionarea serviciului public de asistenta sociala (SPAS) de la nivel local este reglementata prin HG nr. 90/2003 Serviciul public de asistenta sociala (SPAS) se infiinteaza prin hotarare a consiliului local iar atributiile in domeniul protectiei copilului prevazute de art. 106 din Legea nr. 272/ 2004 se completeaza cu cele in domeniul protectiei persoanelor adulte (art. 3 alin. 2 lit. b) din HG nr. 90/ pentru aprobarea Regulamentului-cadru de organizare si functionare a serviciului public de asistenta sociala (SPAS)).

Pentru prevenirea separarii copilului de parintii sai, precum si pentru realizarea protectiei speciale a copilului separat, temporar sau definitiv, de parintii sai, se organizeaza si functioneaza urmatoarele tipuri de servicii:

a) servicii de zi;

b) servicii de tip familial;

c) servicii de tip rezidential.

Ca urmare a fost elaborata Hotararea nr. 1438/2004 pentru aprobarea regulamentelor cadru de organizare si functionare a serviciilor de prevenire a separarii copilului de familia sa precum si a celor de protectie speciala a copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea parintilor sai.

Hotararea mentionata mai sus cuprinde urmatoarele 3 anexe:

Regulament cadru de organizarea a serviciilor de tip rezidential;

Regulament cadru de organizare si functionare a serviciilor de zi;

Regulament cadru de organizare si functionare a serviciilor de tip familial.

Cele 3 tipuri de servicii pot functiona numai pe baza licentei eliberate de catre Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului (ANPDC). Serviciile de zi sunt acele servicii prin care se asigura mentinerea, refacerea si dezvoltarea capacitatilor copilului si ale parintilor sai, pentru depasirea situatiilor care ar putea determina separarea copilului de familia sa.

Din categoria serviciilor de zi fac parte:

a) centrele de zi;

b) centrele de consiliere si sprijin pentru parinti;

c) centrele de asistenta si sprijin pentru readaptarea copilului cu probleme psihosociale;

d) serviciile de monitorizare, asistenta si sprijin a femeii gravide predispuse sa-si abandoneze copilul.

Beneficiarii serviciilor de zi sunt:

a) copiii si parintii carora li se acorda prestatii si servicii destinate prevenirii separarii lor;

b) copiii care au beneficiat de o masura de protectie speciala si au fost reintegrati in familie;

c) copiii care beneficiaza de o masura de protectie speciala;

d) parintii ai caror copii beneficiaza de o masura de protectie speciala;

e) copiii neinsotiti de parinti sau de alt reprezentant legal, care solicita o forma de protectie in conditiile reglementarilor legale privind statutul si regimul refugiatilor.

Servicii de tip familial se asigura copiilor,ca urmare a instituirii plasamentului/incredintarii in vederea adoptiei, la domiciliul asistentilor maternali, la domiciliul altor persoane/familii ori, dupa caz, la domiciliul familiei/persoanei potential adoptatoare.

Beneficiarii serviciilor de tip familial sunt:

a) copiii fata de care a fost stabilita, in conditiile legii, incredintarea in vederea adoptiei;

b) copiii separati, temporar sau definitiv de parintii lor ca urmare a stabilirii in conditiile legii a masurii plasamentului;

c) copiii pentru care a fost dispus in conditiile legii plasamentul in regim de urgenta;

d) tinerii care au implinit varsta de 18 ani si care beneficiaza in conditiile legii de protectie speciala.

Serviciile de tip rezidential sunt acele servicii prin care se asigura protectia, cresterea si ingrijirea copilului separat, temporar sau definitiv, de parintii sai,ca urmare a stabilirii in conditiile prezentei legi a masurii plasamentului.

Este definit rolul serviciului de tip rezidential ca serviciu de protectie speciala si se enumera serviciile care fac parte din aceasta categorie: centrele de plasament, centrele de primire a copilului in regim de urgenta si centrele maternale.

Beneficiarii serviciilor de tip rezidential sunt:

a) copiii separati, temporar sau definitiv de parintii lor ca urmare a stabilirii in conditiile legii a masurii plasamentului in acest tip de serviciu;

b) copiii pentru care a fost dispus in conditiile legii plasamentul in regim de urgenta;

c) tinerii care au implinit varsta de 18 ani si care beneficiaza in conditiile legii de protectie speciala;

d) cuplurile parinte/reprezentant legal copil, in situatia constatarii riscului de abandon al copilului din motive neimputabile parintelui/reprezentantului legal sau in situatia includerii acestuia intr-un program de restabilire a legaturilor familiale;

e) copiii neinsotiti de parinti sau de alt reprezentant legal, care solicita o forma de protectie in conditiile reglementarilor legale privind statutul si regimul refugiatilor.

Pentru asigurarea prevenirii separarii copilului de parintii lui, consiliile locale ale municipiilor, oraselor, comunelor si sectoarelor municipiului Bucuresti au obligatia sa organizeze, in mod autonom sau prin asociere, servicii de zi, potrivit nevoilor identificate in comunitatea respectiva.

In situatia in care la nivel local nu sunt suficiente resurse pentru organizarea unor

servicii de zi, acestea pot fi organizate si prin asociere.De cele mai multe ori consiliile locale manifesta rezerve in ceea ce priveste infiintarea de servicii de zi (de regula centre de zi) invocand mai ales constrangeri de natura financiara. Pentru numeroase consilii locale, in special din mediul rural, bugetul limitat este o realitate. Cu toate acestea, nevoia serviciilor de zi se resimte tocmai in comunitatile sarace, unde nu exista locuri de munca si nici perspectiva imbunatatirii situatiei. Acesta este motivul pentru care Legea nr. 272/ a prevazut expres sprijnul care trebuie acordat de consiliul judetean prin:

- asigurarea finantarii infiintarii acestor servicii si, ulterior,

- asigurarea finantarii cu pana la 50% a cheltuielilor de functionare a acestora.

De asemenea autoritatile locale inca prefera sa transfere catre judet spre solutionare cazurile sociale in loc sa se implice activ si sa incerce identificarea unor solutii locale.

In unele judete exista deja centre de zi infiintate prin hotarare de consiliu local si care beneficiaza de sprijin financiar din partea consiliului judetean pe baza unei conventii incheiata cu acesta.

Obligatia de a organiza serviciile de protectie speciala care presupun separarea copilului de parinti revine consiliului judetean respectiv consiliului local al sectorului municipiului Bucuresti.

Licentierea si inspectia serviciilor de prevenire a separarii copilului de familia sa, precum si a celor de protectie speciala a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea parintilor sai

Autoritatea statului competenta sa realizeze inspectia cu privire la modul in care autoritatile publice si organismele private acreditate respecta standardele pentru serviciile destinate protectiei copilului este Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului (ANPDC).

Serviciile de prevenire a separarii copilului de familia sa, precum si serviciile de protectie speciala a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea parintilor sai, prevazute de prezenta lege pot fi infiintate numai daca au obtinut licenta de functionare.

Licentierea

Licenta de functionare se elibereaza de catre Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului (ANPDC) pe baza cererii adresata de autoritatile administratiei publice locale/judetene sau organismele private care au infiintat/infiinteaza serviciile respective.

Procedura licentierii are doua etape:

1. acordarea licentei provizorii pentru o perioada de 12 luni;

2. acordarea licentei de functionare pentru o perioada de 36 de luni.

Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului (ANPDC) are urmatoarele obligatii:

- sa solutioneze cererea privind acordarea licentei de functionare in termen de 30 de zile de la data inregistrarii cererii;

- sa efectueze inspectia serviciului licentiat provizoriu si sa intocmeasca raportul de inspectie;

- sa intocmeasca un raport de evaluare;

- sa intocmeasca registrul national al serviciilor care au obtinut licenta provizorie si licenta de functionare.

Acordarea, retragerea, anularea sau suspendarea licentei se fac prin ordin al Secretarului de Stat al Autoritatii Nationale pentru Protectia Drepturilor Copilului (ANPDC).

Ordinul de retragere, anulare sau suspendare a licentei de functionare poate fi atacat in conditiile Legii nr. 554/2005 privind contenciosul administrativ.

Finantarea sistemului de protectie a copilului

Prevenirea separarii copilului de familia sa, precum si protectia speciala a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea parintilor sai se finanteaza din urmatoarele surse:

a) bugetul local al comunelor, oraselor si municipiilor;

b) bugetele locale ale judetelor, respectiv ale sectoarelor municipiului Bucuresti;

c) bugetul de stat;

d) donatii, sponsorizari si alte forme private de contributii banesti, permise de lege

Incepand cu anul 1997, consiliile judetene asigura finantarea protectiei copilului aflat in dificultate (protectia speciala a copilului in conceptia Legii nr. 272/2004

In majoritatea judetelor a fost impusa consiliilor locale o anumita contributie la cheltuielile de intretinere a copilului aflat in plasament. „contributii obligatorii ale consiliilor locale din a caror raza teritoriala provin copilul si cel aflat in dificultate sau persoana majora care beneficiaza de protectie“.

Din bugetele locale ale judetelor, respectiv al municipiului Bucuresti, se aloca fonduri pentru (art. 53, OG nr. 68/2003, modificata):

a) finantarea serviciilor sociale specializate;

b) finantarea in parteneriat cu pana la 50% a serviciilor sociale cu caracter primar furnizate la nivelul consiliilor locale;

c) finantarea integrala sau finantarea in parteneriat a infiintarii, organizarii si functionarii unor institutii de asistenta sociala.

Din bugetele locale ale comunelor, oraselor, municipiilor, respectiv din bugetele locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti,se aloca fonduri pentru (art. 53 OG nr. 68/2003, modificata):

a) finantarea serviciilor sociale cu caracter primar;

b) subventionarea serviciilor sociale realizate de furnizorii acreditati;

c) finantarea sau finantarea in parteneriat a infiintarii, organizarii si functionarii unor institutii de asistenta sociala organizate la nivel de municipii, orase sau comune.

Programele de interes national se aproba prin hotarare a Guvernului iar finantarea acestora se asigura din urmatoarele surse:

a) bugetul de stat;

b) credite ext bursabile, din surse guvernamentale si neguvernamentale;

c) donatii, sponsorizari si alte surse in conditiile legii.

Alocarea fondurilor provenite de la bugetul de stat se face pe baza de conventii incheiate cu consilii judetene/consilii locale/ale sectoarelor municipiului Bucuresti/organisme private.

Masura plasamentului deschide dreptul copilului la alocatia lunara de plasament. Reglementarea acordarii acestei alocatii si in cazul copilului pentru care a fost instituita tutela reprezinta o noutate. Este o punere in practica a principiului nediscriminarii in sensul ca toti copiii lipsiti temporar sau permanent de ocrotirea parintilor si pentru care s-a luat o masura de protectie (alternativa sau, dupa caz, speciala) beneficiaza de aceeasi alocatie lunara indexabila.

De aceasta alocatie beneficiaza toti copiii pentru care a fost instituita tutela in conditiile legii : aceasta inseamna ca alocatia se acorda indiferent daca tutela a fost instituita prin dispozitia primarului sau prin hotararea instantei de judecata.

Din bugetul judetului/sectorului se finateaza urmatoarele:

salarii/indemnizatii pentru asistentii maternali, inclusiv sporuri: 15% pentru incordare psihica foarte ridicata si conditii de munca deosebite in care se desfasoara activitatea; spor de 15% pentru cel putin 2 copii in plasament; spor de 25% pentru fiecare copil cu handicap/dizabilitati, infectat HIV sau bolnav SIDA;

sumele necesare acoperirii cheltuielilor lunare ale copiilor aflati la asistenti maternali, de hrana, echipament, (pentru dotare initiala si inlocuire), cazarmament, jucarii, materiale igienico-sanitare, rechizite scolare, materiale cultural sportive, transport, dupa caz, precum si sumele aferente acoperirii cheltuielilor de locuit);

decontarea cheltuielilor de transport si cazare, in cazul in care deplasarea se face in interesul copilului, in conditiile stabilite pentru personalul din sectorul bugetar;

sumele necesare pentru asigurarea drepturilor copiilor si tinerilor aflati in servicii de tip rezidential (cazarmament, echipament pentru dotare initiala si inlocuire, transport, jucarii, materiale igienico-sanitare, rechizite si materiale cultural-sportive aceste drepturi se acorda si mamelor protejate in centre maternale);

sumele de bani pentru nevoi personale necesare copiilor/tinerilor aflati in centre de plasament/asistent maternal/mame din centre maternale;

plata indemnizatiei care se acorda o singura data, pentru copiii si tinerii aflati in plasament rezidential si la asistentul maternal inclusiv pentru mamele protejate in centre maternale, la iesirea din evidenta acestor servicii.

Reguli speciale de procedura

Cauzele prevazute de prezenta lege privind stabilirea masurilor de protectie speciala sunt de competenta tribunalului de la domiciliul copilului.Aceasta reglementare este o noutate in materie, in prezent tribunalul fiind competent sa hotarasca si in legatura cu masurile de protectie speciala a copilului ;

a) plasamentul;

b) plasamentul in regim de urgenta;

c) supravegherea specializata.

In cadrul tribunalelor functioneaza sectii sau, dupa caz, complete specializate inclusiv pentru cauze cu minori si familie (art. 34 alin. 4 din Legea nr. 304/2004 modificata prin Legea nr. 247/2005) dar se pot infiinta si tribunale specializate.

Instanta competenta sa instituie tutela a fost tribunalul (art. 41, Legea nr. 304/2004). Ca urmare a modificarilor introduse de Legea nr. 247/2005 (art. 41 este abrogat) instanta competenta sa instituie tutela este in prezent judecatoria. Deoarece practica judiciara in materie de instituire a tutelei nu este inca unitara, pentru solutionarea acestor aspecte, a fost formulat un recurs in interesul legii.

Cand domiciliul copilului nu se cunoaste competenta revine tribunalului in a carui

circumscriptie teritoriala a fost gasit copilul. Reglementarea este necesara si decurge din nevoia urgenta de protectie a copilului gasit.

Instanta judecatoreasca se pronunta in cauzele de stabilire a unei masuri de protectie in care parintii, ori numai unul dintre ei, sau alt reprezentant legal refuza sa-si

dea acordul cu privire la masura de protectie, ori atunci cand acest consimtamant nu poate fi obtinut datorita lipsei parintilor (necunoscuti, decedati, disparuti), a decaderii lor din drepturile parintesti sau in cazul in care acestia au interese contrare intereselor copilului.

Instanta se pronunta si in cazul in care, copilul care a implinit 14 ani refuza sa-si dea consimtamantul cu privire la stabilirea unei masuri de protectie speciala. In cazul copiilor romani repatriati din alte state, carora nu le este cunoscut cu exactitate domiciliul ori reprezentantii legali ai acestora refuza primirea lor, competenta alternativa privind dispunerea unei masuri de protectie este a Tribunalului Bucuresti.

De asemenea, in cazul copiilor straini neinsotiti, identificati pe teritoriul Romaniei, masura de protectie a plasamentului se va dispune doar de Tribunalul Bucuresti. Cauzele se solutioneaza in regim de urgenta, cu citarea reprezentantului legal al copilului, a directiei generale de asistenta sociala si protectie a copilului (DGASPC) si cu participarea obligatorie a procurorului.

Termenele de judecata nu pot fi mai mari de 10 zile. Partile sunt legal citate daca citatia le-a fost inmanata cel putin cu o zi inaintea judecarii.

Regimul de urgenta impus decurge din obligatia instantelor judecatoresti de a respecta interesul superior al copilului  nevoia de protectie speciala este urgenta precum si a principiului celeritatii in luarea oricarei decizii cu privire la copil.

Participarea procurorului la solutionarea cauzelor este obligatorie, in considerarea

faptului ca acesta, printre alte atributii, are si rolul de a apara drepturile si interesele

legitime ale minorilor (Legea nr. 304/2004).Obligatia pentru instanta judecatoreasca de a proceda la audierea copilului care a implinit varsta de 10 ani,pentru care urmeaza sa se instituie o masura de protectie speciala.

Dosarul prezentat instantei de judecata trebuie sa contina toate documentele, inclusiv planul de servicii semnat de primar si planul individualizat de protectie, din care sa rezulte necesitatea luarii unei masuri de protectie speciala. In practica, lipsa de exercitiu si de experienta la nivel local,informatiile sumare din planul de servicii sociale (PSS) sau planul individualizat de protectie (PIP), determina intarzieri in solutionarea cauzelor.

Parintii nu se pot opune la executarea hotararii instantei de fond dar au posibilitatea de a face recurs in termen de 10 zile de la data comunicarii hotararii cu privire la stabilirea masurii de protectie speciala. Si copilul care a implinit varsta de 14 ani are dreptul de a ataca in instanta masurile de protectie speciala, beneficiind de asistenta juridica gratuita in conditiile legii Directia generala de asistenta sociala si protectie a copilului (DGASPC) are obligatia de a intocmi si a prezenta instantei de judecata raportul referitor la copil nu numai pentru stabilirea masurilor de protectie speciala ci si in alte cauze. Astfel:

persoana fizica, respectiv sotii care urmeaza sa fie numiti tutori sunt numiti pe baza prezentarii de catre directia generala de asistenta sociala si protectie a copilului (DGASPC) a raportului de evaluare a acestora, care cuprinde si date referitoare la copil - relatiile personale cu copilul, opinia copilului;

in situatia in care constata necesitatea incetarii/modificarii masurii de protectie speciala directia generala de asistenta sociala si protectie a copilului (DGASPC), pe baza raportului de evaluare sesizeaza instanta de judecata;

decaderea din drepturile parintesti.