Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























Paradisurile fiscale si Companiile offshore

Drept




Paradisurile fiscale si Companiile offshore




Capitolul 2.1 Conceptul de paradis fiscal

Un anumit stat este paradis fiscal daca, prin legislatia sa fiscala favorizeaza deschiderea de companii offshore, care sa-si desfasoare activitatea comerciala înafara granitelor respectivei tari.

Denumirea de paradis fiscal, folosita într-un domeniu larg în ultimii ani ai secolului douazeci, tinde din ce în ce mai mult sa fie înlocuita prin aceea de paradis financiar sau, mai bine zis, de centru financiar international. În prezent, când se pune accent în tot mai multe tari pe masuri antiparadis, acesti termeni apar într-adevar mai putin provocatori si mult mai discreti.

Paradisurile se împart în cinci tipuri: se poate alege aici domiciliul fiscal, locul de instalare a bazei de lucru, se poate trai aici, se pot câstiga bani sau se poate obtine cetatenia. Aceste tari se adreseaza fie persoanelor fizice, fie persoanelor juridice, fie ambelor în acelasi timp. Statele considerate ca fiind paradisuri fiscale reprezinta un refugiu pentru toate tipurile de societati cu scopul de a permite beneficiarilor sa reduca si respectiv chiar sa suprime în totalitate taxele la care sunt supusi, în deplina legalitate si de o maniera practic imposibil de controlat de catre serviciile fiscale din tara de origine.

În lume exista aproximativ 70 de pardisuri fiscale. Unele, dupa ce au disparut, asa cum este cazul Libanului, renasc din propria cenusa. Altele, asa cum este cu Elvetia, sunt pe cale de disparitie sau au disparut de curând, cum este Hong Kong-ul. Concomitent, în alte locuri se nasc paradisuri noi. Subiect fierbinte prin excelenta, paradisurile fiscale sunt uneori "la o bataie de pusca" si binecunoscute de turisti: Andorra, "seducând" odata în plus, Austria este vestita pentru secretul sau bancar, fara a uita Monaco-ul sau Gibraltarul.

Altele, sunt totodata adevarate paradisuri de vacanta : Arhipeleagul Caraibelor numara un numar mare de state cu o fiscalitate privilegiata, insulele Caďmans poseda o banca pentru fiecare 60 de locuitori, iar insulele Cook îi fac sa viseze pe bancheri.

Structurile juridice si financiare indispensabile, uneori complexe, tineau pâna de curând întreprinzatorii mici si mijlocii departe de utilizarea paradisurilor fiscale. Dar constrângerile din ce în ce mai grele ale fiscalitatii excesive din anumite state, îi împing chiar si pe cei cu resurse limitate sa foloseasca paradisurile fiscale pentru a-si proteja veniturile. 20420x2318u

Paradisurile fiscale pot fi clasificate în trei categorii, în functie de sistemul de impunere al acestora.

Ţari în care veniturile realizate în strainatate sunt scutite total de impozitul pe profit, platindu-se o taxa anuala fixa - Insulele Virgine, Belize etc.

În alte tari baza de impozitare nu este profitul realizat, ci valoarea capitalului social. De exemplu, compania offshore de tip "Stiftung" înregistrata în Lichtenstein datoreaza un impozit egal cu 0,1% din valoarea capitalului social, dar nu mai putin de 1000 de franci elvetieni.

Impozitarea în sistem liniar - indiferent de valoarea profitului realizat se impune un procent fix. Cel mai cunoscut paradis fiscal care utilizeaza acest sistem este Cipru, unde firmele offshore platesc un impozit de 4,25% din profitul realizat.

În concluzie, paradisurile fiscale pot fi utilizate pentru a realiza profituri mari, pentru protectia bunurilor, si pentru a scapa de taxele prea numeroase.

Capitolul 2.2 Companiile offshore

Tendinta de a cauta cai si mijloace de diminuare a impozitelor s-a manifestat probabil înca din momentul inventarii lor. Exista numeroase metode prin care se poate realiza micsorarea impozitului datorat, însa de departe metoda cea mai eficienta si cu gradul cel mai ridicat de legalitate de "lupta" cu fiscalitatea este Compania Offshore.

Compania offshore nu desfasoara activitate comerciala în tara în care a fost înmatriculata, deci ea nu realizeaza venituri din tara de rezidenta, ci numai din alte tari.

Conceptele de paradis fiscal si de companie offshore sunt strâns legate; astfel, tara paradis fiscal ofera conditii de impozitare foarte favorabile companiilor offshore, în sensul ca acestea din urma nu realizeaza venituri pe teritoriul sau. În concluzie, o asemenea companie este scutita de impozit nu pentru ca este offshore, ci pentru ca este offshore într-un paradis fiscal.

De cele mai multe ori, aceste paradisuri financiare au tratate de evitare a dublei impuneri semnate cu majoritatea statelor lumii, de aici si avantajul lor principal; în absenta acestor tratate, conditiile de evitare a fiscalitatii din statul origine al veniturilor companiei offshore nu mai sunt optime.

La prima vedere utilizarea acestor companii poate parea foarte complicata. În realitate însa, o companie offshore are o structura mult mai simpla decât multe companii onshore.

Avantajele care decurg din statutul de offshore al unei companii dintr-un paradis fiscal se pot clasifica în doua categorii:

Avantaje conexe

Avantaje fiscale

Avantajele conexe constau în faptul ca beneficiarul poate dispune liber, fara nici o îngradire, de rezervele sale valutare, evitând astfel pierderile datorita diferentei de curs. De asemenea, în multe paradisuri fiscale nu este obligatorie tinerea unei contabilitati, si în plus, de multe ori o companie straina este mai bine vazuta decât una româneasca - un investitor strain se bucura deseori de o încredere mai mare decât oamenii de afaceri din tara.

Avantajele fiscale au ca principal izvor faptul ca profitul acumulat de aceste companii se impoziteaza de obicei în statul de rezidenta, iar acestea fie nu aplica nici un impozit, fie aplica unul foarte mic comparativ cu cele din statele în care sunt generate veniturile, realizându-se astfel o minimizare a partii din profit platita statului în care companiile îsi desfasoara activitatea comerciala.

O mai atenta analiza a acestor avantaje din punctul de vedere al beneficiarului conduce la concluzii surprinzatoare.

De exemplu, o persoana fizica poate încerca, pe de o parte, sa profite de politicile guvernamentale având ca obiectiv dezvoltarea anumitor activitati. Aceasta va cauta, pe de alta parte, tarile unde impozitarea este scazuta, respectiv nula, sau unde s-au stabilit acorduri cu tarile cu impozitare puternica care ofera posibilitatea unor reduceri pentru impozitele platite în prima tara.

Însa din punctul de vedere al beneficiarului persoana juridica, avantajele sunt multiple:

v        În anumite tari beneficiile sunt impozitate în anul imediat urmator realizarii lor, impozitul fiind calculat pe ansamblul beneficiilor nationale si straine. Aceasta permite întreprinderilor care au filiale în strainatate sa întârzie impozitarea, care este asadar subordonata repatrierii beneficiilor;

v        Paradisurile fiscale sunt adesea folosite pentru a efectua tranzactii de brevete, marci si procedee de fabricatie, care constituie active necorporale;

v        Folosirea unui paradis fiscal faciliteaza elaborarea si punerea în circulatie a documentelor comerciale justificând respectarea reglementarilor comerciale;

v        Investitiile realizate sub acoperirea unui paradis fiscal nu mai antreneaza impozite pe plusvalori în cazul cedarii lor;

v        Conturile în monede convertibile si secretul bancar pot usura obligatiile gestionarilor în perioada de fluctuatie a monedelor si a impozitelor pe dobânzi;

v        Înfiintarea unei filiale într-un paradis fiscal permite o mai mare suplete si o discretie marita în gestiune;

v        O filiala în cadrul unui paradis fiscal poate fi utilizata de o companie ca punct de cumparare pentru propriile sale marfuri. Acestea din urma sunt revândute uzinelor din strainatate profitându-se de reducerile de impozite rezultate, fara a pierde beneficiul vânzarii;

v        Cumpararea de material la pretul pietei locale printr-o filiala implantata într-un paradis fiscal permite realizarea de beneficii neimpozabile;

v        Companiile de asigurari captive sunt utilizate de firme multinationale incitate sa devina astfel propriul lor asigurator, datorita costurilor substantiale ale asigurarilor (în plus, rezervele de asigurari nu sunt deductibile din beneficiile impozabile), precum si datorita caracterului neasigurabil al unora dintre activitatilor lor. Compania de asigurari captiva poate deveni totodata un mijloc de finantare al investitiilor firmei-mama;

v        Bancile captive sunt organisme create pentru necesitatile proprii ale unui grup de indivizi. Acestea au statut de banca non-rezidenta si pot efectua operatiuni de orice natura, cu exceptia celor ce implica rezidenti din tarile în care acestea sunt instalate.

Fiscalitatea ridicata din România împinge companiile autohtone la diferite tertipuri prin care sa-si fereasca profiturile de impozitarea din tara. Solutia cea mai la îndemâna si cu un grad ridicat de legalitate este înfiintarea unei companii offshore într-unul din paradisurile fiscale din lume. Ideea este destul de simpla, profiturile obtinute de firmele din România sunt transferate în conturile companiilor offshore, fiind impozitate cu o suma modica sau chiar deloc. În cele mai multe cazuri, transferurile de fonduri se fac în baza unor contracte-fantoma de prestari servicii, fiind aproape imposibil pentru organele de control sa dovedeasca faptul ca respectivele servicii nu au fost prestate în realitate. Profitul obtinut de companiile offshore se impoziteaza în statul de rezidenta, unde fie nu se aplica nici o forma de impozit pe profit, fie acesta este foarte mic.

Practica înfiintarii companiilor offshore a depasit orice imaginatie. Analistii sustin ca circa 70% din masa monetara mondiala este rulata din umbra paradisurilor fiscale. O firma offshore se poate livra la cheie si în 48 de ore. Când se doreste înfiintarea unei astfel de companii trebuie avut în vedere scopul urmarit, existenta unui tratat de evitare a dublei impuneri si compatibilitatea dintre legislatia paradisului fiscal cu nivelul veniturilor si a profitului viitoarei companii pentru a se alege varianta optima de impozitare - taxa fixa anuala care nu depinde de nivelul veniturilor si a profitului sau procentajul cel mai mic aplicat veniturilor sau profitului.

Pentru constituirea unei banci sau a unei societati de asigurari offshore, tarifele ajung si la câteva zeci de mii de dolari. În aceasta suma este inclus si onorariul firmei de consultanta, care se ocupa de toate formalitatile necesare.

Înregistrarea unei companii offshore dureaza, în medie, între patru si sase saptamâni, dar, în caz de urgenta, platind un pret substantial, societatile de consultanta pot livra astfel de firme în 48 de ore. Acestea au fost înfiintate cu ceva timp în urma si nu au savârsit nici un act comercial, singurul lor inconvenient fiind faptul ca au deja o denumire ce nu poate fi schimbata de cumparator.

Capitolul 2.3 Consideratii generale privind organizarea unei companii offshore

v        Costurile pe care le implica functionarea unei firme offshore

Desi compania offshore în unele cazuri este scutita de impozitul pe profit, totusi functionarea unei asemenea companii implica urmatoarele costuri generale anuale[1]:

Taxa anuala;

Cheltuielile pentru mentinerea unui birou registrat si al unui reprezentat registrat[2], al carui rol este acela de a tine legatura cu autoritatile, cu compania, precum si sa se îngrijeasca de plata taxei anuale;



Onorariile functionarilor nominalizati;

Cheltuieli cu serviciile postale

Cheltuieli cu serviciile bancare;

Cheltuieli pentru Biroul de prestigiu;

Taxa pentru emiterea diferitelor certificate.

Este de retinut ca aceste cheltuieli sunt modice, statele paradis fiscal aplicând o politica "mai putin de la mai multi" care se doveste mai eficienta decât cea a statelor cu fiscalitate excesiva - "mai mult de la mai putini".

v        Directorii, proprietarii companiilor offshore

În majoritatea paradisurilor fiscale nu exista nici o îngradire legala cu privire la proprietarii sau directorii companiilor offshore. În alte jurisdictii exista anumite conditii care trebuie îndeplinite de proprietari sau manageri, si anume trebuie declarat numarul lor. Uneori se stabileste prin lege numarul minim al actionarilor si/sau al directorilor. În Panama, de exemplu, companiile trebuie sa aiba cel putin trei directori.

Nationalitatea directorilor - prin aceasta cerinta legala se asigura locuri de munca cetatenilor statului în care firma este înmatriculata. În Lichtenstein, de exemplu, cel putin unul din directori trebuie sa fie cetatean al acestui stat.

v        Publicarea datelor directorilor sau ale proprietarilor

Din acest punct de vedere companiile offshore pot fi clasificate în trei categorii:

Anonimitate totala - Identitatea proprietarilor directorilor nu poate fi descoperita din registrele publice, neexistând obligativitatea declararii lor (de exemplu: Bahamas, Belize, Insulele Virgine);

Publicitate partiala - În Panama, de exemplu, în Registrul Comertului se înregistreaza numai datele de identitate a directorilor , dar nu si ale proprietarilor.

Publicitatea totala - Atât directorii, cât si proprietarii sunt trecuti în registre publice. De exemplu: Cipru.

v        Directori proprietari nominalizati

La utilizarea directorilor/proprietarilor nominalizati se recurge atunci când adevaratii proprietari si/sau directori nu doresc ca numele lor sa apara în actele constitutive ale firmei. În aceste situatii, una sau mai multe persoane accepta - contra cost - sa fie trecute în actele constitutive. De obicei, functionarii nominalizati apar numai în aceste acte.

Dupa constituire, directorii nominalizati dau o împuternicire generala - "General Power of Attorney" - unui tert, prin care practic transmit acestuia toate drepturile: deschiderea de cont, semnarea contractelor etc. Acest tert poate fi bineînteles adevaratul proprietar al firmei.

În cazul în care beneficiarul firmei (adevaratul proprietar) nu doreste sa-si dezvaluie identitatea, atunci directorii nominalizati vor semna contractele, ordinele de plata etc., bineînteles contra cost.

Practica juridica a elaborat o serie de mijloace prin care se realizeaza o protectie deplina împotriva eventualelor fraude ale functionarilor nominalizati:

Împuternicirea - "Deed of Trust". Este un contract încheiat între adevaratul beneficiar al companiei si directorul nominalizat, prin care se stabileste ca functionarul nominalizat nu are nici un drept asupra companiei, ci executa ordinele beneficiarului. Asemenea contracte sunt permise de legislatia anglo-saxona;

Declaratia de renuntare la functia de director - "Letter of Resignation". Aceasta declaratie se remite beneficiarului, semnata, dar fara data. Astfel, beneficiarul poate demite retroactiv directorul. Daca directorul nominalizat a abuzat de functia lui, prin demiterea sa retroactiva toate actele încheiate de acesta pot fi anulate;

Formularul pentru transmiterea dreptului de proprietate asupra actiunilor - "Stock Transfer Form". Aceste formulare sunt semnate de proprietarul nominalizat si transmise beneficiarului, care îl poate exclude oricând pe cel nominalizat;

Controlul asupra conturilor. Functionarii nominalizati nu au drept de semnatura. Acestia nu cunosc nici unde are societatea contul deschis. Dreptul de semnatura este rezervat beneficiarului adevarat al companiei.

v        Obligativitatea tinerii contabilitatii si regimul capitalului social

Din punctul de vedere al obligativitatii tinerii contabilitatii, firmele offshore pot fi clasificate în doua categorii:

Companii care nu sunt obligate prin legislatia respectivului paradis fiscal sa tina contabilitate, fiind în schimb obligate sa plateasca o taxa fixa anuala (Bahamas, Belize etc).

În alte paradisuri fiscale companiile offshore sunt obligate la tinerea contabilitatii. De exemplu Irlanda, Cipru, Uruguay etc. De multe ori trebuie angajat un expert contabil rezident în tara în care compania a fost înmatriculata. Îndeplinirea acestor obligatii legale implica costuri suplimentare (trimiterea facturilor, a chitantelor si a extraselor de cont etc.).

Este foarte important de precizat faptul ca în paradisurile fiscale se aplica fie sistemul juridic anglo-saxon fie cel continental. Sistemul juridic anglo-saxon este caracterizat de o flexibilitate ridicata, mai ales în Caraibe. De exemplu, în Bahamas, capitalul social standard subscris este de 5000 USD, dar uimitor este faptul ca nu este obligatoriu sa fie varsat în totalitate, uneori chiar nu este varsat deloc. Deci aceste firme pot fi constituite formal, fara sa aiba un cent capital social varsat. În sistemul juridic continental, marimea capitalului social si modul de punere la dispozitia firmei este riguros reglementata. În Lichtenstein, de exemplu, actiunile firmei trebuie subscrise si achitate.

Capitolul III - Studii de caz privind folosirea metodelor de evaziune fiscala legala prin intermediul paradisurilor fiscale

Capitolul 3.1 Trucuri de evitare a impozitului pe venit cu ajutorul companiilor offshore

v        Luând ca exemplu un salariat contribuabil, cu functia de director de banca, fara persoane în întretinere, venitul sau anual fiind de 60.000 RON (12 luni x 5.000 RON).
Potrivit Codului fiscal si a modificarilor ulterioare[3], venitul net din salariu se determina prin scaderea din venitul brut a contributiilor retinute:

Contributia la Asigurarile Sociale - CAS 9,5%;

protectia sociala a somerilor 1%;

asigurarile sociale de sanatate 6,5%;

În ceea ce urmeaza este prezentata modalitatea de aflare a venitului net (s-au luat în considerare veniturile anuale, pentru a se asigura comparabilitatea rezultatelor):
Total venituri brute: 600.000.000 lei;

- Contributii:

CAS 9,5%: 5.244 RON;

Contributie somaj 1%: 600 RON;

Contributia la Fondul de sanatate 6,5%: 3.900 RON.

Rezulta un total contributii de RON, si ca urmare venit net în suma de   50.256 RON. Contribuabilul nu are persoane în întretinere, iar salariul sau lunar depaseste 3.000 RON, deci nu are dreptul la deducerea personala. Astfel, baza de impozitare, care se determina ca diferenta dintre venitul net si deducerea personala, este egala cu venitul net, adica 50.256 RON. Impozitul sau pe salariu se determina aplicând cota unica de 16% bazei de impozitare, astfel, contribuabilul platind un impozit de 8.041 RON.

În tabelul urmator se poate observa situatia salariului net de care poate beneficia contribuabilul:

Tabelul 1 - Calculul salariului net si a sumelor retinute de statul român

 


Daca însa contribuabilul înfiinteaza o companie offshore în Seychelles, poate asigura prin intermediul acestei entitati juridice managementul bancii pe baza unui contract între compania offshore si banca româneasca.

Banca plateste cei 60.000 RON companiei din paradisul fiscal ca obligatie contractuala catre aceasta, si nu direct contribuabilului, acesta din urma dispunând de o mai mare parte din acesti bani în comparatie cu situatia initiala.

Costurile de constituire în Seychelles sunt în total de 790 de USD[4], iar taxele anuale nu depasesc 780 de USD, ceea ce conduce la un total pe primul an de functionare a companiei offshore de 1.570 de USD, în urmatorii ani urmând a se plati doar taxele anuale. Aceste costuri, desi mari la prima vedere, se recupereaza înca din primul an, prin sumele "salvate" de la impozitare în România, dupa cum se poate observa din Tabelul 2.

Tabelul 2 - Folosirea companiei offshore ca furnizor de servicii pentru Text Box: agentul economic român în anul de înfiintare:

Text Box: Apelarea în acest caz la compania offshore din Seychelles duce la obtinerea unui venit net mai mare cu nu mai putin de 13.467 RON în primul an de functionare a companiei offshore , avantajul fiind evident.

Pentru urmatorii ani se realizeaza o si mai mare diferenta favorabila contribuabilului, disparând cheltuielile de constituire:

Text Box: Tabelul 3 - Folosirea companiei offshore ca furnizor de servicii pentru

agentul economic român în anii ulteriori:

Se observa o injumatatire în acest caz a cheltuielilor prilejuite de apelarea la compania offshore, rezultând o diferenta favorabila considerabila: 15.640 RON.

Text Box:

v        Contribuabilul este scriitor, inventator sau ziarist - proprietar al unor drepturi de autor.

Sa presupunem ca acesta realizeaza venituri din drepturi de autor rezultate din vânzarea unei carti. El vinde (cedeaza) acest drept unei edituri (Alfa) pentru care - datorita faptului ca lucrarea este un best seller - primeste anual suma de un 100.000 RON.

Calculul impozitului pe venit conform Legii 571/2003 cu modificarile ulterioare[5] - aplicat asupra veniturilor din drepturi de autor:

Autorul are, asadar, un venit brut de 100.000 RON.
Pentru a calcula venitul net, se aplica o cota de cheltuieli deductibile de 40%[6] (prevazut de actul normativ ca si cheltuieli cu întretinerea dreptului de autor) din venitul brut, precum si contributiile obligatorii catre asigurarile sociale (CAS 9,5% si fondul de sanatate 6,5%), rezultând asadar, un venit baza de calcul de
44.000 RON



Registrele contabile ale contribuabilului prezinta urmatoarea situatie:

Total venit brut - 100.000 RON

Impozit retinut la sursa si achitat de platitorii de venituri: 10%[7] = 10.000 RON

Calcul venit net

cota cheltuieli 40% din venitul brut = 40.000 RON

CAS 9,5% din venitul brut RON

Fondul de sanatate 6,5% din venitul brut = RON

venit net 44.000 RON

Calcul impozit pe venit

x 16% = 7.040 RON

dar deja i-au fost retinuti 10.000 RON, diferenta de RON încasata în avans de stat. în plus, urmând a fi dedusa din alte impozite datorate de contribuabil.

Calculul sumei cuvenite contribuabilului, neta de impozit

86.960 RON[8].

Se poate observa ca autorul a virat la bugetul statului si la cel al asigurarilor sociale o suma considerabila 26.000 RON, din care va mai recupera RON, ulterior prin compensari de impozite, fapt care ar fi putut fi evitat prin urmatoarea tactica:

Autorul îsi putea înmatricula o companie offshore într-un paradis fiscal cu care România are încheiat un tratat de evitare a dublei impuneri.

Contribuabilul este fondator, proprietar si director al acestei companii, care, potrivit legislatiei din jurisdictia unde este înregistrata (un paradis fiscal) este scutita de orice fel de impozit sau va fi supusa unui impozit foarte mic.

Autorul poate transmite dreptul de proprietate asupra manuscrisului companiei offshore în mai multe moduri. Unul dintre ele este aportarea în natura a manuscrisului la capitalul social al acesteia, sau vânzarea lui catre companie pentru o suma modesta, situata de obicei sub baremul minim de impozitare. Compania, la rândul ei, îi va vinde dreptul de publicare editurii românesti care va plati tot un miliard lei, dar nu autorului, ci firmei acestuia.

Scriptic, oficial, autorul va avea un venit minim pe economie sau chiar un venit de zero lei, din care, asa cum este normal, nu va plati nici un impozit.

Practic însa, el dispune de 100.000 RON - mai putin taxele de înfiintare cele anuale pentru mentinerea activitatii companiei offshore - neimpozabili de catre statul român, prin contul propriei sale companii offshore, bani de care poate dispune fara restrictii.

Drepturile de proprietate intelectuala sunt cele mai eficiente portite pentru acest gen de evaziune fiscala legala, deoarece principiul teritorialitatii poate fi ocolit sau chiar ignorat în cazul vinderii dreptului catre compania offshore, asupra careia statul român nu are drept de impunere.

v        Contribuabilul presteaza o activitate independenta (avocat, medic, bijutier în cazul de fata).

Venitul sau net din activitatea desfasurata se determina în sistem real pe baza datelor din contabilitatea în partida simpla tinuta de acest întreprinzator. Asadar, venitul sau rezultat din fabricarea bijuteriilor într-un an sunt de 60.000 RON.

Contribuabilul a avut însa cheltuieli legate de activitatea sa (materiale, curent etc.) de 12.000 RON. Rezulta un venit net impozabil de 48.000 RON.

Situatia contabila a contribuabilului arata astfel:

Total venit brut - 60.000 RON

CAS 9,5%: 5700 RON

Fond sanatate 6,5%: 3900 RON

Venit impozabil RON

Cheltuieli materiale: 12.000 RON

Baza de impozitare 38.400 RON

Impozit = x 16% = 6.144 RON

Venit net: 44.256 RON

Contribuabilul are doua posibilitati: poate participa la o serie de cursuri de perfectionare în strainatate, organizate de propria sa companie offshore sau poate achizitiona de la aceasta modele de bijuterii cu exact suma care îi permite sa nu aiba profit în România.

Sa presupunem ca alege varianta a doua, cumparand cu 38.400 RON de la compania sa offshore o serie de design-uri pentru bijuteriile sale. Având în vedere ca aceste cheltuieli sunt în legatura cu activitatea contribuabilului este deductibila si se scade din venitul impozabil, conducând la o baza de impozitare nula.

Cei 38.400 RON ramân în contul firmei offshore, sunt neimpozabili în România si putin sau deloc în paradisul fiscal respectiv, si pot fi utilizati de contribuabil în interesul sau personal.

Neavând nici profit nici pierdere din activitatea sa, contribuabilul nu plateste impozit, ci numai contributiile la asigurarile sociale. În acest fel, întreprinzatorul a reusit sa sustraga de la impozitare o suma considerabila pe care o va putea reinvesti în propria afacere sau în îmbunatatirea stilului sau de viata.

Capitolul 3.2 Metode de sustragere a profitului de la impozitare

v        Exportul si importul utilizând ca intermediari companii cu resedinta în paradisuri fiscale este metoda cea mai des întâlnita de evaziune fiscala legala internationala.

De exemplu, fie cazul unei companii din România care exporta în Germania 20.000 de produse, al caror cost este de 100 RON fiecare, pretul de livrare fiind de  200 RON.

Daca exportul s-ar face direct catre firma germana, la profitul brut obtinut în România din aceasta tranzactie, de 2.000.000 RON, impozitul pe profit este de 320.000 RON (se aplica cota unica de impozit pe profit de 16%).

Text Box: Tabelul 1 - Stabilirea profitului net al beneficiarului, în cazul neapelarii la compania offshore

În cazul în care în afacere intervine o companie offshore, impozitul pe profit ar fi diminuat.

Produsele trebuie vândute mai întâi companiei offshore, ar carei proprietar este chiar exportatorul, cu 100,01 RON, dupa care sunt revândute catre firma germana cu 200 RON. În acest caz, impozitul pe profit platit în România este de doar 500 RON, restul sumei fiind supusa impozitarii în paradisul  fiscal respectiv.

Text Box: Tabelul 2 - Stabilirea profitului net al beneficiarului, în cazul apelarii la compania offshore

În exemplu s-a presupus ca beneficiarul are deja o companie offshore înfiintata în Antigua (a platit deja taxa de înregistrare de 350 USD), care este scutita de plata impozitului pe profit si plateste pentru aceasta scutire o redeventa anuala de 350 USD si un cost mediu al gestiunii delegate de 350 USD - se considera un curs USD de RON.

Tabelul 3 - Evidentierea beneficiilor fiscale rezultate din folosirea companiei offshore ca intermediar

Text Box: Indicator Fara offshore Cu offshore
 Valoare (RON) Valoare (RON)
Profit brut România 2.000.000 2.000
Impozit pe profit România 320.000 320
Profit net România 1.680.000 1.680
Profit offshore 0 1.996.075
Profit Beneficiar 1.680.000 1.997.755
Avantajul companiei offshore 0 317.755

Text Box:

v        În ceea ce priveste microîntreprinderile, apelarea la paradisurile fiscale pentru a micsora impozitul datorat statului român nu este în nici un fel o alternativa viabila, ceea ce se poate observa si din cele ce urmeaza.

Este necesara precizarea ca acest statut de microîntreprindere este facultativ, proprietarii sai pot opta pentru cele doua posibilitati - impozitul pe profit sau cel pe venit.

Pentru a fi considerata microîntreprindere, o persoana juridica româna trebuie ca, la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent, sa îndeplineasca cumulativ urmatoarele conditii[9]:

sa aiba înscrisa în obiectul de activitate productia de bunuri materiale, prestarea de servicii si/sau comertul;

sa aiba de la 1 pâna la 9 salariati inclusiv;



sa fi realizat venituri care nu au depasit echivalentul în lei a 100.000 euro;

capitalul social al persoanei juridice este detinut de persoane, altele decât statul, autoritatile locale si institutiile publice.

Reglementarile cu privire la microîntreprinderi sunt foarte stricte, în sensul ca daca persoana juridica nu mai poate îndeplini una din conditiile de mai sus la un moment dat, ea nu mai poate aplica regimul fiscal pentru microîntreprinderi începând din acel moment, si nici în viitor în cazul în care revine între coordonatele date de lege. Pe de alta parte, cota de impozitare foarte redusa (3%[10] din total venituri) încurajeaza societatile mici sa-si mentina operatiunile între aceste limite, sacrificând în schimb posibilitatile de extindere sau de dezvoltare.

Baza impozabila a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor o constituie veniturile din orice sursa, din care se scad:

veniturile din variatia stocurilor;

veniturile din productia de imobilizari corporale si necorporale;

veniturile din exploatare, reprezentând cota-parte a subventiilor guvernamentale si a altor resurse pentru finantarea investitiilor;

veniturile din provizioane;

veniturile rezultate din anularea datoriilor si a majorarilor datorate bugetului statului, care nu au fost cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil, conform reglementarilor legale;

veniturile realizate din despagubiri, de la societatile de asigurare, pentru pagubele produse la activele corporale proprii.

Prin aceste venituri "deductibile" se realizeaza o diminuare a veniturilor totale, eliminându-le pe cele fara suport în activitatea economica societatii respective

Faptul ca aceste societati nu platesc impozit pe profit, ci pe venit, este un avantaj mic daca este comparat cu dezvantajele evidente. Avantajul consta în faptul ca impozitul maxim ce poate fi platit este de 3.000 de euro si în pierderea relevantei marimii cheltuielilor pentru determinarea impozitului, ceea ce poate constitui un stimulent pentru micii investitori. Dezavantajele majore sunt regulile stricte de încadrare, care pun o piedica serioasa în calea dezvoltarii ulterioare a societatii comerciale, si cea mai importanta - imposibilitatea folosirea sistemului cheltuielilor deductibile pentru a diminua profitul impozabil, si odata cu acesta, a impozitului.

Tocmai acest dezavantaj este impedimentul pentru folosirea paradisurilor fiscale pentru diminuarea materiei impozabile. Cum cheltuielile nu mai pot influenta profitul impozabil, artificiile de intermediere a exportului printr-o companie offshore detinuta tot de proprietarul microîntreprinderii nu mai pot fi aplicate. Astfel, impozitul depinde numai de nivelul veniturilor si astfel sunt încurajate minimizarea cheltuielilor si maximizarea veniturilor obtinute în limita sumei de 100.000 de euro.

Dar chiar daca nu se poate apela la paradisuri fiscale, simplul fapt ca venitul net de impozit are întotdeauna o pondere de 97% din total venituri, coroborat cu o minimizare a cheltuielilor poate deschide drumul catre profituri substantiale.

Foarte important este ca întoarcerea la aplicarea impozitului pe profit este relativ usoara. Este de ajuns neîndeplinirea uneia din cele patru conditii ce trebuiau îndeplinite cumulativ si societatea comerciala poate folosi tot arsenalul de artificii fiscale aflate la dispozitia celor ce platesc impozit pe profit.

v        Serviciile oferite de firmele offshore sunt greu de cuantificat. Presupunând ca o firma româneasca importa 20 de autoturisme, în urma acestui import obtinând un profit brut de 10.000 RON, impozitul pe profit pe care al trebui sa-l plateasca statului român ar fi de 1600 RON. În acest caz, pentru evitarea impozitului pe profit se poate încheia un contract cu o firma offshore - cu acelasi proprietar ca si firma importatoare - care sa asigure paza convoiului de masini pâna la granita cu România. Suma stipulata în contract poate ajunge si la 10.000 RON, suma deductibila în totalitate, situatie în care impozitul pe profit rezultat în urma acestei tranzactii pentru compania româneasca este nul. Profitul firmei românesti se minimizeaza. În multe cazuri, investitorii din paradisurile fiscale sunt, de fapt, actionari români care îsi scutesc profiturile prin alte firme care nu au sediul în România - companiile offshore. Respectivele firme figureaza în evidente ca agenti economici straini, iar investitorilor români li se pierde urma.

v        Prin contractele de furnizare de servicii (unde nu apare riscul, ca în cazul bunurilor, astfel încât valoarea sa poata fi evaluata de organele de control) se pot transfera sume importante afara din tara, unde impozitul pe profit este de 16%, în paradisurile fiscale, unde impozitul este în cel mai rau caz egal cu 10% sau sume fixe destul de mici. Cum cele doua firme au un actionar comun, o socoteala simpla arata ca el va recupera valoarea impozitului neplatit statului român, mai putin cel platit paradisului fiscal, realizând un pondere a profitului net în total venituri de cel putin 90%, doar trecând banii dintr-un buzunar în altul.

În prezent se înregistreaza foarte multe cazuri în care investitorii straini achizitioneaza produsele de la firmele pe care le-au înfiintat în România la preturi extrem de mici sau chiar sub costurile de productie, dupa care le revând la pretul pietei. Astfel, firmele din România înregistreaza profituri minuscule sau chiar pierderi, în timp ce companiile de afara realizeaza profituri substantiale.

În situatia actuala, acest fenomen este aproape imposibil de contracarat. În primul rând pentru ca, nefiind înregistrate în România, firmele offshore nu pot fi controlate de nici o autoritate locala. Din acest motiv, Banca Nationala a României, al carei accept este necesar pentru efectuarea transferurilor de valuta din România catre alte tari, nu poate avea nici o situatie referitoare la firmele offshore ai caror actionari sunt persoane fizice sau juridice române.

v        O situatie îngrijoratoare a fost semnalata de catre presa la începutul anului 2004[11], si anume faptul ca fondurile obtinute din actiuni de spalare a banilor prin circuite financiar-bancare, deseori orientate catre firmele offshore, se întorc în România în principal ca împrumuturi externe private acordate de companii înregistrate în zone considerate paradisuri fiscale.

Aceste împrumuturi externe sunt acordate societatilor comerciale care au mai lucrat cu bani murdari care, la rândul lor, investesc în domenii economice profitabile, banii intrând astfel în operatiuni licite.

"Importul cu plata în avans" pare a fi noua modalitate de a scoate valuta din tara. Fondurile sunt transferate din conturile unor societati comerciale înregistrate în România, care au asociati cetateni români, cu titlul de contravaloare pe operatiuni "import în avans", fara sa fi efectuat operatiuni de comert exterior, iar valuta ramâne nerepatriata.

O alta modalitate o reprezinta transferarea unor sume în exterior în conturile unor firme offshore cu titlul de contract de consultanta, servicii informatice, contract de comision, fara ca serviciile sa se realizeze efectiv sau transferuri în beneficiul unor societati offshore cu conturi bancare deschise în evidentele unei banci comerciale în România.

Se practica de asemenea transferul de fonduri din conturile unei societati comerciale române în beneficiul unei companii offshore, cu titlul de "contracte prestari servicii", dupa care sumele se întorc în România în contul unei societati comerciale sau în contul personal al reprezentantului legal al celor doua firme.

În alta ordine de idei, presa[12] contura intentiile domnului Ionel Blanculescu, Ministrul delegat pentru control, de a controla fenomenul companiilor offshore la inceputul anului 2004, cel putin în ceea ce priveste interesele statului român. Domnia sa considera ca este posibila o atenta verificare a agentilor economici ce activeaza în România si care au legaturi într-un fel sau altul cu anumite companii offshore. Din aceasta cauza se va propune o lege în care evaziunea fiscala se asociaza crimei, si în care se cere verificarea si avizarea de catre, cel mai probabil, Ministerul Administratiei si Internelor (MAI) a companiilor offshore ce vor sa desfasoare orice fel de activitate economica între granitele României.

Acest proiect de lege, desi la prima vedere da impresia ca poate diminua fenomenul, la o analiza mai atenta se observa doar o intensificare a birocratiei, si odata cu aceasta o îngreunare a sistemului investitional, mai ales o diminuare a fluxurilor de investitii din partea companiilor offshore care nu fac parte din fenomenul spalarii de bani, si sunt interesate de oportunitatile de investitii autohtone.

Concluzii


Paradisurile fiscale au fost si ramân un mod cât se poate de fiabil de a ocoli fiscalitatea excesiva din anumite tari si cât timp vor fi diferente semnificative de legislatie fiscala între state, ele vor prospera. Companiile de consultanta si de intermediere a înfiintarii de companii offshore în aceste "oaze fiscale" cunosc toate portitele legale prin care clientii lor pot obtine beneficii maxime, si sunt mereu la curent cu modificarile în legislatia internationala care ar putea limita folosirea acestor mijloace, adaptibilitatea fiind cuvântul cheie în activitatea lor.

Marea majoritate a investitorilor ce constituie companii offshore cauta doar un regim fiscal mai "blând" însa exista si organizatii criminale care gasesc în paradisurile fiscale instrumentul cel mai eficient pentru spalarea banilor din afaceri ilegale, atinzând astfel un nivel destul de ridicat de legalitate, destul cât sa nu mai intre în vizorul autoritatilor din tarile lor de origine sau destul cât sa le evite permanenta intruziune în "afacerile lor".

Din acest punct de vedere, în cazul în care legile unei anumite tari lasa loc de interpretari sau pot fi ocolite, recurgerea la paradisurile fiscale poate fi o adevarata cutie a Pandorei, care poate duce la o "hemoragie" de fonduri peste granita, afectând grav nu numai veniturile fiscale, dar si Produsul Intern Brut al respectivei tari. Din acest motiv, autoritatile române au început sa faca pasi mici, dar hotarâti pentru a corecta legislatia si pentru a minimiza modurile de ocolire a ei, fara a putea emite pretentia ca ar putea eradica fenomenul.

Un prim pas trebuia facut în directia limitarii exploziei de contracte de prestari servicii "fictive" în legatura cu transportul pe parcurs extern al marfii importate sau a contractelor de management sau de consultanta folosite deseori pentru a masca veniturile impozabile si care consta într-o evaziune fiscala aflata la marginea legislatiei. Acest obiectiv poate fi atins fie printr-o impozitare mai accentuata a partenerului român ce solicita aceste servicii în conditii ce pot da de banuit, fie printr-un control mai accentuat.

Însa boala de care sufera România si care da semne ca a ajuns în faza cronica, mai ales dupa Revolutia din 1989, este coruptia - în toate formele sale de manifestare. Unii formatori de opinie sunt de parere ca acest fenomen generalizat a condus la o structurare foarte diferentiata a paturilor sociale, iar ceea ce este si mai îngrijorator este faptul ca mentalitatile s-au format în acest sens si nu permit revenirea în viitorul apropiat la o normalitate absolut necesara. Astfel, cei ce au ajuns înstariti prin aceste metode îsi pot conserva averile si afacerile ce nu de putine ori eludeaza Fiscul, prin mecanismele companiilor offshore, fara grija legii românesti, iar cei ce nu au destula abilitate pentru aceasta se multumesc sa dea mita pentru ca organul de control al statului sa închida ochii la situatiile de cele mai multe ori cât se poate de ilicite.

Noul cod fiscal este de departe o buna initiativa de clarificare a legislatiei fiscale, dar el trebuie sa fie foarte bine pus în practica de organele fiscale teritoriale, în paralel cu o mai buna educare a contribuabilului, si de o transparenta sporita pentru a reduce tendinta de evaziune fiscala, destul de raspândita în România, începând cu fabricile clandestine de alcool - ce nu platesc accizele si comercializeaza nu de multe ori produse ce pot afecta sanatatea publica - si încheind cu fraudele de miliarde privind taxa pe valoarea adaugata.

Ideea ce se desprinde din analiza activitatii companiilor offshore este aceea ca pentru a profita de avantajele lor trebuie ca cel interesat sa aiba un nivel al veniturilor destul de ridicat, care sa permita plata taxelor din paradisul fiscal vizat, deloc modice. Este interesant de observat si faptul ca în majoritatea paradisurilor fiscale, pe masura ce venitul rulat prin aceste tari este mai mare, cu atât taxele aferente se reduc ca pondere în totalul venitului, situatie care încurajeaza fluxul suplimentar de bani "pedepsind" tarile cu fiscalitate excesiva, saracindu-le în cele din urma produsul intern brut. Astfel, un om de afaceri cu ceva experienta în domeniul comertului international, bine informat si fara aversiune pentru risc poate pune bazele unui adevarat imperiu financiar pornind cu o companie offshore.



Aceste costuri generale anuale pot diferi de la o tara paradis fiscal la alta; cu valoare de exemplificare a fost preluata schema de cheltuieli cea mai frecventa.

De cele mai multe ori legislatia tarii paradis fiscal obliga pe cei ce înfiinteaza companii offshore sa angajeze pe aceste posturi persoane cu cetatenie locala.

Pentru toate studiile de caz din acest capitol, s-a luat in considerare textul actualizat la data de 24.03.2006, avandu-se in vedere urmatoarele acte:
Normele Metodologice de aplicare a prevederilor titl. IX din Codul fiscal, aprobate prin H.G. nr. 44/2004; Rectificarea publicata in MOf. nr. 112 din 06.02.2004; Codul de Procedura Fiscala din 2004;

H.G. nr. 977/2004; O.G. nr. 94/2004; Legea nr. 507/2004; H.G. nr. 783/2004; O.G. nr. 83/2004;

Legea nr. 494/2004; O.U.G. nr. 123/2004; O.U.G. nr. 138/2004; Legea nr. 96/2005; O.U.G. nr. 24/2005; O.U.G. nr. 30/2005; O.U.G. nr. 45/2005; Legea nr. 164/2005; Legea nr. 163/2005; Codul de procedura fiscala; Legea nr. 210/2005; Legea nr. 247/2005; Decizia Curtii Constitutionale nr. 568/2005;

H.G. nr. 797/2005; O.U.G. nr. 203/2005; O.U.G. nr. 21/2006.

se considera cursul 1 USD = 2,75 RON, ca valoare medie a cursului monedei americane pe primele 4 luni ale anului 2006.

Idem ca la punctul 3.

Legea 571/2003, articolul 50, alin. (1), litera a) - "Stabilirea venitului net din drepturile de proprietate intelectuala", modificat prin art. I pct. 2 din O.U.G. nr. 138/2004.

Articolul 52 din Legea 571/2003, aliniatul (2), litera a)

În realitate, contribuabilul încaseaza numai suma de 74.000 RON, diferenta urmeaza sa fie recuperata.

Legea 571/2003, Articolul 103.

Articolul 107 al Legii 571/ a fost modificat prin art. I pct. 5 din O.U.G. nr. 138/2004.

"Banii spalati în paradisuri fiscale se întorc sub forma de împrumuturi externe private"- Remus Vlad, "Ultima ora", 9 martie 2004.

"Paradisurile fiscale, la control"- Simona Dobre; "Cotidianul" 10 februarie 2004 si "Blanculescu baga paradisurile fiscale în ceata"- Dragos Nedelcu si Ioana Morovan; "Capital", 19 februarie 2004.











Document Info


Accesari: 13425
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2021 )