|
|
|
|
Relevanta conceptului de sistem pentru drept
Teoria generala a sistemelor elaborata de Ludwig von Bertalanffy ofera metode pentru a studia sistemele complexe pentru a descrie, explica si intelege sisteme, structurile lor, a comunica cu ele, a folosi sau construi unele din ele. Pornind de la domeniul biologiei, teoria sistemelor a depasit demult acest cadru, fiind solicitata intens de cercetatorii domeniului stiintelor sociale pentru a investiga sistemul social. Deoarece sistemul juridic reprezinta un compartiment al sistemului social, teoria sistemelor este utilizata 636c28g si de savantii juristi. V.Zlatescu isi exprima regretul inca in 1995 pentru faptul ca stiinta juridica nu a facut mai multe pentru a recepta principiile teoriei generale a sistemelor si a le adapta specificului sau, deoarece “nevoia de system in drept este asa de mare, incat in afara acestei idei nu se poate legifera ”- Introducere in legistica formala, Bucuresti,1995,ed.Rompit, p.11.
Utilizarea conceptului de sistem in drept are o importanta metodologica semnificativa, fiindca sta la baza metodei sistemic-structurale ce evidentiaza interactiunea reciproca intre elementele si relatiile apartinand domeniului juridic..
Nici o chestiune majora privind realitatea juridica nu se poate aborda fara a recurge la ideea de sistem. Ideea de sistem si sistematizare caracterizeaza direct domeniul dreptului modern atat occidental, cat si a dreptului din statele foste socialiste. Pentru ce este relevant conceptul de sistem?
Relevanta conceptului de sistem este evidenta pentru definirea dreptului. Cu toate ca s-au formulat numeroase si diverse definiti ale dreptului, mai reusite au fost considerate cele care au pus accent pe caracterele sau structura specifica mai mult decat pe proprietati distinctive ale elementelor sale.
Autorul italian Norberto.Bobbio mentiona ca: 'Gandirea traditionala juridica a luat in considerare arborii si nu padurea', astfel incat o definitie satisfacatoare poate fi data doar din punct de vedere al sistemului juridic si nu al normelor juridice luate izolat. Santi Romano opina in sensul ca nu este suficient de a considera dreptul ca un ansamblu de elemente, ci este necesar de a prezenta caracteristica, natura acestui sistem.
Pentru a obtine raspunsuri satisfacatoare la problemele privind raportul dintre drept si morala, referitior la rolul sanctiunii in drept, relatia dintre constrangere si drept, statul si dreptul.- trebuie sa orientam cercetarea la nivel de sistem, adica sa se realizeze trecerea de la norma la sistem.
Validitatea in drept.
Conceptul validitatii este legat de recunoasterea a ceva ca avand putere obligatorie, ce trebuie respectat, destinatarii caruia trebuie sa se supuna. Validitatea normei juridice arata la calitatea ei de a satisface conditiile necesare pentru a rezulta consecintele juridice privind orientarea conduitelor destinatarilor in sensul prescris. Validitatea se apreciaza prin referinta la criterii formale: de competenta si de procedura, dar uneori si de fond, ce sunt fixate in ordinea juridica prin norme superioare. Hans Kelsen arata ca validitatea unei norme nu poate avea alt fundament decat validitatea altei norme, aceasta din urma fiind deci o norma superioara si anterioara celei pe care o intemeiaza. Iar acea norma, fondatoare pentru prima, are fundamentul validitatii sale in alta norma, superioara. Aceasta directie deschisa de Kelsen pune in centru validarea logica a normei.
Ch.Perelman seful scolii de la Bruxelles, a considerat insuficienta doar validarea logica si a propus accentuarea fundamentului moral al normei juridice si validarea ei pe criterii socioculturale, deci impunand ca un criteriu al validitatii pe cel axiologic, adica valoarea. Existenta unor legaturi intre sistemul normativ juridic si sistemele normative nonjuridice justifica validarea valorica a normei juridice. Alti autori au aratat ca un criteriu de validitate criteriul empiric, deci, cel bazat pe experienta, dar nici unele, nici altele nu au putut face abstractie de sistem ca de al treilea criteriu, insemnand o conformitate a normei juridice la conditiile de apartenenta inaintate de un sistem juridic determinat. O conceptie moderata (Kerchove, Ost) le combina pe toate trei, caci validitatea se refera in primul rand la apartenenta normei la sistem. Pozitia acestor autori se amplifica prin faptul ca au indicat in calitate de conditii ale validitatii normei juridice 3 conditii: legalitate, eficacitate si legitimitate.
Legalitatea – conditie formala, in sensul ca norma provine de la un organ competent conform unei proceduri stabilite.
Eficacitatea se refera la orientarea comportamentului destinatarului conform dispozitiei normei in sensul de a produce efecte juridice.
Legitimitatea este inteleasa in sensul conformitatii normei cu valorile impartasite de destinatarii ei.
3. Interpretare in drept.
Teoriile moderne ale limbajului demonstreaza ca sensul unui termen, propozitii este pe larg determinat de uzajul dintr-un lexic. In cadrul interpretarii juridice este necesar a depasi atat teoriile ce pun accent pe vointa legiuitorului, cat si cele ce exagereaza libertatea subiectiva a interpretului. Ceea ce conteaza in mod deosebit pentru interpretarea in drept este grija interpretului de a mentine sau restaura rationalitatea sistemului juridic in ansamblul sau. Din aceasta cauza interpretarea sistematica are un loc privilegiat, prin raportare la alte procedee de interpretare.
Dupa ce s-au clarificat aceste aspecte, trebuie de nominalizat caracterele generale ale conceptului de sistem pentru a incerca definirea sistemului juridic.
Notiunea de sistem presupune reunirea a 3 caractere generale:
1. Ansamblu de elemente, componente, ce pot fi de natura diferita;
Relatii dintre elemente si nu numai juxtapunere -ordine, organizare ( interactiune, solidaritate intre elemente); Elementele se imbina intr-o ordine ce nu este egalitara si orizontala, ci, dimpotriva, ierarhica si verticala;
Structura, unitatea elementelor. Unitatea se prezinta uneori sub forma coeziunii, se fondeaza pe unul sau mai multe principii ce guverneaza relatiile intre elemente.
Alti autori (C.Stroe) considera numai 2 caractere: ansamblu de elemente si structura, considerand structura ca relatie a elementelor in sistem, ca modalitate de construire a sistemului. Categoria filosofica de structura a evoluat de la o viziune statica – ca mod de asezare a partilor in intreg la cea dinamica ca relatie a elementelor in sistem.
Raportul dintre elemente si structura. Structura este tot timpul structura a ceva – a elementelor, caci relatiile nu pot avea loc decat intre elemente. De aceea structura poate fi inteleasa numai pe baza studierii raporturilor ei cu elementele componente. Intre elemente si structura exista un raport dialectic exprimat in:
1. Rolul determinant al elementelor fata de structura;
2. Independenta relativa a structurii fata de elemente consta in stabilitatea relativa a structurii in raport cu elementele componente, se pot produce schimbari fara a fi afectata structura, care nu reactioneaza imediat si spontan la orice grad al variatiunii elementelor. Exista o tendinta de conservare a structurilor - conditie necesara a dezvoltarii ascendente a sistemului – act normativ – se modifica, dar structura ramane. Stabilitatea structurii este direct proportionala cu integralitatea si complexitatea sistemului.
Viziunea sistemica asupra dreptului denota dinamica lui. Desi structura sistemului dreptului este relativ stabila, totusi este o structura care se dezvolta. Ca expresie a noilor realitati sociale apar norme noi, se modifica si se abroga altele, se stabilesc noi legaturi intre normele juridice, intre ele si intregul sistem. Ramurile de drept se separa, se specializeaza, cate ramuri noi au aparut, de la acele 4-5 traditionale s-a ajuns la 12 sau chiar mai multe. In plus, in unele state exista si dreptul consumatorilor, dreptul raspunderii.
Dar are loc si apropierea ramurilor, sunt ramuri ce au principii comune.
Avornic, p.316 – 3 categorii esentiale se desemneaza prin cuvantul sistem: sistemul juridic, sistemul legislativ si sistemul dreptului. Gh.Avornic defineste ordinea legala sau de drept ca 'organizare a vietii sociale bazata pe drept si legalitate, care reflecta situatia calitativa reala a relatiilor sociale', pe cand sistemul juridic este definit ca 'sistemul ce caracterizeaza intreaga realitate juridica a societatii- sistemul dreptului, sistemul legislatiei, raporturile juridice, cultura si constiinta juridica etc.'- p. 330, 476.
Notiunile de sistem juridic si ordine juridica foarte des (Kelsen, Santi Romano, Troper, Ost, Kerchove) sunt folosite ca sinonime.
S-au expus si opinii referitor la existenta a doua notiuni, dar fara a le corela intre ele (A.M.Vasiliev, V.M. Korelischih, V D.Perevalov). Constantin Stroe “Compendiu de filosofia dreptului”, Lumina Lex, 1999, p.78 defineste sistemul juridic ca fiind cea mai larga notiune, ca realitate juridica, care contine dreptul (in dubla ipostaza ca drept obiectiv si subiectiv) ce este miezul realitatii juridice, dar si constiinta juridica, faptele juridice si ordinea de drept-p.40. Ordinea de drept este constituita din ansamblul raporturilor juridice dintre oameni.-p.4.
B. Negru, A.Negru (p.484) trateaza ordinea juridica ca acea modalitate a ordinii sociale care rezulta din realizarea practica a normelor juridice, sistemul juridic fiind conceput tot ca realitate juridica.
S.S.Alexeev, Obsciaia teoria prava, 2008, p.66 considera ca sistemul are o parte dinamica si una statica, cea dinamica incluzand dispozitiile individuale, raporturile, sanctiunile, iar in cea statica- dreptul, ideologia juridica, practica juridica.
Sistemul juridic este o notiune mai larga decat dreptul- p.68, dar concomitent, Alexeev considera ca sistemul juridic este mai ingust decat realitatea juridica, viata juridica, in care incape si ideologia nedominanta, toate formele constiintei juridice si cele ce se opun sistemului juridic.
Alexeev, p.164 Ordinea de drept- starea de organizare a raporturilor sociale ce exprima realizarea practica reala a exigentelor legalitatii.
S.S. Alexeev., 2008, p.65-68 Sistemul dreptului contine ideologia juridica, practica, dreptul, acte normativ-juridice si actele individuale, raporturile juridice, sanctiunile.
Exista si autori ce fac diferenta intre aceste doua notiuni, care se bazeaza pe faptul ca notiunea de ordine are un dublu sens: si de sistem, si de comandament (al normei). Autorul francez A.-J.Arnaud considera ca ele sunt diferite, dar nu opuse,
1. Prima distinctie constand in faptul ca sistemul este caracterizat prin coerenta, iar ordinea - prin unitate (ierarhica);
2. Ordinea juridica se asociaza cu un mod de organizare voluntar, iar sistemul implica existenta unui mod spontan, nu neaparat voit.
Ordinea normativa - mai larga ca sistemul normativ, pentru ca vizeaza si ordinile statice si cele dinamice.
Autorul Leontin-Jean Constantinesco considera ca ordinea juridica include normele, principiile, notiunile juridice aplicabile in interiorul societatii ale carei relatii le reglementeaza. (Tratat de drept comparat. Vol.I, Bucuresti: All, 1997, p.231-238, total 275 p.) Totodata mentioneaza rolul valorilor pentru ordinea juridica care este comandata, direct sau indirect, de catre sistemul de valori care se afla, in mod clar, vizibil si constient sau in mod confuz, invizibil si inconstient, la baza fiecarei ordini juridice.
Deci, cea mai larga notiune este cea de sistem juridic – realitatea juridica (sistemul dreptului, legislatiei), notiunea de sistem al dreptului este mai ingusta decat cea de sistem juridic, ea contine toate izvoarele dreptului, atat legiferate, cat si cutuma, precedentul, iar sistemul legislativ la randul sau, este un subsistem, el cuprinde toate actele normative in vigoare intr-un stat. Sistemul juridic cuprinde nu numai sistemul dreptului si sistemul legislatiei, dar si institutiile ce realizeaza dreptul, principiile dreptului, valorile ce stau la baza sistemului juridic.
Caracteristicile sistemului:
Dupa gradul de coeziune sistemele pot fi sumative si integrale, in cele integrale exista interactiuni puternice intre elementele sistemului. Ca rezultat al interactiunilor apar proprietati noi care nu sunt caracteristice elementelor.
Dupa natura elementelor si a interactiunilor – materiale (elementele apartin realitatii obiective) si ideale ale carei elemente sunt produse ale constiintei umane.
Dupa raportul sau cu mediul ambiant – deschise si inchise. Dupa aceste 3 criterii - ce fel de sistem este dreptul, sistemul juridic ?
Dreptul este un sistem integral, ideal si deschis, dar sistemul juridic- sumativ, ideal si partial descis partial inchis.
|
