Sistemul stiintelor juridice
Stiintele juridice ocupa un loc important in cadrul stiintelor despre societate, atat din punct de vedere al continutului dar si al traditiei, intrucat dintotdeauna dreptul a avut un loc important in organizarea si conducerea societatii iar statul s-a constituit ca o structura fundamentala in realizarea acestor scopuri de realizare si conducere.
Spre deosebire de celelalte stiinte despre societate, stiintele juridice se caracterizeaza prin faptul ca studiaza aspectele legate de drept ale celor trei puteri ale statului (legislativ, executiv, putere judecatoreasca) cat si normele de drept cuprinse in actele normative in vigoare. Diferita ale fenomenului dreptului pot fi studiate ca un ansamblu, din punct de vedere istoric sau pe anumite parti in care sunt grupate normele, institutiile si ramurile de drept cu trasaturi comune.
Stiintele juridice se pot clasifica in:
a. Stiinte juridice care studiaza dreptul in ansamblul sau: TGD, Filozofia dreptului, Enciclopedia dre ptuli
b. Stiinte juridice istorice care analizeaza dreptul in evolutia sa: Istoria dreptului, Istoria doctrinelor juridice.
c. Stiintele juridice de ramura, care analizeaza diferitele categorii ale normelor de drept, grupate pe baza obiectului lor comun: dr. constitutional, dr. administrativ, dr. penal, dr. civil, dr. comercial.
d. Stiinte juridice interdisciplinare (nu sunt stiinte juridice propriu-zise) care ajuta la cunoasterea optima a conditiilor ce permit o elaborare si aplicare eficienta a dreptului (medicina legala, criminalistica, statistica judiciara, psihologia judiciara)
Stiintele juridice istorice:
Studiaza dreptul in evolutia sa
istorica concreta, in mod cronologic intr-o
Istoria dreptului romanesc ofera argumente certe referitoare la originea daco-latina si continuitatea poporului roman pe aceste meleaguri.
Stiintele juridice de ramura:
Fiecare stiinta are ca obiect de cunoastere o anumita ramura a sistemului de drept. Acest obiect este alcatuit dintr-o grupare de norme strans legate intre ele, care reglementeaza o anumita categorie de relatii sociale care se bazeaza pe aceeasi metoda de reglementare si principii comune.
Caracteristica unei ramuri de drept este o legislatie cu problematica unitara cuprinsa intr-un cod si care reglementeaza un manunchi de relatii sociale strans legate intre ele.
Despre fiecare ramura de drept sunt elaborate teorii stiintifice ce reprezinta stiinta despre acea ramura. Ramurile stiintei dreptului sunt mai multe decat ramurile dreptului. Sunt studiate fara a exista in mod obligatoriu o corespondenta stricta intre denumirea ramurii de drept si disciplinele de invatamant care se predau. Distinctia evidenta se face intre ramura dr.civil si ramura dr. penal.
Dreptul civil reglementeaza relatiile sociale cu continut patrimonial si personal nepatrimonial avand ca metoda specifica metoda egalitatii partilor juridice. Raporturile juridice patrimoniale se refera la drepturile reale, la dreptul de proprietate si raporturile obligationale (raportul dintre partile unui contract), astfel ca raporturile personale nepatrimoniale se pot referi la identificarea subiectelor de drept prin nume, domiciliu, stare civila sau la existenta si integritatea persoanelor si raporturi generate din creatia intelectuala (drept de autor, inventator)
Totalitea normelor care alcatuiesc deptul civil constituie dreptul civil material iar stiinta care studiaza aceste norme se numeste stiinta dreptului civil.
Dreptul penal cuprinde norme care reglementeaza relatiile de aparare sociala stabilite intre stat (organele sale speciale) si cei care nesocotesc dispozitiile legii penale. Spre deosebire de raporturile juridice civile, unde partile se afla pe pozitii de egalitate juridica (vanzare-cumparare), in raporturile juridice penale raportul este de autoritate, putere, unde statul si dreptul au obligatia de a trage la raspundere pe cel vinovat, iar el are obligatia de a respecta sanctiunea impusa si prevazuta de lege.
Stiintele juridice interdisciplinare:
Nu fac parte din sistemul propriu-zis al stiintelor dreptului dar contribuie la cunoasterea unor fenomene juridice, la elaborarea si aplicare dreptului (medicina legala ajuta dr. penal, criminalistica determina obiectul care a cauzat decesul unei persoane)
TGD - este un discurs, o teorie despre drfept luat ca intreg (sub toate aspectele sale). Disciplina se gaseste si sub denumirea de Enciclopedia dreptului (perioada interbelica) si de Introducere in studiul dreptului care are o nunaunta de discurs introductiv, simplificat, expozitiv cu privire la unele notiuni de drept.
Observatie: "Introducere in studiul dreptului" ca atare , nu se poate confunda cu o teorie generala a dreptului pentru ca ISD este analitica (se analizeaza notiuni importante pentru drept), iar TGD este un demers sintetic, preponderent complex, de unde rezulta si dificultatea disciplinei.
Obiectul de cercetare al TGD este constituit din dreptul ca sistem de norme, modalitatea de creare a acestuia, modul de interpretare a normelor, modul in care se realizeaza (ajunge in realitatea sociala) raportarea sistemului de drept la subiectii de drept, finalitatea coercitiilor impuse prin norme
TGD nu se confunda nici cu Filozofia dreptului care este o teorie filozofica ce are alte metode si alte finalitati. Ex Ce este Justitia? Este posibila cunoasterea dreptului? Cum se legitimeaza limitarea libertatii omului?
|
