Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























LUCRARE DE DIPLOMA DREPT - AVORTUL - REALITATI SOCIALE Sl REGLEMENTARI JURIDICE

Drept




UNIVERSITATEA NICOLAE TITULESCU

FACULTATEA DE DREPT

BUCURESTI

LUCRARE DE DIPLOMA

AVORTUL - REALITĂŢI SOCIALE sl REGLEMENTĂRI JURIDICE

Disciplina: Sociologie juridica

Absolventa:

Gageanu Dumitrescu Anemona

Coordonator:

Praf. Dr.




CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1.

Avortul ca act medical.

Sectiunea  1 Definitia medicala a avortului

Sectiunea Avortul spontan si avortul provocat.

Sectiunea Situatii biologice si medicale care impun avortul ca  terapie pentru salvarea vietii femeii

Sectiunea 4 Procedee medicale si procedee empirice de întrerupere a sarcinii- prevederi ale legislatiei din tara noastra si alte tari în legatura cu situatiile si conditiile în care se poate efectua avortul ca mijloc terapeutic sau având alte motivatii.

Sectiunea 5. Consecintele medicale ale avortului: spontan, provocat  prin mijloace si sub control medical; provocat cu mijloace empirice; efecte asupra fatului în cazul în care încercarea de avort provocata cu mijloace empirice nu a fost finalizata; prevederile Codului penal si a altor legi privind pedepsirea celei sau celui care a efectuat un avort empiric periclitând viata femeii si ucigând fatul.

CAPITOLUL 2.

Cauze sociale, psihologice sau de alta natura ale recurgerii la avort.

Sectiunea 1. Cauze ce tin de statutul social al mamei sau al tatalui:  vârsta scazuta a mamei; rezultat al unei legaturi întâmplatoare sau care dureazadar care nu are sansa sa se finalizeze printr-o casatorie.

Sectiunea 2. Cauze economice: saracia, lipsa de conditii ele-mentare de locuit; somajul, teama parintilor ca nu îsi vor putea creste copiii în conditii cât de cât civilizate

Sectiunea 3. Slaba socializare a tinerilor pentru rolul de parinte: egoismul cu toate formele lui de manifestare; starea psihologica sau medicala a parintilor sau a unuia dintre parinti.

Sectiunea 4. Rolul opiniei publice, a anturajului (parinti, rude, prieteni, anumiti "sfatuitori")

Sectiunea 5. Dreptul elementar al individului.

CAPITOLUL 3.

Politica pronatalista a regimului Ceausescu si consecintele ei sociale.

Sectiunea 1. Câteva consideratii în legatura cu evolutia demografica  în România în secolul XX. Accent pe perioada dupa cel de-al doilea razboi mondial.

Sectiunea 2. Legea din 1966 de interzicere a întreruperilor de sarcina; prevederi juridice ce vizau femeia avortiva si personalul medical.

Sectiunea 3. Consecintele aplicarii Decretului 770/1966.

CAPITOLUL 4.

Planificarea familiala ca mijloc de evitare a avortului.

Sectiunea l.   Conceptul de  "Planificare familiala",  scurt istoric, institutii nationale si internationale care sprijina planificarea familiala si actioneaza pentru educatia sexuala a tinerilor.

Sectiunea 2. Cabinetele medicale de planificare familiala.

Sectiunea 3 Carente în educatia sexuala a tinerilor.

ÎNCHEIERE

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

            Tema pe care o abordam este de un interes social si juridic deosebit atât datorita faptului ca este reglementata diferit, în functie de cultura si sistemul juridic din fiecare tara sau zona geografica, cât si datorita multitudinii de cauze care duc la avort si consecintele sale medicale, sociale, psihologice si juridice, uneori greu de anticipat.

            Toate  aceste domenii  (medicale, sociale, psihologice, juridice ) functioneaza   într-o strânsa legatura, interdependenta dintre ele ducând la o problema fundamentala:  viata  în sine ! Societatea reprezinta un organism viu care se regenereaza continuu, dar din pacate mai apar si 'erori', în sensul ca procesul firesc de reînoire si continuitate sociala este alterat sau chiar blocat de catastrofe naturale - epidemii, cutremure - eliminare spontana a celor slabi. În societate s-a petrecut din cele mai vechi timpuri un proces de selectie naturala.                                   Apoi, omul a început sa  se manifeste activ în legatura cu destinul speciei sale.  În Sparta si în alte cetati ale Greciei Antice copiii ce se nasteau cu diferite malformatii, nesanatosii erau aruncati în prapastie. La arabi înainte de reglementarea introdusa de Mahomed, o parte din nou nascutii care erau fete erau îngropate de vii. A început un fenomen de triere a vietii umane. Oamenii decideau care din semenii lor sa traiasca si care nu. Într-o strânsa legatura cu  aceste practici s-a manifestat si biserica Evului Mediu ce a avut o putere covârsitoare în viata  sociala. Ei considerau ca toti  cei care se nasteau cu diferite defecte, erau demonizati, fiind considerati ca     apartineau unei lumi diferite de a lor, o lume a fatidicului ce-i ameninta pe ei. În urma acestui crez , multi prunci au fost omorâti, parasiti de catre cei ce le-au dat  viata numai a nu se abate de la drumul cel drept ce-l propovaduiau clericii. Asa a început poate o anume discriminare din nevoia ca unii sa nu se simta amenintati de semenii lor. Revenind în zilele noastre, am putea spune ca avem ca arma împotriva vietii, tehnologia extrem de avansata care deja poate interveni înainte de nastere. Se pune întrebarea: este o crima sa nu-i permiti unei fiinte sa se nasca sau doar solutionarea  unei probleme ce ameninta sa creeze altele (având în vedere ca populatia planetei tinde sa creasca <a depasit 6 miliarde>, iar resursele sa scada)? Oare oamenii de stiinta în special si oamenii de rând în general se preocupa de aceasta problema? Se poate... Este interesant cum este împartita lumea de azi: acele tari asa numite din lumea a treia care se confrunta cu un nivel de viata scazut, sunt lovite de calamitati naturale mai des ca celalalte tari, nu au resurse, dar totusi natalitatea este crescuta (unele tari din Asia, Africa). Aici un caz aparte îl constituie China a carei populatie depaseste un miliard si al carui Guvern a adoptat legi destul de severe în ceea ce priveste rata natalitatii. Daca o femeie ce are un copil, se decide sa mai dea viata si altuia nu beneficiaza de concediu de maternitate, pe când în urma unui avort o femeie primeste concediu medical de 14 zile si este si platita. Daca o femeie a suferit mai mult de 2 avorturi are concediu medical de 30 zile fiind totdeauna remunerata. Familiile care au curajul de a avea mai mult de 1, 2 copii platesc impozite uriase statului chinez, care de multe ori depasesc sume ce ar fi suficiente cresterii unui copil. Mai exista si asa cunoscuta problema din estul Europei, din tarile fostului bloc comunist, încadrându-se aici si România, în care odata cu promulgarea D770/1966 si aparitia noului Cod Penal din 1973, s-a interzis efectuarea avortului la cerere. Aceste tari au avut mult de suferit, deoarece aici a crescut numarul de avorturi prin modalitati empirice, ceea ce a condus simtitor la cresterea ratei mortalitatii femeilor ce au apelat la aceste metode de întrerupere a sarcinii. Multe dintre ele, pentru a fi totusi în siguranta mergeau în alte tari unde avortul era permis prin lege, dar la aceasta metoda nu puteau apela decât femeile care proveneau din familii mai înstarite, restul apelau la diferite persoane ce se ocupau cu aceste practici definite ca ilegale, de multe ori periclitându-si viata. Numai în România aceasta practica a facut ravagii, înregistrându-se cote înalte a ratei mortalitatii în rândul femeilor, 's-a înregistrat un procent cuprins intre 5-10% din cazuri' ca urmare a avortului provocat. Un fenomen destul de aparte, se înregistreaza în tarile bine dezvoltate, unde în ciuda nivelului de viata crescut, în ultimile decenii rata natalitatii a scazut. Aceasta reprezinta un fenomen îngrijorator chiar si pentru ei, deoarece generatia tânara descreste numeric de la un an la altul. Asta se poate explica într-un fel prin implicarea tot mai mult a femeilor în munca, dorinta acestora de avea o cariera mai presus de toate, amânând tot mai mult întemeierea unei familii, si o anume planificare a momentului când un copil ar trebui sa apara în viata  lor. Contrar situatiei din China, în Olanda în tarile nordice ale Europei, sunt încurajati oamenii sa conceapa copii primind si un ajutor suplimentar din partea Statului. Observam cât de variata este paleta sociala a natalitatii pe tot cuprinsul globului.

Un factor extrem de important il constituie si gradul de cultura al subiectilor. Gasim familii numeroase în rândul oamenilor cu studii medii sau chiar fara studii, în timp ce în familiile de intelectuali, în familiile foarte bogate exista unul maxim doi copii. Exista poate un non-sens dar, din pacate asta este. Daca în America si în tarile occindentale metodele antinconceptionale si planning familial sunt cunoscute si utilizate mai ales înca din deceniul al saselea, în Europa de est acestea au ajuns abia în deceniul opt, si oricum populatia nu a fost informata, pusa în directa legatura cu ele.

Nici în momentul de fata nu am putea spune ca aceste metode sunt pe deplin cunoscute, desi în ultimul timp s-a facut o mai mare mediatizare a lor. Oricum daca în       mediul urban acestea sunt cât de cât cunoscute (cei ce le utilizeaza sunt mult mai putini), în mediul rural nu se cunosc aproape deloc. Este si o problema de mentalitate si de traditie. Barbatul nu se simte implicat în protejarea femeii de o eventuala sarcina, nu are atributii în cresterea copilului mic. E chiar un motiv de auto-apreciere ca     are mai multi copii. În tara noastra de exemplu, 1,8% din populatie sunt rromi. Desi sunt cunoscute obiceiurile lor, care ies din tiparul unui sfârsit de mileniu, si fac copii 'cât da Domnul', unii traiesc destul de bine îsi permit mult mai multe lucruri chiar fata de familiile de români înstarite, este interesant sa prezentam prin date statistice felul în care ei privesc familia, casatoria, planning-ul familial, sexul: 15% din cuplurile tinere de rromi au intre 5 si 12 copii; 1,3% dintre femei folosesc steriletul; 1,8% folosesc anticonceptionale; 2,4 folosesc prezervativul; 5,2% folosesc abstinenta în anumite perioade; 6,1% nu folosesc nici un mijloc contraceptiv; 58,9% din cuplurile de rromi sunt casatoriti legal si 38,7% practica concubinajul.  În general, întreruperea este contrar traditiei si culturii acestora.                                                                            America se confrunta în acesti ani ai sfârsitului de mileniu cu o problema destul de grea si anume, faptul ca populatia americana devenise  încetul cu încetul un amestec tot mai confuz de hispanici, asiatici, africani, fiecare înzestrat cu o religie si cu un  cult deosebit fata de ceilalti. Având în vedere aceasta multitudine de opinii, studiind subiectul -AVORT- rezulta tot atâtea solutionari a acestei delicate probleme.

Legislatia americana rezolva diferit de la stat la stat problema avortului; "48 de state americane poseda legi destinate a reprima aceasta practica a avortului. Pedepsele pentru avort ilegal merg de la 1 an (Kansas) pâna la mai mult de 20 ani închisoare în Mississippi. În 15 state, femeia care cere un avort este considerata vinovata, dar pedeapsa este mult mai lejera. În 28 de state americane, " femeia trebuie sa fie sigur însarcinata, în timp ce în 30 de state o tentativa de avort este oricum condamnabila". Câteva state fac diferenta stadiilor de sarcina: daca copilul a miscat în uter, se poate spune ca mama a simtit  viata  deci, vina este mai mare.

În România, legalizarea avortului are drept scop eliminarea avorturilor ilegale si toate sechelele lor dezastruoase. Legalizarea contraceptiei are drept scop reducerea numarului de conceptii susceptibile de a conduce la întreruperea sarcinii. Dupa aceasta dubla miscare operata de România din 1990, se astepta o diminuare a avorturilor, ramânând o parte datorita proastei informari asupra contraceptiei din partea femeilor. Tot paradoxul contraceptie-avort este: utilizandu-se contraceptia, sarcinile accindentale vor fi tot mai putine, dar se va recurge la întreruperea sarcinii daca aceasta intervine. Din pacate, lucrurile nu au evoluat astfel.                  Într-adevar, în multe tari am asistat în cursul primilor ani de legalizare a avortului la o crestere rapida a numarului de avorturi legale repetate, adica avorturi practicate de femeile care au trait deja experienta unui avort ilegal (legislatia a adus destula prisosinta la distinctia dintre legal si ilegal în domeniul avortului), caci toata provocarea ilegala putea sa iasa cu un caz medical legal fiind practicata si înregistrata ca avort legal. Dupa cum putem observa, problema avortului  a preocupat,  preocupa si va preocupa cu siguranta pe toata lumea, pe personajele întregii societati, atât la nivel national cât si la nivel mondial, caci este cu siguranta o problema destul de importanta în  ceea ce priveste  viata  fiecaruia dintre noi. Din cele expuse mai sus rezulta ca problema avortului are cel putin 3 conotatii sociale:                       

a) Pe plan individual - cu implicatii biologice si psihologice asupra relatiei de

cuplu

b) Pe plan social - legat de asigurarea continuitatii populatiei respective,

     reînoirea sociala, raportul între grupele de vârsta.

c) Pe plan legistlativ în fiecare tara trebuie sa se reglementeze aceasta

    problema.

Capitolul 1

Avortul ca act medical

1. Definitia medicala a avortului.

2. Avortul spontan si avortul provocat.

3. Situatii biologice si medicale care impun avortul ca terapie pentru salvarea   vietii femeii.

4. Procedee medicale si procedee empirice de întrerupere a sarcinii - prevederi ale

    legislatiei din tara noastra si alte tari în legatura cu situatiile în care se poate

    efectua avortul ca mijloc terapeutic - sau având alte motivatii.

5. Consecinte medicale ale avortului.

5.1. Avort spontan.

5.2. Avort provocat prin mijloace si sub control medical.

5.3. Avort provocat cu mijloace empirice.

5.4. Efecte asupra fatului în cazul în care încercarea de avort provocata

       cu mijloace  empirice nu a fost finalizata.

5.5. Prevederile codului penal, a codului familiei si a altor legi privind

       pedepsirea celui sau celei care a efectuat un avort empiric periclitând  viata      

       femeii si ucigând fatul.

Sectiunea1. Definitia medicala a avortului.

Prin avort se întelege întreruperea cursului sarcinii, spontana sau provocata, înainte ca produsul de conceptie sa fie viabil.

Notiunea de viabilitate este discutabila în diferite tari, deoarece nu se poate preciza limita inferioara a viabilitatii. În unele tari dezvoltate ca S.U.A., Japonia, Suedia, etc., datorita progresului puericulturii, astazi se  pot recupera numerosi feti nascuti cu aproximativ 500 grame, fapt care determina ca în aceste tari limita inferioara a viabilitatii sa fie considerata la 500g, respectiv 24 saptamâni de gestatie. Rezulta deci ca orice fat sub 500g greutate sa fie considerat avort. Organizatia Mondiala a Sanatatii considera avort orice fat care are sub 1000g si sub 28 saptamâni de gestatie. În tara noastra avortul este considerat ca fiind întreruperea intempestiva a cursului sarcinii de 28 saptamâni (180 zile sau 6 luni), sau expulzia unui fat sub 1000g.

Sectiunea2. Avortul spontan si avortul provocat.

Întreruperea de sarcina este o trauma majora si ea se cuvine asumata cu toata responsabilitatea. Avortul nu-i de fel doar o problema morala, ci una de viata si de moarte, nemijlocit legata de carnea ta.

Avortul spontan se produce fara vreo interventie, ci ca urmare a unor cauze generale sau locale.

Avortul spontan deci cel care provine fara interventia unor manevre instrumentale locale sau în urma administrarii unor substante medicale abortive, nu este lipsit de riscuri pentru mama. Nici avortul legal terapeutic, nu este exclus sa duca la incidente  sau accidente locale sau generale, fiind însa efectuat în conditii de spitalizare, de catre medici calificati, aceste accidente pot fi prevenite sau rezolvate  imediat fara a pune în pericol  viata  mamei.

Unele dintre cauzele avortului spontan pot fi sarcina extrauterina, moartea fatului în uter din diferite motive (Exemplu: hidrops-fetalis în incompatibilitate  feto-materna în   ceea ce priveste sistemul Rh), avortul septic sau o malformatie congenitala a fatului incompatibila cu viata.        

În sarcina extrauterina, consecinta afectarii trompelor si ovarelor, ca urmare a infectarilor datorita avortului, se produc îngustari sau suduri ale trompelor care nu vor da voie oului sa coboare în  uter spre a se dezvolta. Avortul provocat poate fi:

a)      Avort accidental nedorit de gravida si datorat unor cauze din afara

(lovituri, caderi, intoxicatii).

b)      Avort terapeutic produs prin interventie chirurgicala, în unitatile

specializate atunci când sarcina agraveaza starea de sanatate a

      femeii sau produsul de conceptie este compromis.

c)   Avort la cerere - admis de lege la cererea femeii.

d)   Avort provocat în afara prevederilor legii, cel mai adesea de

       persoane necalificate.        

Avortul în afara legii este un act de violenta extrem de periculos. Aceasta forma de avort ilegal, este practicat de persoane necalificate, procedeele  fiind nestiintifice deci daunatoare sanatatii.

Metodele si mijloacele de producere a avortului variaza foarte mult si adesea sunt legate de felul de viata, de mediul în care traieste femeia. Uneori pentru a obtine cu orice pret efectul avortiv, se folosesc, prin necunoasterea actiunii medicamentelor asupra organismului, doze foarte mari care produc grave tulburari hormonale prin inhibitia functiei hipofizei, cu rasunet asupra starii fizice si psihice a femeii. În asemenea situatii avortul este recomandat terapeutic. Recurgerea la avort poate instala sterilitatea secundara. Aceasta se produce fie datorita rasunetului avortului asupra glandelor endocrine, fie ca urmare a raclarii brutale a mucoasei, care nu se va mai dezvolta,  a aderentelor la nivelul colului si al peretilor uterului, stari la care adesea întâlnim si tulburari ale menstruatiei (amenoree, hipomenoree), însotite de alterari psihice deosebite.

Sectiunea 3. Situatii biologice si medicale care impun avortul ca terapie pentru

salvarea vietii femeii.

Exista situatii în evolutia sarcinii care, din pacate, au avortul ca unica solutie pentru protectia mamei si chiar salvarii vietii ei. În aceste cazuri actul medical serveste nu numai la mentinerea sanatatii femeii aflate în aceasta situatie, dar si previne nasterea unui fat ce poate prezenta grave afectiuni cu implicatii deosebite în  viata  sociala, economica si spirituala a familiei. În acest subcapitol vom prezenta câtiva dintre factorii care pericliteaza evolutia normala a sarcinii si ca urmare procedeul avortului terapeutic este cel mai indicat, chiar daca nu este dorit de femeia care vrea sa aduca pe lume un copil. Dintre acesti factori, cei mai importanti sunt:

1)   Virusurile ce cauzeaza rubelola, parotida epidemica, rujeola. Din

      acest motiv asigurarea imunizarii este obligatorie.

2)   Deficientele factorilor de coagulare (ex.  factorul 7, 8, 13, C.I.DD.

(coagularea intravasculara diseminata)), ce produc sindromuri de hipercoagulabilitate si tromboze ce pot cauza moartea fatului.

Contraceptivele orale ce sunt folosite inconstient sau abuziv

(suicid)  în timpul sarcinii.

            4)   Infectia cu Campylobacter si alte specii cum ar fi Salmonella.

Shiggilla, Yersinia. 

5)   Infectii cu Mycoplasma, Chlamidya, Rickettsia.

6)   Excesul cu cafeina, nicotina.

7)   Sindroame anemice sau mielodisplazii.

8)   Endocardite infectioase.

9)   Tetanus.

10)  Boli cu transmitere sexuala cum ar fi sifilisul.

În toate aceste cazuri si cu siguranta în multe altele este necesara interventia

chirurgicala pentru a înlatura produsul de conceptie si pentru a nu pune în pericol  viata  femeii însarcinate.

Sectiunea 4 Procedee medicale si procedee empirice de întrerupere a sarcinii,

prevederi ale legislatiei din tara noastra si alte tari în legatura cu

   situatiile si conditiile în care se poate efectua avortul ca mijloc

   terapeutic sau având alte motivatii.

            În momentul actual, România foloseste ca mijloc predominant de

planificarefamiliala, avortul la cerere. Legislatia dupa care se face avortul la cerere a

fost elaborata imediat dupa decembrie 1989. "Avortul se practica la cerere fara nici o

restrictie, (teoretic pâna la 12 saptamâni de sarcina). Legea actuala este de fapt

actualizarea Decretului 463 din 30 septembrie 1957, pe baza unor ordini si

 instructiuni elaborate de Ministerul Sanatatii dupa decembrie 1989.

            În România s-au efectuat în 1990, 922.965 de avorturi la cerere, iar în 1991,

866.934 de avorturi la cerere. Cifrele sunt de 10 ori mai mari decat în Olanda. Din

punct de vedere medical, intreruperea  de sarcina la cerere este permisa în cele mai

multe tari pâna la 12 saptamâni gestationale (cu mici exceptii: Olanda 24 saptamâni,

Suedia 18 saptamâni, Turcia, Iugostlavia 10 saptamâni).

            Liberul recurs la avort în Europa este o posibilitate destul de recenta pentru

majoritatea tarilor, cu mici exceptii. De-a lungul timpului legislatiile existente nu au

facut decât sa sublinieze interdictii, numai sarcina care pune în pericol  viata  femeii

permitând permanent un acces legal la avort.     Întreruperea sarcinii la cerere sau pe

motive medico-sociale largi, este acum  legiferata în intreaga Europa, exceptând

Irlanda si Malta. Cu toate acestea, multe femei recurg înca la metode empirice de

întrerupere a sarcinii.  Motivarea legilor de liberalizare a avortului, sunt legate de

reducerea morbiditatii si mortalitatii prin avortul ilegal, de acesul la avort pentru

femeile sarace, de respectarea drepturilor femeii de a-si decide maternitatea. Rareori

guvernele citeaza controlul cresterii populatiei, cu o motivare a adoptarii  unei politici

nerestrictive în privinta avortului.

            Efectele ridicarii restrictiilor legale asupra avortului si contraceptiei în

România, începând  cu 1990, au fost impresionante: numarul deceselor prin avort au

scazut dramatic, iar patologia asociata acestuia ocupa un loc din ce în ce mai mic în

ansamblul activitatilor medicale legate de sanatatea femeii. Un nou obiectiv solicita

acum eforturi sporite din partea personalului medical: organizarea unor servicii de

avorturi care sa faca fata cererii explozive din partea populatiei feminine si înfiintarea

unor retele de cabinete de contraceptie.

            În ciuda liberarii asigurate de lege, de a opta  pentru întrerupera sarcinii,

asistam aparent paradoxal, la aparitia în continuare  a noi cazuri de avort provocat

empiric cu mult mai putine ca în trecut, dar din care unele sunt grav complicate si au

un sfârsit fatal. Ignoranta fata de  viata  sexuala si fata de reproducere a tinerei

generatii, combinata cu atitudinea  în general a parintilor si a anturajului fata de

adolescenta gravida, usurinta cu care unele femei recurg la practici abortive empirice,

pe motivul ca  au fost eficiente în trecut, accesul dificil la serviciile de avorturi

datorita supraaglomerarii sau departarii prea mari de locul de resedinta, sunt numai

câteva din cauzele care duc la persistenta avortului provocat.

Sectiunea 5. Consecintele medicale ale avortului:

- spontan, provocat prin mijloace si sub control medical;

- provocat cu mijloace empirice;

efecte asupra fatului în cazul în care încercarea de avort

provocata cu mijloace empirice nu a fost  finalizata;

- prevederile Codului penal si a altor legi privind pedepsirea

      celui care a efectuat un avort empiric periclitând viata femeii

      si ucigând fatul.

Avortul spontan are o frecventa de 10% în raport cu cifra nasterilor. Cauzele

 ce pot determina avortul spontan sunt:

                       -    materne, de origine genitala, ca: malformatii ale uterului,

                            sinechii uterine, endometrioze, inconsistenta cervicoistmica,

                            tumori uterine, modificari de pozitie a uterului, bruceloza,

                            toxoplasmoza, ricketsioza.

                       -    materne, extragenitale intoxicatii grave, boli infectioase, stari

                            toxice, anemii, avitaminoze, boli metabolice, izoimunizare.

Cauzele ce tin de produsul de conceptie si anexele acestuia se refera la factori

genetici, moartea produsului în uter, nidatie anormala, malformatii, hidramnios, mola hidatiforma. Pot exista si cauze mixte hormonale. În avorturile mici, mai frecvent produsul de conceptie se elimina cu cheagurile de sânge.

În avorturile din luna 2-3 fatul se elimina primul, apoi placenta, avortul într-un

timp fiind foarte rar. Durerile lombo-abdominale apar odata cu contractiile, iar hemoragia este mai abundenta, cu cheaguri, continua. Pierderea de sânge persista atât timp cât se vor gasi, în cavitatea uterina resturi ovulare.

Avorturile mari din luna 4-6 se produc mai lent, luând aspectul unui mic travaliu.

Tratamentul se face cu putin repaus la pat, sedative, antihispastice, tratament hormonal, cerclaj uterin, în functie de cauza avortului.

În ceea ce priveste avortul provocat, majoritatea nu doresc probabil sa puna

problema aparitiei primelor mamifere meritând numele de  "oameni". "Animalul uman" este astfel constituit petru ca abstinenta sexuala nu este în general o solutie utilizata; ori pâna acum, în epoca recenta nu se cunosteau practic metode contraceptive eficace si se recurgea frecvent la avort sau la pruncucidere.

Societati diferite interpreteaza  diferit notiunea "limitele securitatii ". În

anumite cazuri, avortul este daca nu aprobat totusi tolerat; de altii este considerat un grav delict si sever sanctionat; dupa unii, este practic obligatoriu în anumite circumstante. Primele înscrisuri din istoria umana contin deja referinte ce privesc avortul. În câteva pagini din papirusul egiptean Eber pot fi interpretate formule destinate provocarii avortului.

Atitudinea pe care o adopta societatea vis-a-vis de avortul provocat nu pare sa

depinda de nivelul sau de dezvoltare tehnica. Nimic nu permite sa se spuna ca popoarele "primitive" scuza avortul, în timp ce popoarele "civilizate" îl condamna.

Avortul pare sa fi fost tolerat de popoarele egiptene si romane. si în Grecia,

Aristotel îl considera obligatoriu în anumite cazuri. Problema avortului are un caracter particular atunci când se vorbeste în termeni religiosi, nu numai civili.

Exista cazuri prevazute de lege, în care este justificata si necesara provocarea

avortului. În asemenea cazuri este însa nevoie de un medic specialist care sa faca interventia. Provocarea unui avort în alte conditii decât cele prevazute de lege este ilegala, constituind avortul criminal sau delictual.

Producerea avortului prin mijloace empirice în conditii improprii, de personae fara calificare constituie un adevarat dezastru care determina ravagii înspaimântatoare în corpul femeii. O mare parte din femeile care practica aceste manevre ramân pe veci infirme, iar o parte din ele mor.

            Procedeele de efectuare ale avortului delictual sunt empirice, nestiintifice. De fapt, nu exista substante abortive propriuzise. Expulzia fatului consecutiv administrarii unor substante sau preparate este o urmare  a otravirii mamei si nu un efect al actiunii lor asupra produsului de conceptie. Ele actioneaza asupra organismului femeii si numai boala acesteia provoaca avortul. Este posibil ca otravirea mamei sa fie asa de grava încât sa produca moartea fatului, dar avortul nu se produce. În alte cazuri, preparatele respective provoaca malformatii grave ale produsului de conceptie, malformatii care devin evidente la nastere.

Copiii monstri sau cu diferite deficiente se nasc uneori, din cauzele unor substante chimice asupra oului în dezvoltare. Consumul în exces a unor astfel de substante nu reuseste sa produca avortul, în schimb femeia poate sa nasca un copil anormal. Trebuie sa recunoastem ca aceasta este pedeapsa cea mai grea pe care o poate primi femeia care a gresit.

            În ciuda eforturilor depuse, prognosticurile avorturilor delictuale ramâne extrem de grave. În afara de mortalitatea mare care se înregistreaza, multe din femeile salvate ramân pe toata viata cu urmari grave pentru sanatate dintre care unele adevarate infirmitati. Mentionam printre acestea:

             -   Leziuni  inflamatorii cronice ale organelor genitale, foarte greu

                  sau imposibil de tratat si care determina dureri în sfera genitala si aparitia de

                   colectii purulente.

 -   Metroragii (sângerari uterine).

-   Corioepitelion - cancerizarea resturilor ovulare ramase în uter.

             -   Disparitia menstruatiei sau reducerea importanta a fluxului menstrual, determinata

                   de sinechiile uterine (disparitia totala sau partiala a cavitatii uterine datorata

                   lipirii peretilor uterului, urmare a distrugerii mucoasei uterine).

             -   Afectiuni psihice în special psihoze depresive (frecvent associate cu ideea de

                   culpabilitate).

             -   Sarcina extrauterina.

             -   Boala abortiva (avorturi cu repetitie) si nasterea prematura

             -   Tulburari în comportamentul sexual cu aparitia frecventa a frigiditatii datorita de

                   multe ori dispaureniei (dureri la contactul sexual) care apar din cauza leziuniilor

                   inflamatorii cronice genitale si cicatricilor vaginale si perineale.

                  Indiferent daca avortul este legalizat sau nu, provocarea lui delictual se pedepseste.

               Pentru a demonstra ca fapta celui care savârseste un astfel de act nu ramâne nepedepsita vom

               mentiona câteva articole de lege care ilustreaza acest fapt.

Codul penal din 1948 prin articolul 482 spune: "Acela care prin orice mijloace

provoaca întreruperea cursului normal al sarcinii comite delictul de avort si se pedepseste precum urmeaza:

Când delictul este savârsit fara consimtamântul femeii însarcinate, cu închisoare corectionala de la 2 la 5 ani.

Cand delictul este savârsit de însusi femeia însarcinata, necasatorita sau când aceasta a consimtit ca altcineva sa i-l provoace, cu închisoare corectionala de la 3 la 6 luni, iar daca femeia este casatorita, cu închisoare corectionala de la 6 luni la un an.

            si articolul 482 modificat si publicat în Buletinul Oficial nr. 26 din           30 septembrie 1957 spun: " Întreruperea cursului unei sarcini, efectuata în afara institutiilor medico-sanitare de catre orice persoana, sau în institutiile medico-sanitare de catre o persoana fara calificare medicala de specialitate se pedepseste cu închisoare corectionala de la 1 la 2 ani.

            Articolul 483 din acelasi cod spune ca: 'Tentativa infractiunii prevazute la articolul 482 se pedepseste.'

Codul penal a fost modificat de-a lungul timpului, dar aceasta infractiune este

prezenta în toate. Iata ce spune articolul 185 din Codul penal din 1973: 'Întreruperea cursului sarcinii prin orice mijloace, în afara conditiilor admise de lege cu consimtamântul femeii însarcinate, se pedepseste cu inchisoare de la 1 la 3 ani.

Fapta prevazuta la alin.1, savârsita fara consimtamântul femeii însarcinate se

pedepseste cu închisoare de la 2 la 5 ani.

Daca prin fapta prevazuta în alineatele precedente s-a cauzat femeii vreo vatamare corporala grava, pedeapsa este în cazul prevazut în alin. 1 închisoare de la 2 la 5 ani, iar în cazul alin. 2, închisoare de la 3 la 6 ani.                                                                                                   Daca prin fapta prevazuta la alin. 1 sau 2 s-a cauzat moartea femeii însarcinate, pedeapsa este în cazul prevazut la alin.1 închisoare de la 5 la 10 ani, iar în cazul alin.2, închisoare de la 7 la 12 ani.

Art.186 din acelasi Cod spune: ' Întreruperea cursului sarcinii, savârsita de femeia însarcinata se pedepseste de la 6 luni la 2 ani sau cu amenda.

Cu aceasi pedeapsa se sanctioneaza fapta femeii de a fi  consimtit la întreruperea cursului sarcinii de o alta persoana.

Si actualul Cod penal contine prevederi cu privire la provocarea ilegala a avortului. Articolul 185 din prezentul Cod a fost reintrodus cu acest nou continut prin Legea nr. 140 din 1996

"Întreruperea cursului sarcinii, prin orice mijloace, savârsita în vreuna din urmatoarele împrejurari"

a) în afara institutiilor medicale sau cabinetelor medicale autorizate în acest scop; 

b) de catre o persoana care nu are calitate de medic de specialitate;

c) daca vârsta sarcinii a depasit 14 saptamâni se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Întreruperea cursului sarcinii, savârsita în orice conditii, fara consimtamântul femeii însarcinate, se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani si interzicerea unor drepturi.                                                       Daca prin faptele prevazute în alin. 1 si 2 s-a cauzat femeii însarcinate vreo vatamare corporala grava, pedeapsa este inchisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi, iar daca fapta a avut ca urmare moartea femeii însarcinate, pedeapsa este închisoare de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.

În cazul când fapta prevazuta în alin. 2 si 3 a fost savârsita de medic, pe lânga pedeapsa inchisorii , se va aplica si interdictia exercitarii profesiei de medic, potrivit art 64 lit.c).                                                  

Nu se pedepseste întreruperea cursului sarcinii efectuata de medic:                                                                                                       a) daca întreruprea cursului sarcinii este necesara pentru a salva viata, sanatatea sau integritatea corporala a femeii însarcinate de la un pericol grav si iminent care nu putea fi înlaturat altfel;

b) în cazul prevazut în alin. 1.c), când întreruperea cursului sarcinii se inpunea din motive terapeutice, potrivit dispoziitilor legale;

c) în cazul prevazut în alin.2, când femeia însarcinata s-a aflat în imposibilitatea de a-si exprima vointa, iar întreruprea cursului sarcinii se impunea din motive terapeutice, potrivit dispozitiilor legale.

Observam ca legiuitorul român a considerat din motive lesne de înteles ca avortul provocat în anumite cazuri trebuie pedepsit. Nu putem spune ca pedepsele date de el sunt pe masura gravitatii faptei, cert este ca nu sunt trecute cu vederea.

CAPITOLUL 2

Cauze sociale, phihologice sau de alta

natura ale recurgerii la avort

Sectiunea 1 Cauze ce tin de statutul social al mamei sau al tatalui; varsta scazuta a mamei; rezultat al unei relatii intamplatoare sau care dureaza dar care nu are sansa sa se finalizeze printr-o casatorie.

Se stie ca pentru a crea viata este nevoie de un cuplu (un barbat si o femeie). O prima întrebare care se pune este problema momentului când poate fi începuta viata sexuala. Aceasta problema are doua aspecte principale, si anume unul biologic si unul social care se împletesc în asa masura, încât ar fi o greseala sa se puna accentul pe numai unul dintre ele.

În ceea ce priveste maturizarea biologica se poate spune ca ea s-a produs la vârsta de 16-17 ani la fete si la vârsta de 17-18 ani la baieti. La aceasta vârsta ei pot procrea, dar din punct de vedere social ei nu pot întemeia o casatorie desi legea o permite (Prevederi în Codul familiei).

Data fiind constienta asupra instinctului de reproducere, se poate afirma ca nevoia de a avea raporturi sexuale este direct proportionala cu importanata pe care i-o acorda individului respectiv, în raport direct cu preocuparile sale în legatura cu sfera sexuala. Unele fapte din jurul tânarului pot exagera aceste nevoi, le pot influenta, mergând pâna  la trezirea precoce a instinctelor.

Un numar mare din femeile care recurg la avort fac parte dintr-un esantion social difera putin fata de normalitate.

Multe dintre ele provin din familii dezbinate, cu parinti ce consuma alcool, divortati; altele chiar daca traiesc într-un mediu sanatos, într-o familie normala, "în numele dragostei" au legaturi înainte de a se casatori, si se trezesc în astfel de situatii în care de cele mai multe ori, avortul reprezinta pentru ele singura solutie.

Cei care îsi încep viata sexuala devreme nu constientizeaza ca acest lucru poate fi daunator atât din punct de vedere fixic cât mai ales moral.

Femeile ce se confrunta cu o sarcina la o vârsta considerata frageda (15-18 ani) apeleaza la avort gândindu-se ca un copil le poate afecta desfasurarea normala a cursului vietii lor. Mai grav este faptul cand în urma unei relatii întâmplatoare sau chiar daca este de durata, aceasta nu se poate concretiza printr-o casatorie, prefeabil pentru ele sa avorteze.

Cu siguranta femeile în general, si cele din acest grup mentionat în special, ce sufera un avort majoritatea ramân cu sechele si fizice da mai ales psihice pe viata.

Sectiunea 2. Cauze economice: saracia, lipsa de conditii elementare de locuit; somajul, teama parintilor ca nu îsi vor putea creste copiii în conditii cât de cât civilizate.

În epoca în care traim, gradul de saracie este un factor puternic în comportamentul sexual al femeii. În consecinta, nu este surprinzator ca, comportamentul reproductiv ar fi în corelatie limitata cu gradul de saracie.

A da nastere unui copil este o responsabilitate enorma atât pentru o femeie cât si pentru un  cuplu. Observam, ca în Romania, dapa 1990 tinerele îsi asuma din ce în ce mai greu si mai târziu dorinta de a aduce un copil pe lume.Tranzitia în care se afla tara noastra îi face pe tineri, pe viitorii parinti sa-si asigure un confort mai mult sau mai putin ideal înainte de a creste un copil. De aceea, tinerele din ziua de azi dau nastere unui copil la vârsta de 25- 30 ani, uneori chiar si pe aceasta.

Multi dintre tinerii aflati la inceput de drum se lovesc de numeroase probleme de viata, pe care le considera piedici în aducerea unui copil pe lume. Din ce în ce mai putini semeni, au curajul din start de a se confrunta cu aducerea pe lume a unui copil.. Un numar mare dintre ei sunt cuprinsi de teama ca nu-si vor putea creste copiii în conditii cât de cât civilizate.

Factorii care influenteaza natalitatea sunt multiplii: biologici, economici, culturali. Natalitatea mai este influentata si de alti factori printre care dezvoltarea civilizatiei industriale, urbanizarea etc.Viata urbana mai complicata, mama lucreaza, nu are cu cine sa lase copilul, familia nu are spatiu suficient sau pur si simplu nu are o locuinta, aspiratiile familiilor tinere legate de atingerea unui standard material mai ridicat, amâna momentul nasterii unui copil.

Ţarile dezvoltate înregistreaza în mod constant scaderea natalitatii; ele au umplut "golul" prin încurajarea emigrarii. În Anglia si Franta procesul de scadere a natalitatii a început la mijlocul secolului al 19-lea, în tarile est-europene, la mijlocul secolului 20, iar în tarile în curs de dezvoltar nu da semne de scadere ci dimpotriva.

Atitudineaa colectivitatii fata de actuala situatie a natalitatii, pe un fond general de îngrijorare, cuprinde componente contradictorii. Pe de o parte, situatia actuala a României este extrem de îngrijoratoare din punct de vedere demografic. "Sa invocam doar aspectul cel mai grav: caderea brutala a natalitatii în ultimii 8 ani. De la 16,11 nasteri la 1000 de locuitori în 1989 la  10,5 în 1997. Îngrijorarea fata de aceasta situatie este generala si exista sentimentul ca într-un punct al viitorului vor trebui luate masuri corective accentuate pentru a oferi o baza demografica adecvata unei evolutii sociale normale.

Femeile cu resurse de a creste copii - clasa mijlocie si superioara indica câte un "pattem" de familie cu un copil, cel mult doi. În acest larg segment al familiilor sarace, lipsite nu numai de resursele economice, dar adesea si de resursele educationale si sociale necesare, tind spre o natalitate la limita sa naturala.

Desi numarul de copii este mult mai scazut decât considera colectivitatea a fi normal, un numar mare de copii sunt practic abandonati de catre colectivitate: în strada, în institutii de copii care nu le asigura o dezvoltare normala, în familii care le ofera conditii de viata cu totul improprii. În ciuda înaltei vizibilitati a femomenelor si a multiplelor initiative, atât interne cât si externe, nu par a exista indicii ale unei redresari semnificative a situatiei.

În conditiile în care copilul devine o sursa rara pentru colectivitate, aceasta nu este capabila sa ofere suportul necesar pentru cultivarea ei adecvata. Îngrijorarea mamei si a copilului sunt cronic sub standardele unei societati centrata pe copil. Educatia, desi considerata o problema de prioritate nationala, primeste resurse precare în raport cu toate celelalte tari europene. Desi toate studiile sunt de acord ca, pe fondul unor venituri salariale la limita saraciei, copiii prezinta un risc major de a trai în saracie, suportul financiar pentru familiile cu copii a fost neglijat cronic de actorii politici. " Alocatia pentru copii reprezenta la sfârsitul anului 1996 mai putin de 25% din valoarea sa pe 1989. Redresarea partiala care a avut loc în ianuarie 1997 tinde a fi spulberata de inflatie ". În momentul actual, în contrast cu îngrijorarea fata de scaderea natalitatii, nu pare a exista o vointa politica articulata de suport al copilului si a familiilor cu copii. Nu se întrevad premisele politice pentru o reconsiderare  de principiu a prioritatilor de politica sociala

Sectiunea 3. Slaba socializare a tinerilor pentru rolul de parinte: egoismul cu toate formele lui de manifestare; starea psihologica sau medicala a parintilor sau a unuia dintre parinti.

Lipsa unei îndrumari educative sistematice si competenta privitor la problemele sexualitatii poate avea consecinte nedorite în ceea ce priveste viata afectiv-sexuala a tânarului, care în functie de solutiile gasite îi poate angaja întregul destin.

Pe de alta parte, o sexualitate neevolutiva poate duce la dezordini de conduita sau la actiuni compensatorii degradante. La nivelul convietuirii sociale, cât si  în ambianta familiala, dificultatile conflictuale  generate de ingnoranta în acest domeniu (deci de lipsa maturitatii afective-sexuale) se rasfrâng, de regula, asupra întregii vieti relationale a individului.

În astfel de situatii pot aparea numeroase probleme, adevarate tragedii, cum ar fi aparitia unei sarcini nedorite ce îi pune într-o postura nu tocmai convenabila, pe autorii ei. De cele  mai multe ori, femeia vede ca unica solutie pentru a-si continua  viata singura sau în cuplu, avortul. Putine stiu insa de la inceput ce efecte traumatizante poate  avea acest fapt pe plan fizic, dar mai ales fizic. Motivele care fac o femeie sunt si au fost multe în cursul istoriei umanitatii. De obicei este un motiv grav, ca în aceste cazuri când saracia si starea proasta a sanatatii intra în joc, pâna acolo când nasterea ar creea serioase probleme sociale. Câteodata motivul poate parea nebunesc: anumite femei din Insula Lessu, de exemplu, avorteaza, pentru ca sarcina este incompatibila cu dansul care pentru ele conteaza mai mult decât marea bucurie de a naste.[22] Occidentali sunt foarte preocupati de pericolul psihic ce avortul îl cauzeaza mamei.

Având în vedere ca noile familii vor sa-si construiasca mai întâi de toate o cariera, un statut social cat se poate de bun, problema nasterii unui copil creându-le dificultati, acestia o neglijeaza iar daca se iveste gasesc imediat scapare - în avort.

Multe femei nu tin cont de gravitatea acestui fapt si nici de implicatii sale fizico-psiho-sociale si cu siguranta le afecteaza. Unele recurg la acest act doar spunându-si ca nu s-au distrat suficient, ajungând sa nu mai simta nimic.

Nicolae lorga afirma: "Pentru a fi cu adevarat om, trebuie sa te gândesti la doua lucruri: ca alti oameni au fost ca sa fii tu si ca tu însusi esti ca sa fie alti oameni". Daca am comenta un pic aceste "mari" vorbe, le-am întelege sensul.

Pâna la urma avortul este un act de egoism, de vanitate. Religia crestina condamna vehement practicarea avortului si o condamna pe femeia care îl face.

Problema avortului complexa si controversata, ridica numeroase si variate aspecte, atât pe plan medical cât si pe plan socio-juridic-economic. Pe plan medical, deoarece este înca practicat pe scara larga, în conditii de risc crescut, fie clandestin cu mijloace empirice, fie la vârste mari de sarcina, antrenând punerea în pericol a vietii femeii si sechele.

Pe plan socio-economic, datorita unui nivel sanitar necorespunzator, avorturile sunt generatoare de cheltuieli ridicate atât pentru colectivitate cât si pentru familie: destramarea unei familii prin moartea femeii sau prin infirmitati generale: scaderea extrem de ridicata a indicelui de natalitate.

Pe plan juridic se pune o mare întrebare: "A anula venirea pe lume a unei fiinte este sau nu o crima ?." Au fost date o multitudine de raspunsuri la aceasta întrebare de pe toate meridianele globului. Unii au raspuns pro, altii contra dar nu putem accepta în unanimitate acest raspuns.

Sectiunea 4 Rolul opiniei publice, a anturajului (parinti, rude, prieteni, anumiti "sfatuitori").

Costurile de ordin fizic si psihic ale unei sarcini neplanuite si nedorite sunt inegal distribuite, iar femeia le suporta într-o masura disproportionat de mare. Sarcina, pentru numeroase femei presupune o raportare duala si ambigua: pe de o parte ele se identifica cu sarcina lor, iar pe de alta parte ele se simt oprrnate de aceasta sarcina.

De obicei, barbatul preseaza, sugereaza, impune avortul, câteodata chiar în cadrul casatoriei, dar mai ales când relatia respectiva s-a desfasurat într-un fel sau altul, extramarital. îndeobste sarcinile adolescentine tin de starea de "necasatoreala", iar iresponsabilitatea joaca un rol important în aparitia lor.

De obicei femeile doresc avortul deoarece nu-si doreau un copil. Motivul acestei alegeri a devenit cu timpul foarte diferit. Avortul a devenit ceva la care femeile sunt constrânse de catre prietenii lor sau sotii nepregatiti pentru un copil, sau de probleme financiare. La aceasta se mai adauga frica de a pierde locul de munca, de a fî nevoite sa renunte la scoala, de a fi singure sau aruncate în strada de catre parinti.

Femeile care au nevoie de ajutor când sunt însarcinate sunt stigmatizate de acest lucru. Barbatii care au participat la conceperea acestor sarcini nu sufera nici o discriminare, si lasa femeile sa aibe singure grija de asta.

Multe femei declara ca au fost direct amenintate de tatal copilului catre a insistat pentru solutia avortului. Altele au fost puse în situatia de a alege între a face avort si a parasi casa parinteasca. Pentru o femeie tânara, însarcinata si fara casa este coplesitor. Acestea "aleg" avortul pentru ca simt ca nu au nici o sansa. Fac barbatii asa ceva ? împing ei sau ameninta femeile ? Daniel Collahan considera: "Daca avortul legal a oferit mai multe optiuni femeilor, el a oferit deasemenea mai multe alegeri si barbatului. Ei au o noua arma pentru a manipula si abandona femeile." Dreptul la avort a creat un climat în care barbatii se pot bucura de relatiile sexuale fara a se preocupa de consecinte. Avortul este privit de acestia ca o hotarâre a femei, barbatii putându-si astfel apara libertatea personala.

Problema avortului s-a ridicat în toate tarile lumii. În continuare vom prezeanta cazul Americii ca exemplu, înainte de 1973, avortul a fost ilegal în America, în afara de cazul când sanatatea femeii era amenintata. Daca din punct de vedre medical aparea o problema, putea alege sa nu pastreze sarcina, doctorul efectua avortul, si nu se comitea astfel nici o crima.

În martie 1970, Jane Roe, o femeie singura din Dallas, Texas, a intentat proces procurolului general. Jane Roe era necasatorita si însarcinata si din aceasta cauza ea dorea sa aiba dreptul de a face avort asistat de un medic competent sub supraveghere medicala. Ea nu a putut face avortul în Texas, deoarece viata ei nu parea amenintata de sarcina, si cum nu-si permitea sa calatoreasca în alt stat pentru a face un avort legal în conditii de siguranta, ea a spus ca drepturile sale primare protejate de primul, al patrulea, al cincilea, al noulea si al paisprezecelea amendament erau obstructionate.[23]

Astfel Curtea Suprema, dupa examinarea faptelor si a probelor, a decis ca Jane Roe avea dreptate si a decretat ca femeile au dreptul la avort legal la dorinta lor. Ideea ei era, ca o femeie care nu-si doreste un copil, nu ar trebui obligata sa aiba unul. De obicei, sarcina poate fi un lucru binecuvântat, dorit, constitutia protejând femeile împotriva sarcinilor nedorite.[24]



Femeile moderne de oriunde au fost încântate de aceasta decizie, fiind privita ca un pas mare înainte pentru drepturile femeilor. Aceasta a eliberat femeile de frica, de dependenta si le-a dat o noua putere de a-si conduce vietile.

Vom prezenta însa în aceasta lucrare si câteva cazuri de femei care au fost constrânse de soti, de prieteni, de alte persoane din anturaj, sa recurga la avort si care declara ca au suferit si au ramas cu grave sechele psihice.

"Elena - 24 ani (Bucuresti) - prietenul meu a facut presiuni asupra mea, asa ca am simtit ca nu am nici o alta sansa. Am facut avort, în mai putin de o luna si jumatete am slabit 20 de kg. La sfârsitul celei de-a doua luni a urmat o cearta între noi si nu am mai vorbit 6 luni. Am încercat sa rezolvam problemele printr-o prietena dar era înca multa furie între noi. stiu o femeie care a zis: "Nu-i mare problema" - referindu-se la avort. Pentru mine a fost. A trecut un an si nu e zi în care sa nu ma gândesc."

"Annette - 18 ani (Chicago) - aveam doar 16 ani si deja ma chinuiam sa-mi pastrez slujba. Toata viata mea, tata mi-a zis ca daca ramân însarcinata prea devreme o sa-mi ruineze viata. Deasemenea fara sa se gândeasca prea mult mi-a zis : "Trebuie sa faci avort. Vorbim mai târziu." Am încercat sa gasesc o alta solutie dar el continua sa-mi spuna ca el nu ma va lasa. Asa ca am facut avortul. Acum ma simt devastata si ma urasc. As vrea sa dau timpul înapoi si sa pastrez copilul. Dupa ziua mea de nastere m-am despartit de prietenul meu. Ma simt de parca nu ar fi trebuit sa ma nasasi-mi doresc sa mor câteodata. Deasemenea simt ca toata lumea este împotriva mea."[25]

"Elisabeth - 27 ani (SUA) - am vrut sa salvez relatia cu prietenul meu care era împotriva copilului. Am luat singura decizia, dar el m-a convins. S-a suparat foarte tare când i-am spus ca nu stiu daca pot trece prin asa ceva. Daca as alege din nou nu as face avortul." [26]

Eu cred ca multe conflicte apar datorita problemelor economice. Barbatii care au dificultati în întretinerea lor proprie sunt depasiti de cresterea problemelor financiare când în viata lor apare o femeie si un copil.

Pe de alta parte nici guvernele tuturor statelor nu realizeaza ca aceasta este o problema foarte importanta. Ele ar trebui sa realizeze ca oamenii în vîrsta nu mai pot lucra. Ei au contribuit de-a lungul vietii cu bani. Atunci de ce guvernele nu ajuta femeile însarcinate ? Este viata lor si a copilului nou-nascut mai putin importanta decât viata unui om de 65 de ani ? Ar fi prea mult sa cerem celor ce conduc tara sa ajute femeile pentru cresterea copiilor în primii ani de viata ?

Oamenii bogati îsi asigura copii lor ca acestia sa nu sufere nici o lipsa. Nu vei gasi femei tinere bogate care sa sufere de sindromul depresiei post avort. Acest lucru se datoreaza faptului ca au facut o alegere reala si nu una economica.

Conflictul deriva din faptul ca politicienii si societatea gândesc ca este foarte usor si acceptabil ca o femeie sa nu-si pastreze copilul pe care poate sa-1 îngrijeasca. Ei nu se gândesc la sentimentele femeii care face avort, nu pentru ca nu-si doreste copilul ci pentru ca este disperata si fortata la aceasta decizie.

Acesta contrasteaza cu societatea în care ajutorul pentru familie si copil este o prioritate. Aceasta asigura o buna educatie, ajuta mamele ce doresc sa continue sa munceasca încurajând astfel rata natalitatii.

Desi România a avut timp de un sfert de veac de suferit din cauza interzicerii avortului, D 770/1966 facând adevarate ravagii în societatea româneasca, desi avortul, acum legalizat implica emotii puternice, am recomanda tuturor femeilor care sunt însarcinate sa chibziuasca bine înainte de a se angrena la asa ceva. Din punctul meu de vedere ar trebui ca decizia în efectuarea unui avort sa-i apartina în totalitate. Nici parintii, nici prietenii si nici chiar sotul sa nu aiba nimic de spus. Desi rani sufletesti si fizice vor exista cu siguranta, nu vor fi puse în cazul de a acuza pe altcineva. Câteodata acesti "sfatuitori" distrug vieti a milioane de femei ce ramân stigmatizate tot restul vietii.

Sectiunea 5. Dreptul elementar al individului.

Declaratia drepturilor copilului din 1959, Capitolul II punctul 5, consacra în principiul 3 - "Copilul va acea dreptul la nastere, la un nume si la o cetatenie."

Acest lucru ar trebui respectat de toata lumea si în special de femeile care sunt în ipostaza de a aduce pe lume un copil. Pentru ca acum avortul este legalizat în majoritatea tarilor lumii, cu putine exceptii, femeile având acest drept, se pune întrebarea daca nu cumva ele ar trebui sa plateasca?

Asta nu poate fi rezolvata decât de Instanta Suprema - de Dumnezeu. Indiferent de religie, avortul este considerat un sacrilegiu.

CAPITOLUL 3

Politica pronatalista a regimului Ceausescu si consecintele ei sociale

Sectiunea 1. Câteva consideratii în legatura cu evolutia demografica în România în secolul XX. Accent pe perioada dupa cel de­al doilea razboi mondial.

La l ianuarie 1996, populatia estimata a României a fost de 22.651.000 locuitori.[27] Numarul actual al populatiei este rezultatul îndelungat al natalitatii si mortalitatii la care se adauga contributia migratiei internationale si a celor doua razboaie mondiale. Bazele statului român modern au fost puse în anul 1859 prin actul unirii Principatelor Române (tara Româneasca si Moldova); desavârsirea unitatii nationale a României a avut loc în anul 1918, ca urmare a Pacii de la Versailles.

în perioada 1859-1992 au avut loc în România zece recensaminte ale populatiei. Pentru anul 1870 se estimeaza o populatie de circa 8.600.000, iar la sfârsitul anului 1900 ea s-ar fi cifrat la 11.168.000 locuitori, în decurs de 80 de ani (1912-1992), numarul populatiei române a

crescut cu peste 10.000.000 locuitori în procent de 78,6 %. Ritmurile de crestere au diferit în fiecare perioada, oscilând între 0,4 si 1,2 % anual, cu exceptia perioadei 1941-1948, când acesta a fost negativ (-0,2%), ca urmare a efectului celui de-al doilea razboi mondial si al celor doi ani de seceta (1945 si 1946).[28]

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, politica demografica a României a fost variata, oscilând între un pronatalism rigid cu restrictii severe fata de aovrt (1948-1957, 1966-1989) si o liberalizare completa a avortului (1958-1965).

în 1966, rata natalitatii scazuse la 14,3 nasteri la 1000 locuitori fata de 1957 (înaintea liberalizarii avortului) când se înregistreaza 22,9 nsteri la 1000 locuitori, în 1966, rata anuala de crestere a populatiei era sub l % fiind una din cele mai scazute din Europa.[29]

Numarul redus al membrilor familiei a devenit normativ, Românii s-au aliat si ei tendintelor demografice moderne ale Europei. Dupa cel de­al doilea razboi mondial, alti factori au contribuit la preferinta unei natalitati reduse, printre care si nesiguranta provocata de instalarea unui nou regim concentrat asupra transformarii radicale a societatii.

Epuizarea fizica si mentala provocata de devastarea razboiului, inclusiv efectele secetei si a foametei raspândite, au afectat deasemeni practicile de reproducere, între 1946 si 1955 natalitatea a scazut în mod constant, cu exceptia unor scurte izbucniri care pot fi atribuite reîntregirii familiilor dupa primul razboi mondia|au devenit ei însasi adulti pregatiti sa-ti întemeieze propriile lor familii.

Când în 1948 noul regim popular si demografic instalat a promulgat o lege pentru a reglementa practica legala a avortului s-au reprodus politicile decretate ceva mai târziu devreme @e Uniunea Sovietica, aflata atunci sub conducerea lui Stalin, care a interzis avortul în

Într-adevar art. 482 din Codul Penal român a fost revizuit considerându-se întreruperea unei sarcini normale ca un act criminal. Din moment ce obtiunea planificarii familiale erau limitate la metodele traditionale si la avortul criminal, acesta din urma a ramas comun si a fost practicat mai mult sau mai putin cu acordul tacit al autoritatilor.

Între 1948 si 1957 discrepanta dintre lege si activitatile nepedepsite ilegale, s-a înradacinat atât de mult în viata cotidiana încât însasi legea nu mai avea sens.

Efectele ei asupra natalitatii au fost aproape neglijabile. Scaderea nasterilor a continuat, accentuând distanta în continua crestere dintre prerogativele legislative concepute

pentru a asigura ducerea la termen a sarcinilor, si practicile populare desfasurate de femei pentru a preveni sau stopa sarcina.

În 30 septembrie 1957, a fost adoptata legea prin care avortul era legal la cerere. Textul decretului stipula ca: "întreruperea unei sarcini normale trebuia sa fie facuta la cererea femeii însarcinate." Articolul 482 al Codului Penal a fost înca o data modificat astfel: "pot fi pedepsite numai avorturile care se efectueaza în afara institutiilor medicale abilitate, sau de catre persoane carora le lipseste o pregatire profesionala calificata." Avortul era platit de catre femei dar suma fixata era mica. La acea vreme, un avort reprezenta contravaloarea a aproximativ doi dolari. Textul decretului nu acordase nici o importanta motivelor care le-ar fi determinat pe femei sa apeleze la aceasta modalitate. Ba mai mult, presa nu a acordat deloc atentie acestei noi legi. Aceasta tacere era neobisnuita într-un mediu care servea în întregime interesele guvernului si nu scapa nici o ocazie care ar fi putut sa explice sau sa justifice deciziile luate.

Dupa aproape 10 ani, procesul de transformare început la sfârsitul anilor 1940, dobândeste o anumita nota de consistenta. Noua ordine politica fusese instaurata; începea consolidarea sociala, politica si economica. Pentru a facilita aceste schimbari radicale trebuiau distrujp institutiile, normele si valorile sistemului social precedent. Schimbarea obiceiurilor familiale si a grupurilor sociale traditionale urma sa asigure un mijloc de a crea o mobilitate geografica si sociala, în schimb, mobilitatea si schimbarea radicala au influentat atitudinea populatiei în ceea ce priveste repreducerea si comportamentul social.

Printre factorii care au influentat în anul 1957 decizia de liberalizare a avortului a fost "solidaritatea ideologica internationala." Cea mai mare parte a tarilor din sfera sovietica au început sa introduca legea de liberalizare a avortului în 1956, actiuni care erau înca o data privite de anumiti specialisti ca fiind o imitare în lant a tarilor la initiativa sovietica. Avortul a fost legalizat în anul 1955. în preambulul acestei legislatii, principalul motiv pentru discriminarea acestuia a fost nevoia de a pune capat consecintelor negative ale sanatatii femeilor care efectuau avorturi în afara spatiilor abilitate.

Desi este un adevar evident, grija pentru sanatatea femeilor nu a constituit umotivul principal în adoptarea acestor masuri. Factorii politici pareau a fi mult mai importanti pentru conducerea României. În aceasta perioada, emanciparea sociala si familiala a femeilor era omniprezenta în discursurile retorice ale liderilor Partidului Comunist. Liberalizarea avorturilor a facut posibila statului o camuflare a faptului ca acesta nu avea nici puterea, nici interesul sa sustina reala emancipare economica si sociala a femeilor. Sublinierea grijii "umane" pentru sanatatea femeilor era necesara pentru a obtine din partea lor o implicare completa la "construirea socialismului."

si alti factori geo-politici par sa fi influentat legalizarea avortului, în 1956, comunismul în stil sovietic s-a confruntat cu prima sa grija majora.

Ungaria, Polonia si Germania de Est s-au revoltat împotriva dominatiei sovietice. Multi studenti români si intelectuali din centrele universitare cum ar fi Bucuresti, Timisoara si Cluj si-au declarat solidaritatea fata de revolutia din Ungaria. Unii au organizat chiar demonstratii împotriva ordinii politice. Desi agentii politiei alertati imediat au împiedicat aceste activitati, valul de arestari si expulzari din universitati care a urmat a agravat relatiile si asa dificile între stat si populatie. Liberalizarea avortului a fost printre momelele oferite populatiei pentru a ameliora starea de tensiune si pentru a schimba imaginea regimului. Acest "da si ia" - foarte redus - era o tehnica politica folosita foarte des de cei de la putere.

Consistenta proiectului politicii comuniste era în mod paradoxal determinata de inconsistentele structurale inerente în legislatia "populara si democratica." Conjunctura factorilor mentionati mai sus, atât internationali cât si interni, duc la producerea unui scop constant spre fertilitate. În absenta comercializarii si promovarii metodelor de contraceptie alternetive, avortul ramânea cea mai practicata metoda de controlare a fertilitatii pentru populatia care era convinsa de nevoia de a mai reduce numarul membrilor familiei.

Liberalizarea avortului nu a cauzat o crestere a natalitatii ci mai degraba a înlesnit practica avortului. Cshetau nota: "Trebuie sa admitem ca scaderea fertilitatii în România din 1960 ar fi survenit chiar fara liberul acces la avort, în opinia noastra, fertilitatea declinata atât de simplu a fost pronuntata de lunga durata în absenta unei legislatii liberale cu privire la avort."

Sectiunea 2. Legea din  1966 de interzicere a întreruperilor de sarcina; prevederi juridice ce vizau femeia avortiva si personalul medical.

În timpul anilor lui Ceausescu accentuarea ideologica asupra politicii demografice dobândeste o forma concreta prin initiative legislative si politice. De-a lungul celor 23 de ani în care politica demografica a fost la putere trei faze ale activitatii legislative au fost identificate: 1966-1973, 1974-1984 si 1984-1989. interzicerea avortului în anul 1966 a constituit centrul legislatiei si al politicii care a afectat viata intima a cetatenilor prin legislatia lui Ceausescu. Ambivalenta regimului fata de rolul femeilor în construirea socialismului si al familiei (ale carei origini institutionale si organizare erau suspecte din punct de vedere ideologic) era consecvent reflectata în modificarea masurilor politice si legislative. Intensificarea masurilor de interzicere a avortului a aparut în ciuda curentului popular de a reduce numarul de copii în familie. Continuarea tensiunilor care au rezultat din campania agresiva a Statului împotriva avortului si a contraceptiei si a trucurilor defensive ale populatiei împotriva statului de a le controla vietile sexuale si de reprroducere au afectat dramatic atât intruziunile regimului în intimitatea vietii de zi cu zi cât si constituirea corpului politic.

Ceea ce este cunoscut astazi în Statele Unite ca "valori familiale", erau fundamentate în România pentru politica demografica. Obsesia personala a lui Ceausescu era, într-o forma sau alta, "familii cu multi copii."

Din perspectiva valorizarii familiei, combinatia între masurile pronataliste si anti-avort era ideologic coerenta, asa cum era atentia legislatiei îndreptata spre mentinerea familiei unite.

La 01.10.1906 - o decada dupa ce avortul a fost legalizat, Consiliul de Stat prin Decretul 770, interzice întreruperea cursului sarcinii.

Preambulul acestui decret spune: "întreruperea sarcinii reprezinta un act cu grave consecinte pentru sanatatea femeii, si este în detrimentul fertilitatii si a cresterii naturale a populatiei."

În introducerea Decretului 770, se pune accent pe atentia si puterea de a informa populatia cu privire la toate deciziile. Acest decret ani-avort continea opt articole. Articolul 2 cuprindea urmatoarele exceptii ale acestei legi:

când sarcina era un pericol pentru viata femeii si nu exista nici o
posibilitate de remediere;

unul din parinti suferea de o boala ereditara grava care ar fi
condus la malformatii congenitale grave;

femeia gravida prezenta afectiuni psihice, fizice grave sau boli
mintale;

femeia peste 45 de ani;

femeile care au peste 4 copii si îi are pe toti în grija ei;

sarcina e rezultatul unui viol sau incest;

O femeie care vroia un avort trebuia sa îndeplineasca una din aceste conditii. Aprobarea unui avort legal era data de un comitet medical care exista numai în clinici si spitale în cadrul sectiei de obstretica-ginecologie. Toate aceste aprobari trebuiau oficializate înainte ca avortul sa fie autorizat. Detalii cu privire la decret, erau continute într-o serie de instructiuni de la Ministerul Sanatatii. O femeie care cerea dreptul la avort, trebuia sa aiba la doctor, de la o institutie medicala " fisa pentru întreruperea cursului sarcinii." în cazul în care, femeia era deja spitalizata, personalul medical trebuia sa completeze fisa care cuprindea istoricul medical al femeii, confirmarea sarcinii si motivul pentru care a fost recomandat avortul. Astfel cu fisa în mâna, femeia se prezenta la Comitetul medical, care era format dintr-un obstretician, un ginecolog eventual un chirurg, un internist si o secretara care de obicei era asistenta.

              Aceste comitete erau abilitate de catre Institutiile Statului la nivel national. Uneori, comitetul cerea o consultatie altui ginecolog, o serie noua de analize care sa confirme diagnosticul. Daca era aprobata, femeia îsi ducea fisa la sectia de obstretica-ginecologie, unde era programata pentru avort.

Un avort legal era permis numai în primul trimestru de sarcina. Articolul 3 din Decretul 770/1966 prevede ca: "În cazuri exceptionale, când era stabilita starea grava a femeii, care îi pereclita viata, avortul putea fi facut pâna în luna a VI". Daca o femeie peste 45 de ani cerea un avort sau daduse nastere la 4 copii sau sarcina ei era rezultatul unui incest sau viol, ea trebuia sa obtina documente oficiale cu privire la cazul sau: buletin de identitate, certificatele de nastere ale copiilor sai sau declaratie cu privire la viol sau incest. Când cererea unei femei pentru avort era refuzata, fisa ei era returnata la doctorul sau care urma sa observe cursul normal al sarcinii.

Articolul 6 al Decretului 770/1966 clarifica un punct de vedere terminologic practicile care însotesc avortul. Oricum stilul ambiguu în care a fost formulat, nu a putut fi folosit în avantajul femeilor si al doctorilor în limitele legale, cu scopul de a justifica motivatia avortului, în caz de urgente medicale, când avortul trebuia facut imediat, doctorul era obligat sa informeze în scris înainte de a efectua avortul sau daca nu era posibil, în mai putin de 24 de ore, de la el. Astfel avortul care era absolut necesar era trecut ca ilegal. Informatiile cu privire la avort trebuiau adnotate la Sectia de Urgente si în fisele de întrerupere a cursului sarcinii femeii respective. Aceste date erau mai târziu prelucrate de catre Ministerul Sanatatii.

Urgentele medicale de acest gen cadeau sub incidenta a doua categorii:

avorturi spontanea, dintre acestea fiind cele din cauza medicale
independente de factorii externi si pierderea sarcinii

   avorturi ilegale.

În majoritatea cazurilor de urgenta ambiguitatea interpretarii Decretului 770 a facut posibil ca unele avorturi ilegale sa fie clasificate ca pierderi de sarcina. Daca doctorul responsabil de tratarea acestor urgente nu gasea nici un semn de intentie deliberata de a întrerupe sarcina, si în functie de bunavointa sa, avortul putea fi înregistrat ca avort spontan. Oricum daca examenul anatomo-patologic punea în evidenta intentia deliberata de a avorta, era pusa pe rol o investigatie legala. Pedepsele erau prevazute în Codul Penal. Avorturile ilegale datorate acestor doua motive nu erau luate în evidenta. Aceasta a facut posibila cresterea interventiilor chirurgicale au a chiuretajelor, acestea fiind metode exclusiv folosite, cât si a avorturilor provocate care nu duceau la complicatii. Astfel de avorturi erau de multe ori induse prin folosirea unor medicamente. Deoarece scapau autoritatilor, acestea nu erau înregistrate. Specialistii estimeaza ca numai 5% din avorturile ilegale nu duceau la ranirea femeii, alte femei cereau tratament de urgenta în spital pentru infectii sau alte complicatii post-avortive sau mureau.

Pe 2 octombrie 1966 pozitia regimului cu privire la avort a fost modificata pe prima pagina a ziarului Scânteia: "pericolul social reprezentat de avorturi, cel demografic cât si consecintele sociale fac necesara pedepsirea tuturor persoanelor care participa la avorturi." Pedepsele pentru avorturi ilegale erau aplicate persoanelor care comiteau, complicilor cât si femeilor care recurgeau la ajutorul acestora sau care îsi induceau avorturile singure, în aceste cazuri femeile erau private de libertate prin pedeapsa cu închisoarea sau alte forme de pedepse.

Închisoarea sau pierderea altor drepturi civile erau adesea sanctiuni împotriva activitatilor criminale si erau menite celor care încalcau legea cu privire la avort. Pentru avort, pedeapsa era prevazuta de articolul 187 Codul Penal. Gravitatea sentintei depindea de infractiune si de urmarile sale. Pedeapsa putea fi o condamnare la locul de munca sau cu închisoare. Termenii generali din Codul Penal au fost modificati în 1966: "întreruperea unei sarcini cu acordul femeii va fi pedepsita cu închisoare da le 1-3 ani sau cu interzicerea pe aceeasi perioada a unor drepturi."

Pedeapsa în România era considerata ca servind la corectarea infractorului. Una dintre privatiuni avea aspect financiar. Uneori cei ce încalcau legea primeau pedepse care-i fortau sa lucreze fara sa fie platiti. Aceasta rezolvare a lucrurilor evita problemele cu locurile de închisori, si mai important permitea femeilor acuzate sa ramâna acasa si sa îngrijeasca ceilalti copii daca aveau.

O alta forma de pedeapsa prevedea ca în urma actiunilor grave, ginecologului îi era interzisa practicarea specialitatii lui pe o perioada de timp. Acestia nu trebuiau sa-si înceteze activitatea medicala, dar erau mutati la alte sectii cu alte specializari. Spre exemplu, un ginecolog primeste o pedeapsa ce includea 8 ani în închisoare si 5 ani lipsire de drepturi civile sau i se interzicea practicarea acestei meserii pentru 5 ani.

Sectiunea 3. Consecintele aplicarii Decretului 770/1966.

Adoptarea acestei surprinzatoare legi asupra avortului a avut un impact imediat asupra populatiei si în principal asupra controlului fertilitatii, în 1967 numarul noilor nascuti s-a dublat iar natalitatea a crescut de la 1,9 în 1966 la 3,6 în 1967.[31] Abolirea avortului pe plan national, a fost prima metoda de planificare familiala. Aceasta a avut repercursiuni asupra vietii private, mai ales în primii doi ani, când populatia a trebuit sa gaseasca alternative pentru a evita sarcinile si a nu comite infractiuni. În acesti doi ani a existat un efort colectiv de a redictiona moralitatea traditionala a familiei.

Cu toate acestea, împotriva Decretului 770/1966, natalitatea a început sa scada dupa 1968. Pâna în 1973 rata fertilitatii a scazut la 2,4 pentru o femeie, de la 3,6 în 1967.[32] împotriva tuturor eforturilor statului si a legilor aspre, populatia a încercat sa îngradeasca interventia statului în vietile lor private.

Dominatia statului asupra vietilor lor particulare a fost în mod semnificativ saturata de sloganuri cu privire la "natiune, populatie, vigoare, prosperitate, viitor", pentru a încuraja politica demografica începuta si a oferit o serie de avantaje financiare. La acestea s-au adaugat suportul pentru femeile însarcinate si pentru familii în scopul atingerii obligatiilor morale, dar efectul acestei initiative a fost mai mult simbolic decât material. Aceste masuri au fost ca un "praf în ochi" simulând si vrând sa implementeze un anumit comportament populatiei. Un pas a fost acela de a face serviciile medicale mai eficiente, ce aveau rolul de a se conforma la politica de repreoducere a statului. Modificarile mai importante din anul 1974 reflecta o crestere a obsesiei cu privire la aparente, lucru care facea parte din politica decizionala a acestui regim.

Din 1974, modificarile la Decretul 770/1966 cuprindeau 47 de articole din 7 sectiuni. Alte 11 pagini explicau functionarea sistemului medical. Modificarile aduse Decretului 770 au afectat multe din articolele sale initiale.

Pîna în 1983, rata de natalitate a ajuns aproximativ egala cu rata de dinaintea aplicarii legii din 1966. Regimul nu a reusit sa impuna noi valori si societatea s-a dovedit determinata sa reziste la instructiunile statului.

Din nou experimentul nereusit timp de 20 de ani al sistemului de a stimula rata natalitatii a dus la masuri represive. Declinul ratei natalitatii a coincis cu deteriorarea nivelului de trai.

Oricum dupa 1986, în ciuda propagandei incisive, a supravegherii stricte, scaderea natalitatii era remarcabila. Mai mult ca niciodata manipularea statisticilor a devenit o a doua preocupare a aparatului birocratic al Statului. Chiar doctorii participau la falsificarea datelor cu privire la numarul copiilor nou-nascuti si celor morti. În sfârsit Decretul 335/1983 initiat de Consiliul de Stat prevedea ca tot personalul medical era responsabil de realizarea acestui lucru. Daca nu se ajungea la parametrii doriti, acestia erau penalizati cu un anumit procent din salariu. De exemplu, nereusita în cresterea ratei de natalitate sau deasemanea neputinta de a reduce moartrea infantila erau penalizate cu 15% din salariu; nereusita de a reduce transmiterea bolilor era penalizata cu 10% din salariu.[33]

Consecintele adoptarii Decretului 770/1966 au fost numeroase si nu foarte îmbucuratoare pentru populatia României. Crescând numarul de copii, familiile sau confruntat cu probleme mari si din ce în ce mai apasatoare. Conditiile de trai au devenit din ce în ce mai grele. Cresterea si educarea unui copil în plus s-a dovedit a fi o sarcina nu tocmai usoara. Deasemenea aceasta perioada a fost una "neagra" pentru numeroase familii. Femeile care încercau sa avorteze pe cai ilicite, nu intotdeauna reusind, mureau din cauza complicatiilor ce surveneau în urma avortului, neputandu-se adresa cadrelor de specialitate de frica de a nu fi arestate. Multi copii au ramas astfel fara mama lasând în urma o durere greu de suportat. Altele care nu reuseau sa avorteze în urma nenumaratelor încercari, dadeau nastere la copii cu diferite handicapuri. Am putea spune ca în aceasta perioada s-au nascut un numar foarte mare de copii ce au avut de suferit toata viata.

De altfel toate femeile care erau încadrate în munca, trebuiau sa faca cel putin de doua ori pe an examene ginecologice efectuate de medicii unitatilor sau în clinicile unde apartineau cu domiciliul. Desi cei de la putere spuneau ca se îngrijesc de sanatatea femeilor, era de fapt un alt mod de a le tine supravegheate, de a le controla nasterile si totodata o alta lovitura pentru ele, pentru viata lor intima.

Oricum invocarea moralitatii si a rolului familiei în societatea socialista nu era decât o ideologie. În acest moment zvonurile cu privire la suportul pentru copii numai daca proveneau dintr-o familie, au scandalizat opinia publica. Ca urmare a nemultumirilor în 1987 a fost propus ca fetele însarcinate din liceu sa nu fie exmatriculate asa cum prevedea legea scolara. Acestora li se acorda posibilitatea de a-si continua educatia prin urmarea scolii la seral sau sa-si dea examenele fara sa urmeze cursurile. Mai mult Statul facilita adoptarea noilor nascuti. Înca o data ipocrizia societatii socialiste a facut ca opinia publica sa fie socata. Normele puritane cu privire la viata socio-sexuala au fost prevazute în : "Codul eticii si echitabilitatii socialiste". Aceste norme au avut însa o mica aplicare în practica. Cu toate ca Institutiile Internationale au adus grave critici la ceea ce facea Ceausescu în România, tara noastra primind calificative incriminatoare, nimic nu s-a schimbat. Tot populatia tarii a avut de suferit, neprimind nici un sprijin din partea autoritatilor.

Putine probleme de familie au cauzat mai multa dezbinare în Statele Unite decât problema avortului. Avortul a fost ilegal în Statele Unite pana în 1973, cu exceptia unor conditii foarte limitate. În Roe versus Wade, Curtea Suprema a Statelor Unite a declarat ca femeile au un drept constitutional la avort. Acest drept nu este absolut si pe masura ce fatul se dezvolta, statului i se acorda un rol din ce în ce mai mare în decizia de a avorta.

Decizia Curtii Supreme nu a pus capat controversei de lunga durata a avortului. Multe grupuri care se declara "pro-life" s-au organizat ca sa se opuna avortului. Sustinatorii dreptului la avort deasemenea s-au organizat, alaturându-li-se si cei care, desi ar putea considera avortul gresit din punct de vedere moral, cred ca decizia de a avorta ar trebui lasata femeii, care actioneaza pe baza sfatului primit de la medicului sau.Aceasta alianta s-a autodefinit miscarea "pro-choice".[34]

Am facut aceasta incursiune asupra ceea ce creaza problema avortului în Statele Unite, deoarece cred ca si în epoca lui Ceausescu si în toate timpurile, decizia trebuie sa fie a femeii tinând cont de sfaturile medicului sau.

Dupa 23 de ani avortul a fost liberalizat.Incepand cu l ianuarie 1990 a intrat în vigoare Decretul 605 emis pe 27 decembrie 1989 care autoriza avortul la cerere în primul trimestru de sarcina , cu conditia ca acesta sa fie efectuatde catre un obstretician-ginecolog.In aceste conditii a scazut natalitatea cat si mortalitatea(de la 170 de decese la 100.000 de nasteri în 1989 la 84 de decese în 1992).[35]

Desi liberalizarea avorturilor dupa 1989 a fost o masura cat se poate de necesara, ea a adus cu sine si scaderea dramatica a natalitatii.De fapt scaderea devine dramatica prin faptul ca ea este alarmant de diferentiata : natalitatea este foarte scazuta la clasa mijlocie si superioara - care ar putea oferi conditii bune de dezvoltare a copilului - si unde rata somajului feminin este mai scazuta datorita unui grad de extractie mai ridicat si al unei calificari mai inalte, mentinandu-se relativ ridicata în mediile sarace si cele marginale - unde rata somajului feminin este mai ridicata, în care copiii au oportunitati scazute de dezvoltare normala.

Liberarea avortului este valorificata prin avantajele sale.Femeile nu pastreaza decât amintirile urate despre perioada de interdictie.Valorile care tin de simturile cuplului, de originea si scopul sau, simtul copilului sunt rasturnate, caci traim în plina perioada de tranzitie.

Totusi, personalul primitor marturiseste mania sau perplexitatea sa, recursului repetat la avort.<Recidivism>,Termen juridic insemnand repetarea unui act criminal, este cuvântul pentru a traduce intoleranta.Ei ne atrag atentia asupra numeroaselor cazuri ale femeilor care sufera în medie 5 intreruperi de sarcina pe an, dupa liberalizarea avortului si tendinta spre "banalitate" a femeilor care încearca sa-1 introduca în universul normal al vietii.

Experienta tragica a României arata natura complexa a fenomenelor demografice si inexorabilitatea falimentului unei politici pronataliste coercitive.

Dupa cum putem observa, problema avortului a preocupat, preocupa si va preocupa cu siguranta pe toata lumea, pe personajele întregii societati, atât la nivel national cât si la nivel mondial, caci este cu siguranta o problema destul de importanta ce priveste viata fiecaruia dintre noi.

Pentru a încheia acest capitol, ce întrebare se impune: revolutia româna a produs efectele, care fara ea nu ar fi fost produse. Rupturile sunt rare în demografie: comportamentele demografice nu schimba ziua de mâine. Evenimentele care s-au produs în decembrie 1989 în România, au precipitat schimbarile, au impus recuperarea evenimentelor. Dar recuperarile si accelerarile au fost brutale, caci în urma evolutiilor de exceptiese gasesc numeroase consecinte demografice si socio-economice grave. Deformarea si mutilarea piramidei vârstei vor avea alte consecinte negative, de lung termen. Prea putin timp s- scurs de la începutul schimbarilor cu toate ca, consecintele demografice nu s-au manifestat pe deplin.

Este clar ca potentielul de schimbari dem,ografice depinde de caracterul de evolutie demografica ale deceniilor precedente care îsi pun amprenta pe demografia României de mâine. Aceasta grea mostenire trebuie luata în considerare în programele de dezvoltare economica si sociala a tarii.

CAPITOLUL 4

Planificarea familiala ca mijloc de evitare a avortului

Sectiunea 1. Conceptul de "Planificare familiala", scurt istoric, institutii nationale si internationale care sprijina planificarea familiala si actioneaza pentru educatia sexuala a tinerilor.

Izolata politic si cultural timp de 45 de ani, România se angajeaza astazi într-un efort de reintegrare în comunitatea internationala.

În acest context unul dintre obiectivele urmarite este de a contracta efectele deceniilor de politica pronatalista fortata, în regimul trecut, a vorbi despre controlul nasterilor sau despre utilizarea contraceptivelor era de neconceput. Consecintele acestor politici s-au regasit într-o criza a sanatatii reproductive a populatiei, cea mai crescuta rata a mortalitatii din Europa, o rata crescuta a mortalitatii infantile, un numar mare de copii abandonati în orfelinate, toate acestea pe fondul unei ignorante generale cu privire la metodele contraceptive. Aceste probleme s-au impus ca o urgenta medicala si sociala.

Înfiintata în martie 1990, imediat dupa ce a fost abolita legea restrictiva a avortului si când termenul de planificare familiala nu a mai fost prohibit în România, Societatea de educatie contraceptiva si sexuala din România, a evoluat de la 4 filiale în 1991 la 32 în toata tara. Ea era o asociatie bazata pe activitate de voluntariat si cu caracter nonprofit si apartinic. Din asociatie poate face parte orice persoana fara deosebire de sex, nationalitate, religie, rasa si care adera la obiectivele acesteia. Asociatia în conformitate cu scopurile si obiectivele International Planned Parenthood Federation, a carei membra este din 1992, promoveaza principiile planificarii familiale ca drept uman fundamental si ca o modalitate de mentinere a echilibrului dintre resursele naturale ale planetei, marimea si calitatea populatiei sale.[36]

Prin activitatile sale, societatea de educatie contraceptiva si sexuala din România îsi propune sa cultive nu doar o noua atitudine fata de sexualitate si reproducere ci si un sentiment de responsabilitate civica a cetatenilor fata de problemele societatii.

Desi în toata lumea exista o vasta propaganda în favoarea planificarii familiale, totusi numarul de avorturi se mentine oarecum constant. Cu toate ca multe femei cunosc si stiu ce înseamna planificarea familiala, ezita sa apeleze la aceasta, urmând asa zisele metode traditionaliste.

Vom prezenta în continuare cam cum arata harta Europei secolului nostru, vis-a-vis de avort legal si planificare familiala.

Evolutia legislatiei tarilor europene asupra avortului a fost în ultimii 40-50 de ani sinuoasa si uneori plina de neprevazut.

Prima tara care a autorizat avortul la cerere a fost Rusia în 1920, apoi oprit în 1936 si repermis în 1955.

Dupa Rusia, liberalizarea avortului s-a extins în Bulgaria, Ungaria, Polonia, România 1956, Cehoslovacia 1957, Iugoslavia 1960, dar liberalizarea avortului în Europa Orientala a fost urmata 12-17 ani mai târziu de impunerea de restrictii, asa cum s-a întâmplat în România prin legile din 1966 si 1984 sau de liberalizarea în plus a legilor ca în Iugoslavia 1977, Cehoslovacia 1986, Ungaria 1988.

Dupa 1989 toate tarile foste comuniste au adoptat legi foarte largi asupra avortului la

cerere.

În Europa de nord si de vest, dupa cel de-al doilea razboi mondial, avortul la cerere era foarte rar, iar aprobarea prin lege a acestuia s-a facut rând pe rând din 1972 pâna în 1978-1979, ultimele fiind teritoriile cu puternica influenta catolica: Franta, Italia si Belgia.

În mod cu totul surprinzator, la începutul lui 1993, Camera poloneza a promulgat legea de protectie a fatului - lege extrem de restrictiva asupra avortului, fara ca tara sa se bucure în mod special de o politica medicala generalizata de contraceptie moderna.

Cu mici exceptii formula legala asupra avortului nu este un indicator definitor asupra accesibilitatii la avort medical în siguranta. În tari unde avortul nu era legal, ca Belgia, existau policlinici non-profit, unde avortul era practicat deschis, în alte tari unde avortul era legal permis, serviciile erau practic inaccesibile sau cel putin nefamilare (ex. Spania, vestul Austriei si unele landuri din Germania).

Legea cu privire la avort are interpretari diferite, ca în Elvetia, unde serviciile sunt reprezentate în unele cantoane, dar în altele nu.

Chiar în tarile cu o legislatie foarte constrictiva, atunci când granitele nu sunt închise (cum a fost România între 1966-1989) se practica asa-zisul "turism pentru avort" (din Irlanda în Anglia, din Belgia în Olanda).

În cele mai multe tari rata avorturilor legale a crescut dupa legiferare, tinzând sa se stabilizeze sau sa scada usor în urmatorii ani.

Nivelele sunt mai crescute în unele tari central si est europene, unde contraceptivele nu sunt suficient de accesibile. Totusi, si în tarile vest europene, unde contraceptivele sunt raspândite, rata avorturilor este foarte variabila, în aceste tari, cresterea avorturilor a fost observata dupa campaniile publicitare ale mass-media asupra efectelor secundare în utilizarea contraceptivelor orale, în unele tari dezvoltate, cresterea utilizarii contraceptivelor este uneori însotita de cresterea ratei avorturilor la cerere ca semn al conceptiei femeilor ca au dreptul de control asupra propriei lor fertilitati. Teoretic, s-a observat ca sunt necesari aproximativ 30 de ani dupa legalizarea avortului si utilizarea contraceptivelor, pentru ca nivelul solicitarilor la avort sa atinga un nivel stabil. Frecventa recurgerii la avort în Europa este foarte variabila în functie de tari. Recordul îl detine România cu 6 avorturi/femeie, în majoritattea republicilor europene ale fostei U.R.S.S. si Polonia se aprecieaza 2-3 avorturi/femeie. Mai putin Lituania 1,72 si Polonia, tari puternic catolice, decât Letonia si Estonia 2,6 - unde rata avorturilor clandestine este mai mare. Acest fenomen se observa si în tarile cele mai catolice din Europa occidentala, unde recurgerea la avortul clandestin este mare (ex. Italia 0,7 avorturi/femeie).

Albania, Bulgaria, Ungaria, Slovacia si aproape tot teritoriul fostei Iugoslavii, au un raport de 1,1-1,8 avorturi/femeie, iar Europa de nord

Avortul apare deci în centrul si în estul Europei ca un mijloc privilegiat de prevenire a nasterilor.

O alta observatie generala este ca o femeie care apeleaza o data la avort la cerere, are sansa de a recurge de mai multe ori la acesta.

În privinta locului unde trebuie efectuate avorturile, unele tari obliga prin legislatie la efectuarea lor numai în spitale, în alte tari se permite efectuarea avortului în locuri special amenajate si cabinete particulare.

S-a observat ca extinderea indicatiilor medicale pentru întreruperea de sarcina nu scade sensibil numarul avorturilor legale sau provocate, în timp ce extinderea legislatiei asupra indicatiilor sociale le reduce substantial, aceasta reflectându-se asupra numarului deceselor postavortum.

În cele mai multe tari, serviciile pentru efectuarea avorturilor sunt finantate în acelasi fel  de obicei public sau semipublic  fiind accesibile gratuit pentru paciente în reteaua guvernamentala, în unele tari se solicita mici participari la pret. în Spania, unde 96% din avorturi se executa în sectorul privat, accesul este simplu, dar costul este foarte crescut. Cu toate acestea, din 1985 odata cu schimbarea legii, numarul avorturilor a crescut în fiecare an (411 în 1986, 16766 în 1987, 26069 în 1988). Aproape toate spitalele publice pot oferi conditii pentru efectuarea avorturilor legale, totusi numarul acestora este de 1-2/zi, de regula avorturi cu indicatii medicale. Aceasta demonstreaza o rezistenta a profesionistilor în fata avortului liber.



În Belgia exista diferente regionale de cost si accesibilitate între zona Bruxelles si Flandra sau Valonia, datorita pozitiei personalului medical fata de lege.

În Portugalia implementarea legii de liberalizare a avortului a fost extrem de dificila, 46% din medici refuzând si în prezent sa practice avortul, situatia fiind caracterizata printr-un numar mare de avorturi clandestine, efectuate în conditii improprii.

În Polonia, în ciuda unei puternice influente a bisericii catolice, în 1990 exista un raport de 70-100 de avorturi la 100 de nasteri. Factorii care influenteaza acest raport sunt: lipsa educatiei sexuale în scoli si familie, nivelul scazut al utilizarii contraceptiei, accesul simplu la avort care era liber în spitale si scump dar la îndemâna în cabinetele particulare.

si în Ungaria rata avorturilor la cerere este mare: în 1990, 74 de avorturi la 100 de nasteri si 36 de avorturi la 1000 de femei de vârsta fertila. Situatia pare la prima vedere paradoxala, pentru ca în Ungaria se utilizeaza CO si DIV din 1970, ajungându-se ca în 1986 aproape 54% din femeile de vârsta fertila sa practice o metoda contraceptiva (din care numai 1% utilizau metode traditionale). În comparatie cu standardele internationale, Ungaria se situeaza în ultimii 20 de ani printre tarile cu indici mari de avorturi la cerere. Totusi, nu trebuie uitat ca pe o clasificare experimentala de 12 grupe de tari europene, Ungaria s-a clasificat pe locul 2 pentru utilizarea CO împreuna cu Suedia în utilizarea DIV si pe locul 7 pentru utilizarea metodelor traditionale de contraceptie. Cercetarile Institutului Ungar de Demografie arata ca populatia Ungariei este în descrestere din 1981. Totusi, din studiile efectuate pe grupuri mari de populatie intervievate, majoritatea publicului si profesionistilor nu sunt de acord cu stoparea acestui fenomen prin limitarea accesului la avortul la cerere.

Avortul este foarte frecvent si în fosta U.R.S.S., reprezentând una din formele de baza de control al nasterilor. Sursele oficiale au dat 6-7 milioane avorturi în 1988, adica un caz la 10 femei de vârsta fertila. Nivelul era mai scazut în Asia Centrala si de Sud, si mai crescut în partea europeana a U.R.S.S. (50-60 la 1000 de femei de vârsta fertila).

In Grecia, avortul este o forma comuna de control al nasterilor, în special dupa 1986 când a fost legalizat.

Lipsa de educatie contraceptiva, slaba preocupare a medicilor (în majoritate barbati) de a o promova, precum si dificultatile materiale de crestere a unui copil, determina un raport avorturi/nasteri de 1/1.

În Italia, legea de liberalizare a avortului a intrat în functie din 1978, pe fondul unei scaderi permanente de mai multi ani a fertilitatii si ratei nasterilor. Numarul cererilor de întrerupere de sarcina, comparatvi cu alte tari europene, a ramas permanent crescut (în 1989 s-au efectuat 171.684 întreruperi, ceea ce corespunde cu o rata a avorturilor de 13.5 la 1000 de femei fertile si cu un raport de 309 avorturi la 1000 de nasteri). Totusi, în ultimii ani se constata o proportie de crestere a utilizarii mijloacelor contraceptive în cupluri, în special cele tinere.

Unificarea Germaniei în octombrie 1990 a pus în fata doua sisteme diferite. Avortul era legalizat în RDG, prin legea din 1972, iar în RFG prin legile din 1974 si 1976. Definitivarea legii de întrerupere a sarcinii a implicat nenumarate discutii politice, morale si juridice.

Se observa ca indiferent de tara, nu exista o corelatie sistematica între fecundatie si avort. Ţarile de est, cele mai fecunde, sunt cele unde avortul este mai frecvent. Dar invers, în Iugoslavia, republicile cele mai fecunde au cele mai putine avorturi (ex. Kosovo), decât în republicile maltusiene (Serbia). Rodul contraceptiei practicate este preponderent. O contraceptie inexistenta sau ineficace poate duce la o fecunditate ridicata si putine avorturi sau o fecunditate slaba si multe avorturi, dupa alegerea facuta de femei dupa conceptie, în pastrarea sau întreruperea sarcinii.

Se pot întâlni astfel mai multe posibilitati: se poate naste putin si avorta mult (comparativ fosta RFG cu Finlanda, unde contraceptia aplicata este foarte puternica) sau se poate naste putin si avorta putin (comparativ Ungaria cu Polonia). Exemplele de mai sus se refera la situatiile în care conceptiile sunt putin numeroase în unele tari, decât în altele, dar optiunea pentru avort este mai frecventa.

Sunt alte situatii în care conceptiile sunt mai putin numeroase în unele tari decât în altele, dar optiunea pentru avort este mai putin frecventa: este exemplul în care se avorteaza mai putin si se naste mai putin (Ţarile de Jos comparativ cu Norvegia) sau se avorteaza mai putin si se naste mai mult (ca în Polonia comparativ cu Iugoslavia).

Schematic, se poate împarti Europa în 3 grupe de tari:

l. tarile în care femeile recurg în proportie mare la contraceptie si recurgerea la avort se utilizeaza pentru corectarea esecurilor contraceptiei si unde metodele ireversibile sunt înca putin utilizate;

2. tarile în care recurgerea la avort este mica, mijloacele contraceptive raspândite, dar practicarea sterilizarii este foarte raspândita (Anglia, Ţarile de Jos - aproximativ 20% fata de 40-50% în SUA si Canada);

3. tarile fostului bloc comunist, unde avortul ia de multe ori locul contraceptiei si sterilizarile sunt în numar neglijabil.[37]

Desi planificarea familiala exista si este la îndemâna oricarei femei, ea este neglijata, femeile preferând în continuare avortul la cerere.

Sectiunea 2. Cabinetele medicale de planificare familiala.

Primele decizii privind creearea unor structuri organizatorice pentru activitatile de planificare familiala si sanatate a reproducerii, au fost elaborate de Ministerul Sanatatii pe la mijlocul anului 1992. aceste decizii, luate în cadrul Directiei generale a Asistentei Maniei, Copilului si Adolescentului în colaborare cu Directia Economica, Plan si Prognoze prevedeau înfiintarea atât a unor Centre de Sanatate a Reproducerii si Planificare Familiala cât si a unor Cabinete de planificare familiala.

Urma ca aceste cabinete sa fie dotate material si sa creeze structurile mentionate prin programul de reabilitare a sanatatii finantat de Banca Mondiala si prin programele unor organizatii non-guvernamentale, cât si prin fondurile proprii ale Ministerului Sanatatii.

A trebuit sa treaca aproape 2 ani, pâna când deciziile mentionate anterior s-au transformat (la 26 ianuarie 1994) în "Ordinul nr. 136 privind înfiintarea centrelor si cabinetelor de planificare familiala precum si aprobarea normelor de organizare si functionare a acestora".[38]

În  cadrul  activitatii  medicale,   activitatea  acestor  centre  este focalizata pe:

a)      scaderea numarului de avorturi la cerere, numarului de sarcini nedorite sau a

      sarcinilor cu risc crescut;

b)      diagnosticarea clinica si de laborator a sarcinii asociata cu un counselling adecvat,   

      în   functie   de   optiunea   clientei,    fie   spre dispensalizare si consultatie

      prenatala, fie spre serviciul de întrerupere  voluntara a sarcinii;

c)  diagnosticarea si tratamentul  cazurilor de sterilitate si  de infertilitate;

d)          profilaxia, diagnosticul si tratamentul BTS (inclusiv SIDA), bolilor inflamatorii

     pelviene. cancerului genito-mamar si tulburarilor vietii de cuplu;

e)    efectuarea consultului contraceptiv complet-counselling privind importanta si

     necesitatea planificarii sarcinii;

counselling privind alegerea, modul de administrare a metodei
adecvate clientei sau cuplului, eventualele efecte secundare si modul de a
reactiona la aparitia acestora,

practicarea si counsellingul contraceptiei naturale, hormonale si
uneori aplicarea celei locale, cât si counsellingul si îndrumarea pentru
sterilizarea chirurgicala,

monitorizarea si urmarirea clientelor si a cuplurilor în functie de metoda utilizata.[39]

Un alt aspect al activitatii acestor centre de referinta, deosebit de important, este activitatea de informare, educatie, sfat familial, activitatea care se desfasoara cu preponderenta în învatamânt, în reteaua de asistenta primara; aceste actiuni au loc în colaborare cu laboratoarele de asistenta sanitara, cu centrele de medicina preventiva si Institutele de Igiena, si facând tot posibilul ca informatia corecta sa penetreze în populatie, sa aiba un impact si un efect cât mai mare privind sanatatea reproducerii, planificarea familiala, sexualitatea normala si patologica.

Aceasta este legislatia româna în vigoare, legislatie care în mod evident are o serie de lacune si ca orice lucru, poate suporta multiple îmbunatatiri, în functie de posibilele sau eventualele schimbari de ordin politic sau ministerial, care implicit duc si la schimbari privind politica medicala.

Numarul de avorturi legal practicate în lume este impresionant. Astfel în 1987 s-au practicat aproximativ 22 milioane de avorturi la care se pot adauga înca 10-15 milioane de avorturi provocate. Acestea sunt date estimative din cauza înregistrarii incomplete a avorturilor chiar în tarile dezvoltate.

Situatia României fata de alte tari, arata dupa 1989 un numar impresionant de mare de avorturi, cu toate ca celelalte mijloace de planificare familiala au capatat o oarecare amploare. Chiuretajul uterin a ramas totusi principala metoda de control a planificarii, explicatiile constând în faptul ca de multe ori femeia accepta mult mai usor întreruperea de sarcina decât oricare alta metoda de contraceptie (comoditate, lipsa de educatie sanitara, practica mai îndelungata a întreruperii sarcinii).

Sectiunea 3 Carente în educatia sexuala a tinerilor.

Educatia este un ansamblu de actiuni sociale, de transmitere a culturii, de generare, organizare si conducere a învatarii individuale si colective. Dupa Durkheim "educatia este actiunea exercitata de catre generatiile adulte asupra celor ce nu sunt coapte pentru viata sociala. Ea are ca obiect sa provoace si sa dezvolte la copil un numar oarecare de stari fizice, intelectuale si morale, pe care la reclama de la el atât societatea cât si mediul social caruia îi este ce deosebire destinat"[40]

Educatia sexuala, privita ca problema de interes intim, personal, are în vedere faptul ca deplina realizare de sine a individului implica si o sexualitate normala - deci sanatoasa.

Lipsa unei educatii sexuale avizate i poate împinge pe tineri la libertinaj sexual, ca forma a întelegerii eronate a ideii de libertate sexuala.

Educatia sexuala ca problema individuala presupune prezenta unor preocupari legate de sanatatea corporala, în unitate cu echilibrul spiritual, si anume:

asigurarea demnitatii personale, înteleasa ca sanatate corporala si
morala, în sensul curateniei si puritatii vietii interioare si relationale

activitate fizica si sport - mijloc de întretinere a prosperitatii
individuale - ca optimism si buna-vointa fata de sine si de cei din jur

igiena celebrala, ca instrument al comenzii ce întretine echilibrul
între fizic si spiritual, între natura si cultura.

Grija fata de propria persoana semnifica existenta unei autorealizari, prin autoguvernare constienta a acestui mecanism extrem de gingas care este fiinta umana.

Educatia sexuala, ca preocupare individuala a adolescentilor, dobândeste sensuri intresante si demne de luat în seama; este vârsta luarii de cunostinta în ceea ce priveste "noutatile propriului corp". Lipsa respectului pentru sexul caruia îi apartii poate sa dea nastere la manifestari deficitare. Pe de alta parte, fiind vârsta exaltarilor imaginative, adolescentii neavizati pot adopta o conduita cu urmari periculoase, dintre care cea care nu poate trece neluata în seama este preferinta pentru asceza si pe care unii adolescenti o accepta ca proba a capacitatii de autodepasire sau ca mijloc de a atinge puritatea. Una din formele îngrijoratoare ale ascetismului adolescent pare a fi respectul imens pentru propria fiinta fizica, pe care nu o accepta în perspectiva fireasca a îmbatrânirii sau a alterarii prin boala, eventualitati pe care încearca sa la evite, preferând moartea.

Dar si în cazul când nu recurg, la asemenea solutii extreme, adolescentii îsi exprima uneori atitudinea fata de sine prin refuzul de a se alimenta sau de a se apara de intemperii sau de surse nocive, acestea fiind alte forme ale ascezei.[41] Iata domenii în care protectia educativa este nu numai justificata ci de-a dreptul obligatorie.

Un program de igiena mentala si corporala se va constitui astfel ca masura de asigurare a vitalitatii - ca feminitate si virilitate sanatoasa - împotriva lascivitatii, pentru ca printr-o vietuire echilibrata sa se exprime autorespectul - forma a constientizarii datoriilor fata de sine. Respectul pentru propria sexualitate va însoti preocuparea spre cunoasterea veridica a rolului acesteia în viata sociala, prevenindu-se pericolul formarii unor imagini degradante asupra sexualitatii (de exemplu, ca copii ar veni pe lume într-un mod indecent, ca întrebarile despre problemele sexualitatii ar constitui semne de nedelicatete interioara).

Preocuparea pentru echilibrul vietii noastre psiho-fizice nu este o manifestare a vreunui egoism condamnabil, ci este expresia dialectica a ideii: voi sluji binele societatii daca îmi voi asigura însusiri personale pretioase prin valoarea lor sociala.

Educatia sexuala este o problema ce intereseaza cuplul ca unitate sociala primara, în care sexualitatea se exprima sub aspectul ei generos: în echilibrul dintre autonomie si subordonare, libertate si daruire se manifesta modalitatile de concretizare a caracterului bipolar si relational al sexualitatii, în care omul îsi depaseste si-si îmbogateste singularitatea.

Sexualitatea echilibrata presupune o miscare de la interior la exterior. Autenticitatea acestei miscari "ex-centrice" se înfaptuieste prin comunicarea cu partenerul. De aceea din punct de vedere moral, ea nu este doar o chestiune de igiena si cu atât mai putin de placere sau trebuinta personala, ci o însusire umana care face persoana receptiva la ambianta sociala prezenta cât si spre viitor, prin intermediul procrearii, în acest sens, educatia pentru o viata sexuala normala are menirea de a calauzi cuplul în cautarea, firesc umana, a fericirii cu observatia însa ca fericirea omului nu se afla în ignoranta ci în luciditate si cunoastere. Or, acestea se dobândesc printr-o cultura adecvata domeniului corespunzator al vietii umane si prin care se evita întelegerea

problemelor sexualitatii ca fiind strict personale atitudine ce ar putea conduce la impasul egoismului afectiv, care cultiva ideea unei afectivitati singulare, depersonalizatoare.

Calea ce duce la elaborarea unei etici a sexualitatii individuale si a cuplului are implicatii sociale adânci si obligatorii, deoarece "din unirea libera, constienta a doua persoane se naste un al treilea" care nu va fi considerat "proprietate" a familiei, ci va fi înscris în statisticile populatiei unei tari, dobândind astfel drept de cetatenie. Prin aparteneta sa sociala, noul cetatean va apartine unei anumite structuri social-economice, unei anumite culturi.

Înteleasa astfel, educatia sexuala este si o problema de interes social-civic, iar elaborarea unei teorii si a unui sistem de norme privind comportamentul sexual uman constituie un imperativ politic ce-si propune promovarea casatoriei ca forma oficiala, institutionalizata, ce legalizeaza si reglementeaza manifestarea sexualitatii cuplurilor înscrise în traseul vietii pe care o au de parcurs în comun. Prin aceasta oficializare, familia devine institutie, obtinând într-o masura sporita, asigurarea duratei, stabilitatii si trainiciei sale. Prin aceeasi oficializare, familia dobândeste, în ceea ce priveste nasterea, cresterea si educarea tinerei generatii, dreptul la asistenta sociala.

Semnificatia civica a sexualitatii consta în aceea ca prin ea se asigura "schimbul de mâine" al societatii, care reflecta miscarea sociaia demografica. De aici si decurge obligatia pentru societate de a programa, în cunostinta de cauza, o anumita disciplina a sexualitatii, care sa protejeze longevitatea si intimitatea comuna a familiei.

Educatia sexuala a cetatenilor face deci parte din ansamblul de cerinte ce intereseaza societatea.

Concludem ca exigentele educative puse în fata societatii si de care aceasta trebuie sa tina seama sunt exigente de echilibru ale conduitei sexuale si de sanatate sexuala (înteleasa ca sanatate etica si fizica) a populatiei, realizate pe baza unei culturi sexuale elaborate în cunostinta de cauza rod al ajutorului pedagogic acordat.

Adoptarea unei atitudini de ignorare a necesitatii educatiei sexuale prin preferarea "metodei tacerii" constituie o mare greseala, deoarece priveaza adolescentii de orice mijloc de aparare si rezistenta în fata unui instinct care apare si se dezvolta înaintea experientei vietii. Din insuficienta acestei experiente si din lipsa de îndrumare, tinerii pot aluneca la o stare de epuizare fizica si psihica, cu consecinte daunatoare si pentru individ si pentru societate.

Parintii sunt primii responsabili de educatia sexuala a copiilor lor, stafeta fiind preluata apoi în scoala de catre dascali. Multi parinti evita sa discute cu proprii copii despre aceasta problema, acestia din urma încercând sa o cunoasca singuri prin diferite metode care nu sunt întotdeauna optime.

In scoli ar trebui sa se tina cursuri de educatie sexuala obligatorii, sa fie chiar introduse în programa scolara, pentru ca un tânar mai ales aflat la vârsta critica, ori nu întelege ori îl sperie necunoscutul.

Multe femei ajung sa avorteze si multe tinere în special deoarece nu cunosc elementele cheie ale vietii sexuale. Problemele ce privesc viata sexuala ar trebui mediatizate mai mult, cu decenta necesara pentru ca orice tânar sa ajunga sa le cunoasca si sa stie cum sa le interpreteze sau sa le aplice în viata personala.

Desi carentele privind viata sexuala a tinerilor de multe ori au urmari grave pentru viata lor, unii ramânând tot restul vietii afectati de greselile tineretii (tinere care în urma unui avort ramân sterile, casatorii ce se fac numai din cauza aparitiei unui copil, desi tinerii nu se înteleg si ramân împreuna tocmai pentru ca au comis aceasta "greseala", afectându-si urmarea fireasca a vietii).

ÎNCHEIERE

O evaluare a tendintelor de evolutie în viitor a fenomenului. Solutii economice, sociale si politici dezirabile.

Daca examinam acum situatia legala a avortului indus în scopul controlarii numarului de nasteri, în toate statele lumi de azi, putem constata ca, pe mari arii geografice, cuprinzând sute de milioane de femei aflate la vârsta fertila, acest act medical elementar este ilegal si pedepsit de lege ca atare. Iata de ce, anual, cu deosebire în tarile lumii a treia, înca mai mor circa 200.000 de femei în mod inutil de pe urma avorturilor provocate în conditii improvizate sau cu mijloace empirice ( Germain).

Alte multe zeci de mii de femei îngroasa anual rândurile celor cu suferinte cronice, sterilitate si diverse infirmitati de pe urma avorturi. În complicate, în sfârsit, nestiut este numarul mamelor care sufera calvarul de a aduce pe lume unul sau mai multi copii nedoriti. Cât priveste soarta acestor copii, probabil ca varianta cea mai blânda e acea de a popula azilurile pentru handicapati si casele de copii abandonati.

Pâna când obiceiurile, religiile si bunul simt vor permite legalizarea avortului în majoritatea tarilor, va mai trece mult timp.

Problema avortului este cu siguranta foarte controversata. La originea ei se afla un conflict între valori ce nu poate fi rezolvat usor. Desi controversa asupra avortului are aspecte religioase, stiintifice, morale si politice, o mare parte din disputa se concentreza în jurul discretiei familiei în luarea deciziilor. Controversa nu este doar asupra avortului, ci si asupra ideilor societatii despre relatiile sexuale, marimea familiei si relatiile familiale.

În România, paradoxul situatiei actuale este ca orice politica demografica ar fi adoptata, rezultatele ar fi dezamagitoare si chiar contraproductive. O politica demografica nediferentiata de stimulare a natalitatii, oricare ar fi ea, ar genera în momentul de fata rezistente puternice, iar beneficiile sale ar fi extrem de modeste, în raport cu costurile sociale imense. Argumentul este urmatorul: o politica demografica ar trebui sa se pozitioneze între doua optiuni limita.

Prima este reluarea politicii regimului ceausist de fortare a natalitatii prin

interzicerea avorturilor si, eventual, chiar a mijloacelor contraceptive. O asemenea optiune nu pare a fi deloc probabil si posibil de adoptat în contextul traditiei tolerante a poporului român fata de planificarea familiala si, în mod special, a cosmarului colectiv îndurat aproape 25 de ani de o asemenea politica. Ea nu este însa principial exclusa. Unii actori sociali si politici s-au exprimat în favoarea ei.

Masurile de ordin coercitiv ar fi de natura sa genereze dureri sociale imense, ca cele prin care colectivitatea a trecut deja înainte de 1989. Eficienta lor ar fi de asemenea foarte scazuta. Marea masa a populatiei ar recurge la masuri ilegale eficace de planificare familiala, dar cu costuri personale si sociale ale caror dimensiuni colectivitatea le-a respins deja. Efectul net nedorit ar fi cresterea natalitatii tocmai la nivelul segmentului social cel mai lipsit de mijloace economice si sociale. Acesta ar fi prins din nou într-un cerc vicios, lipsit de mijloace economice si sociale de aparare împotriva unei politici demografice agresive, el va tinde sa-si creasca natalitatea la nivelul limitelor naturale, complementar cu cresterea saraciei si a dezorganizarii sociale si familiale. Plusul demografic realizat în acest segment ar fi, social si uman, de calitate scazuta: cresterea abandonului în diferitele sale forme, nivel scolar scazut si deficitara integrare sociala.

A doua optiune este stimularea natalitatii printr-o crestere accentuata, chiar spectaculoasa, a suportului material si moral. O asemenea optiune pare a fi fireasca în contextul societatii moderne pe care România doreste sa o creeze. La o analiza mai atenta însa, nici o asemenea optiune nu pare a fi probabila, ea lovindu-se de rezistente nu mai putin puternice, în mod special, eficienta ei pentru atingerea obiectivelor strict demografice este înalt discutabila.. Pe de o parte, masa colectivitatii nu ar raspunde decât într-o mica masura la asemenea stimulente. Pe de alta parte, un raspuns mai ridicat ar veni tocmai din partea segmentelor celor mai sarace ale popuatiei, riscul find ca aici sa se cristalizeze o situatie de dependenta a maturilor de suportul pentru copii. O politica demografica de stimulare ar avea deci mai degraba un efect marginal, mai accentuat fiind tocmai în zonele mai putin deziderabile, complementar cu efecte sociale indizerabile. În constiinta colectiva exista estimarea ca o asemenea politica ar împinge unele familii într-o stare de dependenta sociala, natalitatea devenind un mijloc de obtinere de beneficii sociale, fara însa a le oferi copiilor conditiile minimale de formare.

Ţinând seama de standardul de viata al marii mase a populatiei, atât în prezent, cât si într-un viitor previzibil, cei mai multi copii traiesc si vor trai în familii care le pot oferi cu dificultate conditiile minimale pentru dezvoltarea lor normala. Este o perioada exceptionala si în consecinta colectivitatea va trebui sa faca un efort special pentru a investi în copil. Politica de suport pentru copii cred ca trebuie sa constituie o prioritate absoluta în cadrul unei strategii de dezvotare sociala. Urmatoarele optiuni minimale ar trebui luate în considerare:

Servicii de sanatate de calitate, complet gratuite, pentru mame si copii.

Învatamânt de calitate care sa cuprinda totalitatea copiilor la
nivelul obligatoriu si sa ofere sanse largi marii majoritati a
copiilor în învatamântul post-obligatoriu.

Suport economic pentru familiile cu copii.

Servicii profesioniste de asistenta sociala care sa ofere un
suport multiplu copiilor si familiilor aflate în dificultate.

Programe nationale structurate si agresive de eradicare a
cazurilor în care copiii traiesc în conditii improprii.

Legislatie unitara si comprehensiva cu privire la copil, cu
stimulente social- sanatoase pentru cresterea natalitatii.

În concluzie, s-ar putea spune ca, desi tara noastra se confrunta cu o scadere alarmanta a natalitatii (un prim factor îl constituie avortul, înca preferat de femei ca mijloc de planificare familiala), o politica demografica centrata pe masuri de stimulare a natalitatii nu este nici dezirabila si nici sustenabila în momentul de fata. Este însa de urgenta maxima promovarea unei politici sociale accentuate, de suport pentru copii si pentru familia cu mai multi copii. O asemenea politica va avea prin ea însasi efecte pozitive asupra natalitatii, pregatind baza unei posibile politici demografice viitoare, în plus, în cadrul acestei politici este necesar sa fie înglobate câteva masuri cu efecte demografice stimulative si echilibrate în care stimularea natalitatii se îmbina cu cresterea capacitatilor de planificare familiala si de responsabilizare a parintior pentru copii, în lipsa unei asemenea politici, o politica demografica activa nu ar face decât sa creeze dificultati enorme pentru familiile cu copii si pentru întreaga colectivitate.

" Viata este un dar pe care-1 meritam numai daca îl daruim"

Rabindranath Tagore

ÎNDRUMAR DE INTERVIU

Initialele.

Vârsta.

Domiciliul (rural, urban).

Nationalitatea.

Studii.

Profesia.

Starea civila în mometul discutiei (casatorit, necasatorit).

Starea materiala.

Daca mai are si alti copii decât cel avortat.
10. De ce nu-si doreste sau nu si-a dorit un copil.

11. Daca are familie (parinti, frati, surori), în ce relatie se afla cu ei.

12. O evaluare personala (atât cât e posibil) a caracterului, culturii, starii psihice a subiectului. 13.  Opinia dumeavoasrta despre caz.

FIsA CAZ Nr. l

  Initialele: Z.L.

Vârsta: 22 ani.

Domiciliul: urban, Bucuresti.

Nationalitatea: Româna.

Studii: Liceul profil real, sectia matematica-fizica, în prezent
   
studenta la Facultatea de Psihologie Universitatea Hyperion anul
   
IV.

Profesia: studenta.

7. Starea civila în momentul discutiei: Necasatorita.

8. Starea materiala: 800 000 lei pe luna ( aceasta suma o primeste lunar de la parintii ei).

9. Nu are alt copil.

10. De ce nu si-a dorit copilul? A fost o sarcina nedorita care a survenit în urma unei relatii de scurta durata cu un barbat cu care nu avea o relatie stabila, el fiind casatorit.

11 . Are familie compusa din parinti si un frate în vârsta de 13 ani. Relatiile din cadrul familiei sunt cordiale, existând o perfecta întelegere între ea si parinti.

12. Relatarea celor povestite de subiect: În ziua în care a aflat ca este însarcinata a luat pe

loc decizia de a face întrerupere de sarcina, deoarece era produsul unei relatii cu un om pentru care nu mai avea în acel moment nici un sentiment de dragoste sau afectiune. As putea spune ca a fost doar o aventura, ca urmare a aflarii adevarului ca omul pe care îl iubea si pe care credea ca-i este sortit era casatorit. Avea de asemenea doar vîrsta de 20 de ani, urma înca studiile superioare, nu avea un loc de munca pentru a asigura eventuala întretinere a ei si a copilului. Poate ca un copil ar fi deranjat urmarea fireasca a cursului vietii ei. Dupa cum afirma si ea, nu regreta ca a luat aceasta decizie, desi îi pare rau ca a trbuit sa treaca prin asa ceva.

13. Opinia mea despre caz Este o femeie inteligenta, cu un grad de cultura ce se ridica peste

medie, da dovada de întelegere în relatiile cu cei apropiati, ajutându-i la nevoie. Ca o apreciere personala as putea spune ca în ceea ce priveste experienta de viata, nu o stapâneste în totalitate, deoarece pâna la vârsta de 19 ani nu a mai fost implicata în relatii complexe cu o persoana de sex opus. Prima relatie a avut-o cu un barbat de 30 de ani, care la momentul respectiv era casatorit si avea un copil. Probabil, în opinia mea, acest lucru a determinat-o sa se refuleze într-o relatie cu un alt barbat în urma careia a rezultat si aceasta sarcina nedorita dupa cum afirma chiar ea.

FIsA-CAZ Nr. 2

Initialele: B.L.

Vârsta: 41 ani.

Domiciliul: urban, Bucuresti.

Nationalitatea: româna.

Studii: 10 clase + 2 ani sc. Postliceala de bobinator.

Profesia: bobinator.

Starea civila: casatorita. E la a doua casatorie, primul sot decedat.

Starea materiala: 2.800.000 lei pe luna.

Are 2 copii (17 ani, 12 ani).

  A suferit 2 întreruperi de sarcina.

Daca are familie? Tatal sau a decedat când ea avea vârsta de 4 ani, iar
mama sa nu s-a mai recasatorit. Are 3 surori si un frate, iar relatiile sale
cu acestia sunt foarte bune. Acestia au sprijinit-o atât moral cât si
material dupa moartea primului sot.

Relatarea celor povestite de subiect Primul avort 1-a facut în 1986. A
ramas vaduva la vârsta de 23 de ani, fiind însarcinata cu primul copil,
pe care 1-a nascut. La 26 de ani a întemeiat o noua familie, având cel
de-al doilea copil la 28 de ani. Desi prin Decretul Lege 770/1966,
avortul era interzis, a încercat sa-si produca singura un avort, luând
pastile si încercând tot felul de metode ce au avut ca rezultat o luna
mai târziu un avort spontan. A ajuns la spital, unde medicii au tratat-o
ca si cum acest avort nu a fost provocat, ci o întâmplare nefericita.
Astfel de cazuri se pot întâlni si la o sarcina normala fara nici un fel de
interventie din partea subiectului. Cel de-al doilea avort 1-a facut în
1992 la spital, fiind decizia ei, deoarece nu considera ca ar putea face fata la 3 copii (în 1987 a avut cel de-al doilea copil). Marturiseste ca i-a comunicat sotului ca este însarcinata dar acesta a lasat-o pe dânsa sa decida.

13. Opinia mea: Fara sa fiu subiectiva, afirm ca este o mama desavârsita pentru cele doua fete pe care le are. Face totul pentru a le oferi tot ceea ce este necesar, desi întâmpina destul de multe greutati. Iubeste foarte mult copiii, si cred ca unicul motiv pentru care a recurs la avort a fost lipsa mijloacelor materiale. Mi-a declarat, cu tristete ca-i pare rau, dar nicidecum nu ar fi putut aduce pe lume doua suflete care foarte probabil ar fi avut de suferit. Cu siguranta nu ar fi vrut sa recurga la aceasta solutie, dar, din pacate, a trebuit.



FIsA - CAZ Nr. 3

Initialele: S.I.V.

Vârsta: 32 ani.

Domiciliul: urban, Bucuresti.

Nationalitatea: româna.

Studii: Liceul 12 clase.

Profesia: Legator cartonagist la tipografie, actualmente pensionara pe
caz de boala de la vârsta de 28 ani. A suferit o interventie chirurgicala
de esofago-plastie, în urma descoperirii unei tumori benigne la nivelul
esofagului.

Starea civila: Casatorita.

Starea materiala: 500.000 lei reprezentând valoarea pensiei ce i-a fost
acordata în urma pensionarii pe caz de boala.

Are un copil în vârsta de 5 ani si a suferit 5 avorturi.

De ce nu si-a dorit mai multi copii? Nu a vrut sa aiba copii si nu a utilizat niciodata metode contraceptive. Cel ce a reusit sa o convinga sa nasca cel putin unul a fost sotul ei.

11. A ramas orfana de tata la vârsta de 17 ani. Are un frate cu 8 ani mai mare si atât cu acesta cât si cu mama ei se întelege foarte bine.

12. Relatarea celor povestite de subiect. Primele doua întreruperi de sarcina le-a suferit înainte de a se casatori, în urma unei relatii cu un alt barbat. Prima a fost la 19 ani, iar a doua la 21 ani. Deoarece atunci în România, avortul era interzis, a apelat la persoane care nu aveau cunostinte medicale în domeniu, care prin mijloace empirice, au chiuretat-o. Din fericire nu a avut de suferit în urma interventiilor. Dupa ce s-a casatorit a mai facut înca trei avorturi. De data aceasta, legea permitând, le-a facut la spital, sub îndrumare medicala adecvata.

Când am întrebat-o daca nu i-a fost teama sa se lase pe mâna unei persoane care nu detinea nici cea mai mica cunostinta medicala, a spus ca nu s-a gândit la asta, nu voia sa aiba copii si acest lucru a fost mai puternic decât frica pe care ar fi trebuit sa o aiba.

Opinia mea A fost un caz putin mai special, deoarece a fost singurul subiect care a declarat

cu îndârjire ca nu a vrut sa devina mama. Dupa nasterea copilului, sigur optiunea ei s-a schimbat, gândindu-se chiar sa mai faca un copil. As dori sa remarc ca sotul ei a avut un rol hotarâtor, acesta dorindu-si foarte mult un copil, a amenintat-o ca o paraseste, ca va divorta daca ea nu se va hotarî sa împlineasca în acest fel relatia lor. Dupa nasterea copilului nu a mai facut nici o întrerupere de sarcina si mi-a spus ca singurul lucru la care se gândeste, care o va face sa stea în cumpana va fi starea ei materiala, nivelul de trai, nesiguranta zilei de mâine.

Ca un fel de concluzie, am remarcat ca în momentul aflarii vestii ca sunt însarcinate multe persoane care decid sa avorteze iau în calcul mai mult decât ceea ce-si doresc cu adevarat, nivelul vietii, faptul ca vor aduce pe lume un suflet, o fiinta si multe dintre ele nu vor putea sa le ofere ceea ce orice copil, orice om are nevoie - hrana.

FIsA CAZ Nr.4

1. Initialele: S .M.

2.Vârsta: 24 ani.

3. Domiciliul: urban, Vatra-Dornei.

4. Nationalitatea: Româna.

5. Studii: Liceul sanitar, scoala post-liceala Fundeni, actualmente studenta anul IV la

    Facultatea de Psihologie- Universitatea Hyperion.

6. Profesia: studenta.

7. Starea civila în momentul discutiei: Necasatorita.

8. Starea materiala: 1200 000 (îi primeste de la parinti).

9. Nu are nici un copil si a facut un singur avort.

10. De ce nu si-a dorit copilul? A recurs la avort, deoarece nu a vrut sa oficializeze relatia cu

tatal copilului, fiind convinsa ca nu este omul cu care vrea sa-si petreaca viata. A luat decizia de una singura înstiintându-si partenerul dupa ce suferise interventia, în momentul de fata relatia cu acel barbat nu mai exista.

11. Exista o buna întelegere atât în relatia cu parintii ei cât si cu fratele ei în vârsta de 26 de ani.

Relatarea celor povestite de subiect. În ceea ce priveste decizia ei referitoare la

efectuarea avortului, sustine ca un copil nedorit ar fi putut sa-i îngreuneze ascensiunea profesionala.

Opinia mea despre caz : Consider ca este o femeie ambitioasa care vrea sa-si asigure mai

întâi, atât un cadru familial propice cât si   o   stare  materiala   adecvata   cresterii   unui   copil. Probabil momentul când va hotarî sa aiba un copil va fi amânat pâna la satisfacerea pe  deplin  a tuturor viselor ei. Daca cumva din întâmplare va ramâne din nou însarcinata, chiar cu omul pe care si-l doreste cu adevarat în viata ei, sunt sigura ca va recurge la efectuarea unui nou avort. Sper din tot sufletul însa sa nu se antâmple asa.

FIsA - CAZ Nr. 5

Initialele: G.G.

Vârsta: 25 ani.

Domiciliul: urban, Suceava.

Nationalitatea: româna.

Studii: Liceul sanitar, Scoala postliceala sanitara, Facultatea de Drept
la Universitatea Ecologica - fara examen de licenta.

Profesia: întreprinzator particular, are o afacere proprie împreuna cu
prietenul ei.

Starea civila: Necasatorita.

Starea materiala: 4.000.000 lei lunar.

Nu are copii.

De ce nu si-a dorit un copil? A suferit doua întreruperi de sarcina: una la 19 ani si alta la

23 ani. Nu si-a dorit copii deoarece prima sarcina s-a produs într-o conjunctura nefavorabila, iar cea de-a doua, a facut-o deoarece se credea în stare sa devina parinte si nici nu avea mijloacele necesare cresterii si întretinerii unui copil.

11. Relatiile cu familia: mama ei a murit când ea avea doar 13 ani, iar tatal ei s-a recasatorit când ea vârsta de 23 ani. Trebuie mentionat ca tatal ei a fost extrem de dur lipsind-o de întelegerea si grija, pe care mama i le-ar fi oferit. Deseori o batea, nu-i dadea bani de buzunar, de asemenea era extrem de autoritar, privând-o de prieteni, întâlniri cu acestia etc. Mai are un frate în vârsta de 21 ani si o sora din noua casatorie a tatalui ei în vârsta de 18 luni. Relatiile cu tatal ei cât si cu mama vitrega sunt reci, cu atât mai mult cu cât ea locuieste acum flotant în Bucuresti.

12. Relatarea celor povestite de subiect. De la vârsta de 17 ani a avut un prieten cu care avea si relatii intime. Acesta a lipsit din tara imediat ce ea a terminat liceul. Cât timp prietenul ei a fost plecat, s-a simtit singura, neavând nici macar o prietena cu care sa-si petreaca timpul liber. Într-o zi, s-a întâlnit cu o cunostinta, un barbat care o placea, dar în acelasi timp avea si o reputatie destul de patata. A acceptat si urmatoarea întâlnire cu el, si alte câteva, apoi ea a vrut sa renunte. El a amenintat-o c-o va spune tatalui ei, ca va trimite prietenii lui sa o urmareasca, dar nu va fi asa daca va accepta sa întretina relatii intime cu el. Din naivitate si din frica de a nu afla un oras întreg, de a nu afla prietenul ei, a acceptat. Aceasta întâlnire a avut însa urmari destul de serioase, deoarece a ramas însarcinata. A gasit sprijin în sora prietenului ei care a mers cu ea la un medic. Din pacate în urma interventiei a suferit o infectie destul de grava care a necesitat câteva luni de tratament. Dupa ce s-a întors prietenul ei, care aflase de la sora lui cele întâmplate, relatia lor a mai continuat un timp dupa care a încetat, ea nestiind de fapt ca el stia de legatura ei cu acel personaj din lumea interlopa a Sucevei, dar nici el nu cunostea exact împrejurarile în care s-a produs. Cea de-a doua întrerupere a avut-o în actuala ei relatie, pe care o are de 5 ani. În urma cu doi ani când a facut avortul, nu considera ca un copil este chiar ceea ce-si doreste, nevrând sa oficializeze relatia cu prietenul ei.

13. Opinia mea: Consider, din cele relatate de subiect ca nu a avut o copilarie prea fericita, suferind asprimea tatalui ei, si probabil ar dori sa-i ofere copilului pe care o sa-l aiba tot ceea ce ea nu a avut.

FIsA - CAZ Nr.6

1. Initialele: G.A.

2.Vârsta: 64 ani.

3. Domiciliul: urban, Bucuresti (nascuta în mediul rural unde a trait pâna la 13 ani).

4. Nationalitatea: Româna.

5. Studii: 4 clase elementare si 3 ani scoala profesionala. A urmat si o scoala de ospatari.

6. Profesia: Legator-cartonagist timp de 36 de ani.

7. Starea civila în momentul discutiei: Vaduva. A fost casatorita o singura data, iar cu cel de-al

    doilea barbat a trait în concubinaj timp 7 ani.

8. Starea materiala: 707000 lei, pensie lunara.

9. A efectuat un numar de 30 de întreruperi de sarcina. Are 2 copii.

10. De ce nu si-a dorit mai multi copii? si-a dorit un singur copil pe care 1-a adus pe lume

când a ramas prima data însarcinata. Avorturile le-a facut deoarece nu dorea cu nici un chip sa mai aiba un copil.

11. În relatiile sale atât cu fratii sai (în numar de 5) cât si cu parintii ei (doar mama mai traieste) a

      existat o armonie desavârsita.

12. Relatarea celor povestite de subiect: S-a casatorit la 21 de ani. A ramas însarcinata la câteva

luni dupa asta, a nascut primul copil, iar când acesta avea 11 ani, sotul a parasit-o. S-au împacat dupa l an si jumatate, în urmatorii 2 ani a suferit 10 întreruperi de sarcina, toate efectuate de catre o persoana nespecializata. În 4 din aceste cazuri a ajuns la spital în urma interventiilor. Dupa aceea, în rastimp de 5 ani cât a mai durat relatia cu sotul ei a mai efectuat înca 10 avorturi, toate în acelasi mod. A divortat de sot când copilul avea vârsta de 9 ani. Când a ramas prima data însarcinata în cea de-a doua relatie a sa, a încercat sa avorteze dar nu a reusit. Astfel a venit pe lume cel de-al doilea copil care s-a nascut la 7 luni si 10 zile cu probleme. Primii 3 ani din viata si i-a petrecut prin spitale, reusind în cele din urma sa-si rezolve toate problemele ce le avea cu sanatatea. Pâna la vârsta de 34 de ani a mai facut 10 întreruperi de sarcina, deasemeni în acelasi mod. Este un miracol ca a supravietuit. De atunci nu a mai avut relatii intime cu nici un barbat.

13. Opinia mea despre caz : Este un caz cu totul aparte situat la granita între inconstienta si

curaj, daca as putea sa-1 descriu asa. Oare ce a determinat-o sa-si puna în joc viata ei cât si pe cea a copiilor ei? Saracia, lipsa de afectiune a barbatilor din viata ei? Când am întrebat-o ce a determinat-o sa-si asume un asemenea risc, mi-a spus ca pur si simplu îsi dorea un singur copil. Dar totusi de ce nu a prevenit aceste sarcini nedorite? Sunt convinsa ca lipsa de informare si dezinteresul aratat pentru acest lucru. Pe de alta parte faptul ca decretul din 1966 interzicea efectuarea avorturilor pe cai legale, în unitati specializate a determinat-o sa aleaga aceste cai deloc sigure si cu un grad sporit de risc. Marturisesc sincer ca este un caz care m-a tulburat efectiv, lasându-ma aproape fara grai.

FIsA - CAZ Nr. 7

Initialele: T.E.

Vârsta: 40 ani.

Domiciliul: urban, Bucuresti.

Nationalitatea: româna.

Studii: Liceul 12 clase.

Profesia: Librar.

Starea civila: Casatorita (la a doua casatorie).

Starea materiala: 4.600.000 lei lunar.

Are 2 copii, ambii din prima casatorie. A suferit 6 avorturi.

10. De ce nu si-a dorit mai multi copii? Avea deja doi copii dintr-o casatorie care a esuat în cele din urma si probail nu se simtea în stare sa mai aduca un suflet pe lume fara sa stie care va fi situatia lui în societate. De altfel primele 2 interventii le-a suferit în urma îndrumarii date de catre medic.

11. Familia ei este compusa din 5 membrii (tatal ei a decedat de curând). Are un frate bun si doi vitregi cu care are relatii normale. Cu mama ei se întelege bine.

12. Relatarea celor povestite de subiect. Ambii copii i-a adus pe lume prin cezariana, si a efectuat avorturile la îndrumarea medicului, deoarece aceste sarcini îi puneau în primejdie viata. Aceste 2 întreruperi le-a suferit în timpul primei sale casatorii, si au fost efectuate de cadre medicale specializate.

În urma divortului si pâna la cea de-a doua casatorie a mai avortat de doua ori în urma unor relatii intime pe care le-a avut cu un barbat cu care nu a dorit sa legalizeze relatia. Din fericire pentru ea au fost efectuate dupa 1989 în unitati medicale specializate.

Dupa ce s-a recasatorit, a ramas însarcinata, dar sotul sau trebuia sa plece din tara cu un contract de munca pe termen nelimitat si i-a fost frica sa duca sarcina la capat, gândindu-se ca i-ar fi greu sa se descurce singura. Dupa întoarcerea sotului chiar au dorit sa mai aiba un copil dar de data aceasta, a fost o sarcina cu complicatii care a avut drept urmare un avort spontan, care însa nu i-a primejduit sanatatea.

13. Opinia mea: As putea spune în legatura cu acest caz ca mai multa atentie nu strica niciodata.

Este mai usor sa previi decât sa suferi un avort care de cele mai multe ori lasa sechele atât psihice cât si fizice, uneori mult mai greu de suportat. Daca într-adevar nu dorim sa aducem pe lume un copil la un moment dat din viata noastra, ma gândesc ca ar fi mai bine sa prevenim acest lucru. Este de ajuns sa ne adresam unui cabinet de planificare familiala si astfel iesim din aceste impasuri neplacute. Din pacate aceasta falsa pudoare le împinge pe unele dintre semenele noastre sa-si sporeasca suferinta, renuntând la aducerea unui copil pe lume prin intermediul unui act chirurgical pe care medicii îl executa impecabil, dar pe care morala, si nu în ultimul rând femeia supusa acestei interventii, îl resping.

FIsA - CAZ Nr. 8

Initialele: S.C.

Vârsta: 25 ani.

Domiciliul: urban Buzau.

Nationalitatea: româna.

Studii: Liceul 12 clase în Buzau si a absolvit Facultatea de
Geografie în cadrul Universitatii din Bucuresti, promotia 1997.

Profesia: Profesor de geografie.

Starea civila: Necasatorita.

Starea materiala: 1.000.000 lei (pe care îi primeste de la parinti).

Nu are loc de munca.

10. De ce nu si-a dorit un copil? Avea doar 19 ani când a facut avortul, de atfel si singurul, era   

în primul an de facultate si nu dorea sa oficializeze înca relatia cu tatal copilului, fiind convinsa ca tot cu el se va casatori si va avea cu siguranta alti copii într-un cadru familial adecvat.

11. Relatiile cu familia. Se întelege bine cu parintii ei, iar cu sora ei de 23 de ani desi nu exista animozitati nu prea comunica.

12. Relatarea celor povestite de subiect. Nu folosea mijloace de protectie pentru prevenirea sarcinii, ci doar metoda calendarului, care de data aceea a dat gres. Le-a comunicat parintilor starea ai, dar nici ei nici prietenul ei nu i-au propus sa avorteze. Au lasat-o pe ea sa decida singura, iar ea a ales sa renunte la acest copil. Chiuretajul a fost executat de catre medic specialist într-o unitate sanitara specializata. Nu a avut urmari fizice sau psihice atunci, dar la momentul când am intervievat-o, a marturisii ca regreta decizia pe care a luat-o atunci cu prea mare usurinta.

13. Opinia mea: Dupa parerea mea nu este cu siguranta un caz solitar. Este stiut faptul ca de

multe ori fetele, în special care parasesc orasul de bastina pentru a urma cursuri superioare, scapând de sub aripa ocrotitoare a parintilor comit unele greseli, implicându-se mult prea repede în relatii intime, fara a se gândi totodata si la urmari. Se poate aplica cu desavârsire în acest caz proverbul "Gândeste de o suta de ori si fa o data".

BIBLIOGRAFIE

Dr. Coralia Carp - "Implicatiile metodelor anticonceptionale si
avortului   în   planificarea   familiala",   Facultatea   de   Medicina
Bucuresti, 1996

Catalin Zamfir - "Politici sociale în România", Editura Expert
Bucuresti

Cod penal,

Cod penal,

Cod penal,

Cod penal,

Encarta-Enciclopedie, 1998

Gail   Klingman  -  "The  politics   of duplicity  în  Ceausescu's
România", USA, California, 1998, University of California

Harrison - Enciclopedie de Medicina Interna, 1998

10. Dr. Iulian Badea - "Consecinte nefaste ale avortului"- Teza de doctorat- Ministerul

Sanatatii- Institutul de Igiena si Sanatate Publica, Bucuresti 1989

11. Dr. I. Roman si dr. N. Chitu - "Cunoasteti totul despre avort?" -Ministerul Sanatatii si   

Institutul de Igiena - Editura Medicala, Bucuresti, 1968

12. Jean-Louis Zanda - "Enquete sur la conception, la naissance et l' avortement", de

l'Institut for Sex Reaserch fonde par Alfred Ch. Kinsey, Indiana University, Bloominghton

13. Dr. Lucia Balea - "Complicatiile avortului la cerere ca alternativa în planingul familial",

Bucuresti, 1999

14. Norman Goodman - "Introducere în sociologie", Editura Lider, Bucuresti

15. Prof. Dr. Olivia Clatici - "Sociologie generala si juridica", UEB, Facultatea de Drept,

16. Dr. Radu Dumitru - "De vorba cu tinerii", editura Tineretului,

17. Sorin Lucian Puia si Bogdan Marinescu - "Compendiu de planificare familiala",

Tipografia Intact, Bucuresti, 1999

18. Dr. stefan Valentin - Teza de doctorat UMF Carol Davila, Bucuresti, 1998

19. Vasile Nitescu - "Adolescenta, sexualitate între normal si patologic", Editura

    stiintifica, Enciclopedica Bucuresti, 1985

20. VIadimir Trebici si Ion Ghinoiu - "Demografie si etnografie", editura stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1986

21. Valentina T. Liciu - "Pregatirea pedagogica a adolescentilor pentru viata de familie", Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti, 1975



Catalin Zamfir - "Politici sociale în România", Editura Expert Bucuresti, pag. 178

Jean-Louis Zanda -   "Enquete sur la conception,  la naissance et l' avortement", de l Institut for Sex Reaserch fonde par Alfred Ch. Kinsey, Indiana University, Bloominghton, cap. 7, pag. 254

Encarta - Enciclopedie, 1998

Encarta - Enciclopedie, 1998

Encarta - Enciclopedie, 1998

Encarta - Enciclopedie, 1998

Vladimir Trebici si Ion Ghinoiu - "Demografie si etnografie", editura stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1986, pag. 17

Vladimir Trebici si Ion Ghinoiu - "Demografie si etnografie", editura stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1986, pag. 18

Catalin Zamfir - "Politici sociale în România ", Editura Expert Bucuresti, pag. 290

Gale Klingman - "The politics of duplicity în Ceausescu's România", USA, California, 1998, University of California, pag. 49

Gale Klingman - "The politics of duplicity în Ceausescu's România", USA, California, 1998, University of California, pag. 55

Gale Klingman - "The politics of duplicity in Ceausescu 's România", USA, California, 1998, Universily of California, pag. 55

Gale Klingman - "The politics of duplicity in Ceausescu's România", USA, California, 1998, University of California, pag. 69.

Norman   Goodman   -   "Introducere   în   sociologie",   Editura   Lider, Bucuresti, pag 262

Catalin Zamfir - "Politici sociale în România ", Editura Expert Bucuresti,
pag. 292

Sorin Lucian Puia si Bogdan Marinescu - "Compendiu de planificare familiala", Tipografia Intact, Bucuresti, 1999, pag. 16

Dr. Lucia Bolea - "Complicatiile avortului la cerere ca alternativa în planingulfamilial", Bucuresti, 1999, pag. 18-21

Sorin Lucian Puia si Bogdan Marinescu - "Compendiu de planificare familiala", Tipografia Intact, Bucuresti, 1999, pag. 17

Sorin Lucian Puia si Bogdan Marinescu - "Compendiu de planificare familiala", Tipografia Intact, Bucuresti, 1999, pag. 30

Prof.  Dr.   Olivia Clatici -   "Sociologie generala si juridica",   UEB, Facultatea de Drept, 1998, pag. 214

Valentina T. Liciu - "Pregatirea pedagogica a adolescentilor pentru viata de familie", Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti, 1975, pag. 151











Document Info


Accesari: 17189
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2021 )