Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























ELEMENTE DE TEORIA GENERALA A DREPTULUI

Drept




UNIVERSITATEA  PETRU MAIOR TG.MUREs

DEPARTAMENTUL  I.D.D

Lector Lucretia Dogaru




Student Puni Petru

ELEMENTE  DE TEORIA

GENERALĂ A DREPTULUI

Cap.I

NOTIUNEA DREPTULUI

Sensurile si etimologia termenului "Drept

Dreptul este un fenomen deosebit de complex si dinamic , un fenomen social aflat īn permanenta evolutie, ce poarta amprenta epocilor istorice pe care le traverseaza, dar si particularitatilor spirituale ale popoarelor carora le apartine.

A aparut pe o anumita treapta a societatii si a evoluat treptat. A fost studiat din

antichitate (Platon , Aristotel, Cicero, Augustin etc.)

Notiunea de drept are doua sensuri:

sensul filozofic

sensul juridic

Etimologia termenului "Drept

Cuvāntul "drept" deriva din latinescul "directus" care īn sens denotativ īnseamna

drept , rectiliniu, īn linie dreapta .Corespondentul termenului "directus" īn plan juridic era cuvāntul "jus" , care īnsemna drept, dreptate ,legi.

Termenul are doua acceptiuni:

- dreptul obiectiv, care cuprinde normele juridice din societate;

dreptul subiectiv, ca drept ce apartine unei persoane īn temeiul unei norme juridice.

2.Dreptul obiectiv si dreptul subiectiv.

2.1.Dreptul obiectiv. Notiune si trasaturi

Dreptul obiectiv reprezinta ansamblul regulilor de conduita impuse indivizilor īn cadrul vietii sociale a caror respectare este obligatorie sub sanctiunea constrāngerii statului.

Dreptul obiectiv poate fi analizat sub doua aspecte , respectiv: sub aspect static(concretizat īn acte normative, jurisprudenta , cutuma , ce reprezinta de fapt izvoare ale dreptului ) si sub aspect dinamic(concretizat īn acte de realizare si de aploicare a dreptului de catre autoritatile competente īn acest sens.)

Dreptul obiectiv are urmatoarele trasaturi caracteristice:

are un caracter normativ - adica este format din reguli juridice ce stabilesc comportamentul oamenilor īn societate;

are un caracter obligatoriu - este obligatoriu pentru toate persoanele carora li se

adreseaza, īn sensul ca atunci cānd nu sunt respectate de buna voie, intervine forta coercitiva a statului care impune respectarea acestor norme juridice;

are un caracter general - pentru ca regulile de conduita care-l alcatuiesc sunt reguli

generale ce se adreseaza tuturor subiectilor;

are un caracter de actualitate - deoarece cuprinde norme juridice care se afla īn

vigoare;

dreptul obiectiv este format din reguli de conduita care , desi sunt numeroase , sunt

totusi limitate ca numar;

dreptul obiectiv este format din norme de conduita care sunt impersonale si tipice , abstracte; normele juridice ce-l alcatuiesc exista independent de raportul juridic īn care partile titulare de drepturi si obligatii;

dreptul obiectiv cuprinde reguli de conduita a caror aplicare este asigurata de puterea publica (de stat) ;

dreptul obiectiv este suportul , fundamentul dreptului subiectiv;

2.2 Dreptul subiectiv . Notiune , trasaturi

Dreptul subiectiv este dreptul pe care o persoana fizica sau juridica īl foloseste si īl exercita īn mod nemijlocit , īn calitate de titular .El reprezinta prerogativele (facultatile) unei persoane de a cere unei persoane sa dea , sa faca sau sa nu faca ceva. (ex. dreptul la viata , la sanatate , proprietate, dreptul de autor etc.)

Drepturile subiective prezinta urmatoarele trasaturi caracteristice:

sunt strāns legate de titularul lor, ca subiect determinat al unui raport juridic

concret;

sunt nelimitate ca numar, dar sunt limitate de lege si de morala;

unui drept subiectiv apartinānd unui subiect de drept īi corespunde o obligatie



corelativa a altui subiect de drept.

Sunt prerogative concrete recunoscute unei persoane (fizice sau juridice) de care

aceasta se poate prevala īn relatiile cu societatea , dreptul subiectiv exista numai īn masura īn care este asigurat de dreptul obiectiv.

Alte acceptiuni ale termenului "drept"

3.1. Dreptul īn acceptiunea de "drept pozitiv"

este alcatuit din totalitatea normelor juridice īn vigoare īntr-un stat , adica dreptul care

se aplica la un moment dat īntr-un stat.

3.2. Dreptul īn acceptiunea de "drept national"

este dreptul obiectiv ce apartine unui stat, este sistemul national de drept.

3.3. Dreptul īn acceptiunea de "drept strain"

este totalitatea normelor juridice ce apartin unui sistem national de drept, altul decāt

cel al tarii a carui instanta īl aplica.

3.4 Dreptul īn acceptiunea de "drept moral"

termenul de drept este utilizat ca dimensiune morala (ex. om drept, pedeapsa dreapta,

lege dreapta etc. )

3.5 Dreptul ca arta

dreptul ca arta se prezinta ca un ansamblu de mijloace utilizate atāt de organele care

creeaza dreptul (organele legislative) cāt si de organele care īl aplica (organele judecatoresti).

Originea si aparitia dreptului

Dreptul ca stiinta este nascut din si pentru societate, este legat de evolutia generala a

societatii, de particularitatile sale īn diferite etape ale istoriei.

Romanii afirmau ca dreptul exista de cānd exista societatea.

La īnceput viata īn comunitatile umane era reglementata prin norme morale si religioase , ulterior apar germenii normelor juridice puternic impregnate cu elemente mistice , religioase.

Īn legatura cu aparitia dreptului sunt mai multe teorii:

este anterior formarii statului

concomitent cu aparitia statului

ulterior aparitiei statului

Definitia dreptului

Romani defineau dreptul ca fiind "arta binelui si a dreptatii". Īn evul mediu dreptul

era considerat ca fiind o porunca divina impusa indivizilor prin intermediul bisericii.

Marxistii considerau ca dreptul este instrumentul clasei dominate , ca nu a existat īn comuna primitiva, a aparut odata cu aparitia diferentelor dintre clasele sociale si va disparea īn comunism cānd nu vor exista diferentieri.

Dreptul este ansamblul normelor de conduita generale, impersonale si obligatorii, impuse indivizilor īn societate , a caror nerespectare atrage interventia fortei coercitive a statului.

Izvoarele dreptului

Izvoarele dreptului sunt forme de exprimare , de exteriorizare a continutului formei juridice. Ele reprezinta formele , procedeele de exprimare ale normelor juridice, respectiv, actul normativ īn care sunt cuprinse aceste norme.

Clasificare. Izvoarele se clasifica īn mai multe categorii , īn functie de anumite criterii:

Dupa originea lor :

- izvoare scrise (inscriptii , acte normative, documente etc.)

- izvoare nescrise (traditii orale , cutume . date arheologice)

Dupa forma lor

- materiale

- formale

Dupa criteriul sursei normative

- izvoare oficiale

- izvoare neoficiale

Prezentarea izvoarelor formale ale dreptului

Izvoarele formale ale dreptului impuse de evolutia istorica a fenomenului juridic sunt:

Obiceiul juridic (cutuma) , jurisprudenta (practica judiciara) , doctrina (literatura de specialitate) , contractul normativ , legea sau alt act normativ subordonat legii.

Acte normative subordonate legii

hotarāri de guvern

ordonante de urgenta

decrete prezidentiale

ordine si instructiuni ale ministrilor

decizii ale primarilor si prefectilor










Document Info


Accesari: 4932
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2022 )