CARACTERUL LEGAL AL U.E.

CARACTERUL LEGAL AL U.E.

Uniunea Europeana este o realitate juridica in trei sensuri diferite:

este creata prin lege;

este izvor de lege;

reprezinta o ordine de drept,caracteristica ce deriva din primele doua. 252f55c

Uniunea Europeana este creata prin lege

Aceasta caracteristica este cea care distinge Uniunea Europeana de alte eforturi anterioare de a unifica Europa. UE isi atinge obiectivele nu prin forta si dominatie, ci prin intermediul legii. Legea este cea chemata sa faca ceea ce, timp de secole, “focul si sabia” nu au reusit sa realizeze. U.E. este o unitate creata prin decizia suverana a statelor care o compun si s-a dovedit a fi viabila, iar fundamentul acesteia consta in existenta si protejarea prin lege a unor valori cum sunt libertatea si egalitatea, explicit stipulate atat in Tratatele originare, cat si in Tratatul de la Amsterdam.

Uniunea Europeana este izvor de lege

Cand vorbim despre “izvor de lege” sau “izvor de drept”, notiune ce exista ca atare si in dreptul romanesc in termenii dreptului comunitar avem in vedere doua sensuri : in sens larg, termenul se refera la ratiunea ce a dus la crearea legii. In acest sens, izvorul dreptului comunitar il constituie solidaritatea internationala si dorinta de a prezerva pacea si a construi o Europa mai buna prin intermediul integrarii economice si politice. Acestea sunt motivele-forta carora Uniunea Europeana le datoreaza existenta sa.

Notiunea de “izvor de lege”,sau   „sursa” a dreptului comunitar intelegem forma juridica de transpunere a normelor juridice, a regulilor ce guverneaza conduita subiectilor de drept ce participa la raporturile juridice comunitare.

Sursele dreptului comunitar pot fi clasificate in:

I.         Surse primare:

tratatele institutive ale Comunitatilor europene, semnate la Paris si Roma, cu protocoalele si conventiile anexate lor( cele trei Tratate de constituire a Comunitatilor Europene (CECO-1952, CEE si Euratom – 1958);

tratatele ce au modificat tratatele institutive – Tratatul privind fuziunea executivelor, Actul Unic European, Tratatul de la Maastricht, Tratatul de la Amsterdam, Tratatul de la Nisa, de asemenea cu anexele acestora;

tratatele de adeziune a noilor membri;

alte tratate, cum ar fi Actul privind alegerile directe in Parlamentul european, Actul de exceptare privind Groenlanda, tratatele bugetare;

II.       Surse derivate:

regulamentele, directivele si deciziile adoptate de institutiile comunitare.

III.     Principiile generale de drept aplicabile in sistemele judiciare din statele membre, precum si Conventia europeana a Dreptuilor Omului, pentru drepturile fundamentale individuale;

IV.            Jurisprudenta Curtii Europene de Justitie se constituie, de asemenea, intr-un izvor important de drept comunitar, unele decizii ale acestei instante configurand modul corect de interpretare a unor dispozitii din tratate sau din actele comunitare. Sunt celebre deja deciziile Costa c/Enel, Vand Gend & Loos (principiul efectului direct al dreptului comunitar);

V.      Acordurile internationale incheiate de Comunitatile europene sunt surse ale dreptului comunitar, in masura in care instituie anumite obligatii sau confera drepturi institutiilor comunitare, statelor membre sau resortisantilor acestora.

VI.            Ultima categorie de izvoare ale dreptului comunitar o constituie regulamentele de ordine interioara, actele interinstitutionale, declaratiile si rezolutiile institutiilor comunitare, considerate ca fiind „surse complementare” ale dreptului comunitar de catre doctrina.