Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene[1] a fost proclamata in mod solemn in decembrie 2000 la Nisa, de catre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene (adica toate guvernele statelor membre) si Comisia Europeana. Ea functioneaza la nivel politic, deoarece toate institutiile si statele membre UE trebuie sa respecte acest reper atunci cand promulga si aplica dreptul civil, precum si in negocierile cu statele candidate si tarile terte. Carta functioneaza de asemenea la nivel juridic. De exemplu, in ianuarie 2001, curtea constitutionala federala a Germaniei de la Karlsruhe a respins o decizie de u 414c28e ltima instanta a curtii administrative federale, facand referinta la drepturile fundamentale ale cetatenilor UE. In acelasi temei, curtea constitutionala a Spaniei a revocat o parte a legislatiei nationale privind protectia datelor cu caracter personal. Carta drepturilor fundamentale este un punct de referinta si un sprijin de interpretare important pentru jurisprudenta Curtii Europene de Justitie.
Pentru crearea acestei Carte s-au reunit parlamentele nationale, deputati ai Parlamentului European, reprezentanti ai guvernelor nationale si Comisarul european responsabil. Democratia si transparenta au ghidat activitatea Conventiei. Aceasta a reprezentat o abordare special constituita privind drepturile fundamentale in UE, o inovatie din punct de vedere al istoriei juridice si al politicii de integrare.
Aceasta metoda, care nu mai fusese folosita niciodata in istoria integrarii europene, a ocazionat dezbateri largi si cuprinzatoare. Rezultatul obtinut a fost un text de o inalta calitate, adoptat cu o foarte larga majoritate. A constituit un mare succes si a fost o exemplificare evidenta a legitimitatii si eficientei metodei comunitare, care acorda prioritate cautarii binelui comun si unei viziuni cuprinzatoare a intereselor noastre.
Conventia a tinut sesiuni publice, in cadrul carora a audiat reprezentanti ai actorilor din societatea civila, iar din randurile sale au reiesit mai mult de 1 500 propuneri de formulari pentru textul Cartei. Parlamentele nationale, de asemenea, au organizat audieri, dezbateri parlamentare si exprimari de opinie privind textul Cartei.[4]
Carta promoveaza valori precum, deminitatea umana, de asemenea clarifica drepturile fundamentale ale cetatenilor, pune in evidenta U.E ca o comunitate de valori si de drept, prezinta bazele intelectuale si juridice al uniunii, garanteaza ca toate institutiile comunitare vor respecta aceste drepturi fundamentale. Aceasta este declaratia drepturilor omului cea mai recenta. Obiectivul Cartei a fost acela de a se concentra pe drepturile individuale fundamentale, de a oferi cadrului legislativ o aura de transparenta, astfel ca toate institutiile UE si statele membre, atunci cand isi asuma legislatia europeana si mai apoi o aplica, au obligatia de a respecta drepturile fundamentale ale cetatenilor, cu alte cuvinte cetatenii Uniunii au asigurata protectia drepturilor lor fundamentale oferita de statul lor.
In ceea ce priveste munca si securitatea sociala, Carta stipuleaza clar prin articolul II-65 Interzicerea sclaviei si a muncii fortate Nimeni nu poate fi tinut in sclavie sau in servitute
De asemenea nimeni nu poate fi constrans sa efectueze o munca fortata sau obligatorie, iar traficul cu fiinte umane este interzis.
Prin articolul II -72 Libertatea de intrunire si asociere, orice persoana are dreptul la libertatea de intrunire pasnica si la libertatea de asociere la toate nivelurile si in special in domeniile politic, sindical si civic, ceea ce implica dreptul oricarei persoane de a infiinta impreuna cu alte persoane sindicate si de a se afilia la acestea pentru apararea intereselor sale.
Partidele politice la nivelul Uniunii contribuie la exprimarea vointei politice a cetatenilor Uniunii.
Libertatea de alegere a ocupatiei si dreptul la munca, precizeaza ca orice persoana are dreptul la munca si dreptul de a exercita o ocupatie aleasa sau acceptata in mod liber. De altfel ca orice cetatean al Uniunii are libertatea de a-si cauta un loc de munca, de a lucra, de a se stabili sau de a presta servicii in orice stat membru. [5]
Articolul II - 91 conditii de munca echitabile si corecte
Orice lucrator are dreptul la conditii de munca care sa respecte sanatatea, securitatea si demnitatea sa.
Orice lucrator are dreptul la o limitare a duratei maxime de munca si la perioade de odihna zilnica si saptamanala, precum si la o perioada anuala de concediu platit. [6]
Articolul II - 92 interzicerea muncii copiilor si protectia tinerilor la locul de munca
Incadrarea in munca a copiilor este interzisa. Varsta minima de incadrare in munca nu poate fi inferioara celei la care inceteaza perioada de scolarizare obligatorie, fara a aduce atingere normelor mai favorabile tinerilor si cu exceptia unor derogari limitate.
Tinerii acceptati sa lucreze trebuie sa beneficieze de conditii de munca adaptate varstei si sa fie protejati impotriva exploatarii economice sau a oricarei activitati care ar putea pune in pericol securitatea, sanatatea, dezvoltarea lor fizica, psihica, morala sau sociala sau care le-ar putea compromite educatia.
Articolul II - 94 securitatea sociala si asistenta sociala
Uniunea recunoaste si respecta dreptul de acces la prestatiile de securitate sociala si la serviciile sociale care acorda protectie in caz de maternitate, boala, accident de munca, dependenta de alte persoane sau batranete, precum si in caz de pierdere a locului de munca, in conformitate cu normele stabilite de dreptul Uniunii si de legislatiile si practicile nationale.
Orice persoana care are resedinta si se deplaseaza in mod legal in cadrul Uniunii are dreptul la prestatii de securitate sociala si la avantaje sociale, in conformitate cu dreptul Uniunii si cu legislatiile si practicile nationale. [7]
Articolul II - 87 drepturile lucratorilor la informare si la consultare in cadrul intreprinderii
Lucratorilor sau reprezentantilor acestora li se garanteaza, la nivelurile corespunzatoare, informarea si consultarea in timp util, in cazurile si in conditiile prevazute de dreptul Uniunii si de legislatiile si practicile nationale.
Articolul II - 88 dreptul de negociere si de actiune colectiva
Lucratorii si angajatorii sau organizatiile lor au dreptul, in conformitate cu dreptul Uniunii si cu legislatiile si practicile nationale, de a negocia si de a incheia conventii colective la nivelurile corespunzatoare si de a recurge, in caz de conflicte de interese, la actiuni colective pentru apararea intereselor lor, inclusiv la greva.
Articolul II - 90 protectia in cazul concedierii nejustificate
Orice lucrator are dreptul la protectie impotriva oricarei concedieri nejustificate, in conformitate cu dreptul Uniunii si cu legislatiile si practicile nationale.
Carta drepturilor fundamentale inscrie ansamblul drepturilor individuale, civile, politice, economice, si sociale de care se bucura cetatenii si rezidentii UE, inscrise in sase capitole: Demnititatea, Libertatile, Egalitatea, Solidaritatea, Cetatenia si Justitia.
Carta drepturilor fundamentale are forta de lege si pentru prima data cetatenii vor avea dreptul sa ceara UE sa faca propuneri legislative in domenii specifice.[8]
|
