Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























COMPETENTELE COMUNITATII EUROPENE (CE)

Stiinte politice




COMPETENŢELE COMUNITĂŢII EUROPENE (CE)

  1. Aspecte generale.


  1. Sporirea competentelor Comunitatii Europene. Principii directoare, inclusiv subsidiaritatea.
  1. Obiectivele Comunitatii Europene.
  1. Politici si actiuni comune.
  1. Cetatenia europeana.

T E M A IX

COMPETENŢELE COMUNITĂŢII EUROPENE (CE)

Aspecte generale.

Art. 1 al Tratatului asupra Uniunii Europene (semnat la Maastricht, īn 1992) precizeaza ca Uniunea este constituita din 3 piloni.

Primul pilon, comunitar, este compus din doua comunitati si anume: Comunitatea Europeana (care a īnlocuit Comunitatea Economica Europeana īntrucāt si-a extins competentele dincolo de domeniul economic) si Co 424g62e munitatea Europeana a Energiei Atomice. Tratatul privind crearea Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului (CECO) a expirat īn iulie 2002 si patrimoniul acesteia a fost transferat Comunitatii Europene;

Al doilea pilon, interguvernamental, este constituit de Politica Externa si de Securitate Comuna (PESC).

Al treilea pilon priveste cooperarea īn domeniile justitiei si afacerilor interne (politiei).

Prin urmare, primul pilon este complet integrat (adica comunitar), īn timp ce pilonii 2 si 3 tin de cooperarea interguvernamentala. De aceea, Uniunea Europeana ca atare nu dispune de personalitate juridica internationala. Acest atribut īl are doar Comunitatea Europeana. Proiectul de Tratat Constitutional, elaborat de Conventia asupra viitorului Europei, include un articol privind conferirea calitatii de personalitate juridica si Uniunii Europene. De aceea, doar Comunitatea Europeana are, la ora actuala, dreptul de a semna, instrumente juridice cu valoare internationala, inclusiv tratate de aderare.

Sporirea competentelor Comunitatii Europene.

Principii directoare, inclusiv subsidiaritatea.

Din 1957 si pāna īn prezent competentele Comunitatii Europene au sporit continuu. Aceasta s-a petrecut cu deosebire dupa adoptarea Actului Unic European, a Tratatului de la Maastricht si a Tratatului de a Amsterdam.

Totusi, pentru a-i limita oarecum influenta si a īmpiedica transformarea Comunitatii Europene īntr-o institutie prea birocratica, i s-au stabilit anumite principii directoare si anume:

I.           Principiul specialitatii īn sensul ca actioneaza īn domeniile ce-i sunt atribuite prin Tratat si pentru care exista o baza juridica. Aceste competente sunt, la rāndul lor, de 3 tipuri:

a)      Competente exclusive, sunt acele competente transferate total la Comunitatea Europeana (de exemplu, politica comerciala comuna). Īn acest domeniu, statele membre au pierdut orice competenta si n-au putere sa mai emita acte, cu exceptia celor de executie īn virtutea unei delegatii exprese.;

b)      Competente partajate/īmpartite sau concurente sunt exercitate īn comun de catre Comunitatea Europeana si statele membre (de exemplu, politica sociala sau politica de mediu). Īn acest caz, statele pot elabora norme sub rezerva respectarii tratatelor si a actelor emise de institutiile comunitare;

c)      Competente rezervate (sau retinute) sunt acelea care n-au facut obiectul nici-unui transfer la Comunitatea Europeana (de exemplu, fiscalitatea directa). Īn aceste domenii pot interveni doar statele.

Comunitatii Europene i-au fost recunoscute si competente subsidiare si implicite, ceea ce limiteaza īntr-o anumita masura principiul specialitatii. si aceasta se īntāmpla daca o actiune a Comunitatii este necesara pentru a realiza unul din obiectivele sale, fara ca acest lucru sa fie prevazut īn mod expres īn Tratat.

II.        Un alt principiu important este cel al subsidiaritatii.



Introdus īn 1986 īn Actul Unic European pentru domeniul politicii de mediu, acest principiu a fost extins prin Tratatul de la Maastricht la ansamblul actiunilor si politicilor Comunitatii Europene.

Art.5 din Tratatul de la Maastricht prevede ca īn domeniile care nu tin de competenta sa exclusiva, Comunitatea Europeana nu intervine - īn conformitate cu principiul subsidiaritatii - decāt daca si īn masura īn care obiectivele de actiune nu pot fi realizate de o maniera satisfacatoare de catre statele membre.

Asadar, principiul subsidiaritatii nu este aplicabil decāt īn prezenta competentelor partajate. Acesta opereaza o repartitie a competentelor īntre Comunitatea Europeana si statele membre: o actiune nu trebuie realizata la nivelul comunitar decāt īn masura īn care va fi mai eficace decāt o actiune realizata de catre state singure. Adica, actiunea Comunitatii apare ca fiind necesara. Daca, īn schimb, o actiune dusa de statele membre are efecte identice sau mai bune, Comunitatea se abtine sa intervina. Principiul subsidiaritatii are ca finalitate pastrarea competentelor statelor si a regiunilor īmpotriva unei interventii nejustificate a institutiilor comunitare. Acest principiu īngradeste tendintele birocratice ale institutiilor europene si evita adoptarea unor decizii care intereseaza cetatenii īn afara oricarui control politic.

Subsidiaritatea reprezinta un principiu fundamental promovat īn UE., care reglementeaza raporturile dintre competentele comunitare, pe de o parte, si competentele nationale si regionale, pe de alta parte. Acest principiu presupune ca statele sa transfere Comunitatii Europene doar acele competente si actiuni pe care nu le pot gestiona īn mod corespunzator.

Principiul subsidiaritatii nu se aplica domeniilor exclusiv comunitare si nici celor exclusiv nationale, cum sunt: administratie, educatie, politica industrial-agrara, libertati publice, securitate, justitie, ordine publica, drept comercial, amenajarea teritoriului. Acest principiu evita un interventionism comunitar acolo unde nu este necesara o legislatie a Comunitatii Europene. Prin aceasta, luarea deciziei se apropie de cetateni, care participa la īnfaptuirea ei.

Consiliul European de la Edinbourg (decembrie 1992) si apoi Tratatul de la Amsterdam au adoptat urmatoarele principii ale subsidiaritatii:

a)      Īnainte de emiterea unei propuneri, Comisia trebuie sa se īntrebe asupra necesitatii de actiune la nivel comunitar. Apoi, ea se angajeaza sa procedeze la un test de eficacitate comparativa, adica sa examineze daca actiunea poate fi realizabila īn conditii eficace doar de statele membre sau actiunea comunitara ar fi mai eficienta.

Pentru a realiza acest test, Comisia si-a fixat un numar de criterii: dimensiunea trans-frontaliera; costul inactiunii; impactul asupra concurentei īn piata comuna s.a.

b)      Comisia Europeana s-a angajat sa privilegieze recurgerea la acte-cadru, adica la directive comunitare si mai putin la reglementari comunitare si sa procedeze la recunoasterea reciproca a unor norme nationale decāt sa adopte norme comunitare uniforme;

c)      Orice propunere a Comisiei trebuie sa cuprinda o motivare īn raport cu principiul subsidiaritatii;

d)      La examinarea textelor, Consiliul de Ministri si Parlamentul European trebuie sa se īntrebe asupra justificarii lor;

e)      Nevoia realizarii unei codificari a textelor comunitare;

f)        Comisia trebuie sa prezinte Consiliului si Parlamentului, īn fiecare an, un Raport asupra aplicarii principiului subsidiaritatii.

III.     Īn sfārsit, un al treilea principiu este cel al proportionalitatii.

Acest principiu īnseamna ca "actiunea Comunitatii nu trebuie sa exceada ceea ce este necesar pentru a-si atinge obiectivele". El invita institutiile comunitare sa se īntrebe asupra textelor prea detaliate.

Principiile subsidiaritatii si proportionalitatii asigura ca hotarārile sa fie luate cāt mai aproape de cetateni si de interesele acestora.

3. Obiectivele Comunitatii Europene.

Comunitatea Europeana are misiunea de a promova īn toate tarile membre:

O dezvoltare armonioasa, echilibrata si durabila a activitatilor economice;

Un nivel ridicat al locurilor de munca si al protectiei sociale;

Egalitatea īntre barbati si femei;

O crestere durabila si neinflationista;

Un nivel ridicat de competitivitate si de convergenta a performantelor economice;

Un nivel īnalt al protectiei si ameliorarii calitatii mediului;

Cresterea nivelului si calitatii vietii;

Coeziunea economica si sociala, precum si solidaritatea īntre statele membre.

Aceste obiective generale sunt realizate de Comunitatea Europeana prin:

a.       Crearea unei Piete Interne/Unice;

b.      Īnfiintarea Uniunii Economice si Monetare;

c.       Punerea īn aplicare a diferite politici si actiuni comune.

Problematica Pietei Interne, a Uniunii Economice si Monetare, precum si a Politicii Agricole Comune este tratata separat.

4. Politici si actiuni comune.

Interventia Comunitatii Europene este mai mult sau mai putin accentuata īn functie de domeniile de competenta:



Politici comune conduse de catre Comunitate (Politica Agricola Comuna sau Politica Comerciala Comuna);

Actiuni comune avānd ca obiect coordonarea sau armonizarea unor politici nationale (politica de mediu);

Simple actiuni de īncurajare (cultura, de exemplu).

Sa vedem cāteva domenii cu politici si actiuni comune:

a)      Politica īn materie de vize, de azil, de imigratie si alte aspecte care tin de libera circulatie a persoanelor.

Tratatul de la Amsterdam a "comunitarizat" aceste probleme, care prin Tratatul de la Maastricht se īncadrau īn cooperarea interguvernamentala. Obiectivul politicilor promovate īn acest domeniu este crearea progresiva a unui spatiu de libertate, securitate si justitie. Pe aceasta baza, Consiliul a fost mandatat ca, īntr-un interval de 5 ani de la intrarea īn vigoare a Tratatului de la Amsterdam, sa adopte o serie de masuri care privesc:

Suprimarea controlului la frontierele interioare Uniunii, libera circulatie a persoanelor īn spatiul comunitar si, īn paralel, armonizarea controlului la frontierele externe;

Azilul, imigratia si protectia resortisantilor unor terte tari;

Cooperarea judiciara īn materie civila;

Cooperarea administrativa īntre serviciile competente ale tarilor membre si serviciile Comunitatii.

Dupa intrarea īn vigoare a Tratatului de la Amsterdam, lista tarilor ai caror cetateni au nevoie de viza de intrare īn tarile Uniunii Europene este decisa de Consiliu prin majoritate calificata (si nu prin unanimitate).

b) Politica comuna a transporturilor (rutiere, cai ferate, cai navigabile - mari sau aer) vizeaza liberalizarea transporturilor, ameliorarea securitatii si armonizarea normelor tehnice;

c)  Politica comerciala comuna este de competenta exclusiva a Comunitatii Europene. Aceasta īnseamna fixarea unor tarife vamale comune, īncheierea de acorduri tarifare si comerciale cu terte tari, precum si de masuri antidumping (produse exportate spre piata comunitara la preturi inferioare celor practicate pe piata tarilor de origine):

d) Cooperarea vamala care tinea de Pilonul 3 a fost trecuta, prin Tratatul de la Amsterdam, īn cadru comunitar;

e) Politica sociala se refera la ocuparea fortei de munca, dreptul si conditiile de munca, formarea profesionala, securitatea sociala, protectia īmpotriva accidentelor si a bolilor profesionale, dreptul sindical si negocierile colective.

Aceasta politica a condus la unele realizari importante cum sunt: egalitatea muncitorilor, femei si barbati; īmbunatatirea securitatii si sanatatii muncitorilor; protectia sociala a muncitorilor imigranti; Carta comunitara a drepturilor sociale fundamentale; informarea si consultarea muncitorilor.

Comunitatea poate realiza actiuni de sprijin, de īncurajare īn domeniile folosirii fortei de munca, educatiei (programul Socrate) formarii profesionale (programul Leonardo da Vinci), tineretului, culturii (programul Raphael) si sanatatii publice.

Politica comuna īn materie de retele transeuropene īn sectoarele de infrastructura īn transporturi, comunicatii si energie, ceea ce presupune mari lucrari destinate sa permita o mai mare mobilitate īn cadrul Pietei Interne si promovarea locurilor de munca.

Politica īn domeniul mediului este īntemeiata pe principiile prevederii, corecturii la sursa a atacurilor la adresa mediului si poluatorul plateste. Īn acest scop Comunitatea Europeana a adoptat o serie de directive care privesc protejarea speciilor de animale, gestionarea deseurilor si calitatea apelor pentru scaldat etc.

Politica regionala urmareste reducerea diferentei de dezvoltare dintre diferite regiuni ale Comunitatii.

Este vorba de o politica de sprijin īn favoarea regiunilor ramase īn urma, de redistribuire a resurselor īn interiorul spatiului comunitar.

5. Cetatenia europeana

Prin Tratatul de la Maastricht se mentioneaza ca "este cetatean al Uniunii orice persoana care are nationalitatea unui stat membru". Sa fie īnsa clar: nu este vorba de o nationalitate europeana, ci de o cetatenie care se adauga nationalitatii fiecarui stat, a carui conditii de obtinere sunt de competenta exclusiva a fiecarui stat membru.

Tratatul confera oricarui cetatean al Uniunii o serie se drepturi, īntre care mentionam:

Dreptul de a circula liber pe teritoriul statelor membre;

Dreptul de vot si de a fi ales īn alegerile municipale īn statul de resedinta pentru orice cetatean al Uniunii cu resedinta īntr-un stat membru, dar īn care nu este resortisant (de exemplu, un francez care locuieste īn Germania);

Dreptul de a vota si a fi ales īn alegerile pentru Parlamentul European īn statul de resedinta pentru orice cetatean al Uniunii care traieste īn statul īn care nu este resortisant, īn aceleasi conditii cu resortisantii acelui stat.

Dreptul de a beneficia, pe teritoriul unui stat tert, de protectia autoritatilor diplomatice si consulare a oricarui stat membru;

Dreptul de petitie īn fata Parlamentului European;

Dreptul de petitie si acces la un mediator european.





Document Info


Accesari: 2174
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2023 )