Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























Perspectiva ideologiei

Stiinte politice




Perspectiva ideologiei

Incepand cu perioada postbelica, pe marginea problemei destinului ideologiei s-a nascut si dezvoltat un puternic curent de opinii contrar existentei si utilitatii acesteia.

Toate aprecierile si conceptiile canalizate in directia renuntarii la ideologie, la "era sfarsitului ideologiei" si de aici, a scoaterii ideologiei din perimetrul stiintei au ca punct de pornire, referinta si justificare ideologia marxista si cele radicale de stanga.



Inca din 1929, Karl Mannheim in lucrarea sa "Ideologie si utopie" luand in analiza teoria marxista, ajunge la concluzia ca aceasta este o "falsa cunoastere, o utopie a secolului al XIX-lea". In urma corelarii ideilor cu apartenenta de clasa, Karl Mannheim impart 515b123f e elaboratele din sfera ideologicului in ideologii si utopii. Prin ideologii, K. Mannheim intelege ideile, stilul de gandire, legate de interesele grupurilor ce se afla la putere, idei care explica, justifica si prezinta ca ceva rational un status-quo; utopia este un stimulent intelectual propovaduit de gruparile oprimate care se ridica impotriva oranduirii stabilite.3

In mod transant, problema renuntarii la ideologie va fi pusa in 1955 de Raymond Aron, care in lucrarea sa "Opiul intelectualitatii", va lansa teza "sfarsitul erei ideologice".

Caracterizand ideologia marxista drept opiu pentru intelectualitate, in numele progresului contemporan si al obiectivitatii stiintifice, Raymond Aron cere renuntarea la ideologie.

La o parere apropiata ajunge si cercetatorul austriac Ernst Fischer. In Marxismul si ideologia, el considera ca ideologia nu reprezinta cunoasterea stiintifica a lumii, ea ar fi, potrivit expresiei lui Marx "falsa constiinta"; ideologia nu reflecta lumea cum este ea in realitatea, ci asa cum pare ea in dorintele detinatorilor puterii social politice.4

Un alt autor, politologul nord american Daniel Bell, pornind de la demersul lui K. Mannheim, de la impartirea ideologiilor de catre acesta in conceptii particulare despre ideologii si concepti totale despre ideologie, va da ideologiei politice o noua definitie si va incerca sa precizeze destinul ei in epoca contemporana. "In primul sens - precizeaza D. Bell - conceptii particulare despre ideologii putem vedea ca indivizii care profeseaza anumite valori au interese asemanatoare . ,dar acestea nu pot sa fie intotodeauna economice; ele pot fi interese de statut (precum de grup etnic care doreste o pozitie sociala mai buna) si interese politice.

O ideologie totala - precizeaza in continuare politologul nord american - este, inainte de toate, un sistem inchis realitatii comprehensive, este un set de credinta, infuzie cu pasiune care vizeaza sa transforme in intregime un mod de viata".5

Pornind de la aceasta definire si clasificare a ideologiei, D.Bell ajunge sa sustina ca "marxismul este o ideologie si in aceasta calitate marxismul este o religie seculara.6

Identificand religia seculara cu "ideologia totala", iar "ideologia totala" cu ideologia stangii produsa si dezvoltata la jumatatea secolului al XIX-lea de catre Marx si Engels, D. Bell marturiseste: "Eu inteleg ideologia ca pe un sistem special de idei si pasiuni care s-au ridicat in secolul al XIX-lea. Sunt informat ca Fritz Stern a afirmat ca am aplicat termenul de ideologie in exclusivitate la gandirea stangii, restrangandu-i astfel domeniul. Este adevarat, lumea ideologica a fost produsul stangii si capata rezonanta distincta in acest context. Acesta este focarul dezbaterilor mele".7

In timp ce unii autori vorbesc despre "sfarsitul ideologiei" sau despre necesitatea renuntarii la ea, altii, mult mai realisti cum este cazul filosofului K.R. Popper sau al economistului J.A. Schumeter si al politologilor J. Goltung, L. Althusser, P. Cambell si P. Howard desi admit ca subiectivitatea ideologiei este un impediment in cercetarea stiintifica, aceasta, nu este in masura s-o inlature din teoria si practica social-politica contemporana.

In studiul Marxism si umanism, Luis Altthusser desi face distinctie intre ideologie si stiinta afirmand ca in ideologie pecumpaneste functia practica sociala, in timp ce in stiinta cea cognitiva si defineste ideologia ca o expresie a raportarii omului fata de lume, dar o raportare imaginara, care nu descrie o realitate, pledeaza pentru necesitatea ideologiei in orice societate si in orice epoca, atribuindu-i un rol reglator al raporturilor umane.

Inca din 1957, P. Campbell si P. Howard in lucrarea lor cu titlul semnificativ America are nevoie de idei, argumenteaza necesitatea ideologiei astfel "Omul care dispune de o anumita ideologie poate atrage de partea sa pe cei care n-au ideologie. In schimb, omul care nu dispune de idei nu-i poate castiga pe cei care au deja idei formulate".8



Chiar si initiatorul "sfarsitului erei ideologice", Raymond Aron, revine asupra propriei sale teze anuntand ca "discutia asupra sfarsitului ideologiei se incheie, incepe discutia si dezbaterea asupra noului ev ideologic".9

Nu numai oamenii de stiinta vad necesitatea ideologiei ci chiar si politicienii. Fostul presedinte al S.U.A., J.F. Kennedy, afirma ca " natiunea americana are mai mare nevoie de forta ideilor, decat de forta atomica, de forta aeriana, de cea financiara si industriala".10

Din aceasta scurta analiza, consideram ca s-a desprins clar ideea ca eliminarea ideologiei din planul cercetarii stiintifice si din planul practicii politice nu este posibila si nici necesara.

Argumentatia privind inlaturarea ideologiei, sfarsitului ideologiei, intr-un cuvant a dezideologizarii nu este convingatoare si nici intemeiata. In cea mai mare masura aceasta argumentatie se intemeiaza, se sprijina si este axata pe ideologia marxista si pe cele radicale de stanga neluandu-se in analiza si celelalte elaborate ideologice cum ar fi cazul celor clasice, neoclasice sau contemporane. A hotari destinul ideologiei numai pe baza caracteristicilor trase din analiza unui singur tip de ideologie, cea de stanga, nu este nici suficienta, dar mai ales nici argumentata si nici convingatoare.

Insasi problema aprecierii si definirii ideologiei marxiste drept o "falsa constiinta", "o falsa reflectare a realitatii sociale" este controversata. La aceasta se adauga faptul ca unii autori sustinatori ai acestei teze si-au reconsiderat-o ulterior, altii considera ca divergenta de pareri provine dintr-o ambiguitate a terminologiei folosite sau chiar dintr-o ambiguitate intentionata introdusa in terminologie in vederea slujirii unei teze deja formulate, dezideologizarea, care, ulterior, s-a dovedit falsa, falimentara.

Chiar daca am admite ca ideologia marxista este "o falsa constiinta", a extrapola aceasta caracteristica la nivelul intregii ideologii si de aici, a trage concluzia pentru intreaga ideologie, nu ni se pare o abordare si o cercetare fundamentata pe temei stiintific si deci, ea poate fi aprioric respinsa.

Pe de alta parte, opunerea ideologiei, a adevarului obiectiv sub aspectul cunoasterii, ni se pare fortata si destul de arbitrara. Cele doua elemente contrapuse fac parte din domenii de cercetare stiintifica diferite: adevarul este o categorie gnoseologica ce apartine filosofiei; ideologia este la randul ei o categorie ce apartine stiintelor politice (sociologie, politologie, doctrinologie). Este o opozitie de planuri si stiinte arbitrara si prin nimic intemeiata. A defini si a aprecia destinele ideologiei numai din unghiul pur gnoseologic si a o opune adevarului obiectiv este o analiza unilaterala, limitata si neintemeiata.

Nimeni nu contesta ca in perimetrul ideologiei nu exista si produse in care obiectivitatea si rationalitatea sunt mai putin prezente sau chiar de loc. Acestea sunt insa nesemnificative iar in ansamblul general al elaboratelor ideologice minoritare, practica socio-politica le-a invalidat. Atata timp cat vor exista clase, grupuri sociale, inclusiv societati vor exista si interese deosebite si in consecinta, ideologii care sa le fundamenteaza si sa le promoveze aceste interese.

Oricat de multiple si de mari ar fi elementele de iluzie sau mistificare pe care le contine si promoveaza, ideologiile raman in continuare o componenta indispensabila oricarui grup social-politic care, ca entitate urmareste realizarea unor scopuri si interese proprii. Ideologia da substanta, scop si finalitate oricarei actiuni si conduite politice.





Document Info


Accesari: 1562
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright Contact (SCRIGROUP Int. 2023 )