O trasatura deosebita a epocii contemporane o constituie tendinta spre afirmarea tot mai deplina a democratiei ca forma de organizare politica a statului si de functionare a intregului organism social.

Procesul de trecere de la sistemul totalitar la cel democratic a inclus in sine schimbari si transformari in domeniul politicului, economiei, formelor si metodelor de conducere a statului, urmand paralel restructurarea filosofiei, ideologiei si culturii societatii. Insa Republica Moldova este singurul stat din fosta URSS care si-a inceput tranzitia nu cu transformarile in domeniul economiei si vietii politice, dar cu problema limbii de stat, cu lupta pentru recunoasterea identitatii sale nationale. In 1988-1989 renasterea nationala s-a realizat doar in masura in care s-a trezit constiinta nationala – o conditie obligatorie a desfasurarii luptei pentru democratie, eliberare nationala, impotriva regimului totalitar.

Problema tranzitiei spre o societate democratica este actuala si prezinta un mare interes stiintific si practic.

Practica istorica ne arata ca tranzitia este un proces obiectiv, inevitabil pentru toate tarile ex-sovietice. Dar in fiecare tara aparte tranzitia ca fenomen istoric, complicat cu foarte multe contradictii politice, sociale, economice si spirituale se realizeaza in baza legitatilor generale de dezvoltare a societatii umane. Totodata, procesul politic de instaurare a regimurilor democratice are trasaturile sale specifice, atat pozitive cat si negative. Pentru Republica Moldova este specific schimbarea prioritatilor in procesul instaurarii regimului politic democratic, insa politicile si instrumentele operationale valorificate aici n-au adus la rezultatele pozitive obtinute de alte tari ex-sovietice.

Republica Moldova, ca si celelalte state est-europene din fosta Uniune Sovietica, traverseaza o perioada dificila de schimbari radicale, care cuprind toate sferele vietii si activitatii. Societatea moldoveneasca se confrunta cu o restructurare, in mare masura contradictorie, dar istoric inevitabila. In viata socio-politica se face o trecere de la totalitarism la democratie. In pofida unor schimbari cardinale survenite in sfera politica, societatea noastra continua sa se confrunte cu o serie de probleme stringente: saracia economica, criza de identitate, mizeria sociala si nu in ultimul rind cu o guvernare ineficienta care a adus tara in pragul crizei politice.

Ina in prezent democratia in Republica Modova nu a avut mari succese, deoarece toata energia decizionala se pierdea in transformari de regimuri si de institutii democratice. Buna functionare a sistemului democrat nu avea o functionare eficienta deoarece structura si institutiile sale nu erau deplin finisate. Pe parcursul anilor de independenta, Republica Moldova a lucrat mult si intr-un mod dificil la crearea institutiilor sale democratice cum ar fi: partidele politice, alegererile democratice, sistemul legislativ, drepturile omului, modul de guvernare, etc. In prezent parca dezvoltarea acestor institutii este in faza de incheiere: s-a stabilit, in final, care este regimul democratic, ultimele alegeri generale, conform multor specialisti autohtoni si internationali, s-au petrecut conform tuturor normelor democratice, sunt garantate prin lege drepturile omului, dispunem de un sistem pluripartidist si lista ar putea fi continuata. Insa, cind vorbid de functionarea acestui sistem democrat si de rezultatele acestuia in crearea bunastarii social-economice si de mobilizare a societatii in rezolvarea problemelor vitale a populatiei este greu sa dam un raspuns pozitiv, lucrul pe care dorim sa-l analizm in continuare.

Capitolul I

Notiuni generale privind conceptul de democratie

Aparitia si evolutia istorica a democratiei

Problema formei de guvernamant, a mecanismelor detinerii si exercitarii ei, a principiilor si valorilor pe care aceasta se intemeiaza, a grupurilor si claselor sociale ce pot participa la actul conducerii sociale a constituit o tema permanenta de meditatie si disputa in gandirea si practica vietii sociale, ea fiind prezenta inca din antichitate. In aceste societati, in special in cea greceasca ateniana, disputele politice in jurul puterii privind detinerea si exercitarea ei au generat doua grupari social-politice distincte, aristocratia si democratia, precum si doua din cele mai importante forme de guvernamant ale acestei societati, aristocratica si democratica.

Primele conceptii teoretice si practice in legatura cu democratia dateaza inca din antichitatea ateniana, de unde deriva si sensul etimologic al termenului demos-popor si kratos-putere, autoritate, adica detinerea si exercitarea puterii de catre popor. Sensul etimologic al democratiei, de guvernare a poporului de catre acesta, continutul sau social-politic, nu a fost acelasi in toate perioadele si societatile, el a cunoscut o evolutie continua in functie de formele si principiile in care acesta si-a gasit intruchiparea, de natura sistemului social, de valorile pe care acesta s-a intemeiat, de acceptiunea data notiunii de popor si insasi democratiei.

O prima analiza teoretica despre democratie o realizeaza Aristotel in lucrarile sale Politica, Etica si Constitutiile. Dominat de ideea realizarii Binelui general, el asociaza guvernamantul cu Constitutia, considerandu-le lucruri identice, de aceea, spune el, este suficient sa cercetam cine si in folosul cui guverneaza, pentru a sti ce fel de guvernamant are statul respectiv si ce constitutie ii corespunde

Astfe, Aristotel simileaza democartia cu saracia sau demgogia, iata cum relateaza el acest fapt: „Ceea ce distinge in mod esential democratia de oligarhie este saracia si bogatia; oriunde puterea este in mana bogatilor este oligarhie; oriunde puterea este in mana saracilor, este demagogie”. Prin urmare democratia este privita de Aristotel ca o forma de guvernare impura si corupta fiind asimilata cu tirania.

Cu totul din alt punct de vedere este privita democratia de catre Benjamin Constant, principalul fondator al democratismului politic liberal din perioada moderna. Conceptul promovat de dinsul are ca baza Constitutia, fiind privita ca actul juridic suprem al oricarei societati bazate pe principii democratice. Principala preocupare a savantului a fost libertatea individului privita sub aspectul democratiei constitutionale: „nici o libertate fara Constitutie si nici o Constitutie fara libertate”, sustinea B. Constant.

B. Constant a fost un adept al democratismului atenian, el sustine ca in societatea moderna drepturile si libertatile politice trebuie sa apartina cetateanului proprietar. Bazat pe ideea proprietatii, votul trebuie sa fie cenzitor, iar Parlamentul sa fie reprezentantul cetatenilor proprietari. Insasi participarea la viata politica a cetatenilor este conditionata de proprietate. In societate, dupa B. Constant in functie de proprietate se creaza doua categorii de cetateni: cei ce detin proprietate si care pot participa la viata politica, iar sfera drepturilor si libertatilor este larga, consistenta; cei ce nu detin proprietate si in consecinta nu pot participa la activitatea politica si implicit aria libertatilor si drepturilor este restransa. Aceasta situatie este normala si justificata intrucat proprietatea este cea care asigura cetateanului posibilitatea instructiei cunoasterii si de aici, competenta necesara participarii lor la viata social-politica.

In teoria si practica conservatoare democratia, in sensul larg de fenomen social-politic, este privita ca o institutie superficiala, incapabila sa asigure obiectivitatea promovarii intereselor tuturor indivizilor si grupurilor sociale. In locul democratiei, inteleasa ca putere a poporului, este promovata democratia elitelor, unde calitatea si capacitatea intelectuala a acestora are rol hotarator in conducerea societatii. O asemenea abordare a democratiei nu este intamplatoare, ea trebuie conectata cu conceptia naturalist-divina pe care conservatorismul o da puterii, independenta ei fata de vointa umana si in consecinta a caracterului ei absolut.

Daca in doctrina liberala oamenii sunt considerati liberi si egali prin nastere si dispun de drepturi si libertati social-politice, in conceptia conservatoare oamenii sunt inegali, au inzestrari naturale specifice si diferentiate. Societatea conservatoare este conceputa si structurata pe principiile inegalitatii sociale a oamenilor si claselor sociale, a prezentei in cadrul acestora a unui grup de elita inzestrat cu capacitate intelectuala de exceptie, de a conduce. Numai aceasta elita naturala este in masura sa imbine regulile traditiei, ale mostenirii trecutului cu datele concrete ale prezentului si singura capabila sa asigure stabilitatea societatii, conducerea ferma si autoritara a ei.

Unul din reprezentantii conservatorismului, Ralph Adams Cram incercand sa gaseasca modele optime de organizare sociala si politica, ajunge la concluzia ca democratia ar fi incapabila sa constituie ea insasi un asemenea model, ca atata timp cat societatea este fundamentata pe inegalitate sociala, nici nu ar fi posibila si necesara o participare a tuturor indivizilor la actul conducerii, solutia preconizata fiind: puterea sa apartina aristocratiei „naturale”.

O alta conceptie despre democratie relativ diferita de cea liberala si mai ales conservatoare este cea promovata de social-democratia europeana. Aceasta orientare concepe democratia intr-o stransa unitate intre laturile sale esentiale, libertate, egalitate, protectie sociala si putere. Obiectivul principal al acestei doctrine este realizarea echitatii si dreptatii sociale, apropierea conditiilor de viata intre toti membrii societatii.

Existenta si functionalitatea unei vieti politice democratice impune cu necesitate respectarea unor principii si valori de baza, fara de care democratia nu poate fi conceputa .Statul, ca element important al oricarui sistem politic, trebuie sa se bazeze si sa functioneze pe lege, adica sa fie un stat de drept. Constitutia trebuie sa fie temeiul, fundamentul oricarui regim democratic, legea sa fundamentala. In ea trebuie inscrise si garantate drepturile si libertatile cetatenesti, principiile detinerii si exercitarii puterii, printre care la loc de frunte trebuie sa figureze principiul separatiei acesteia, a eligibilitatii si reprezentativitatii organelor si reprezentantilor acestora, a egalitatii cetatenilor indiferent de sex, rasa, religie, apartenenta etnica sau stare sociala. Toate organismele si institutiile puterii atat cele locale, cat si centrale, trebuie sa intruneasca vointa cetatenilor, sa le reprezinte si sa le promoveze interesele si doleantele. La randul lor, cei alesi trebuie sa fie responsabili in fata celor ce i-au delegat, iar in cazul in care acestea nu-si indeplinesc obligatiile asumate, cetatenii sa aiba posibilitatea de a-i revoca. Mijloacele de informare, mass-media cu rol major in formarea si orientarea constiintei civice si politice a cetatenilor, trebuie sa se afle intr-o stare de absoluta independenta si obiectivitate fata de putere, de societate.

Capitolul II

Realizari, probleme si perspective “in calea” spre democratie

§ 2.1 Suveranietatea - primul pas in procesul democratizarii Republicii Moldova

O importanta deosebita pentru trecerea de la totalitarism la un regim politic democratic in Republica Moldova le-au avut hotararile si legile adoptate de Parlament in anii 1990-1991. Rolul de baza in demontarea vechilor institutii si a dependentei de metrpola sovietca, in faurirea noilor structuri ale puterii de stat si a bazei legislative, a noii entitati politice, in promovarea procesului de democratizare si liberalizare a revenit Sovietului Suprem de legislatura a XII-a (de la 26 aprilie 1990 – Parlament), ales in baza Legii cu privire la alegerile de deputati ai poporului ai R.S.S. Moldovenesti din 23 noiembrie 1989. Presedinti ai forului legislativ suprem din aceasta perioada au fost M. Snegur, A. Mosanu si P. Lucinschi. Desi a traversat cateva situatii de criza provocate de regruparea fortelor pe eschierul politic al republicii, Parlamentul a reusit sa puna bazele legislative ale statului. De noul Parlament (Sovietul Suprem) al Moldovei creat pe baza primelor alegeri din 25 februarie / 10 martie 1990 e legata o noua epoca in istoria Moldovei – epoca obtinerii suveranitatii si independentei nationale. Astfel, la 23 iunie 1990 este adoptata „Declaratia cu privire la suveranitatea R.S.S. Moldovenesti”, care a proclamat ca Moldova „este un stat suveran, unitar, indivizibil. Pamantul, subsolul, apele, padurile si celelalte resurse materiale aflate pe teritoriul R.S.S. Moldova, precum si intregul potential economic, financiar, tehnico-stiintific, valorile patrimoniului national constituie proprietatea exclusiva a R.S.S. Moldova”.In preambula acestui document este recunoscuta egalitatea tuturor cetatenilor la viata, libertate, prosperitate. In conformitate cu declaratia cu privire la suveranitatea R.S.S.Moldova intreaga putere in republica apartine poporului. Poporul isi realizeaza puterea de stat in mod nemijlocit si prin organele sale reprezentative. In scopul obtinerii reale a suveranitatii e destul de important faptul proclamarii in acest document istoric a „prioritatii Constitutiei si legilor R.S.S.Moldova pe intreg teritoriul ei”. In ordinea de masuri ce descindeau din necesitatea realizarii suveranitatii, Parlamentul Moldovei a adoptat si hotararile referitoare la „Avizul comisiei privind aprecierea politica si juridica a pactului Molotov-Ribbentrop si a proiectului secret din 23 august 1939, precum si a consecintelor lor asupra Basarabiei si Bucovinei de Nord”, despre revenirea la simbolistica nationala, etc. In sirul de decizii importante adoptate de Parlament, menite sa contribuie la crearea institutiilor si simbolurilor statului in devenire in perioada aprilie 1990 – august 1991, se impune trecerea in revista a urmatoarelor:

- Regulamentul cu privire la Drapelul de Stat din 27 aprilie 1990.

- Regulamentul cu privire la Stema de Stat din 3 noiembrie1990.

La 31 mai 1990 Parlamentul a adoptat Legea cu privire la Guvernul Republicii, prin care au fost definite competentele generale in domeniul executivului, structura, organizarea,activitatii si relatiile lui cu alte organe ale puterii. In calitate de Prim-ministru a fost ales M. Druc.

Desi in plan global ideea este corecta, realitatea s-a dovedit a fi alta, cu mult mai cruda, mai ales pentru statele care pastrand nomenclatura veche in functiile principale ale conducerii, au tergiversat si au promovat cu incosecventa reformele democratice, Republica Moldova, fiind un exemplu elocvent in acest caz.

In scopul contractarii dezmembrarii teritoriale si consoldarii ordinii constitutionale si suveranitatii R.S.S. Moldova, imbunatatirii interactiunii organelor centrale ale puterii de stat, Parlamentul a adoptat la 3 septembrie 1990 Legea cu privire la instituirea functiei de Presedinte al R.S.S.Moldova. Seful statului a fost abilitat cu prerogative destul de largi si prin instituirea acestei functii s-a incheiat in linii mari organizarea ierarhiei superioare a mecanismului puterii de stat. Primul Presedinte al R.S.S. Moldova ales de Parlament la 3 septembrie 1990 a fost Mircea Snegur. Un an mai tarziu, prin Legea cu privire la alegerile Presedintelui Republicii Moldova din 18 septembrie 1991, era definit mecanismul de organizare si desfasurare a alegerilor pentru aceasta functie prin vot universal, egal, direct, liber si secret.

§2.2 Problema culturii politice

Cultura politica in Republica Moldova exprima nivelul activitatii practice a oamenilor in sfera social-politica, capacitatea lor de a sesiza si promova politica statului. Ea determina comportamentul electoratului in campaniile electorale care, fiind influentat de diverse circumstante, a variat mult in cursul acestei perioade. Astfel, rezultatele multiplelor scrutine au demonstrat atit dorinta de a depasi greutatile perioadei de tranzitie, cat si nostalgia unei parti a electoratului dupa trecutul sovietic.

O mare parte a populatiei nu este constienta de drepturile, libertatile si obligatiile politice si nu are o cunoastere elementara a datelor constitutionale fundamentale. Pina acum, in societate persista ideea precum ca oamenii simpli nu pricep in politica si ca toate chestiunile urmeaza sa fie rezolvate de catre cei din virful piramidei puterii. Aceasta atitudine pasiva exclude in principiu rezistenta neconditionata in fata oricarui arbitrar politic si anuleaza aproape orice orizont de anticipatii pozitive, stimulind astfel apatia politica. Lipsa unei inalte culturi politice pericliteaza optimizarea deciziilor politice si explica spasmul sistemului politic din tara noastra, iar tergiversarea stabilirii unei retele institutionale pentru implementarea legislatiei noi, precum si lipsa unor mecanisme functionale de combatere a crizei completeaza sirul unor aspecte ce reflecta incapacitatea elitei politice. Cultura politica a unei societati trebuie evaluata nu dupa continutul ideologiei, ci dupa performantele practicii politice mai ales, dupa volumul de bine, de dreptate, de bunastare, de fericire, de adevar aduse oamenilor de un sistem politic concret.

Experienta americana de constituire a culturii politice democratice a demonstrat ca aceasta este o cale istorica lunga si ca e imposibil de a crea o natiune, mai intii de toate bogata economic si apoi instruita in domeniul social-politic, cum se pare, gindesc multi din guvernantii moldoveni. Dezvoltarea spirituala a intregului popor si bunastarea materiala trebuie sa mearga intr-un pas. Altfel spus, reforma economico-sociala si constructia institutionala din Republica Moldova trebuie sa se desfasoare simultan cu transformari in interiorul sistemului politic moldovenesc, care – in timp – ar putea privilegia valorile democratiei liberale.

Inceputul culturii politice in Republica Moldova este strins legat si de procesul de demonopolizare a mediilor audiovizuale si de aparitie a unor medii independente fata de putere. In principiu, unii cercetatori considera, ca televiziunea de stat se face vinovata de trei lucruri: dezinformarea propriu-zisa, manipularea discreta si efectul anesteziant, care ii face pe oameni pina in prezent sa traiasca in minciuna.

Procesul de educatie, care are o legatura directa cu cultura politica, reprezinta unul dintre cele mai importante fundamente ale democratiei. Cultura politica democrata presupune un nivel ridicat de educatie, informatie, competenta, fara de care este imposibil participarea complexa pe care o presupune viata politica a unui regim democrat.

Pentru a imbogati sistemul de valori etice si spirituale in societate este necesara introducerea obligatorie in cadrul curriculum-ului scolar a disciplinelor umanitare: politologie, filosofie, religie, etica si estetica. Astfel, cultura politica din Republica Moldova va evolua in urma unui angajament civic a populatiei care ce va implica mai activ in procesul electoral; numarul indecisilor va scadea vadit.

Problematica culturii politice in societate, dupa opinia noastra, este studiata insuficient, ceea ce ne face sa presupunem ca nu se constientizeaza, inca, faptul ca faurirea unei democratii veritabile si a unui sistem politic integru si functionabil, se face indeosebi prin cultura politica.

Societatea moldoveneasca contemporana, conform opiniei majoritatii analistilor straini si autohtoni, se caracterizeaza printr-o cultura politica fragmentara si conflictuala in ce priveste modalitatile de exprimare si functionare a ei. Specificul acestei culturi politice il constituie starea de sciziune, lipsa unui acord intre purtatorii diferitelor subculturi in ce priveste valorile fundamentale, idealurile si obiectivele urmarite, structura si regimul politic existent in societate. De asemenea, in cadrul sistemului politic moldovenesc se observa o izolare sociala, lipsa increderii intre diferite grupuri si categorii sociale, intre elite si mase, care reflecta diverse stari evidente de conflict si de mari tensiuni sociale care genereaza instabilitatea politica in societate.

§2.3 Perspectivele democratice in Moldova

Constatam ca regimul politic democratic este abordat din diverse perspective si preocupa analisti si politicieni din lumea intreaga, inclusiv din Republica Moldova.

Astazi devine tot mai vizibila contributia regimului politic democratic la edificarea unei democratii pluraliste. Insa calea parcursa de tinerele institutii politice din Republica Moldova in anii tranzitiei nu este una rectilinie, ci in salturi, marcata de enorme dificultati ale constituirii in conditiile dependentei economice. Pe parcursul doar a zece ani in Republica Moldova s-au succedat cinci regimuri politice:

1. Parlamentar (27 aprilie-3 septembrie 1990).

2. Semiprezidential / semiparlamentar (3 septembrie 1990 – 5 martie 1991).

3. Prezidential (5 martie1991-28 iulie 1994).

4. Semiprezidential / semiparlamentar (29 iulie 1994 – 5 iulie 2000).

5. Parlamentar (5 iulie 2000…).

Pentru stabilirea unui mecanism eficient de realizare a puterii politice in cadrul Republicii Moldova este necesara schimbarea sistemului electoral dupa modelul finlandez. In prezent , in Republica Moldova este instituit sistemul proportional electoral, in cadrul caruia alegatorii voteaza lista integrala a unui partid politic. Este utilizat modelul unei liste preordonate blocate, in care cea mai importanta decizie le apartine aparatelor de partid pentru desemnarea alesilor. In Finlanda si Suedia, sistemul electoral este acelasi(proprtional), insa alegatorii voteaza doar candidatul de pe lista unui partid politic, in functie de profesionalismul si decenta acestuia. Acest sistem permite alegatorului sa voteze pentru un candidat in cadrul aplicarii proportionale. Astfel, decizia se face dubla, in raport cu urmatoarele criterii:

a) In functie de orientarea politica a alegatorilor.

b) In functie de calitatile personale profesionale si etice ale unui candidat la functia de deputat, inclus pe lista electorala a partidului politic.

Un rol important in procesul de instaurarea regimului politic democratic in republica ii revine factorului legislativ - Parlamentului, ca institutie politica compusa din reprezentantii alesi de popor. Insa deoarece democratia nu constituie un sistem “perfect”, nici Parlamentul, emanatie a sa si instrument al vietii democratice, nu poate fi perfect. In ciuda deficientilor sale, Parlamentul Republicii Moldova poate asigura functionalitatea pluralismului politic,reprezentarea diverselor interese, determinind dezbateri pentru solutii eficiente, imprimand caracter public vietii de stat si permitand realizarea controlului puterii.

Intr-o tara cu regim politic parlamentar, functia de Prim-Ministru este mai importanta in raport cu cea de Presedinte al Republicii si de Presedinte al Parlamentului. Din aceste considerente, Prim-Ministru trebuie sa devina liderul partidului politic care castiga alegerile, iar in postul de Presedinte al Republicii urmeaza sa fie aleasa o persoana de notorietate si prestigiu deosebit in societate, fara apartenenta politica, care sa serveasca drept factor de echilibru si mediere intre diverse ramuri ale puterii, precum si intre partidele politice

In scopul evolutiei eficiente a regimului politic democratic in Republica Moldova este necesara restabilirea unitatii teritoriale a tarii prin incetarea starii de ocupatie si evacuarea trupelor si arsenalului militar al Federatiei Ruse de pe teritoriul Republicii Moldova, in deplin acord cu Declaratia de Independenta si Constitutia. Pentru realizarea acestui deziderat este necesara elaborarea unei Strategii de Securitate Nationala, care sa reflecte interesele majore ale Republicii Moldova prin mecanismele de cooperare reciproc avantajoasa cu S.U.A., Uniunea Europeana, Ucraina si Romania in vederea implicarii lor directe in procesul de reglementare a diferendului din Transnistria.

Concluzii

Cert este faptul ca democratia ca forma de organizare si de conducere politica a societatii este un fenomen istoric, devenind o etapa viitoare a dezvoltarii umane.

In linii generale procesul de democrtizare a societatii este un proces foarte complex care implica un spectru larg de masuri atit la nivel economic, politic cit si la nivel social – fiind unul forte important.

Dupa parerea noastra procesul de democratizare trebuie sa inceapa cit de straniu n-ar parea tocmai din familie, de la scoala, de la fiecare om in parte.

Procesele de democratizare implica un sir de responsabilitati, o cultura si o constiinta de un grad foarte inalta la care inca societatea noastra nu a ajuns. Persoana trebuia sa constientizeze fiecare pas facut in situatia in care exercitarea drepturilor si libertatilor sa nu duca la incalcarea ordinii de drept, acest moment trebuie sa fie unul inerent si nu dictat de codul penal sau cel de contraventii administrative etc.

Democratia este un fruct final care urmeaza sa se coaca la momentul potrivit nu putem cere ca marul sa se coaca primavara, trebuie sa treaca timpul necesar, insa totodata urmeaza sa mentionam ca calitatea „fructului„ va depinde de societate, va fi udat fructul la timp sau nu.

Astfel, pentru ca societatea umana sa ajunga la un anumit nivel de cultura in modul in care aceasta sa corespunda exigentelor unei societati democratice e nevoie de timp.

In ceia ce priveste procesul de democratizare a societatii moldovenesti trebuie totusi de mentionat ca lucrurile nu stau atit de prost, dar avem nevoie de un efort si suport colosal de la fiecare cetatean in parte. Nu este vorba de un suport financiar care este unul de o importanta incontestabila, ci de constiinta fiecarui reprezentant al societatii.

Cit de mult nu ne-am dori, dar nu putem nega faptul ca Moldova mai mul sau mai putin a facut parte dintr-un sistem autoritar, au fost si momente potrivite, insa totodata trebuie sa constientizam ca societatea umana a ajuns la o noua etapa a dezvoltarii sale in care dictatura nu-si poate gasi loc. Nu mai este justificata fraza conform careaia interesul societatii este mai presus ca interesul individual si scopul scuza mijloacele, individul a devenit valoarea cea mai de pret. Cu toate acestea doleantele si necesitatile fiecarui individ care formeaza societatea in mare masura trebuie sa corespunda cu interesele societatii in general.

La momentul actual Moldova, ca stat independent, comparativ cu alte state unde procesele democratice decurg de sute de ani (Marea Britanie), a facut abia primul pas, cu toate acestea noi inca nu suntem gata la o democratizare totala a societatii, inca nu suntem constiintei de ceea ce facem chiar daca aparent ne pare ca o facem corect. Populatia este usor dusa in eroare si manipulata prin intermediul mass-media, si acesta nu este un exemplu unic.

Cu toate ca ne aflam in deplin proces de actualizarea normelor sociale la stadardele democratice, omul inca nu poate percepe aceste standarde, momentul cheie fiind constiinta pe care nu o putem actualiza ca pe un program computerizat, pentru un „update” social avem nevoie de zeci de ani. In acest context consideram de prima necesitate formarea capacitatii intelectuale a individului din scoala. Astfel, prin activitati didactice specifice desfasurate s-ar urmari initierea viitorului cetatean, in practicarea unui comportament activ, responsabil, constient, de drepturi si indatoriri. Dezvolatrea respectului pentru fiinta umana, pentru demnitatea sa, sensul justitiei, pacii, solidaritatii si responsabilitatii.

Toate aceste calitati si conduite morale, care ar fi trebuit cultivate in viitorul cetatean, definesc caracterul care presupune autodisciplina, empatie si vointa intr-o societate pluralista, in care trebuia sa ne invatam sa traim respectindu-ne reciproc, acceptindu-ne diferentele si actionind constructiv.

O democratie nu poate funtiona de la sine, fara contributia cetatenilor. A fi cetatean intr-un stat democratic este u lucru care se invata de-a lungul intregii veti, incepind de la cele mai fragede virste.

Referinte bibliografice

1. Constitutia Republicii Moldova;

2. Declaratia cu privire la Suveranitatea Republicii Sovietice Socialiste Moldova // Vestile Sovietului Suprem si ale Guvernului Republicii Sovietice Socialiste Moldova. (Chisinau). – 1990.- Nr.8;

3. Declaratia de Independenta a Republicii Moldova // Republica Moldova. Monitor Oficial. – 1991. – Nr. 11-12;

Musca V.”Filosofia politicasi, 2002;

5.I. Duminica “Instaurarea regimului politic democratic in Republica Moldova: realizari, probleme,perspective” (teza de doctor), 2006;

Varzari P., Tanase R. 'Unele considerente privind fenomenul ideologic'. Revita de filosofie si drept, Nr.1, 2000;

7.Ambrogi Dina “Rolul culturii politice in sistemul politic din Republica Moldova” Wordpress, 20 ianuarie, 2010;

Turcan Galina „Influenta crizei sistemului de valori asupra dezvoltarii culturi politice'. Materialele Conferintei Internationale 'Filosofie. Stiinta. Politica: realizari, implementari, perspective'. CE USM. Chisinau, 2003

Oleg Serebrian „ Politica si Geopolitica”, Ed. “Cartier”, Chisinau, 2004

Document Info

Accesari: 7086
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta

Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul:
in pagina web a site-ului tau.

eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare