CLASIFICAREA SI REALIZAREA LUCRARILOR DE EXPLOATARE SI REPARATII ALE INSTALATIILOR ELECTROMECANICE

CLASIFICAREA SI REALIZAREA LUCRARILOR DE EXPLOATARE SI REPARATII ALE INSTALATIILOR ELECTROMECANICE

1. Introducere

Pentru functionarea corecta si fara avarii a instalatiilor electromecanice trebuie sa se cunoasca din timp orice deranjament ivit in functionarea lor, pentru a putea fi remediat, evitindu-se astfel pro­ducerea de pagube materiale. In acest scop se stabileste un sistem de control si de reparatii preventive planificate pentru instalatia elec­tromecanica, in special, precum si pentru toate celelalte echipamente.

Problema exploatarii si repararii instalatiilor electromecanice, consta nu numai in inlaturarea deteriorarilor survenite in urma avariilor dar si in prevenirea acestor avarii, care pot crea probleme deosebite in exploatare. Prevenirea creste siguranta in functionare a instalatiilor electromecanice, prelungindu-se durata de functionare a partilor componente si a instalatiei din care fac parte acestea.

Siguranta in functionare sau fiabilitatea este un concept care in in­telesul actual a aparut in jurul anului 1950, in electronica, legat de aplicarea acesteia la rachete si sateliti, in aviatie, in radar si la calculatoare.

Daca definim fiabilitatea unui sistem tehnic drept proprietatea lui ca intr-un interval de timp dat sa functioneze cu anumite probabilitati in conditii de calitate date, siguranta apare caracterizata prin functiuni de probabilitate avind ca variabile timpul si comportarile posibile ale siste­mului.

Aprecierea fiabilitatii se face prin indicatori numerici de natura probabilistica, printre care putem enumera:

durata medie de functionare intr-un interval de timp,

durata medie de defectare,

numarul mediu de defecte (avarii) in acelasi interval de timp.

Caracteristica pagubelor provocate de nefunctionarea unei instalatii depen­dente de durata intreruperii si constituie un element de baza in efectua­rea unor analize tehnico-economice cu luarea in considerare a sigurantei in functio­nare.

2. Cauzele defectarii aparatajului electromecanic

Principale cauzele ale defectarii aparatajului electromecanic ce deser­veste diferite instalatii sunt:

a. Defecte de fabricatie sau cele produse in timpul montarii aparatajului. De obicei, ele apar in timpul probelor de intrare in functiune a aparatajului sau in timpul rodajului. Proba tehnologica dureaza de regula 72 h, timp in care toate defectele de fabricatie si de montaj trebuie sa apara si sa se permita trecerea in functionarea continua de durata.

b. Defecte datorita abaterii de la parametrii normali de functionare cauzate de procesul tehnologic (socuri de curent, suprasarcini etc). Func­tionarea buna si fara intrerupere a utilajelor electromecanice depinde in special de alegerea corespunzatoare a aparatajului electric de protectie si a puterii nominale a motorului electric ce actioneaza masina sau utilajul respectiv. Pentru aceasta, trebuie sa se aleaga corect puterea motorului electric in functie de modul de variatie a sarcinii cerute de masina de lucru si apoi, in functie de puterea motoru­lui se alege si aparatajul de protectie si pornire, care trebuie sa poata suporta curentul absorbit de masina la pornire si in plina sarcina. Fiecare motor electric trebuie sa fie protejat printr-un intrerupator automat, care sa contina relee termoelectrice pentru suprasarcina si relee electromagnetice pentru scurtcircuit, iar daca releele electromag­netice lipsesc din constructia automatului, acesta trebuie sa aiba prevazut pe fiecare faza un releu termic, iar in instalatie se vor monta in amonte, pe toate fazele, sigurante fuzibile.

c. Defecte datorite manevrelor gresit executate de catre personalul de exploatare. in general, in aceste cazuri nu se respecta succesiunea opera­tiilor de manevre fata de cele stabilite corect. (Ex.: pornirea in sarcina are ca efect absor­birea unor curenti de pornire foarte mari din retea, deci socuri de curent in retea si supraincalziri ale motorului.) Acest tip de defecte se pot evita in intregime cind instalatiile sunt deservite de personal pregatit si bine instruit.

d. Defecte datorite unor conditii externe intamplatoare, ca: umiditate, caldura, praf sau alte actiuni distructive chimice, fizice si mecanice (in categoria carora intra poluarea, coroziunea, incendiile, cutremurele etc).

In general aparatele si utilajele ce se folosesc in exploatare in conditii speciale de lucru, trebuie sa satisfaca in afara de conditiile tehnice normale si conditiile tehnice speciale din standardele respective pentru anumite locuri de lucru, cum ar fi:

altitudini mai mari de 1000 m,

tem­peraturi mai joase de -15°C,

temperaturi mai ridicate de + 40°C,

medii cu praf si fum,

medii cu gaze explozive sau incendiare,

medii cu vapori corosivi

etc.

3. Clasificarea reparatiilor

Instalatiile electromecanice trebuie intretinute si reparate in mod organi­zat prin planificare. De cele mai multe ori se alege metoda reparatiilor preventiv planificate. Prin acesta metoda se programeaza efectuarea reparatiilor la anumite intervale de timp dinainte stabilite, fara sa se astepta uzara vizibila a pieselor sau aparitia defectului. Metoda are un caracter preventiv, iar reparatiile se executa pe baza unui plan. Avan­tajele folosirii acestei metode in instalatiile electromecanice constau in faptul ca da posibilitatea prevenirii aparitiei de avarii accidentale, prin executarea la timp a controlului si a reparatiilor planificate si permite optimizarea reparatiilor, precum si o aprovizionare corecta cu materiale si piese de schimb pentru reparatii,

In cursul exploatarii utilajelor electromecanice, unele dintre piesele sale pot fi inlocuite sau reparate de mai multe ori decit alte piese, a caror uzura se produce mai lent.

In functie de natura lucrarilor necesare instalatiile electromecanice se pot supune la trei categorii de reparatii:

revizii tehnice (RT);

reparatii curente (RC1 si RC2);

reparatii capitale (RK).

Extinzindu-se sfera preocuparilor de la momentul receptiei utilajelor pentru a fi puse in functiune pana la scoaterea lor din functionare, sistemul de revizii si reparatii planificate ale instalatiilor electromecanice presupune urmatoarele :

receptia;

montarea;

intretinerea;

efectuarea reviziilor tehnice;

efectuarea reparatiilor curente;

efectuarea reparatiilor mijlocii;

efectuarea reparatiilor capitale.

In momentul receptiei trebuie verificat daca nu au fost produse deteriorari in timpul transportului. Cu aceasta ocazie se verifica existenta schemei si instructiunilor de func­tionare si a buletinelor de calitate.

Montarea aparatelor si utilajelor electromecanice trebuie sa se faca in concordanta cu proiectul si respectarea tuturor prevederilor speciale pentru aceasta.

Prin intretinerea instalatiilor electromecanice se intelege suprave­gherea permanenta a acestora in timpul functionarii si interventia ime­diata daca apar abateri de la functionarea normala.

3.1.Revizia tehnica

Reprezinta ansamblul de operatii executate sistematic (periodic) pentru verificarea, curatirea, ungerea, inlocuirea unor piese uzate si eliminarea unor defectiuni ce impun lucrari de mica amploare, avand totodata scopul de a constata starea tehnica a utilajelor, inainte de executarea primei reparatii planificate.

Revizia tehnica urmareste urmatoarele obiective:

Fig.1. Structura unui ciclu de reparatii

In functie de natura instalatiei electromecanice, intervalele de timp la care se efectueaza tipurile de lucrari de reparatii sunt diferite.

Nr.

crt.

Denumirea fondului fix

Ciclul de reparatie, ore de functionare

Timpul de stationare in reparatie (zile lucratoare)

Costul reparatiei in % din valoarea de inlocuire

R_T

R_C1

R_C2

R_K

R_T

R_C1

R_C2

R_K

R_T

R_C1

R_C2

R_K

Generatoare de c.a. trifazate

Grupuri electrogene fixe

Transformare trifazate cu 2 infasurari

Baterie de plumb acumulatori cu plumb

Compensatoare statice

Celule de interior 6 – 10 kV

Celule de exterior 110 kV

Panouri pentru distributie

4. Realizarea reparatiilor

4.1.Introducere

Efectuarea reparatiilor pune probleme deosebite in ceea ce priveste organizarea echipelor ce realizeaza reparatiile.

instalatia a fost scoasa din functiune,

la locul de munca au fost luate toate masurile de

tehnica securitatii muncii, pentru evitarea tuturor

posibilitatilor de accidentare.

se va masura rezistenta de izolatie a diverselor parti componente,

se fac analize la ulei,

se masoara vibratiile,

se masoara rezistentele de contact,

alte probe cerute de beneficiar sau incluse in documentatia tehnica a instalatiei electromecanice

Toate acestea sunt necesare pentru a se putea trage concluzii asupra corectei realizari a reparatiilor efectuate.

4.2. Intocmirea documentatiilor pentru reparatii

Toate lucrarile de reparatii se vor realiza pe baza documentatiilor tehnice intocmite inaintea lucrarilor de reparatii.

Reparatiile curente si mijlocii se fac pe baza unor fise de lucrari in care se indica operatiile care urmeaza a fi efectuate, iar lucrarile de reparatii capitale se fac numai pe baza de proiecte de executie.

Programarea si urmarirea mai usoara a lucrarilor se face prin intocmirea de grafice pentru reparatii, care pe abscisa au timpul in zile de lucru, iar pe ordonata insusirea operatiilor de lucru, iar in cadranul axelor de coordonate, se reprezinta duratele de executie cu data inceperii si terminarii fiecareia

Executarea lucrarilor de reparatii se poate face si prin reprezentarea pe grafe, la care se urmareste „drumul critic”, care reprezinta durata totala a acelor lucrari. Toate lucrarile situate pe acest drum sunt strict incadrate in timp, ceea ce nu permite nici o intarziere in executarea lor, impunand executantilor sa-si concentreze pe acestea.

Trebuie sa existe o deosebire neta intre lucrarile principale (ce sunt pe drumul critic) si lucrarile secundare (ce nu sunt pe drumul critic), care dispun de numite rezerve de timp. In aceste conditii, in situatii deosebite este posibil sa se faca transferul de forta de munca de la lucrarile secundare la cele principale.

4.3. Organizarea atelierelor de reparatii

Buna desfasurare a procesului de reparare presupune ca fiecare societate de reparatii electromecanice sa fie dotata cu un atelier electric si cu un atelier mecanic.

In cadrul atelierului locul de munca reprezinta baza productiei si este inzestrat cu tot ce este necesar (utilaje, unelte, mobilier etc.) pentru realizarea unei sarcini sau efectuarea unei activitati de catre un executant individual sau colectiv.

Ergonomia are ca scop realizarea unor raporturi optime intre om, mijlocul de munca si mediul fizic si social, cu efecte asupra cresterii productivitatii muncii si imbunatatirea conditiilor de munca ale omului.

In activitatea de productie, in afara efortului fizic sau psihic depus de om, exista o serie de factori legati de mediul in care se desfasoara activitatea, influentand gradul de oboseala, respectiv:

factori de ambianta fizica cum sunt iluminatul, microclimatul, zgomotul, vibratiile etc.;

factori de ambianta psihica cum sunt coloritul, muzica ambientala, consideratia sau desconsideratia, colaborarea sau necolaborarea, interesul sau dezinteresul, variatia sau monotonia;

odihna;

relaxarea;

distractia;

practica si antrenamentul in munca;

durata schimbului de lucru.

4.4. Inzestrarea atelierelor de reparatii

Marcovici, G., Ligeron, J.C., Utilisation des techniques de fiabilite en mecanique, Technique et documentation, Paris, 1975.

Lloyd, D., Lipow, M., Reliability : Managment Methods and Mathematics, Pren­tice Hall, New Jersey, 1962.

Cruceru, C. ,Cabluri si conductoare electrice, Indreptar, Editura tehnica, Bucuresti, 1965.

Cruceru, C., Ursea, I. ,Incercarile cablurilor de energie in exploatare, Editura tehnica, Bucuresti, 1974.

Maynard.H.B., Manual de inginerie industriala, Editura Tehnica, Bucuresti, 1975.

Cioc, I., Catrina, N., Cristea, N. ,Tehnologia fabricarii, intretinerii si repararii masinilor si aparatelor electrice, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1978.

Ceausu, I., Ghita, N., Potirca, T. ,Organizarea si conducerea activitatilor de intretinere si reparatii, Editura tehnica, Bucuresti, 1980.

Onicescu, O., Probabilitati si procese aleatoare, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1977.

Canescu, D. si colab. ,Aparate electrice de joasa tensiune, Vol. II.

Editura tehnica, Bucuresti, 1977.

Oprean, A., Dorin, A., Drimer, D., Paris, A., lonescu, I.A. ,Fiabilitatea masiniior unelte, Editura Tehnica, Bucuresti, 1979.

Fransua, A. si colab. ,Masini si sisteme de actionari electrice, Editura tehnica, Bucuresti, 1978.

Jerve, G. K. ,Incercarile masinilor electrice rotative, Editura tehnica, Bucuresti, 1968.

Nitu, N., Stana, I. ,Cartea electricianului de intretinere din

intreprinderile industriale, Editura tehnica, Bucuresti, 1973.

Mihoc, Gh., Mula, A., Diatcu, E. Bazele matematicii ale teoriei fiabilitatii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1977.

Maghiar, T. ,Electrotehnica, Vol. I. Institutul de invatamant superior, Ora­dea, 1979.

Maghiar, T. ,Instalatii si utilizarea energiei electrice, Vol. 1 si 2, Institutul de invatamant superior Oradea, 1979.

Baron, T. ,Calitatea si fiabilitatea produselor, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1976.

Oprean, A. s.a. ,Fiabilitatea masinilor-unelte, Editura tehnica, Bucuresti,

Pietrareanu, E. ,Constructia si exploatarea retelelor de cabluri in intreprinderile industriale, Editura tehnica, Bucuresti, 1973.

Herscovici, B. si colab. ,Aparate electrice de inalta tensiune, Indreptar, Editura tehnica, Bucuresti, 1978.

Hortopan, G. A. ,Aparate electrice, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1980.

Stancescu, I. D., Athanasovici, V. ,Tehnoenergetica industriala, Editura tehnica, Bucuresti, 1979.

RadoviciA, R. si colab. ,Electrotehnica, masurari si masini electrice, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1975.

Antoniu, I. S. ,Bazeie electrotehnicii, Editura didactica si pedagogica,

1974, Bucuresti.

Mihoc, C., Ciucu, G., Craiu V. ,Teoria probabilitatilor si statistica matematica, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1970.

Cruceru, C. Catuneanu, V. ,Constructia si tehnologia echipamentelor de telecomunicatii, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1977.

VatasescuA, A., Ciobanu, M., Carcu, P., Rates, I., Gheorghiu, V. ,Dispozitive semiconductoare, Manual de utilizare, Editura tehnica, Bucuresti, 1975.

28. Cruceru, C. ,Procedee de localizare a defectelor in retelele de cabluri de energie, Editura tehnica, Bucuresti, 1977.

Panaite, V., Munteanu, R., Control statistic si fiabilitate, Editura Didactica si Pedagogics, Bucuresti, 1982.