CUPLAJE

CUPLAJE - Definire

Cuplajele sunt organe de masini ce asigura legatura permanenta sau intermitenta necesara transmiteri miscarii de rotatie de la un arbore la altut sau de la un organ de masina la altul montate p 656i83g e aceiasi arbore, fara a se modifica valoarea si sensul momentului de torsiune.

Transmiterea cuplului de antrenare de la motor la masina de lucru se face prin intermediul cupiajelor si al reductoarelor de turatii (fig. I.1a)

Arborii intre care se transmite cuplul necesar pot avea una din pozitiile relative prezentate in fig.I.1b

Cerintele tehnologice

La alegerea cuplajetor se va avea in vedere ca ele:

sa aiba capacitatea de transmitere totals a momentului de rasucire at arborelui ;

sa nu genereze solicitari suplimentare (impingere axiala, moment incovoietor, frecari, etc) ;

sa compenseze eventualele devieri unghiulare, radiale sau axiale ale unui arbore fata de celalalt ;

sa atenueze socurile si oscilatiile daunatoare ce apar in timpul exploatarii ;

sa asigure cerinta de interschimbabilitate ;

sa fie fiabile si mentenabile ;

sa aiba greutate si dimensiuni constructive cat mai reduse ;

sa asigure deplina securitate a muncii.

CUPLAJE PERMANENTE

Cuplajele permanente sunt cele la care intreruperea miscarii intre cei doi arbori nu poate fi facuta decat prin oprirea masinilor si demontarea cuplajelor.

2.1. Rolul functional in sistemele tehnice

Variantele constructive tin seama de cerintele din exploatare. Astfel, exista cuplaje permanente:

v     fixe

- asambleaza rigid arbori strict coaxiali, cum sunt cei de la podurile rulante, macaralele portal, etc. si se pot construi in doua variante ;

- cu manson citindric (dintr-o bucata, fig.2.1 sau din doua bucati, fig.2.2). Mansoanele vor fi centrate si montate cu mare precizie pentru a impiedica introducerea unor forte suplimentare. Ele se executa din fonta obisnuita sau din materiale cu caracteristici de rezistenta inferioare arborilor din otel ;

- cu flansa.

2.2. Studiu de caz

In cazul prezentat in fig.2.2, prinderea flanselor s-a facut cu piulitele pozitionate prin suruburi alternativ in sus sau in jos. Apreciati ce consecinte introduce acest mod de prindere din punct de vedere al asigurarii impotriva desfacerii a cuplajului. Cum infuenteaza acest mod de prindere repartitia tensiunilor introduse prin strangerea piulitelor?

v     mobile

- prin intermediul elementelor rigide sau elastice din cornponenta, ale transmit miscarea de rotafie intre arbori a caror pozitie relativa este, in general, variabila. Se folosesc la compensarea deplasarilor spatiale ale capetelor arborilor sau cand sunt necesare atat deplasari insemnate ale arborilor cat si mobilitatea acestora in timpul functionarii se pot construi in doua variante:

a) cu elemente intermediare rigide, din care prezentam urmatoarele variante:  

Cuplajul axial cu gheare, cu manson de centrare >> compenseaza variatia lungimii arborilor produsa de variatia de temperatura ;

Cuplajul radial Oldham (fig. 2.3) >> preia abateri axiale si radiale (la masini-unelte, pompe de ungere, etc.) sau transmite sarcini mari si foarte mari la diferite mecanisme (1, 3-semicuplaje, 2-disc intermediar).

Cuplajele unghiulare >> transmit miscarea intre arbori concurenti cu pozit:ie relative variabila, cum ar fi cuplajul cardanic, utilizat la masini-unelte, autovehicule, mini de ridicat si transportat, laminoare, etc. In fig.2.4, 1 este elementul conducator, 2 - elementul intermediar, iar 3- elementul condus.

Cuplajul dintat >> preia abateri axiale, transversale ale arborilor cuplati. Are gabarit redus si capacitate de transmitere a momentelor de tensiune mari la viteze, mari de rotatie. Se intalnesc in constructia de masini grele. In fig.2.5, 1 reprezinta bucsa cu dantura exterioara, 2 - mansoane cu dantura interioata, 3- inele de etansare.

b) cu elemente intermediare elastice, caracterizate printr-o capacitate deosebita de a amortiza socurile si oscilatiile de torsiune. Din aceasta categoria se prezinta urmatoarele variante:

- Cuplajul cu arcuri bare (fig.2.6) >> arcul-bara 1 se deformeaza dupa raza de curbura a gaurii evazate si compenseaza abaterile axiale ale arborilor cuplati ;

- Cuplaje cu arc bar de torsiune ;.

- Cuplajul cu arcuri elicoidale ;

- Cuplajul cu bolturi si mansoane de cauciuc >> mansonul intermediaza transmiterea momentului de torsiune, imprimand totodata cuplajului o caracteristica elastica progresiva si capacitate de amortizare. In fig.2.7, 1 si 2 sunt semicuplaje, 3- bolturi iar 4- mansoane de cauciuc.

- Cuplaje cu elemente elastice avand diverse configuratii >> se confectioneaza din cauciuc sintetic simplu sau cu insertii textile, piele, textolit, etc.

2.3. Clasificarea ambreiajelor

Cuplajele permanente se impart in urmatoarele doua grupe :

- cuplaje fixe (fig. 2.8, b, c), prin care se realizeaza legatura rigida a arborilor ;

- cuplaje mobile (fig. 2.8 a) care permit mici deplasari axiale, radiale au unghiulare intre arbori legati (cuplati).

Cuplaje fixe

Cuplajele permanente fixe se construiesc in trei variante : cu manson cilindric (neted) dintr-o bucata (fig. 2.8, b) ; cu manson cilindric din doua buciti (fig. 2.8, c) ; cu flansa (fig. 2.8).

Cuplaje cu manson dintr-o bucata (fig. 2.8, b) se monteaza pe capetele celor doi arbori intre care urmeaza sa se transmits miscarea. De in arbore la manson, efortul este transmis prin intermediul unor pene longitudinale sau prin stifturi transversale, cand eforturile sunt mici.

Principalul avantaj il prezinta simplitatea constructiva.

Pentru a evita aparitia unor forte suplimentare, cuplajul manson necesita ajustaje, centrare si montare foarte precise. Legatura cu manson dintr-o bucata este posibila numai prin deplasarea axiala a unuia din arbori pana la capatul arborelui pereche.

Dimensionarea mansonului urmareste stabilirea unei sectiuni de rezistenta egala cu rezistenta sectiunii arborelui. Folosindu-se notatiile din figura 2.8,b, aceasta conditie de baza se exprima astfel :

W_a τ_a = W_m τ_m sau :

_{a m} (D³ - d³) _{m ,}

in care indicele a se refera la arbore, iar m la manson.

Efectuandu-se simplificarile respective se obtine:

D = d

Daca arborele si mansonul se execute din aceleasi materiale rezulta D = 1,3 d. De obicei, mansoanele se executa din fonta obisnuita sau din alte materiale cu caracteristici de rezistenta inferioare arborilor din otel ; de aceea D = (1,41,8) d.

Cuplajele cu manson din doua bucati trebuie sa asigure preluarea si transmiterea momentului arborelui numai prin frecarea dintre suprafetele de contact ale fusurilor si mansonului (fig. 2.8, c). In acest scop, cele doua jumatati de manson se strang puternic pe capetele arborilor prin intermediul unui numar z de 6 - 8 suruburi.

Pe baza notatiilor din figure, momentul de frecare M_F al cuplajului trebuie sa fie cel putin egal cu momentul de torsiune al arborelui M_t, adica M_F = M_{t :}

µP = ,

deci,

P =

unde :

P este forta totala de strangere a mansonului ce se repartizeza pe cele z suruburi ; N(CP) - puterea transmisa ; µ = 0,150,25 - coeficientul de frecare intre suprafetele de contact prelucrate intentionat rugoase ; = 11,5 - coeficient de siguranta impotriva alunecarii.

Fiecare surub va fi strans cu forta :

P₁ = = 143 240

cu ajutorul careia se determina d₁ al surubului aplicand relatia (6.25)

d_{1 =} , sau practic d₁ ~ 0.02d+10 mm

Pentru evitarea accidentelor in timpul functionarii, cuplajul se protejeaza cu o carcasa de tabla.

Cuplajele cu f1anse. Pentru constructii obisnuite se folosese din flanse separate (fig. 2.9, a) iar pentru constructii puternic solicitate se execute flansele dintr-o bucata cu arborii respectivi (fig. 2.9, b). Fiecare din cele doua discuri se monteaza pe un capat de arbore prin impanare, prin.presare la rece, prin strangere la cald sau chiar prin sudare.

In calculele de dimensionare se disting doua cazuri : cuplaje stranse cu suruburi cuprinse in gauri fara joc si cuplaje stranse cu suruburi cuprinse in gauri cu joc. In cazul suruburilor stranse cuprinse in gauri pasuite (fig. 2.9, b) intregul moment M_rc este preluat de suruburile solicitate la forfecare. Pastrandu-se notatiile din figura se poate scrie forta de forfecare P_f preluata de cele z suruburi.

P_f   = [kgf]

Coeficientul de supraincarcare al cuplajului are valorile : = 1 cand ruperea cuplajului nu provoaca alte avarii masinii, = 1,2..1,5 cand provoaca asemenea avarii si = 1,8 pentru prevenirea accidentelor de munca.

Cu ajutorul fortei de forfecare P_f se pot dimensiona suruburile de sectiune

A_s = d_s² , astfel :

P_f = d_s² _af

d_s =

Cand suruburile de strangere sunt cuprinse in gauri cu joc, transmiterea momentului este asigurata prin frecarea dintre discurile cuplajului, iar suruburile sunt solicitate la intindere ca in cazul precedent. Elementele constructive si capacitatea de transmitere a acestor cuplaje sunt indicate in STAS 769-65.

Cuplaje mobile

Astfel de cuplaje se folosesc cand sunt necesare deplasarii axiale, radiale sau unghiulare ale arborilor. Tipurile cele mai reprezentative sunt indicate in figura 2.10.

Tipurile descrise mai sus sunt cuplaje permanente cu elemente rigide. Foarte mult intrebuintate sunt cuplajele permanente mobile cu elemente elaslice. Fiind ieftine, simple si usor de montat, dintre numeroasele variante constructive se utilizeaza tipul standardizat (fig. 2.11), denumit cuplaj elastic cu bolturi. Elementele elastice sunt executate din piele, cauciuc sau panza cauciucata.   Celelalte elemente se executa din fonta sau din otel.

Cuplajele elastice prezinta avantajul amortizarii socurilor dinamice la pornire sau in perioada de serviciu.

Dimensiunile cuplajului elastic se aleg din STAS 5982-66 pe baza diametrelor arborilor d pe care-i cupleaza. Verificarea se face comparandu-se momentul le rasucire al arborelui M_a = _a cu momentul echivalent M_e al cuplajului leterminat astfel :

Coeficientii K₁, K₂   au valorile indicate in tabela 2.1 si tabela 2.2 in functie de importanta transmisiei si de regimul de functionare.

Tabela 2.1

Valorile coeficientului K₁ de importanta a transmisiei (dupa STAS 5982-66)

Tabela 2.2

Valorile coeficientului K₂ de importanta a transmisiei (dupa STAS 5982-66)

CUPLAJELE INTERMITENTE

Cuplajele intermitente, denumite si ambreiaje, sunt cele care permit cuplarea (ambreierea) sau decuplarea (debreierea) arborilor atat in mers cat si in repaos, fara a fi demontate.

Retine :

Atunci cand sunt prevazute cu elemente elastice capabile sa preia energia de soc, ambreiajele pot fi cuplate-decuplate chiar sub sarcina.

Clasificarea ambreiajelor

Aceasta se face dupa mai multe criterii, asa cum se arata in cele ce urmeaza.

v     Dupa modul in care se realizeaza ambreierea-debreierea, exista ambreiaje cu comanda :

- manuala ;

- electrica ;

- pneumafica ;

- hidraulica.

Caracteristici constructive. Rolul functional in sisteme tehnice

Cele mai reprezentative variante sunt :

- cu contact rigid : mai frecvent intalnite sunt cele cu gheare sau cu dinti. La acestea cuplarea se poate efectua numai in repaos sau la turatii mici si nu se permite rotirea relativa a arborilor in timpul antrenarii.

- cu contact elastic, numite si cuplaje interrnitente cu frictiune.

Variantele constructive des utlizate sunt cele cu discuri conice sau cilindrice. Acestea perrnit cuplarea-decuplarea sub sarcina la orice turatie, asigurand o demarare continua, fara socuri a masinii. Deasemenea, permit rotatia relativa a arborilor in timpul antrenerii. Din acest motiv, fenomenele caracteristice functionarii acestor cuplaje sunt incalzirea si uzarea suprafetelor de frecare. Aceste cuplaje sunt folosite in special la masini-unelte, autovehicule, masini de ridicat, instalatii de foraj si pompare, concasoare, malaxoare etc. In fig.3.1 este prezentat ambreiajul cu discuri de frictiune plane, compus din discul fix de pe arborele conducator si din discul mobil de pe arborele condus. Datorita apasarii exercitate prinforta Q de ambreiere (sau de cuplare), atat la pomire cat si in timpul functionarii, intre suprafeele de frictiune ale discurilor exista forta de frecare   F₁ = µ . Q. Aceasta produce momentul de frecare al angrenajului, care va depinde de coeficientul de frecare µ, de presiunea exercitata pe suprafetele de frictiune si de gabaritul cuplajului. Experimental s-a constatat ca 50% din energia furnizata de cuplaj este transformata, prin frecare, in caldura, cealalta jumatate fiind folosita pentru accelerarea maselor masinii antrenate.

Comentati

Procesul de cuplare la ambreiajele cu frictiune incepe odata cu aparitia momentului de frecare intre suprefetele active. Daca initial arborele conducator avea turatia n₁ iar arborele condus n₂ = 0, la debutul perioadei de cuplare are loc o scadere usoara a lui n₁, respectiv o crestere a turatiei n₂. Precizati ce relatie trebuie sa existe intre momentul de frecare si momentul rezistent al arborelui condus, pentru a putea fi indeplinita etapa mai sus mentionata.

Procesul se continue pana cand n₂ = n₁ = n'. Aceasta perioada este de fapt cea de cuplare si are loc printr-o usoara alunecare intre suprafetele de contact, urmata de incalzirea si uzura acestora. Dupa perioada de cuplare are loc accelerarea, fara alunecare, a maselor n miscare, perioda in care se va ajunge la turatia de regim n₁ = n₂.

Daca la cuplarea in gol (neexistand sarcina extedoara) momentul de frecare va fi folosit doar la accelerare, precizati la ce va fi folosit momentul de frecare la cuplarea in sarcina.

v     Dupa rolul functional, acestea pot fi:

- cuplaje de siguranta : pot intrerupe automat legatura dintre arborii cuplati, in cazul aparitiei unor suprasarcini in timpul functionarii. In fig.3.2 este prezentat ambreiajul cu frictiune centrifug. Cand turatia arborelui motor depaseste o anumita valoare, fortele centrifuge ale falcilor 1 depasesc fortele rezistente si se va realiza o presiune de contact pe tamburul 2 care va fi astfel antrenat. Daca fortele rezistente ating o valoare prea mare, ele vor invinge fortele centrifuge si se produce decuplarea.

- cuplaje unisens (transmit momentul de torsiune intr-un singur sens. Cand turatia elementului condus depaseste turatia elementului conducator, cuplajul se decupleaza automat).

3.2. Variante constructive

Cuplajele intermitente, numite ambreiaje, pot fi cuplate (ambreiate) si decuplate (debreiate) in gob, fara demontare si chiar in sarcina cand sunt prevazute cu elemente elastice pentru prelucrarea energiei de soc.

Numeroasele variante constructive si in acest caz pot fi grupate in doua categorii: ambreiaje comandate si ambreiaje automate.

Oricare din cele doua categorii de cuplaje intermitente pot fi realizate cu contact rigid sau prin contact elastic. Ambreiajele comandate elastic se folosesc in scopul intreruperii temporare a transmiterii miscarii sau ca mijloc de protectie, prin asigurarea unei debreieri, rapide, ca in cazul automobilelor. In figura 3.3 este schematizat un tip reprezentativ al cuplajelor intermitente comandate rigid, numit ambreiaj cu gheare. Una din partile cuplajului este fixata rigid pe un capat al arborelui, iar cealalta parte se poate cupla si decupla prin deplasarea axiala a discului mobil (semicupla) 1, care este montat cu joc alunecator pe arbore.

Ambreierea-debreierea ambreiajelor poate fi comandata manual cu ajutorul parghiilor (fig. 3.4), electric, pneumatic sau hidraulic.

Ambreiaje comandate avand contact elastic. Aceasta categorie este folosita pentru asigurarea ambreierii arborilor sub sarcina, fara a produce socuri daunatoare. Astfel, partea ambreiajului montata pe arborele unui motor trebuie sa faca posibila antrenarea arborelui condus din pozitia de repaus (n = 0) in pozitia de regim n₁ = n₂ = n.

Cuplajele sub sarcina cu frictiune intre suprafete, in perioada ambreierii n₁ ≠ n₀ dezvolta pierderi prin frecare concretizate prin degajare de caldura. Contactul acestor cuplaje trebuie sa fie uniform intre suprafete. Ele trebuie sa asigure : posibilitati de reglare, de inlocuire a elementelor uzate si evitarea socurilor si a uzurii premature.

Ambreiajele cu frictiune. Discul mobil C₂ din figura 3.4, solidar cu arborele sau in pozitie decuplata are turatia n = 0, iar discul C₁ montat pe celalalt arbore are turatia de regim n₁ = n.

Apasandu-se asupra discului C₂ cu o forta Q paralela cu axa arborilor se realizeaza contactul cu suprafata discului C₁ care se afla in miscare. Pentru antrenarea sa este necesara mentinerea fortei Q, care da nastere unei presiuni p presupusa uniforma pe suprafata de contact. Astfel, intre suprafetele de contact apar forte de frecare a caror rezultanta este 2µ , situata la distanta razei medii R_m =

Momentul de frecare va fi: M_F = µM_t ;

M_F = 2µ R_m = µQR_m = βM_t

  Q =

Valorile uzuale ale coeficientului de frecare µ sunt:

Ambreiajele cu frictiune prin discuri multiple reprezentate in figura 3.5 au o capacitate de transmitere mult mai mare, proportionala cu numarul suprafetelor de contact z :

M_f = zµQR_m = M_t

deci : z =

Numarul discurilor z₁ = z+1 variaza in limite foarte largi gi anume z₁ = 450 lamele cu grosimea h = 0,22 mm.

Ambreiajele cu frictiune conice. Cand asupra unei parti a ambreiajului conic (fig. 3.6) se exercita actiunea fortei Q se asigura contactul sub presiune pe o suprafata de frecare cu forma conica sub unghiul = 810°, eea ce permite atat evitarea unei ambreieri brute cat si blocarea conului.

Dimensiunile de gabarit relativ mari, aparitia unor forte axiale neechilibrate si necesitatea unei centrari riguroase le limiteaza domeniul de aplicare a constructiile precise.

Unul dintre tipurile des utilizate sunt ambreiajele cu frictiune centrifuge. Bazandu-se pe actiunea fortelor centrifuge, ambreierea si debreierea se realizeaza in mod automat, dupa cum se poate urmari pe figura 3.7. La o anumita valoarea a turatiei n a arborelui motor se dezvolta fortele centrifuge F_c ale falcii 1, astfel incat se invinge forta elastica a arcului F_r si se creeaza o presiune de contact pe tamburul 2 pe care-l antreneaza.

Materiale de constructie

La cuplajele uscate se utilizeaza ferodoul, facand cuplu cu otelul sau cu fonta. Rezistenta ridicata la uzura si temperaturi inalte prezinta materialele metaloceramice sinterizate, pe baza de cupru. La ambreiajele unse se utilizeaza in general cuplul otel calit / otel calit, bronz / otel, fonta / otel, textolit / otel etc. Cand se cere izolarea electrica a arborilor cuplati, zonele de contact vor fi izolate cu cauciuc.

Solicitarile mecanice la care sunt supuse elementele cuplajelor. Elementele elastice pot fi solicitale la compresiune, incovoiere, intindere. La cuptajele cu gheare, aceste elemente sunt solicitate la presiune de contact si incovoiere. La cuplajele cu frictune apar forte putemice de frecare intre cele doua semicuplaje.

CONSOLIDARE - APLICATII

1. Precizati care este principiul pe care se bazeaza funcionarea ambreiajului cu frictiune; evidentiati conditiile pe care trebuie trebuie sa le indepineasca materialele din care sunt confetionate discurile cuplajului pentru a se asigura fiabilitatea acestuia, dar si pentru a rezolva neajunsul aparitiei unui flux de energie termica.

2. La dimensionarea ambreiajelor, precizati ce relatie trebuie se existe intre momentul de frecare, momentul rezistent at masinii ei momentul necesar pentru accelerarea maselor.

TEST DE AUTOEVALUARE

Rezolvati urmatoarele probleme si comparati raspunsurile cu rezolverea data. Autoevaluati-va conform punctajului acordat. Se acorda 1 punct din oficiu.

1. Ce material recornandati pentru constructia unui arbore (supus la vibratii) ce lucreaza in componenta motoarelor cu ardere intema?  

0,5 puncte

2. Cum se face alegerea tupului de cuplaj? La ce tip de solicitari sunt supuse elementele sale?  

0,5 puncte

3. Sa se identifice la ce tipuri de solicitari trebuie verifcati arborii din fig.3.8, fig.3.9?  

0,5 puncte

a) Identificati varianta constructiva de fus din fig.3.10 (1 -cuzinet; 2 - fus; 3, 4 - piulite; 6 - lagar);

b) precizati care este rolul elementului 5;

c) explicati cum se face reglarea jocului dintre fus si cuzinet ;

d) care este rolul functional al acestui tip de fus?

1 punct

5. Stiind ce fenomenut de gripaj este favorizat de alegerea unui cuplu de materiale cu proprietati apropiate, solubile unul in celalalt si in egala masura, de dilatarile termice care anuleaza jocul, identificaji ce caracteristici trebuie sa indeplineasca materialele cuplului fus-cuzinet pentru evitarea acestui fenomen?  

1 punct

4. REPARAREA CUPLAJELOR, AMREJAJELOR

SI FRANELOR

Repararea cuplajelor

Lucrarile de reparare a cuplajelor sunt specifice fiecarui tip de cuplaj.

La cuplajele elastice se inlocuiese, cu ocazia reparatiilor, inelele sau lamelele din material elastic.

Inelele se executa din cauciuc la care rezistenta la tracliune este de minimum 60 daN/cm² ; alungirea relativa, la rupere este de minimum 250% ; duritatea 55-70 grade Shore. In cazul cuplajului cu lamele, acestea se executa, in general, din talpa crupon.

Cuplajele cardanice au o constructie care nu permite ca piesele componente sa fie reparate si, ca atare, ele vor fi intotdeauna inlocuite cu altele noi.

La cuplajele dintate repararea consta in general in reconditionarea danturii uzate si in micsorarea jocului dintre dinti. Aceasta se face prin cromare dura, daca dantura nu este prea uzata, sau piesele in cauza se executa din nou, daca dintii s-au subtiat sau s-au rupt. Ceea ce trebuie avut in vedere la repararea sau la executia pieselor este precizia danturii, care este in functie de viteza periferica a unui punct de pe cercul de divizare si anume : precizie normala pentru cuplajele care lucreaza la nivele periferice de pana la 15 m/s inclusiv ; precizie marita pentru cuplajele care lucreaza la viteze periferice de peste 15 m/s. Dantura bucselor si a mansoanelor dintate se executa cu profil in evolventa, unghiul profilului de referinta find egal cu 20°, iar toate danturile aceluiasi cuplaj se executa in aceeasi clasa de precizie.

Repararea ambreiajelor.

Repararea ambreiajelor conice cu frictiune consta in rectificarea suprafetei conului exterior, avand insa grija ca el sa nu ajunga, in timpul cuplarii, in fundul contrapiesei. Daca suprafetele de contact ale conurilor prezinta urme de gripaj sau ovalitate, se rectifica ambele piese pastrand acelasi unghi de inclinare la fiecare.

Dupa rectificare, suprafata trebuie sa fie neteda si curata.

La ambreiajele cu placi de frictiune, de obicei, se inlocuiesc discurile de frictiune si se reparia clicketii care comanda strangerea ambreiajelor. Locurile unde clichetii se uzeaza foarte mult unt marcate cu A (fig. 4.1). Completarea cu material a acestor varfuri se face prin sudare cu arc electric, folosind electrozi de otel cu crom sau cromnichel, dupa care se ajusteaza la forma initiala, la un polizor sau masina de rectiticat plan. Placile de frictiune executa din otel cu continut de carbon 0,1-0,15% care, dupa stantare, se cementeaza pe adancime de 0,5 mm, de preferat in cuptor de cementare cu gaz. Apoi, se calesc la o temperatura de 820°C, incalzite intr-o baie cu sare. Racirea lor se face dupa ce au fost stranse intr-un dispozitiv cu care se scufunda in apa, pentru a nu se deforma.

Dupa calire, lamelele se introduc intr-o toba de sablat cu alice de otel sau fonta cu diametrul de 0,8-1 mm amestecate cu rumegus de lemn stropit cu petrol.

Dupa sablare lamelele fixate pachet cu ajutorul unui surub se supun unei reveniri termice intr-un cuptor electric de recoacere cu gaz, la care flacara a fost intrerupta si care are temperatura de 250-260° C. La aceasta temperatura se tine timp de 80-90 min, iar dupa racire se rectifica pe ambele fete.

Lamelele de frictiune ale ambreiajelor electromagnetice sunt supuse unei uzari mai intense. Prin uzarea lamelelor de frictiune intrefierul cuplat devine mai mic, din care cauza el trebuie verificat din cand in cand si reglat din nou.

Cand uzarea este avansata si lamelele nu mai pot fi folosite se inlocuiesc cu altele noi.

Cand pe suprafata de contact a inelului de alunecare au aparut rizuri sau rugozitati, diametrul acestuia se rectifica pans la 1 mm. Daca uzarile devin mai pronuntate, inelul trebuie inlocuit.

CARACTERISTICI. ROL. FUNCTIONAL.

TIPURI CONSTRUCTIVE

Cuplajele sunt organe de asigurare a legaturii intre doi arbori care-si pot transmite reciproc miscarea si puterea.

Prin aceste elemente se asigura legatura intre tronsoanele (partile) aceluiasi arbore sau intre arbori diferiti. De exemplu, unii arbori de transmisie cu lungime mare 10, 20, 30 m s-ar executa foarte greu dintr-o singura bucata sau nu s-ar putea realiza. Executia din tronsoane separate si legarea acestora prin organe speciale de legatura, numite cuplaje, nu prezinta dificultati costructive sau functionale. De exemplu, cuplul motor al unui automobil se transmite rotilor de rulare prin intermediul unui cuplaj cu functionare intermitenta, numit si ainbreiaj.

Axele de rotatie ale arborilor legati prin cuplaje sau prin ambreiaje pot fi paralele sau neparalele (fig. 5.1).

Principalele conditii pe care trebuie sa le indeplineasca cuplajele pentru buna functionare sunt:

capacitate de transmitere totala a momentului de rasucire al arborelui ;

dimensiuni constructive cat mai reduse ;

capacitate de atenuare a socurilor provenite din variatia regimului de functionare a masinilor ;

posibilitatea prevenirii, preluarii si transmiterii supraeforturilor daunatoare sau a depasirii turatiei ;

asigurarea interschimbabilitatii necesare inlocuirii elementelor uzate.

Clasificarea cuplajelor are in vedere conditiile de functionare ale celor doi arbori ca criteriu de baza. Astfel, variatele tipuri de cuplaje se grupeaza in   doua categorii : cuplaje cu functionare permanenta ; cuplaje cu functionare intermitenta sau ambreiaje.

La cuplajele cu functionare permanenta, transmiterea miscarii intre cei doi arbori nu poate fi intrerupta in timpul functionarii decat prin oprirea arborilor si demontarea cuplajelor. Prin cuplare-decuplare, ambreiajele pot intrerupe sau relua transmiterea miscarii in gol sau chiar sub sarcina, fara oprirea elementului (arborelui) de la care se transmite.