Inductivitatea electrica

Inductivitatea electrica este o marime fizica asemanatoare cu rezistenta electrica. Diferenta esentiala intre cele 2 marimi consta in faptul ca Inductivitatea se opune trecerii curentului electric in dependenta de frecventa acestuia. Inductivitatea electrica lasa sa treaca curentul continuu (curentul continuu are frecventa 0 Hz) si diminueaza intensitatea curentilor alternativi de frecvente mari.

Pentru a caracteriza comportamentul inductivitatii in circuitele electrice s-a introdus o marime electrica mai generala decat rezistenta electrica: impedanta electrica. Impedanta reprezinta la fel ca si rezistenta electrica un raport intre tensiunea la bornele unui element de circuit si curentul care-l strabate dar are o formula de calcul care o face dependenta de frecventa 343h74d :

Unde Z este simbolul impedantei, R - rezistenta electrica , X reactanta electrica iar j este vectorul complex unitate.

Atat Z cat si X au aceeasi unitate de masura ca si R: Ohm.

inductivitatea electrica se numeste Henry si are simbolul H.

Simbolul grafic pentru inductivitate este:

Componente inductive

Elementul de circuit care se comporta in mod predominant inductiv este bobina electrica. Bobina ideala este caracterizata doar de inductivitatea electrica: L. Astfel impedanta electrica a unei bobine ideale este:

Z = 0 +jXL = j * 2 π * f * L

Modelul de baza al unei bobine este un cilindru pe care se infasoara un conductor electric de un anumit numar de ori. Acest numar se noteaza cu N si reprezinta numarul spirelor bobinei.

Elemente de circuit inductive intra in componenta transformatoarelor electrice, a filtrelor electrice, electromagnetilor, releelor, difuzoarelor, etc