Structura adaosului de prelucrare

Structura adaosului de prelucrare

Adaosul de prelucrare este stratul de material care se indeparteaza de pe o suprafata a piesei in scopul obtinerii suprafetei finite.

Adaosul de prelucrare poate fi de doua feluri:

4 mm.

Erorile spatiale (e_s se datoresc abaterilor de la pozitie ale suprafetelor de prelucrat fata de bazele tehnologice. In aceasta categorie intra: necoaxialitatea suprafetei exterioare (aleasa ca baza tehnologica) cu alezajul de prelucrat la piesele de tip bucsa, cilindri, discuri etc.; necoaxialitatea treptelor unui arbore fata de fusurile alese ca baze tehnologice sau fata de axa gaurilor de centrare, neperpendicularitatea suprafetelor plane frontale, fata de axa suprafetei cilindrice de orientare a semifabricatului, etc. Erorile spatiale mai apar datorita deformarii semifabricatelor forjate sau turnate, datorita tratamentului termic, precum si datorita erorilor geometrice ale masinilor unelte pe care se executa operatiile de prelucrare.

Erori de orientare (e_oc depind de sistemul de orientare al piesei in dispozitivul utilizat.

Abaterile spatiale reprezinta vectori deoarece au o directie si un sens cit si o valoare numerica.

Adaosul de prelucrare intermediar minim nu are o valoare bine determinata, deoarece dimensiunile intermediare se realizeaza cu tolerante corespunzatoare preciziei de prelucrare pentru cele doua operatii, curenta si precedenta. Astfel, adaosul de prelucrare indepartat este cuprins intre valoarea minima A_{c min.} si valoarea maxima A_{c max.}

Determinarea adaosurilor de prelucrare este strins legata de calculul dimensiunilor intermediare si ale dimensiunilor semifabricatului. Stabilirea valorilor adaosurilor de prelucrare, permit determinarea masei semifabricatului, a costurilor de materiale, a regimurilor de aschiere si a normelor de timp pentru operatiile de prelucrare mecanica.