UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE ECONOMIE SI ADMINISTRAREA
AFACERILOR
peste 100 de banci americane au demarat propriile programe privind cardurile de credit. Cu toate acestea, perioada noua in dezvoltarea businessului cu carduri a inceput atunci cand au intrat pe piata bancile americane: Bank of America si Chase Manhattan Bank.
Bank of America a lansat cardul BankAmericard.
Pe masura cresterii programelor de card majoritatea bancilor s-au confruntat cu primul obstacol- caracterul local al deservirii cardurilor sale. In 1966 Bank of America a inceput sa ofere licente de emitere a cardurilor BankAmericard altor banci.
Ca raspuns la aceasta, cateva banci mari concurente ale Bank of America au creat propria Asociatie interbancara de carduri- ICA (Interbank Card Association). In 1969 aceasta asociatie a procurat drepturile asupra cardului Master Charge.
La randul lor, bancile ce emiteau Bank Americard au insistat ca programul de carduri sa fie scos de sub controlul Bank of America, astfel in iulie 1970 a fost creata NBI (National BankAmericard Incorporated).
La inceputul anilor im SUA s-au creat doi concurenti de baza pe piata cardurilor universale: NBI si ICA. Bancile care incepusera emiterea cardurilor s-au alaturat fie la NBI fie la ICA.
Bank of America si Chase Manhattan, in octombrie 1976 au depus cerere pentru a deveni membri in Asociatia interbancara de carduri pentru emiterea cardurilor Master Charge.
Paralel cu dezvoltarea pietiii americane avea loc si internationalizarea operatiilor cu carduri. Ea a inceput inca din 1951, cand Diners Club a eliberat prima licenta pentru utilizarea numelui si sistemului sau in Marea Britanie.
Concurenta asociatiilor de carduri a continuat si in Europa. In 1974 ICA a facut un pas insemnat in lupta de concurenta cu BnakAmericard facand o intelegere cu sistemul britanic Access Card care intra in Asociatia Eurocard si astfel incepe colaborarea dintre Eurocard si Asociatia intrebancara de carduri americane ce emitea Master Charge.
Aceasta a fost una din cauzele care au dus la faptul ca in 1976 NBI a schimbat denumirea cardului BankAmericard in cunoscuta VISA. La fel a procedat in 1980 si ICA redenumind cardul in MasterCard.
Eurocard de asemenea nu a stationat. Largind colaborarea cu Mastercard, aceasta asociatie, pe masura aparitiei noilor tehnologii, a incheiat intelegeri cu companiile Cirrus si Maestro, ceea ce a permis sa extinda spectrul serviciilor oferite clientilor datorita cardurilor pentru ridicarea numerarului de la bancomate. La sfarsitul anului 1992 a avut loc unirea Eurocard Interbational cu sitemul de plati Eurocheck. Organizatia noua a fost numita Europay International.
Primele carduri erau din carton, pe care datele erau fie scrise, fie presate. Au inceput apoi sa foloseasca plastine metalice, pe care datele se embosau si au aparut cardurile plastice.
Initial informatia despre client pe card era numai in forma de date embosate. Pe masura dezvoltarii ideilor stiintifice, cardul a capatat o banda magnetica. Pe care se pastreaza informatia de baza despre client. Aparitia benzii magnetice a permis emiterea cardurilor fara a embosa informatia pe suprafata ei. Aceste carduri pot fi utilizate numai in utilaj electronic, ce permite obtinerea infotmatiei de pe banda magnetica.
2.1. Definirea cardului
Cardul reprezinta un instrument de decontare prin intermediul caruia posesorul autorizat poate achizitiona bunuri sau servicii fara prezenta efectiva a numerarului. Cardul faciliteaza legatura financiara intre comercianti si consumatori, fiind o simpla cheie de acces la un cont bancar: acela al detinatorului de card.
Avand caracteristicile universale ale unui instrument de plata, cardul asigura si posibilitatea obtinerii neconditionate de numerar fie de la automatele de bani (ATM) fie de la ghiseele bancii (in cazul sumelor mari), inlaturandu-se astfel orice bariera functionala de utilizare. Datorita acestor caracteristici, cardul este un instrument de plata universal aplicabil si global acceptabil.
Receptia, prelucrarea si stocarea informatiilor in conditii de operativitate si rapiditate maxima;
Transmiterea la distanta a informatiilor in conditii de operativitate, oportunitate si siguranta, in masura sa permita un transfer de fonduri in mod efficient;
Reflectarea operativa in situatia contului beneficiarului a transferurilor efectuate, astfel incat sa permita acestuia accesul accelerat la resursele transferate.
Cardul este operational prin existenta unei retele specifice cu multiple ramificatii:
Care leaga comunitatea detinatorilor de carduri de propriile banci;
Care leaga comunitatea comerciantilor abilitati sa primeasca fonduri prin intermediul cardurilor, cu bancile lor;
Care leaga bancile detinatorilor de carduri cu bancile comerciantilor, beneficiarii de plati prin card si cu administratorii retelelor, cu relatii functionale impilicte.
De fapt, functionarea intensa a relatiei implica existenta unor multiple circuite in masura sa asigure fluenta si corectitudinea operatiilor.
Cardul este, prin natura sa, un instrument de plata specific cu caracteristici noi, radical deosebite de lumea veche a instrumentelor de plata.
Prin card, instrumental de plata a incetat sa aiba support de hartie si s-a eliberat de limitele sale in aceasta calitate.
Caracteristicile materiale de structura ale cardului imprima utilizarii cardului aceste coordinate noi.
Principala caracteristica este constructia sa specifica.
Cardul este, in speta, un dreptunghi de plastic de o anumita dimensiune si conformatie, care permite pozitionarea sa in locasele special construite si continute de aparatajul pozitionat la punctele de vanzare sau la automatele bancare.
Cardurile sunt diferite din punct de vedere al functiilor pe care le indeplinesc, insa au o serie de trasaturi comune in ceea ce priveste constructia lor, trasaturi care dau posibilitate cardurilor de a se deosebi de celelalte instrumente de plata.Trasaturile comune sunt:
a) ca suport fizic, cardul bancar este realizat din material plastic, comparabil ca forma si dimensiune cu o carte de vizita.Are forma dreptunghiulara si dimensiuni standard ( 86 mm K r>4 mm 0.54 mm grosime ) si comporta diferite mentiuni pe recto ( fata ) si verso(spate).
b) pe fata cardului sunt mentionate: numele bancii emitente, numarul de cardformat din 16 sau 13 cifre, numele detinatorului de card, data expirariicardului, sigla organizatiei internationale sub egida careia este emis cardul, holograma specifica, numarul de control tiparit deasupra numarului de card (este format din 4 cifre identice cu cele ale numarului de card).
c) pe verso-ul cardului se gasesc: o banda magnetica pe care sunt codate datele standard referitoare la detinatorul de card si anume: numar de cont, numar de cont confidential, fonduri disponibile, nulitatea titlului un spatiu destinat semnaturii autorizate a detinatorului de card. Substanta si structura cardului prezinta caracteristici semnificative.
Prin aceasta, cardul poate fi pus in pozitia de intercomunicare cu reteaua emitentului de card si devine apt sa faca cunoscute deciziile detinatorului privind utilizarea sa ca instrument de plata.
Cardul este purtator activ de informatii, ceea ce permite posesorului cardului sa-si exercite deciziile de plata in cadrul retelei cu care are contact.
De regula, in carcasa cardului se afla imprimat un microprocesor care actioneaza:
Ca deposit de informatii privind detinatorul de card si factorii implicati in retea;
Ca purtator de informatii accesibile (in conditii bine stabilite si cu reguli precise de accesare);
Ca receptor de informatii, in principal privind mesajele de plata decise de detinator si inregistrate ca atare in retea, potrivit consimtamantului expres al titularului de card.
Cu ajutorul cardului detinatorul poate procesa in sistem, decizie de plata dupa decizie de plata, toate aspectele caracteristice fiecarei plati fiind inregistrate ca atare in retea si pe card.
In aceste conditii cardul devine baza de date privind platile procesate; fiecare plata este inregistrata in dimensiunile si caracteristicile sale, inregistrarea aflata pe card are, in conditiile date, valoarea unei dovezi materiale care poate fi exprimata, cu privire la elementele esentiale ale mesajului de plata, procesat ca atare de catre titularul cardului.
Astfel, in temeiul cardului si al deciziilor formulate de titular si retinute electronic in memoria calculatorului, prin intermediul diferitelor retele informatice implicite, se consemneaza electronic decizia privind efectuarea platii cu toate elementele caracteristice privind identitatea partenerilor, suma de referinta etc. care sunt transmise prin canalele specifice pentru a fi luate in considerare pentru inregistrarile implicite in conturile bancare.
Specificul cardului este, expresia unei calitati noi, si anume aceea ca transmiterea mesajului privind dispozitia de plata are loc prin fluxul de informatii, directionat prin retele specifice si nu prin transmiterea documentelor suport-hartie.
Pe de alta parte, cardul actioneaza ca un instrument de plata multiplu, cu utilizarea succesiva si permanenta asigurand inalte facilitati utilizatorilor platitori, precum si beneficiarilor platilor, cu care utilizatorii se afla in raporturi contractuale.
Pe aceasta baza, dispunerea platilor devine mai operativa, mai accelerata, aspect favorabil pentru toti participantii. Sub alt aspect, mecanismul platii pe card implica, intr-o mare masura, exercitarea deciziei de plata in fieful beneficiarului platii.
Exercitarea deciziei de plata de catre detinatorul cardului inseamna, implicit, inregistrarea sumei in contul bancar al beneficiarului de suma si producerea pe moment a cresterii disponibilitatilor din contul acestuia. Aceasta poate insemna, mai departe, posibilitatea de a dispune imediat de aceste incasari, si implicit, dirijarea disponibilitatilor spre satisfacerea nevoilor curente ale beneficiarului de suma.
Se manifesta astfel, o alta calitate deosebita a cardului, accelerarea la maximum a platii in favoarea beneficiarului de suma, de asa maniera incat schimbul intre parteneri ajunge efectiv la solutia: marfa contra bani.
Derularea platilor prin card implica o siguranta sporita pentru toti participantii, dar in special pentru beneficiarii de sume.
Desfasurarea relatiilor de plati prin retele bine organizate, potrivit normelor stavilote de catre fiecare din aceste retele, in cardul carora actioneaza multiple forme de control, inseamna verificari de conformitate care asigura corectitudinea tuturor operatiunilor in cadrul filierei.
Pe ansamblu, derularea operatiunilor de plata prin card, prin intermediul retelelor, asigura un climat de siguranta specific, conditie a regularitatii si accelerarii procesului de plati.
2.3. Caracteristicile tehnologice ale cardurilor. Tipuri
Pentru clasificarea cardurilor se utilizeaza mai multe criterii, dupa cum urmeaza:
1)Dupa modul de stocare al informatiei:
Carduri cu banda magnetica;
Carduri cu microprocesor;
Cardurile cu banda magnetica contin toate informatiile esentiale despre detinatorul de card. Acestea sunt emise de banci, comercianti, prezinta caracteristici comune pentru toate sistemele nationale de plata, si anume:
sunt confectionate din material plastic si au aceleasi dimensiuni tipizate si standardizate de ISO;
prezinta pe recto denumirea si simbolul emitentului si o holograma tridimensionala vizibila la lumina ultravioletelor, numarul cardului, data expirarii, numele posesorului autorizat;
pe verso-ul cardului prezinta o banda magnetica si un panel de semnatura.
Culorile de fundal si desenul hologramei se aleg de fiecare emitent. In afara numelui posesorului imprimat in relief, apar cuvinte marca pentru identificarea tipului cardului si simboluri ce indica tipul de posesor.
Cartile cu microprocesor
In ultima perioada (cu incepere din anul 1992) a aparut o generatie de carduri care contin incorporate un microprocesor si o componenta de memorie (chip). Acestea se numesc chip-carduri si prezinta un grad de securitate ridicat, fiind promovate pe scara larga de societatile emitente: VISA International si MASTER CARD.
Cartile au fost dotate progresiv cu microprocesoare incorporate („chips' ). Aceste instrumente, standardizate pe plan international, integreaza date informatice susceptibile unei lecturi optice in cadrul aparatelor de distribuit bilete, facilitandu-se astfel evidenta si verificarea ordinelor primite de la clienti. De asemenea, se economisesc hartia si timpul pentru verificarea autenticitatii semnaturilor (spre deosebire de cec). Cardurile cu microprocesor se mai numesc si SMART CARDURI. SMART-CARD-urile au o serie de caracteristici, printre care se numara:
sunt rezistente
la incercarile de spargere si protejeaza
informatia personala;
izoleaza calculele sensibile, legate de securitate (mai ales cele legate de autentificare sau semnaturi digitale), de alte parti ale sistemului care „nu trebuie sa stie';
asigura portabilitatea informatiilor incluse intre calculatoare si sisteme, independent de arhitectura de baza ale acestor sisteme.
2)Dupa functiile indeplinite (respectiv modul de acoperire a cheltuielilor), cardurile se impart in:
carduri de credit;
carduri de debit;
card multifunctional
Cardul de credit: ca instrument de plata da dreptul posesorului de a utiliza o linie de credit pe o anumita perioada de timp, egala de regula cu termenul de valabilitate al cardului. Pe baza acestei linii de credit titularul poate face plati si retrageri de numerar pana la un plafon prestabilit. Banca poate sa modifice acest plafon in functie de solvabilitatea clientului. Plafonul de creditare constituie o imputernicire data de banca emitenta centrului de autorizare pentru a autoriza orice operatie in limita acestuia in cazul lipsei disponibilului.
Cardul de debit: asigura utilizatorului posibilitatea achizitionarii de bunuri sau servicii, sau retragere de numerar in limita soldului disponibil in contul aferent cardului. Conditia esentiala de functionare a acestui tip de card o reprezinta existenta disponibilului in contul dedicat cardului. Aceste carduri pot fi emise sub restrictia unei utilizari doar in mediul electronic, caz in care va aparea mentiunea „Use only electronic” iar elementele de identificare nu sunt realizate in relief. Tot aici se incadreaza si cardurile pentru retragere de numerar care permit detinatorului sa retraga numerar prin automatele bancare de distribuire a numerarului sau sa depuna numerar, precum si consultarea soldului contului.
Card multifunctional: este un debit card care poate indeplini si alte functii: retrageri de numerar de la ATM-uri, garantarea unor cecuri emise de detinatorul cardului.
Cardurile emise de banci se
incadreaza in domeniul preocuparilor multiple ale bancilor de a identifica si
de a lansa pe piata instrumente de plata attractive, utile, facil de obtinut,
sigure si profitabile. Sistemul bancar
american a reusit lansarea cardurilor pe piata mondiala a instrumentelor de
plata cu incepere din anul 1960, cand Bank of
In 1966 un grup de 17 bancheri din diferite institutii financiare si-au creat propria retea prin care sa-si accepte reciproc cardurile locale. Astfel s-a creat Asociatia Interbancara de Carduri, care se ocupa de producerile de autorizare, clearing si decontare. In anul 1979, ca urmare a dezvoltarii pe plan international a acestei organizatii, numele s-a schimbat in Mastercard, care a inregistrat o dezvoltare rapida, ca si Visa International, existand, in 1990 peste 90 milioane de Mastercard in circulatie.
Carduri emise de societati nonbancare
Urmand exemplul cardurilor bancare, societatile nonbancare, lanturile de magazine si cluburi private au lansat propriile carduri. Acestea asigurau posibilitatea efectuarii de cheltuieli in timp real, fara a se mai pune problema dimensionarii la un moment dat a disponibilitatilor proprii.
In aceasta categorie se incadreaza cardul de comerciant, care poate fi utilizat numai la punctele de vanzare controlate de catre emitentul de card (magazine, benzinarii).
Carduri cu plata inainte (prealimentate) – carduri care au o reala putere de cumparare, intrucat utilizatorul a realizat o plata in avans. Cele mai frecvente carduri prealimentate sunt cardurile telefonice.
Cu plata acum (carduri de debit);
Cu plata mai tarziu (carduri de credit);
Carduri de comerciant (retaiter card);
Carduri de cheltuieli (charge card) – cunoscute sub denumirea de carduri de calatorie si petrecere a timpului liber (travel card).
3. Procesarea bancara a cardurilor
3.1. Emiterea cardurilor bancare
o Fie prin initiativa proprie, in cazul in care se constata nerespectarea cerintelor procedurii de acceptare a acrdurilor, acelei de autorizare a operatiunilor sau a modului de completare a documentelor;
o Fie din initiativa posesorului, pe baza unei notificari in scris prin care se contesta valabilitatea documentelor.
a) Refuzuri de plata datorate nevalabilitatii operatiunilor din urmatoarele motive: bunurile, serviciile sau numerarul care constituie obiectul operatiunii nu au fost primate de posesorul cardului dupa ce acesta a semnat documentele (chitantele tip); operatiunea de vanzare-cumparare nu a fost finalizata efectiv, iar chitanta tip aferanta operatiunii nu a fost anulata sau nu s- a intocmit o chitanta de stornare; comerciantii au modificat suma contarvalorii operatiunii fara acordul posesorului de card;
b) Refuzuri de plata datorate nerespectarii procedurii de autorizare a operatiunilor din urmatoarele motive: cardul era inscris pe lista celor interzise la acceptare; cardul a fost utilizat pentru efectuarea mai multor operatiuni de vanzare la aceeasi unitate a comerciantului si la aceeasi data im scopul evitarii solicitarii de autorizare atribuita comerciantului etc;
c) Refuzuri de plata datorate erorilor de completare sau de procesare a chitantelor tip;
d) Refuzuri de plata datorate acceptarii unui card expirat, contrafacut sau a unor operatiuni frauduloase.
Ø Banca Comerciala Romana;
Ø BRD-GSG;
Ø Banc Post;
Ø Banca Agricola-Reifeissen;
Ø Banca Transilvania;
Ø BCIT;
Ø Citybank;
Ø Alpha Bank;
Ø ABN AMRO Bank;
Ø ING Bank.
Cultura cardurilor in Romania este inca in dezvoltare. Tot mai multi romani se conving ca a cumpara cu plata prin card bancar este mai sigur si mai convenabil decat a cumpara cu numerar, semn ca piata este foarte activa si ca oamenii inteleg necesitatea diminuarii platilor cash. Potrivit studiului realizat de GIK ROMANIA referitor la piata de carduri, 64 % dintre romani au declarat ca nu cunosc nici un nume de card bancar si numai 11 % poseda un astfel de instrument financiar.
Statisticile bancilor arata ca 95 % dintre detinatorii de carduri le folosesc pentru retragerea numerarului din bancomate si numai 5 % efectueaza plati in magazine. In momentul de fata, cea mai frecventa utilizare pe care romanii o dau cardurilor bancare este aceea de retragere de numerar de la bancomat. In anul 2002 s-a produs o crestere fara precedent a numarului utilizatorilor de carduri, ca urmare a punerii in practica a prevederilor referitoare la obligativitatea ca toate institutiile, regiile autonome, agentii economici cu capital partial sau majoritar de stat sa-si plateasca salariatii prin carduri (cardurile emise pentru plata salariilor reprezinta 80 % din total). In contextul aderarii Romaniei la Uniunea Europeana este foarte importanta evolutia in procesarea, utilizarea si reasezarea structurala a instrumentelor de plata fara numerar electronice pentru a satisface clientela in corelatie cu cerintele viitorului. S-au facut si se fac eforturi concertate pentru a avansa in acest domeniu fiind implicate in acest demers Guvernul, Banca Nationala a Romaniei, Ministerul Comunicatiei si Tehnologiei Informatiilor, bancile, comerciantii, organizatiile care pun la dispozitie carduri si tehnologia necesara, firmele de IT & C.
In tara noastra numai un sfert dintre comercianti pot accepta plata prin card (din cei 7.000 de comercianti acceptanti sunt activi numai 3.000), fata de Polonia unde sunt 70.000 sau Ungaria unde sunt 65.000 de astfel de comercianti. Cardul este folosit ca instrument de plata mai mult la restaurante si hoteluri. Sondajele de piata din ultima vreme demonstreaza ca numai 5-6 % dintre romani isi fac cumparaturi pe card. Se fac eforturi ca, pana la sfarsitul anului, sa se instaleze circa 6.000 de POS-uri la comercianti, sediile sucursalelor bancare fiind deja acoperite. In aceasta operatiune se mizeaza pe faptul ca in tara exista peste 20.000 de locatii comerciale care accepta tichete de masa, deci conditii ar exista. Legea nr. 250/2003 stabileste ca de la 01.07.2003 toti comerciantii cu amanuntul, care au o cifra de afaceri mai mare decat echivalentul in lei al sumei de 100.000 euro, trebuie sa accepte carduri de plata. Legea nu prevede, insa, sanctiuni clare pentru cei care nu se incadreaza in acest termen. De altfel nici comerciantii nu se grabesc sa respecte aceasta lege, deoarece considera prea mare comisionul de 2 % aplicat la valoarea vanzarilor achitate prin intermediul cardului. Pe viitor, in momentul in care acest sistem se va generaliza, bancile promit sa mai reduca acest comision pe masura cresterii volumului de vanzari achitate cu card. Romania este, asadar, inca o tara de numerar. Explicatiile situatiei mentionate ar fi:
romanii nu au inca o cultura a cardului, adica “situatia” si “obisnuinta” de a-l folosi;
veniturile romanilor nu au permis expansiunea pietei cardurilor;
bancomatele sunt prea putine si se blocheaza relativ frecvent;
comerciantii nu accepta carduri la plata invocand comisioanele mari pe operatiune;
slaba extindere teritoriala a emitentilor de carduri;
accesul greu al oamenilor din orasele mici si din zonele rurale la structurile bancare.
In Romania sunt la ora actuala 19 banci emitente de carduri, ceea ce inseamna aproape jumatate din sistem. B.C.R., Banc Post si B.R.D. Groupe Societe Generale detin 82 % din piata. Alte trei banci au un cuvant de spus: Raiffeisen Bank, Banca Tiriac si Banca Transilvania. Recent au intrat pe piata Carpatica, Romexterra, Unicredit Romania si Finansbank. Bancile romanesti, la ora actuala, ofera clientilor o mare varietate de carduri in lei si in valuta sub sigla celor doua mari organizatii emitente respectiv MasterCard si Visa International. Accent se pune din ce in ce mai mult pe emiterea cardurilor utilizate exclusiv pentru cumparaturi si plati pe Internet. B.C.R si Banca Romaneasca au lansat in acest an carduri virtuale de debit, in USD, destinate numai platii marfurilor si serviciilor pe Internet.
La finele anului 2003 in Romania 5 milioane de persoane detineau un card valid. Cu aceasta cifra Romania este inca departe de a atinge masa critica necesara, apreciata de specialisti la 7-8 milioane. Nedezvoltarea cardurilor in Romania comparativ cu tarile dezvoltate este determinata pe de o parte de decalajul de peste patru decenii, iar pe de alta parte de costul mare al aparaturii in acest domeniu de activitate, aparatura pe care tara noastra o importa in totalitate (1 ATM costa intre 15.000-45.000 USD, iar soft-ul 2.000 USD la care se adauga cheltuieli de instalare, service, inchirierea liniilor de comunicatii). Romania se afla insa si in urma tarilor vecine. Acest decalaj se datoreaza faptului ca organizarea activitatilor si cadrul legislativ au demarat cu intarziere, iar managementul bancar romanesc a fost necorespunzator orientandu-se spre acordarea creditelor de valoare mare si uitand retail banking-ul din care fac parte emiterea si circulatia cardurilor.
Bancile fac eforturi sustinute pentru cresterea numarului de carduri de credit deoarece acestea detin numai 7 % din totalul cardurilor emise. Pe piata romaneasca exista numai 5 credit-carduri emise de patru banci: Banc Post, cardul Briliant; B.R.D.-G.S.G., cardul Visa Classic; B.C.R., cardul Eurocard/Mastercard si R.I.B., cardurile Eurocard/Mastercard Classic si Gold. Valoarea creditului pe card este diferentiata in functie de veniturile lunare nete si de capacitatea de rambursare; de regula creditul maxim este dublul salariului net.
In general, bancile iau in considerare doar venitul solicitantului, doar B.R.D.-G.S.G. ia in calcul venitul net al familiei. B.C.R. si B.R.D.-G.S.G. nu solicita garantii speciale la acordarea creditului pe card. R.I.B. solicita drept garantie un depozit colateral, purtator de dobanda, din care titularul nu va putea retrage bani pe perioada valabilitatii creditului. Banc Post lasa la alegerea clientului modul de garantare oferindu-I urmatoarele variante: veniturile nete lunare ale unuia sau doi giranti; depozit colateral; polita de risc de neplata sau polita de asigurare de viata cesionata in favoarea bancii emitente a cardului. Pentru un credit pe card vechimea minima la locul de munca este de 3 luni fata de 6 luni cat se solicita pentru acordarea unui credit de nevoi personale. In acelasi timp creditele pe card au o valoare mai redusa decat alte tipuri de credite si trebuie rambursate in timp mai scurt. Dobanda la creditele pe card este mai mare decat la creditele traditionale (Banc Post – 29 %; B.R.D.-G.S.G. – 32 %, R.I.B. – 27 %), B.C.R. fiind singura banca unde se practica aceeasi dobanda: 23 %. B.C.R. a mai lansat, in luna martie 2003, si un card de credit destinat I.M.M.-urilor, care poate fi utilizat atat in tara cat si in strainatate pentru plata marfurilor si serviciilor in mediu electronic. Plafonul de creditate este de maximum 800 milioane de lei, iar dobanda este de 27 %.
In zona numai Romania si Bulgaria nu au inca programe pentru smart carduri. Europa este cea mai avansata din punct de vedere al cardurilor “inteligente”. Posta Romana si Banc Post se preocupa sa lanseze un program pilot de plata a pensiilor prin smart carduri, care le va da posibilitatea detinatorilor sa achite la ATM-uri facturile de telefon, curent electric, gaz, apa si taxele locale.
Derularea afacerilor on-line si efectuarea transferurilor electronice de fonduri impun in mod stringent asigurarea unei depline securitati a tranzactiilor, autentificarea corecta a participantilor la tranzactii, precum si posibilitatea repudierii tranzactiilor initiate. Expertii in securitatea retelelor definesc trei metode de baza pentru autentificarea identitatii persoanelor ce acceseaza o retea: ceva ce se cunoaste – in general o parola, ceva ce se detine – o cheie, un transmitator de semnale sau un smart card care detine o cheie de identificare unica, ceva ce este persoana respectiva – dispozitiv de identificare a vocii pentru calculatoare sau, in cazul cardurilor, imaginea irisului. Cateva solutii de securitate asociate platilor electronice ar fi:
sistemul SSL (Secure Socket Layer) – in care datele transmise sunt criptate astfel incat ele nu pot fi citite sau modificate in timpul transmisiei. Transferul fondurilor se realizeaza fara autentificarea clientului, ceea ce reprezinta un inconvenient pentru comerciant avand in vedere ca transferul fondurilor de la banca clientului nu este garantat
sistemul SET (Secure Electronic Transaction) – care asigura confidentialitatea informatiei prin impiedicarea interceptarii numerelor de cont. SET foloseste perechi de chei RSA pentru a crea semnaturi digitale: cheia privata este folosita pentru criptare (semnare), iar cea publica este folosita pentru decriptare (verificarea semnaturii). Cel mai adesea, transmisia securizata a cheilor se realizeaza prin intermediul unui tert, numit autoritate de certificare (AC). Se garanteaza astfel ca nu este posibila alterarea continutului mesajelor (datele trimise de cumparator catre vanzator, date de identificare, instructiuni de plata) in timpul transmisiei acestora prin retea. In cadrul acestui sistem platile sunt garantate de catre banca, dar sunt necesare investitii suplimentare atat ale bancilor cat si ale comerciantilor.
camuflajul criptografic – care ofera acelasi sistem de securitate ca si un smart card dar este mai putin costisitor. Utilizatorii sunt autentificati foarte solid prin utilizarea unui ATM unde PIN-ul utilizatorului nu este niciodata stocat si este cunoscut doar de detinatorul sau.
Pentru urmatorii doi trei ani se va inregistra o crestere semnificativa a cardurilor de debit, insa o rata mai mare de crestere vor cunoaste cardurile de credit. Pentru aceasta se impune un sprijin real din partea statului, asa cum s-a intamplat in Ungaria, unde POS-urile au fost subventionate inca din anul 1997, si in Coreea de Sud, unde, intre altele, au fost reduse taxele cu pana 20 % pentru familiile care au cheltuit pe card mai mult de 10 % din venitul anual. Banca cu cea mai buna pozitie pentru cardurile de credit este in momentul actual BRD Societe Generale, care considera ca neperformanta creditelor acordate pe card este inferioara celei generale.
Este absolut necesara instalarea mai multor ATM-uri, in localitati din intreaga tara, nu numai la sucursale si agentii bancare, ci in special acolo unde romanii locuiesc.
Trebuie facute eforturi pentru cresterea retelei de comercianti acceptanti, care in Romania ar trebui sa fie in jur de 50.000. Comerciantii trebuie convinsi de faptul ca acel comision de 2 % din valoarea unei tranzactii, pe care trebuie sa-l plateasca bancii, nu reprezinta o pierdere, ci aduce si un beneficiu: mai multi clienti si mai multa marfa vanduta.
Pana in anul 2006 , conform mandatului Visa, toate bancile Europei Centrale si de Est vor migra catre emiterea si acceptarea smart cardurilor. Pentru Uniunea Europeana mandatul este pana in 2005.
In concluzie, in viitor, se are in vedere trecerea de la o crestere cantitativa la una calitativa, de la debit si overdraft la credit, de la carduri de salarii la carduri cu pachete de servicii, de la retrageri de numerar la tranzactii la comercianti.
Stoica Victor, Deaconu Petre – Bani si credit, Ed. Economica, Bucuresti, 2003, pag.349
|
