Lucrare de disertatie - PIATA FINANCIARA DIN ROMANIA SUB IMPACTUL PROCESULUI DE INTEGRARE IN PIATA FINANCIARA EUROPEANA

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE ECONOMIE sI

ADMINISTRAREA AFACERILOR

MASTER: FINANŢE sI ADMINISTRAREA AFACERILOR

D I S E R T A Ţ I E

PIAŢA FINANCIARĂ DIN ROMÂNIA SUB IMPACTUL PROCESULUI DE INTEGRARE ÎN PIAŢA FINANCIARĂ EUROPEANĂ

Craiova

Capitolul I

ORGANIZAREA PIEŢEI FINANCIARE

1.1 Aspecte privind sistemul financiar românesc

Stabilitatea institutiilor de credit reprezinta un obiectiv prioritar pe agenda bancii centrale. În calitatea sa de autoritate responsabila cu mcntinerea unui sistem bancar stabil, (sector ce detine 83,8 la suta în totalul activelor financiare) Banca Nationala a României si-a focalizat atentia în 2007 asupra institutiilor de credit, asupra riscurilor legate de activitatea de intermediere, cât si asupra mentinerii stabilitatii preturilor.

La nivelul sistemului bancar românesc, procesul de creditare a persoanelor fizice a înregistrat un ritm sustinut (îndeosebi pe segmentul creditului imobiliar[1]), ceea ce a reclamat o monitorizare mai atenta din partea BNR. Pe fondul masurilor de reglementare si supraveghere adoptate de banca centrala si al unui comportament responsabil al actionarilor si conducatorilor institutiilor de credit, indicatorii care definesc starea de sanatatc a sistcmului bancar românesc s-au încadrat în standardele internationale.

În privinta institutiilor financiare nebancare implicate în activitatea de creditare acestea se afla în plin proces de notificare si înscriere în registrele BNR stabilite prin norme. Desi sursele de finantare sunt preponderent bancare, activitatea acestor institutii nu este potential generatoare de socuri sistemice, datorita ponderii reduse în sistem. Gradul de adâncime financiara a pietelor de capital si asigurarilor este înca redus, dar integrarea cu pietele internationale este în crestere. Din perspectiva stabilitatii financiare, probabilitatea unui soc sistemic generat de aceste piete este mica, datorita rolului lor înca redus în finantarea economiei reale.

Evolutia ascendenta a creditului neguvernamental, sustinuta de anticipatiile pozitive ale populatiei privind veniturile sale, a constituit si în anul 2007 factorul principal al cresterii activelor bancare (Tabel 1.1). Cu toate acestea, în România gradul de intermediere financiara ramâne înca scazut comparativ cu cel înregistrat de celelalte tari membre UE.

Tabel .1 - Structura sistemului financiar

pondere în PIB %)

Institutii de intermediere financiara 2 3 2 4 2 5 2 6 2

Institutii de credit 1) 3 ,0 3 ,8 3 ,6 4 ,6 5 ,6

Societati de asigurari (2) 1 5 1 8 1 9 2 2 2 5

Fonduri de investitii (3) 0 1 0 1 0 2 0 2 0 3

Societati de investitii financiare ) 1 4 1 4 1 3 1 8 2 3

Societati de leasing 5) 1 5 1 8 3 0 3 6 3 4

Alte institutii implicate n activitatea de finantare

de natura creditului 6) 0 4 0 4 0 6 0 9 1 3

Total 3 ,9 3 ,3 4 ,6 5 ,3 6 ,4

Alte societati financiare

BVB 7) 6 1 6 2 1 ,9 1 ,5 2 ,5

RASDAQ (BER) 7) 4 0 4 0 3 2 2 9 3 1

Sursa: BNR, CNVM, CSA, ALB, INS (datele pentru 2006 sunt provizorii)

Active nete ale institutiilor de credit, inclusiv CREDITCOOP; 2) Valoarea activelor totale; 3) Activele fondurilor de investitii; 4) Active nete ale Societatilor de Investitii Financiare (SIF); 5) Active nete finantate; 6) Total active aferente societatilor care desfasoara activitati de acordare de credite de consum, de emitere de garantii si asumare de angajamente, de microcreditare, precum si celor care desfasoara activitati multiple de creditare; 7) Capitalizare bursiera.

Efectele favorabile ale dezvoltarii financiare sunt însa însotite si de riscuri derivate din marirea deficitului comercial, pe fondul finantarii inclusiv prin credite bancare a cererii de bunuri de folosinta îndelungata din import sau intensificarea presiunilor cererii asupra inflatiei.

În prezent, în baza noilor reglementari, societatile financiare nebancare implicate în activitati de creditare se afla în plin proces de înregistrare la banca centrala. Masurile restrictive impuse în vederea autorizarii se numara printre factorii care si-au pus amprenta asupra cotei de piata a acestor institutii (Tabel 1.2).

În anul 2007, leasingul financiar a continuat sa reprezinte principala directie de derulare a contractelor, atingând o cota de 98 la suta din totalul activelor finantate de companiile de leasing. Piata leasingului extern a continuat tendinta de scadere, reprezentând sub 1 la suta din total. La 31 decembrie 2007, structura capitalului releva o cota de 75 la suta detinuta de sectorul companiilor subsidiare ale bancilor, urmata de sectorul companiilor independente cu 17,5 la suta si cel al companiilor captive cu 7,5 la suta.

Tabel 1 2 - Cota de piata a institutiilor financiare n perioada 0 2

% în total active

3 2 4 2 5 2 6 2

Institutii de credit 8 ,3 8 ,8 8 ,9 8 ,7 8 ,8

Societati de asigurari 4 2 4 9 4 4 4 1 4 1

Fonduri de investitii, din care: 0 2 0 2 0 5 0 3 0 5

Fonduri deschise de investitii 0 2 0 1 0 2 0 2 0 3

Societati de investitii financiare 4 0 4 0 3 0 3 3 3 8

Societati de leasing 4 1 5 0 6 8 6 8 5 6

Alte institutii implicate n activitatea de finantare

de natura creditului 1 2 1 1 1 4 1 8 2 2

Sursa: BNR, CNVM, CSA, ALB, INS (datele pentru 2007 sunt provizorii)

Riscurile generate de institutiile financiare nebancare se suprapun din ce în ce mai mult celor existente la nivelul institutiilor de credit. Expansiunea într-un ritm dintre cele mai ridicate în Europa a finantarii prin leasing este partial explicata de masurile de limitare a creditului luate de BNR în cursul ultimilor doi ani. Având în vedere consolidarea pozitiei institutiilor financiare prin companiile afiliate pe segmentul IFN, efectul de pârghie ridicat si în crestere pe bilanturile acestora, rolul de potential tampon pe care IFN l-ar putea avea în cazul unei inversari în ciclul creditului este diminuat semnificativ.

Tabel 1.3 - Structura IFN dupa domeniul de activitate, masurat ca pondere în total credite acordate (2006)

Societati de leasing financiar ,

Societati de credit de consum ,

Societati emitere de garantii ,

Societati de credit ipotecar ,

Societati microcreditare ,

Societati operatiuni de factoring

scontare forfetare ,

Alte forme de finantare de natura

creditului ,

Societati finantarea tranzactiilor

comerciale ,

Grafic - Volumul total al contractelor de leasing

mld. EUR

6 7

societati independente

societati captive afiliate unor producatori sau furnizori

societati afiliate bancilor

Sursa: BNR Sursa: ALB, ASLR, BNR

Dintre activitatile IFN, leasing-ul se detaseaza ca un factor cu o contributie semnificativa în cresterea creditului neguvernamental în 200 . Urmeaza la distanta societatile de credit de consum. Gradul de concentrare este ridicat (10 la suta din numarul total de societati detineau în 2006 aproximativ 80 procente din totalul activelor), fiind n crestere, tinându-se cont de acapararea unei cote de piata din ce în ce mai mari de catre grupul restrâns al IFN afiliate bancilor.

În 2007 (semestrul I) ponderea contractelor noi de leasing în PIB s-a dublat fata de 2006 depasind performantele tarilo rdin regiune.

Grafic 1.2- Ponderea n PIB a contractelor de leasing nou încheiate

procente

Grafic Structura contractelor de leasing dupa natura bunului finantat

procente

semestrul I

Sursa: Leaseurope, ALB, ASLR Sursa: Leaseurope, ALB, ASLR

6 estimare

vehicule echipamente imobiliare

Sursa: Leaseurope, ALB, ASL

Dezvoltarea sectorului asigurarilor si cresterea gradului de conexiune cu piata bancara au întarit rolul acestei activitati în mentinerea stabilitatii financiare. Majorarile de capital efectuate în vederea respectarii normelor cu privire la solvabilitatea asiguratorilor, reevaluarea imobilizarilor corporale, autorizarea unor noi societati de asigurare si, nu în ultimul rând, cresterea volumului de prime de asigurare subscrise au avut ca efect majorarea activelor totale ale societatilor de asigurare într-un ritm de peste 34 la suta fata de anul anterior. Anul 2 07 a marcat totodata si finalizarea armonizarii reglementarilor tehnice din asigurari cu prevederile comunitare.

Piata asigurarilor a continuat sa se dezvolte, încurajata de cererea în crestere pentru produsele de asigurari si de avansul intermedierii financiare pe ansamblul economiei. Structurarea capitalului în functie de tipul de activitate si cresterea concurentei pe piata au condus la o ntarire a sectorului asigurarilor. În contextul integrarii europene este necesara o accelerare a ritmului de expansiune al pietei asigurarilor pentru a sustine convergenta cu piata unica Ratele de dobânda n scadere, alternativele reduse de investire pe piata financiara si trendul crescator al daunelor sunt principalele riscuri cu care se confrunta sectorul asigurarilor din România.

Grafic 1.4. Structura activelor în portofoliul fondurilor deschise de investitii la 31.12.2007

Activele nete ale fondurilor deschise de investitii (Grafic 1.4.) au crescut cu aproximativ 86 la suta fata de anul 2 06. Evolutia ascendenta a acestora s-a datorat atât lansarii de noi fonduri (numarul lor ajungând la 34), respectiv cresterii numarului de titluri de participare aflate în circulatie, cât si aprecierii valorii instrumentelor financiare din portofoliu. Deciziile de investire în instrumente financiare cu potential ridicat (cu preponderenta în valori mobiliare tranzactionate pe piete reglementate) au contribuit la sporirea performantelor acestor institutii.

Pe fondul unei volatilitati ridicate, indicii bursieri si-au continuat si în anul 2 07 tendinta ascendenta. Volatilitatea ridicata a fost, de altfel, în aceasta perioada o caracteristica a majoritatii pietelor bursiere din regiune. Randamentele superioare oferite de piata bursiera din România au fost favorizate si de continuarea tendintei de apreciere a monedei nationale n raport cu euro, tendinta comuna de altfel si zlotului polonez, coroanei cehe sau forintului ungar. Putem afirma ca evolutiile înregistrate pe pietele financiare din regiune tind sa devina din ce în ce mai corelate, lucru care se reflecta si pe segmentul pietelor bursiere.

Cresterea capitalizarii bursiere totale a fost determinata de evolutia ascendenta a preturilor înregistrate de cotatiile majoritatii titlurilor admise la tranzactionare, carora li s-au adaugat majorarile de capital operate de unele companii prin capitalizarea rezervelor sau prin emisiuni de actiuni oferite spre subscriere propriilor actionari.

Noul statut de stat membru al Uniunii Europene ar putea determina aparitia de noi investitori interesati de piata de capital din România si chiar intrarea directa pe piata a unor societati de brokeraj straine (remote member), ceea ce ar exercita presiuni suplimentare în directia diversificarii ofertei de produse financiare disponibile pe piata.

Anul 200 a marcat o importanta diversificare a ofertei de instrumente financiare tranzactionate pe piata reglementata administrata de catre BVB. În primul rând s-a avut în vedere aparitia în ringul Bursei a titlurilor de stat, existând deja conditiile pentru aparitia pe piata a primelor serii de obligatiuni ipotecare, precum si pentru admiterea la tranzactionare a primelor instrumente warrant. De asemenea, interesul ridicat pe care unele companii straine îl au în Rom nia ar putea sa aduca la BVB listarea primelor actiuni emise de persoane juridice nerezidente. Totusi, principalul impact asupra pietei reglementate administrate de BVB este asteptat sa vina ca urmare a lansarii tranzactiilor cu primele instrumente financiare derivate.

Anul 2006 a marcat intrarea pe piata bancara autohtona a unui volum fara precedent de capital strain, în majoritate provenit de la institutii de credit reputate. Cota de piata detinuta de bancile autohtone s-a diminuat semnificativ în favoarea investitorilor straini. Dezvoltarea mediului concurential în contextul aderarii României la Uniunea Europeana va solicita, în continuare, schimbari substantiale în strategia bancilor mici si mijlocii în scopul îmbunatatirii capacitatii lor de finantare. În sustinerea acestei opinii, intentia declarata Bancii Nationale a României de catre un numar de 39 de institutii de credit de talie internationala, privind furnizarea în mod direct de servicii pe teritoriul României, poate constitui un prim semnal.

Modificari importante s-au produs si în structura capitalului institutiilor de credit. Cresterea nivelului capitalizarii sistemului bancar, cu 21 8 la suta în termeni reali în 2007, se regaseste în majorarea cu 10 puncte procentuale a participatiei bancilor cu capital strain (pâna la 78,8 la suta), dar si a celor cu capital public cu 2,9 puncte procentuale (pâna la 14,9 la suta), în principal ca urmare a interventiei statului n capitalizarea Casei de Economii si Consemnatiuni (decembrie 2007) Evolutia indicatorilor structurali ai sectorului bancar este prezentata în Tabelul 1.4.

Tabel 1.4. - Indicatori structurali ai sistemului bancar rom nesc

9 2 0 2 1 2 2 2 3 2 4 2 5 2

Nr. institutii de credit^* 41 41 41 39 39 40 40 39

Nr. banci cu capital majoritar privat 37 37 38 36 36 38 38 37

Nr banci cu capital majoritar strain,

din care: 26 29 32 32 29 30 30 33

Sucursale ale bancilor straine 7 8 8 8 8 7 6 7

Nr. de banci la 1 0 00 locuitori 0 18 0 18 0 18 0 18 0 18 0 18 0 19 0 18

Ponderea n total active a bancilor

cu capital majoritar privat procente) 5 ,2 5 ,9 5 ,2 5 ,6 6 ,5 9 ,1 9 ,0 9 ,5

Ponderea n total active a bancilor

cu capital strain (procente) 4 ,5 5 ,9 5 ,2 5 ,4 5 ,2 6 ,1 6 ,2 8 ,6

Ponderea primelor cinci banci n total

active procente) 6 ,7 6 ,5 6 ,1 6 ,8 6 ,9 5 ,2 5 ,8 6 ,3

Indicele Herfindahl-Hirschmann 1 2 6 1 3 5 1 4 7 1 3 1 1 2 4 1 1 0 1 1 4 1 1 1

inclusiv CREDITCOOP

Sursa: BNR

Sub aspectul tarii de origine a capitalului investit în institutiile de credit care functionau pe piata bancara româneasca la finele anului 2 7 (Grafic 1.5.), cele mai importante mutatii se regasesc în cazul Greciei si Ungariei, ale caror ponderi, în capitalul agregat strain, au crescut cu 4,5, respective 2,6 puncte procentuale fata de anul precedent, continuând sa se claseze în topul marilor investitori din sectorul bancar rom nesc.

Grafic - Structura actionariatului strain

procente n total capital strain

Aust ria Grecia Olanda It alia Ungaria Franta Cipru BERD SUA Germania Alt e tari

Sursa: BNR

1.2 Consideratii privind consolidarea sistemului financiar din România

Sistemul institutional bancar, cel din domeniul pietei de capital ca si cel al asigurarilor reprezinta componente principale în cadrul economiei tarii noastre ca si din cadrul unei economii, în general.

Cum "schimbarea economica" este un proces în evolutie continua, este de înteles transfonnarea permanenta a sistemului institutional, în general, a celor din domeniile amintite mai sus, în special.

Transformarile care se produc în cadrul sistemelor institutionale din aceste domenii privesc în mod deosebit reglementarea organizarii si functionarii cntitatilor economice de stat sau private care-si desfasoarâ aici activitatea.

În opinia noastra, acesti actori de la nivel microeconomic, fie ca este vorba de banci comerciale sau operatori de pe piata de capital sau din domeniul asigurarilor, având obligatii fata de clientii lor, fata de întreaga societate în general, nu trebuie lasati sa-si desfasoare activitatea la voia întâmplarii ci, dimpotriva, trebuie supusi reglementarii si supravegherii.

Numai o buna reglementare, fundamentare si supraveghere a activitatilor de la nivelul microeconomicului poate sa transpuna în practica, în sens pozitiv, tot ceea ce s-a stabilit la nivel macroeconomic.

Activitatea de reglementare si supraveghere nu trebuie sa apartina asociatiilor profesionale la nivelul carora, în prezent, pe toate aceste piete financiare, exista o concentrare foarte aproape de monopol ceea ce determina perturbatii ce pot afecta dezvoltarea normala pe aceste piete.

În tara noastra, referitor la autoritatea cu drept de reglementare si supraveghere a sistemului financiar, pâna în prezent, s-a aplicat modelul institutional. Astfcl, B.N.R. este organismul de tutela pentru sistemul bancar, C.N.V.M. este institutia carc se ocupa de supravegherea prudentiala pe piata de iar C.S.A. supravegheaza si controleaza toti operatorii din domeniul asigurarilor.

La începutul anului 2001 Guvernui României propunea înfiintarea unei agentii integrate de supraveghere financiara, propunere care nu a fost dezvoltata considerându-se prematura. Ideea de atunci a supravegherii consolidate a sistemului financiar tinea seama de tendintele manifestate la scara mondiala si la nivelul UE.

Globalizarea este o realitate obiectiva pentru România, un proccs la care tara noastra trebuie sa se alinieze caci, tendinta spre globalizare si integrare mondiala estc una reala. De asemenea, aderarea la U.E. reprezinta un obiectiv strategic fundamental iar problema reformei institutionale de reglementarc si supraveghere financiara la nivel mondial si la nivelul U.E. este una de mare actualitate în prezent.

În ultimul deceniu, la scara mondiala, s-au intensificat dezbaterile cu privire la structurilc institutionale optime de reglementare si supraveghere a sistemului fmanciar. Literatura de specialitate ofera atât argumente în favoarca unei autoritati unice de reglementare si supraveghere financiara, în favoarea deci, a unei megaautoritati împuternicita sa reglementeze si sa supravegheze toate categoriile de servicii si institutii, cât si argumente în favoarea unei autoritati specializate de reglementare financiara.

Sub imperiul revolutiei fmanciare[4], tendinta este în favoarea unei reglementari consolidate. La scara mondiala exista multe tari care practica supravegherea integrata si aceasta desigur, datoritâ actiunii unui complex de factori precum: globalizarea pietelor financiare si o mai mare integrare între firmele care asigura servicii financiare, fragilitatea sectorului financiar care a constat atât în prabusirea unor institutii financiare cât si în puternice crize ale pietelor financiare, schimbari în responsabilitâtile Bancilor Centrale etc .

De asemenea, se mai poate spune ca evolutia cadrului de reglementare fmanciara este întârziata fata de procesul de globalizare din cadrul serviciilor financiare.

Sustinatorii supravegherii consolidate afirma ca expansiunea institutiilor fnanciare în domenii multiple de activitate cere si o supraveghere adecvata.

Spre sfârsitul secolului trecut, datorita accentuarii integrarii si globalizarii pietelor monetarfinanciare, se produce o erodare a barierelor traditionale între activitatile financiare. Apar conglomerate financiare ("supermarketuri financiare") care-si desfasoara activitatea atât în sectorul bancar cât si pe piata de capital si în domeniul asigurarilor (presteaza deci, întreaga gama de servicii financiare). Se sterg treptat granitele dintre bancile comerciale, bancile de investitii si firmele de asigurari.

Bancile comerciale se ocupa în continuare de acordarea de credite bancare, dar ele se implica totodata si în activitati de brokeraj cu valori mobiliare, în gestiunea de active financiare, în prestare de servicii. Mai mult, în prezent, se asista la o tranzitie rapida a bancilor de la traditionalele depozite la bancassurance. Aceasta graba a bancilor catre vânzarea de servicii de asigurare se datoreaza concurentei exercitate de pachetele de asigurari de viata si de programele oferite de fondurile de pensii private.

Trecerea bancilor la bancassurance este în continua crestere la nivelul U.E. Fenomenul este întâlnit si în acele tari în care în mod traditional nu se implicau în vânzarea de servicii de asigurari (ex. Grecia).

Cele mai multe si importante schimbari, pentru a integra complet activitatea de bancassurance, s-a petrecut în Germania (la nivelul U.E.). Cel mai elocvent exemplu este parteneriatul dintre Dresdner Bank si Allianz care si-au propus ca pe viitor sa devina un adevarat grup "bancassurance".

Aceasta tendinta de interpenetrare dintre sectorul bancar, piata de capital si piata asigurarilor sub imperiul revolutiei fmanciare ridica exigente suplimentare pentru reglementarea si supravegherea prudentiala.

Având în vedere ca discutiile în jurul problemei reformei institutiilor de reglementare si supraveghere financiara sunt relativ recente, ca experienta de pâna acum înregistrata în tarile care au autoritati unice de reglementare si supraveghere este insuficienta, nu putem trage concluzii clare referitoare la superioritatea unui astfel de model fata de modelul având la baza o autoritate specializata de reglementare si supraveghere fmanciara.

La nivelul U.E., unde sectorul serviciilor financiare este puternic reglementat, discutiile sunt canalizate în doua directii: de pastrare a prerogativei de supraveghere a serviciilor fmanciare de catre autoritatile nationale sau de constituire a unei autoritati europene de supraveghere a acestor servicii.

De precizat ca, majoritatea statelor membre agreeaza ideea unui for paneuropean. B.C.E. nu poate exercita aceasta functie deoarece Tratatul de la Maastricht nu-i permite exercitarea controlului prudential asupra întreprinderilor de asigurari.

În ultimul timp FMI si-a exprimat cu tot mai multa convingere parerea asupra necesitatii monitorizarii si supravegherii prudentiale la nivelul întregului sistem financiar. Insistenta FMI în aceasta directie se datoreaza fenomenelor de criza financiar-bancara din ultima perioada.

În opinia noastra, crearea unui for paneuropean ar fi o solutie la haosul ce domneste în sectorul financiar, ar fi o necesitate în conditiile în care operatiunile financiare sunt supuse procesului globalizarii.

Ţinând cont de tendintele manifestate la scara mondiala generate de globalizarea financiara[6], de constituirea conglomeratelor fmanciare, de discutiile purtate la nivel european care converg catre centralizarea supravegherii financiare, am considerat a fi oportun identificarea si prezentarea unor argumente pro si contra înfiintarii unui organism unic de reglementare si supraveghere a serviciilor bancare, de investitii si de asigurare în România.

În încercarea noastra de identificare a unor astfel de argumente consideram ca este important sa prezentam un scurt istoric al fiecarui sector.

Raportul Comisiei Europene privind progresele înregistrate de România în îndeplinirea criteriilor de aderare la UE, publicat la data de 5 noiembrie 2003, contine aprecieri pozitive în ceea ce priveste stadiul de evolutie al sistemului bancar, progresele pe linia armonizarii legislatiei bancare cu acquis-ul comunitar si a întaririi capacitatii institutionale a BNR. Cu toate aceste progrese, capacitatea de a face fata presiunii concurentiale si fortelor pietei din UE depinde, totusi, de existenta unei economii functionale de piata, precum si de un climat macroeconomic stabil.

La sfârsitul anului 2003 sectorul bancar detinea rolul de lider al pietei financiare românesti. Gradul de dezvoltare atins de acest sector îl plaseaza într-o pozitie dominanta în raport cu celelalte segmente, si anume, sectorul pietei de capital si cel al asigurarilor. Implicatiile pozitiei dominante, se precizeaza în Raportul anual al BNR / 2003, coroborate cu diversificarea sectorului financiar, cu cresterea volumului pietei si cu cerintele decurgând din integrarea acesteia în piata globala, au sporit considerabil responsabilitatile BNR ca autoritate de reglementare si supraveghere bancara.

La sfârsitul anului 2004 situatia este neschimbata iar în cadrul juridic elaborat pentru guvernarea activitatii bancare din România se includ, în principal:

- Legea nr. 485/2003 care modifica si completeaza prevederile Legii bancare nr. 58/1998 care la rându-i a adus o serie de modificari si completari precedentei legi si anume Legea

- Legea nr. 312/2004 care aproba Statutul BNR. De precizat ca prin documentele de negociere aferente Capitolului 11 "Uniunea Economica si Monetara" autoritatile române se angajase ca pâna la sfarsitul anului 2004 sa modifice Legea nr. 101/1998 privind Statutul BNR. si aceasta în vederea armonizarii acestuia cu prevederile Tratatului privind înfiintarea Comunitatii Europene, ale Protocolului privind Statutul Sistemului European al Bancilor Centrale si al Bancii Centrale Europene, precum si cu prevederile celorlalte reglementari comunitare privind activitatea bancilor centrale din statele membreale UE.

De asemenea, printre legile elaborate în perioada 1998-2003 putem aminti:

- Legea nr. 83/1998 privind procedura falimentului bancilor cu modificarile si completarile ulterioare. Aceasta lege a aparut din necesitatea existentei unui cadru legislativ adecvat pentru rezolvarea lichiditatii judiciare a unor societati bancare neperformante. Acest act normativ contine, printre altele, prevederi referitoare la stabilirea atributiilor BNR în calitatea sa de autoritate de supraveghere;

- Ordonanta de urgenta nr. 57/2000privind organizatiile cooperatiste de credit aprobata prin Legea nr. 200/2002 care da competenta B.N.R. de a supraveghea cooperativele de credit si organizatiile centrale ale acestora.

Potrivit acestei ordonante cooperativele de credit sunt obligate sa se grupeze în retele sub coordonarea unei case centrale. Cooperativele de credit si casele centrale trebuie sa fie autorizate de catre B.N.R. dupa care sunt supuse unor reguli prudentiale specifice comparabile cu cele impuse bancilor;

- Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 138/2001 care modifica si completeaza Legea nr.83/1998 extinzând sfera ei de aplicabilitate asupra organizatiilor cooperatiei de credit si revizuind procedurile de eliminare din sistem a bancilor problema etc.

Pe parcursul a aproximativ 14 ani în care s-a acumulat experienta, în contextul aderarii tarii noastre la U.E., s-au efectuat asadar, mai multe modificari legislative în domeniul bancar. Ele vencau sa corecteze, în parte, neajunsurile cu privire la instrumentele de care trebuie sa dispuna B.N.R. în vederea exercitarii functiei sale de supraveghere bancara. Erau determinate atât de nevoia de modernizare a legislatiei în raport cu dezvoltarea sectorului bancar din România cât si de aparitia pietei de capital.

Totodata trebuia sa se asigure compatibilitate între evolutia viitoare a sistemului bancar national si dezvoltarea sistemului bancar pe plan international. În contextul aderarii României la U.E., B.N.R. trebuia sa se armonizeze continuu cu toate tendintele noi ale B.C.N. date de procesul de globalizarc prezent si aici. Armonizarea legislativa este deci, o necesitate organizatorica si institutionala pe care România nu o poate neglija.

Se poate spune ca în perioada de dupa 1991, în cea mai mare parte, cadrul j uridic elaborat a fost unul instabil, incoerent si incomplet. Dar, atât cadrul legislativ din 1991 cât si celelalte care i-au urmat stabilcste ca B.N.R. este singura autoritate de autorizare, reglementare si supraveghere prudentiala abancilor. De asemenea, o data cu promulgarea Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.97/2000, aprobatâ dc Legea nr.200/2002 B.N.R. a primit competente de a autoriza, reglementa si supraveghea organizatiile cooperatiei de credit.

Putem spune deci, ca, în prezent, activitatea de autorizare, reglementare si supraveghere prudentiala a institutiilor de credit (banci si organizatii cooperatiste de credit) revine în totalitate B.N.R.

În toata perioada de dupa 1991, una din prcocuparilc B.N.R. în domeniul autorizarii, reglementarii si supravegherii a fost alinierea cadrului legislativ din domeniul bancar la prevederile directivelor comunitare si la standardele intcrnationale.

Ţinând seama de principalele tendinte în planul structurilor institutionale de reglementare si supraveghere fînanciarâ pc glob, de cadrul institutional de reglementare si supraveghere financiara la nivelul U.E., de faptul ca la începutul perioadei analizate doar tarile scandinave aveau structuri integrate de supraveghere financiara, dc faptul ca în faza indisciplinei financiare a unitatilor bancare, în aceasta perioada autoritatea de supraveghere a reactionat cu slabiciune si întârziere, de faptul ca este nevoie de o supraveghere consolidata a companiilor financiare, putem spune ca autoritatile române sunt îndrcptatite sa se gândeasca (mai mult) la posibilitatea crearii unei agentii integrate de supraveghcre financiara. În acest sens cadrul juridic care guverneaza în prezent activitatea bancara din România ar trebui înlocuit (pe termen lung) cu unul care ar putea sa guverneze întreaga activitate fînanciara din România.

În ceea ce priveste serviciile de investitii, în prezenta expunere, ele pot fi considerate ca fiind oferite de piata titlurilor de valoare sau piata de capital vazuta ca un ansamblu de mecanisme si relatii prin care se creeaza legatura dintre detinatorii de capital si solicitantii acestuia.

Ca si în cazul sistemului bancar, la începutul anului 1991, era necesara demararea imediata a reformei pietei de capital aflata atunci la punctul zero. Pentru prima data configurarea sistemului institutional este inclusa în Legea nr. 58/1991 privind privatizarea societatilor comerciale. Aceasta lege nu a creat însa cadrul legislativ adecvat pentru reglementarea pietei de capital. Din aceasta cauza în perioada 1993-1995, acest cadru a fost completat prin Ordonanta Guvernului nr.24/1993 privind fondurile deschise de investitii considerata a fi primul act normativ important privind piata titlurilor dc valoare. Ordonanta este aprobata prin Legea nr. 83/1994 privind reglementarea constituirii si functionarii fondurilor deschise du investitii si a societatilor de investitii ca institutii de intermediere financiara.

Cadrul legislativ de mai sus este completat de Legea nr.52/1994 privind valorile mobiliare si bursele de valori (înlocuita recent de Ordonanta de Urgenta a Guvernului 28/2002) si Legea nr.55/1995 pentru accelerarea procesului de privatizare. El a permis aparitia primelor valori mobiliare ce puteau fi tranzactionate (actiuni la societati comerciale privatizate si la societati comerciale create exclusiv cu capital privat), a primei autoritati de reglementare si control a activitatii pietei de capital (Comisia Nationala de Valori Mobiliare -C.N.V.M.), a pietelor secundare (Bursa de Valori Bucuresti, piata OTC) si a primilor operatori pe aceste piete (societati de valori mobiliare, societati depozitare, fondurile si societatile de investitii etc).

n conformitate cu Legea nr.52/1994, C.N.V.M. are ca principale functii reglementarea pietei si intermedierii financiare, reglementarea unor operatiuni financiare ale societatilor comerciale, supravegherea pietei valorilor mobiliare, activitatea de control si ancheta, evidenta valorilor mobiliare si secretariatul general. Pâna în anul 1999, C.N.V.M. a fiinctionat ca un organism bugetar iar începând cu aprilie 1999 ea se finanteaza din venituri extrabugetare.

Se poate aprecia ca pâna în anul 2001 piata de capital româneasca s-a caracterizat, în principal, prin: subcapitalizare (4,5% din PIB în anul 1999, 3,8% din PIB în anul 2000 si 5,9% din PIB la sfârsitul anului 2001 când Bursa de Valori Bucuresti aduce o contributie mai mare la cresterea capitalizarii bursiere decât RASDAQ); slaba participare a investitorilor institutionali; transparenta scazuta; suprapopulare (adica foarte multe societati listate).

Raportul Comisiei Europene pe anul 2001, referindu-se la capacitatea României de a implementa acquis-ul comunitar si stadiul pregatirilor pentru aderarea la U.E., subliniaza ca România nu are o veritabila economie de piata, nu este capabila sa faca fata pe termen mediu fortelor pietei si conditiilor de concurenta din cadrul U.E. De asemenea, în Raport se subliniaza ca "pietele de valori mobiliare se gasesc într-un stadiu rudimentar de dezvoltare", iar "reglementarea pietei de capital este extrem de slaba". Referindu-se la CNVM se precizeaza ca acesta abia începe sa-si preia responsabilitatile conferite de lege. "În privinta serviciilor de investitii si a pietelor valorilor mobiliare" continua Raportul, "legislatia nu a evoluat în mod semnificativ". Într-adevar, urmarind legile adoptate în aceasta perioada, cu toate neajunsurile lor, se poate observa cum si-au pus amprenta asupra actiunilor CNVM de reglementare eficienta a acestei piete.

n martie 2002 sunt adoptate 3 ordonante de urgenta conform carora CNVM este împuternicit sa stabileasca reglementarile necesare pentru armonizarea cu directivele europene. Acestea reprezinta faza de început a procesului complex de aliniere la cadrul legislativ al UE.

În anul 2003 piata de capital si-a îmbunatatit în mod neechivoc performantele. Nu este înca adoptat un cadru legislativ care sa permita unificarea celor doua segmente ale sale: BVB si RASDAQ. De asemenea, nu exista înca o legislatie corespunzatoare compatibila cu acquis-ul comunitar din care cauzae ste pusa la îndoiala capacitatea administrativa a CNVM de a faee fata crizelor majore. Eficienta mica a CNVM este data si de numarul limitat si de experienta redusa a personalului.

In ceea ce priveste piata asigurarilor, atunci la începutul anului 1990, aceasta dispunea de structuri organizatorice incompatibile cu trecerea la economia de piata. Din aeeasta cauza era necesara modificarea acestora daca nu rapida, cel putin în acelasi ritm cu cea din cadrul sistemului bancar.Trebuia sa se treaca, ca si în cazul pietei bancare, si a celei de capital, la reforma legislativa, institutionala si functionala a pietei de asigurari.

Prima lege în domeniul asigurarilor care încearca sa se adapteze economiei de piata este Legea nr.47/1991 privind constituirea, organizarea si funcfionarea societatilor de asigurare si reasigurare. In conformitate cu aceasta lege, a luat fiinta în cadrul Ministerului Finantelor, Oficiul de Supraveghere a activitatii de asigurare si reasigurare, cu rol în prevenirea starii de insolvabilitate a societatilor de asigurare si în apararea drepturilor asiguratilor. Plasarea de la început a acestui Oficiu în subordinea Ministerului Finantelor era de natura sa duca la aparitia unor conflicte de interese, la efecte negative în planul credibilitatii si al dinamizârii acestuia.

Timpul a demonstrat ca Legea nr. 47/1991 avea o serie de lacune precum: inexistenta unei interpretari unitare a termenilor cu care opera; încadrarea necorespunzatoare a Oficiului de Supraveghere a Activitatii de asigurare si reasigurare ca fiind bugetar ceea ce a creat o serie de probleme legate de migratia personalului din organismele de reglementare catre piata din cauza salariilor mici; inexistenta unor criterii severe referitoare la modalitatea si profesionalismul persoanelor care urmau sa ocupe functii de conducere etc. Reglementarea respectiva nu conferea atributii clare si suficiente Oficiului de Supraveghere a Activitatii de Asigurare si Reasigurare astfel încât acesta sa-si poata îndeplini scopurile pentru care a fost înfiintat.

În perioada 1991-1993 pe problematica domeniului de asigurare si reasigurare au fost initiate si unele Hotarâri de Guvern: Hotarârea Guvernului nr.574/1991 privind atributiile Oficiului de Supraveghere a Activitatii de Asigurare si Reasigurare; Hotarârea Guvernului nr. 789/1993 pentru amendarea si îmbunatatirea H.G. 574/1991.

Necesitatea functionarii unei piete moderne si sigure a determinat îmbunatatirea cadrului legislativ astfel încât în anul 1995 a aparut Legea nr.136/1995 privind asigurarile si reasigurarile în România. Pâna la aparitia acestei legi numarul societatilor de asigurare autorizate de Oficiul de Supraveghere a Activitatii de Asigurare si Reasigurare au crescut de la 1 cât exista în 1990 (Administratia Asigurarilor de Stat-ADAS) la 43. Aceasta crestere se datoreaza permisivitatii metodologiei de avizare a societatilor de asigurare si limitei minime de capital social cerute.

Inexistenta unei piete de capital în aceasta perioada si-a spus cuvântul în ceea ce priveste elaborarea unui program de investitii pentru societatile de asigurare.

Se poate spune ca pâna în anul 2000, desi n-au existat falimentele din sistemul bancar, au fost totusi, o serie de incidente care au tras un semnal de alarma, care au aratat cu claritate ca o societate de asigurari sa se bazeze pe mai multe banci sau afaceri pentru prevenirea riscului sistemic.

În anul 2000 în domeniul asigurarilor exista înca o legislatie insuficienta si nearmonizata cu cea a U.E., o piata de asigurari în faza incipienta în care subcapitalizarea unui numar mare din companiile active era caracteristica dominanta, acelasi Oficiu care nu avea puteri sa impuna un control efectiv asupra pietei de asigurari românesti unde totusi, aproape jumatate din societatile de asigurari existente aveau diferite participari de capital strain.

În acest domeniu era nevoie de o noua legislatie care sa prevada înfiintarea unui organism independent subordonat Parlamentului, si care sa aiba competente clare pentru dezvoltarea sanatoasa a pietei, pentru prevenirea riscurilor la care se poate expune asiguratul. Din aceasta cauza, aparitia (întârziata) a Legii nr.32/aprilie 2000 privind societatile de asigurare - reasigurare si supravegherea asigurarilor poate fi considerata un eveniment important care modifica radical activitatea de asigurari.

Introducerea noilor limite ale capitalului social (se impune precizarea ca în cazul pietei asigurarilor ca si pe piata de capital, criteriile de functionare a unei societati, în special cele referitoare la marimea capitalului social, au fost destul de permisive) a determinat ca o parte din societatile de asigurare sa dispara (de la 73 în anul 2000 numarul ajunge la 45 în 2001), iar o alta sa accepte fuziunea cu companii puternice. De asemenea, introducerea marjei de solvabilitate si redefinirea sistemului de constituire a rezervei tehnice determina cresterea soliditatii financiare a societatilor de asigurare sporind, implicit, încrederea în sistem a asiguratorilor.

Legea nr. 32/2000 prevede înfiintarea Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor (art.4) ca organism independent subordonat Parlamentului României, ceea ce-i sporeste prestigiul. Prin înfiintarea acestei Comisii (sfârsitul lunii iunic 2001) s-a rezolvat conflictul de interese dintre organismul de tutela al pietei de asigurare si Ministerul Finantelor. De asemenea, Comisia de Supraveghere a Asigurarilor (C.S.A.) nou înfiintata, dupa modelul C.N.V.M. (ambele sunt conduse de un presedinte, vicepresedinte si membrii Consiliului Comisiei de Supraveghere) ca autoritate administrativa autonoma, realizeaza o mai buna legatura cu piata si poate sa intervina pe piata cu operativitate si eficienta promovând stabilitatea activitatii de asigurare în România.

Toate acestea se realizeaza caci, în conformitate cu Legea nr.32/2000 privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor, C.S.A. are ca principale sarcini: elaborarea de acte normative referitoare la activitatea de asigurare; supravegherea situatiei fmanciare a societatilor de asigurari; aprobarea fuzionarii sau divizarii societatilor de asigurari autorizate sa functioneze în România ; aprobarca actionarilor semnificativi ca si a persoanelor semnificative din cadrul societatilor de asigurare; participarea la elaborarea reglementarilor contabile specifice activitatii de asigurare.

Totodata C.S.A. trebuie sa implementeze legislatia complementara adaptata la directivele europene referitoare la libera miscare a persoanelor si a serviciilor.

Anul 2002 aduce modificari la Legea 32/2000 în eeea ce priveste asimilarea directivelor comunitare. Astfel, se are în vcdere: eliminarea unor conditii impuse asiguratorilor straini care vor sa-si desfasoare activitatea în România; acordarea autorizatiei de constituire si functionare doar în masura în care sunt cunoscuti actionarii semnificativi directi si indirecti; abilitarea autoritatii de supraveghere de a sanctiona actionarii semnificativi care influenteaza în mod negativ administrarea societatii de asigurare.

Încercarea noastra de identificare a unor argumente pro si contra înfiintarii unui organism unic de reglementare si supraveghere a serviciilor bancare, de invcstitii si de asigurare din România se face având în vedere ca, globalizarea este o realitate obiectiva si pcntru România, un proces la care tara noastra trebuie sa se alinieze caci, tendinta sprc globalizare si integrare mondiala este una reala. De asemenea, se tine seama de faptul ca aderarea la U.E. reprezinta un obiectiv strategic fundamental si ca problema reformei institutionale de reglementare si supraveghere financiara la nivel mondial si la nivelul U.E. este una de mare actualitate în prezent.

Astfel, se pot formula urmatoarcle argumente în favoarea înfiintarii unui organism unic de reglementare si supraveghere a serviciilor financiare:

- asigurarea claritatii din punct de vedere legal a activitatii de reglementare si supravcghere.

Constructia institutionala în ceea ce priveste înfiintarea organismelor de tutela privind reglementarea si supravegherea serviciilor bancare, de investitii si de asigurare din România desi nu a fost sincronizata, este astazi completa. Ţinând seama de slabiciunilc sistemului legal în toate aceste domenii (amintite la prezentarea structurii institutionale de reglementare si supraveghere a fiecarui sector în parte) o singura lege care va stabili responsabilitatea reglementarii si supravegherii domeniului fmanciar de catre un singur organism va putea asigura consistenta si punerea în aplicare a deciziilor cerutc de un sistem legal functional. Va dispare astfel, orice încercare dc a slabi din punct de vedere legal autoritatea oricareia dintre cele trei institutii raspunzatoarc în prezent cu activitatea de reglementare si supraveghere;

- rezolvarea structurii sistemului de reglementare care în prezent cste fragmentata. Spre exemplu, în prezent, serviciile de depozitar oferite de bancile comerciale fondurilor de investitii sunt reglemcntate de C.N.V.M. De asemenea, o gama larga dc tranzactii cu valori mobiliare nu sunt permise bancilor românesti, ele desfasurându-se prin filiale separate autorizate si supravegheate de C.N.V.M. BNR carc organizeaza piata titlurilor de stat are înca retincenta de a accepta ca macar o parte a titlurilor de stat sa fie tranzactionate la BVB.

- asigurarea unei transparente mai mare pentru consumatorii de astfel de servicii, înlaturându-se suprapunerile si deci, costurile cu aceste activitati. De asemenea, se va putea rezolva problema golurilor din cadrul activitatilor de supraveghere;

- asigurarea unui mediu competitiv si nediscriminatoriu pentru toti operatorii de pe piata financiara. Se va putea preveni totodata, mai usor, criza de sistem;

- realizarea unei supravegheri mai eficiente pentru toate pietele financiare. În acest sens în septembrie 2001 a fost semnat un protocol de cooperare întrc B.N.R. si C.N.V.M. Apoi, în 3 aprilie 2002 s-a semnat un protocol de Cooperare între autoritatilc autohtone de reglementare si supraveghere a pietei bancare, de capital si de asigurare. Aceasta cooperare ar putea reprezenta un pas intermediar spre crearea unei autoritati unice de reglementare si supraveghere financiara;

- perfectionarea si diversificarea activitatii profesionale a personalului însarcinat cu activitatea de reglementare si supraveghere;

- cresterea puterii si prestigiului în raport cu celelalte autoritati de reglementare si supraveghere din U.E. si din lume;

- realizarea unei cresteri economice sanatoase si durabile pe termen lung prin fixarea responsabilitatilor de supraveghere financiara care vor fi clare si nedivizate;

- participarea puternica si unitara la strategiile eu F.M.I.;

- înlaturarea atitudinii de indiferenta a guvernelor românesti fata de un domeniu sau altul;

-asimilarea si transpunerea într-un ritm mai rapid al tuturor modificarilor legislative impuse de armonizarea cu practicile europene si mondiale;

- realizarea unei pozitii egale si care sa cuprinda întreaga piata financiara în semnarea de memorandumuri de întelegere cu alte agentii integrate de supraveghere financiara din lume, etc.

Principalele argumente care sunt împotriva crearii într-un termen relativ scurt în România a unei autoritati unice de reglementare si supraveghere a serviciilor bancare, de investitii si de asigurare tin de faptul ca nu s-a acumulat înca o experienta suficienta în domeniu pentru a putea trage concluzii referitoare la superioritatea unui astfel de model fata de acesta actual bazat pe autoritati specializate de reglementare si supraveghere financiara.

De altfel, propunerea Guvemului României de la începutul anului 2001 de înfiintare a unei agentii integrate de supraveghere financiara nu a fost dezvoltata considerându-se prematura.

1.3. Structura si componentele pietei financiare din România

Pietele financiare, ca piete pe care se tranzactioneaza fonduri banesti, pot fi clasificate dupa mai multe criterii, dintre care cel mai frecvent utilizat fiind acela al duratei contractelor de vânzare cumparare.

Din acest punct de vedere, piata fmanciara reflecta fluxurile de capital banesc pe termen mediu si lung, în timp ce miscarea fondurilor banesti pe termen scurt, determinata, în principal, de activitatea bancilor, caracterizeaza activitatea pietei monetare.

Practic, piata capitalului realizeaza jonctiunea dintre intermedierea financiar- bancara, respective atragerea de fonduri si creditarea pe termen mediu si lung si piata financiara propriu-zisa, unde sunt emise si, ulterior, tranzactionate titluri financiare.

Putem spune ca piata financiara actioneaza ca o interfata între sectorul fmanciar-bancar si sectorul productiv (firme, organizatii, persoane) atât la nivel national cât si international, asa cum rezulta si din figura urmatoare:

Figura 1. Componenta pietei financiare

Sursa: C. Spulbar - Sisteme si piete financiare

Sub impactul globalizarii, chiar daca traditional piata monetara a fost o piata a lichiditatilor, iar piata fmanciara o piata a investitiilor pe termen mediu si lung, constatam ca situatia actuala a pietei fmanciare evidentiaza o crestere a lichiditatii titlurilor negociate pe aceasta piata, concomitent cu aparitia unor forme noi, din ce în ce mai variate, de titluri negociabile pe piata monetara care depasesc termenele scurte. Din acest motiv la componentele de baza ale pietei financiare, respectiv piata actiunilor, piata obligatiunilor, piata instrumentelor financiare derivate vom adauga si piata monetara ca o componenta de drept a pietei financiare.

Pietele financiare orienteaza fondurile disponibile spre investitiile cele mai productive si mai profitabile oferind posibilitatea unor tranzactii financiare sofisticate, marind beneficiile prin diferite tehnici de intermediere fmanciara.

Principale tipuri de institutii financiare, exceptând bancile, sunt urmatoarele

societati de asigurari;

uniuni de credit;

fonduri mutuale;

institutiile pietei de capital;

alte institutii.

Acesti intermediari opereaza pe baza celor trei mecanisme despre carc am discutat, dar urmaresc anumite obiective finaneiare specifice creditorilor si debitorilor.

Societatile de asigurari ofera produse financiare privind asigurarea pe termen lung si raspund cerintelor de economisire ale creditorilor, furnizând totodata credite de valori importante;

Uniunile de credit raspund cerintelor de economisire la seara redusa si le combina cu deficitul de lichiditati al acelorasi clienti;

Fondurile mutuale maximizeaza rentabilitatea investitiilor creditorilor, la un grad redus de risc si furnizeaza debitorilor fonduri semnificative;

Alte societati de investitii, precum fondurile de pensii, ofera creditorilor siguranta fmanciara pe termen lung si, în acelasi timp, furnizeaza fonduri importante celor care doresc sa se împrumute.

Un element ce nu trebuie trecut cu vederea îl constituie importanta esentiala a procesului de agregare pentru toti acesti intermediari, nu numai pentru banci. In toate situatiile, modelul nu functioneaza decât dacâ institutia poate agrega, pe scara larga, cerintele investitorilor si ale debitorilor.

O consecinta a proeesului de agregare este aceea ca intermedierea devine mai eficienta pe masura sporirii volumului fondurilor atrase. De exemplu, daca o bancâ are 100 deponenti, proportia de tbnduri disponibile pentru împrumut este relativ scazuta. La acest nivel, o banca nu poate functiona decât daca valoarea medie a depozitelor este foarte mare.

Daca numarul deponentilor creste, de exemplu, la 100.000, fondurile disponibile pentru acordarea de credite creste, banca devenind viabila. Daca numarul deponentilor creste la peste 1 milion, fondurile disponibile pentru credite sporesc, banca putând decide sa îsi îmbunatateasca competitivitatea sau sa-si sporeasca profiturile.

Vom aborda natura specifica a diverselor tipuri de activitati financiare în urmatoarele capitole, dar toate activitatile urmaresc sa îndeplineasca cerintele creditorilor si debitorilor prin intermediul celor trei mecanisme despre care am discutat mai sus, pe baza principiului agregarii.

Desigur, bancile si alti intermediari financiari nu furnizeaza doar servicii de intermediere, desi acestea reprezinta principala lor activitate.

Pe lânga valorile mobiliare primare (actiuni si obligatiuni), pe marile piete financiare ale lumii se tranzactioneaza si valori mobiliare derivate (contracte futures, optiuni, numite si tranzactii la termen;acestea sunt contracte ce au ca suport titlurile de valoare clasice.

În prezent nu se tranzactioneaza valori mobiliare derivate la Bursa de Valori Bucuresti, ci numai la Bursa Monetar-Financiara si de Marfuri Sibiu (contracte futures si option pe valute, pe indicele BET, pe rata dobanzii BUBOR si pe actiuni)

La nivelul economiei, bursa îndeplineste mai multe roluri[8] :

Acumularea de capital pentru întreprinderi: bursa le ofera companiilor posibilitatea de a acumula capitalul necesar extinderii acestora prin vânzarea de titluri financiare catre publicului investitor;

Mobilizarea economiilor private pentru investitii: investirea economiilor private în tilturi de valoare duce la o mai buna alocare a resurselor, deoarece fondurile, care altfel ar fi fost consumate sau imobilizate în depozite bancare, sunt mobilizate si redirectionate,ele promovând astfel comertul si industria ;

Redistribuirea veniturilor: oferind posibilitatea unui spectru larg de persoane de acumpara diferite titluri si, în consecinta, de a deveni actionarii unor societati profitabile, bursa diminueaza inegalitatile generate de veniturile foarte mari deoarece multi oameni au posibilitatea de a obtine o parte din profiturile obtinute de afaceri care au fost înfiintate de alte persoane;

Îmbunatatirea modului de conducere a companiilor: având o multitudine de proprietari, companiile au, în general, tendinta de a-si îmbunatati standardele si eficienta manageriala pentru a satisface cât mai bine cerintele actionarilor sai. Este evident faptul ca, în majoritatea cazurilor, companiile publice tind sa aiba un mai bun management decât cel al companiilor private ;

Creaza oportunitati investitionale pentru micii investitori: spre deosebire de alteactivitatieconomice care necesita mobilizarea unui capital mare, investitia facuta pe pietelebursiereeste posibila atât marilor, cât si micilor investitori, fiecare persoana achizitionând cantitateade titluri de valoare pe care si-o permite din punct de vedere material. Asadar, bursa ofera o alta sursa de venituri si celor cu economii mici ;

Guvernul poate strange fonduri pentru dezvoltarea unor proiecte:  guvernul si chiar autoritatile locale pot decide sa împrumute fonduri necesare finantarii unor proiecte mari legate de infrastructura, cum ar fi constructia de noi locuinte sau dezvoltarea retelei dedrumuri, prin punerea în vânzare a unor obligatiuni. Aceste obligatiuni pot fi vândute la bursa, unde membri ai populatiei le pot cumpara. Prin aceasta sursa alternativa de finantare, guvernul sau autoritatile locale nu mai sunt nevoite sa mareasca taxele si impozitele pentru a strânge fondurile necesare dezvoltarii respectivelor proiecte

Barometru al economiei: la bursa, pretul actiunilor societatilor tranzactionate creste si scade în functie de fortele pietei, în general. Preturile titlurilor tranzactionate tind sa creasca sau sa ramâna stabile atunci când societatile si economia în general arata semne destabilitate. În concluzie, evolutia cursurilor la bursa poate fi un indicator al trendului general de la nivelul economiei.

Fuziunea dintre Bursa de Valori Bucuresti si Bursa Electronica Rasdaq a fost gândita ca un proces care sa conduca la crearea, în România, a unei piete bursiere unice, puternica si eficienta, care sa fie mai atractiva si mai accesibila atât pentru companiile emitente, cât si pentru investitori. Din acest motiv, accentul a fost pus în prima perioada pe integrarea celor doua piete la nivel tehnic, ceea ce a facut posibil ca în prezent operatiunile de tranzactionare si post-tranzactionare cu cvasi-totalitatea valorilor mobiliare emise pe piata de capital româneasc sa se realizeze prin utilizarea unei platforme electronice unice.

Din punct de vedere juridic, procesul de fuziune BVB-BER a avut un ritm poate ceva mai lent decât am estimat initial, cauzat în primul rând de necesitatea operarii unor modificari legislative care au premers si permis transformarea BVB în societate pe actiuni. Odata realizat acest lucru, în urmatoarele luni vor fi parcurse etapele procedurale normale pentru orice proces de fuziune între doua companii: evaluarea fiecarei entitati în parte si aprobarea de catre actionari a detaliilor proiectului de fuziune.

Având în vedere rolul de mobilizator al resurselor excedentare, structura pietei financiare se poate prezenta conform figurii urmatoare :

Capitolul II

PRINCIAPALELE DIRECŢII STRATEGICE PRIVIND INTEGRAREA PIEŢEI FINANCIARE DIN ROMÂNIA IN PIAŢA FINANCIARĂ EUROPEANĂ

2.1 Globalizarea si instabilitatea financiara, influente asupra sistemului financiar- evolutii si perspective

La inceputul noului mileniu lumea traverseaza o perioada de prefaceri profunde, crize sociale, economice, financiare, schimbari de regimuri politice si modificarea structurii economiei globale prin integrarea fluxurilor financiare, ceea ce favorizeaza dezvoltarea economiei globale.

Fluxurile financiare internationale au cunoscut o ampla expansiune, atat in interiorul economiilor fiecarei tari, cat si la nivel global integrand in aceasta miscare continente si regiuni aflate geografic la mare departare unele de altele.

In anii recenti integrarea economica globala a fost accelerata pe o multitudine de fronturi, viteza fiind o caracteristica a acestor timpuri.

Daca liberalizarea comertului inceputa cu mult timp in urma, continua si astazi, in sfera finantelor schimbarile au fost atat de mari, practic nemaintalnite in istoria sistemelor financiare. Aceasta impune ca globalizarea financiara sa fie insotita de o continua si rapida crestere/dezvoltare a schimbului mondial de bunuri si servicii.

Fluxul schimburilor comerciale a fost insotit de un flux al capitalurilor. In ultimele decenii dezvoltarea operatiunilor cu instrumente financiare derivate au oferit jucatorilor din piata atat o posibilitate de asigurare impotriva riscului (hedging) dar si un mijloc de speculatie. Aceasta oferta si-a creat cererea (conform legii lui Say) prin aparitia pe piata a unor institutii fmanciare de tipul fondurilor de investitii si a fondurilor de pensii private, posesoare ale unor resurse de multe miliarde de dolari care trebuiau plasate in investitii cat mai rentabile si mai sigure.

Dezvoltarea institutionala a fondurilor de investitii si pensii a fost acompaniata de formarea trusturilor financiare globale rezultate in urma noilor fuziuni dintre banci comerciale, banci de investitii si societati de asigurari, ceea ce a permis participarea, prin achizitia titlurilor de participatie de catre marile fonduri, la cresterea capitalului actorilor financiari globali.

Prabusirea comunismului a creat o atractie pentru noile piete in formare (emerging markets) cu oportunitati de investitii mari ceea ce a atras capitalul fmanciar privat in finantarea accelerata a unor dezechilibre externe, ale tarilor in curs de dezvoltare.

"Practicarea unor schimburi de bani lipsite de scrupule (speculative) este acuzata de opinia publica, respinsa de inimile si mintile oamenilor" - sublinia Franklin D.Roosevelt in First Inaugural Address in 1933.

Cu acest motto Michel Chossudovsky arata ca umanitatea depasind era Razboiului Rece a intrat intr-o noua era - cea a crizelor economice - care au condus intr-un mod fara precedent la impovararea (afectarea) unor largi categorii de populatie ale lumii.

Prabusirea monedelor nationale in toate marile regiuni ale lumii a contribuit la destabilizarea economiilor nationale, precipitand intrarea unor tari intr-o saracie adanca. Volatilitatea si incertitudinea se extind in lumea globala, cu repeziciunea si viteza internetului, dezvoltarea tehnologiilor IT contribuind la ceea ce se cheama o criza de incredere (rulate intr-un cadru economic supus unor constrangeri din ce in ce mai puternice din partea pietelor financiare) dar si unei miscari speculative a capitalurilor care maresc probabilitatea de supraevaluare a pretului unor active financiare pe pietele emergente.

Anticipatiile supraevaluate, optimiste asupra cursului unor actiuni bursiere, pe noile piete, poarta in sine germenii prabusirii cursului acestora si a migrarii rapide a capitalurilor catre alte piete, ceea ce poate destabiliza usor economia unor tari sau chiar regiuni mai mari.

Suita de crize din ultimul deceniu care a culminat cu criza din Asia de Sud-Est si din Rusia pare a-si urma sirul neindurator. De fapt, criza nu s-a limitat doar la tarile amintite, prabusirea nivelului de trai luandu-si abrupt si simultan loc intr-un mare numar de tari. Aceasta criza mondiala de la sfarsitul secolului XX este mult mai devastatoare decat Marea Depresiune din anii 1930 si cu implicatii geo-politice, dislocarile economice fiind acompaniate de conflicte regionale.

Daca trebuie sa exemplificam in acest sens, sa ne aducem aminte de prabusirea indicelui Dow Jones cu 554 de puncte pe 31 august 1998, conducand in septembrie la o dramatica scadere a pietelor in lume. Numai in SUA in acea perioada s-au "evaporat" de pe piata de capital "hartii de valoare" in suma de 2.300 miliarde lei.

Manipularea financiara a pietelor de catre actorii institutionali puternici constituie o forma a razboiului economico-financiar, desfasurat fara armate in zilele noastre, condus de la un terminal de computer sau de telefonul celular (George Soros a castigat 1,6 miliarde dolari in dramatica prabusire a lirei britanice in 1992).

Noua economie va cere si o noua economie politica, care va inlocui treptat economia neoclasica cu alte teorii si modele, in care un rol determinant va reveni informatiei si tinerilor. Socialul insusi va fi afectat, in marile orase occidentale, formandu-se deja ciber-comunitati, unii sociologi remarcand riscul instrainarii fiintei umanei de propria esenta. In economia politica va trebui reinventata comunicarea dintre alegatori, aceasta fiind nu numai directa, dar si continua, ceea ce mareste eficienta actului politic. Reinventarea politicii va impune reinventarea unei noi doctrine economice, in care eficienta si globalizarea reprezinta piatra filosofala a noului mileniu.

Economia mondiala polarizeaza astazi economiile tarilor dezvoltate (eu leader USA) si economiile tarilor in curs de dezvoltare si sarace. Modelul este asemanator relatiei "Centru -periferie" in care se interpun intermediarii (tarile in curs dc dezvoltare) sau "midle place" si in care motorul de dezvoltare organizeaza relatii si parteneriate intre membrii sistemului, dispunand de un complex de mijloace si resurse de interventie cum ar fi: FMI, Banca Mondiala, Acordul GATT, OECD, Grupul celor Sapte etc.

Pana in prezent, nu este cunoscuta nici o modalitate de substituire a acestui model, el fiind cel mai aproape de spiritul Hberal al economiei de piata, insa trebuie anuantate anumite particularitati (stari de fapt) ale celor doi poli economici (tari bogate - tari sarace).

Acum cand globalizarea succede sfarsitului economiei neoclasice, ar fi o greseala sa credem ca "lumea incepe cu noi"si ca greselile noastre nu se vor produce datorita progresului tehnologic. Nu avem nevoie de aroganta si de conceptul infailibilitati pentru ca in acest mod uita lectiile istoriei, asa cum gandea domnul Larry Summers secretar al Trezoreriei americane "precum ne-au aratat evenimentele din ultimii ani '20 si primii ani '30 ai acestui secol, crizele financiare internationale pot determina dezintegrarea globala".

Libertatea este cea care creaza indivizilor, menajelor (familii), companiilor, motivatia scopurilor si puterea de a actiona pentru realizarea acestora. Daca insa ne raportam la interesele economice, atunci trebuie sa remarcam ceea ce duce la aparitia unei anumite inclinari a naturii omului, care nu are in vedere o astfel de larga utilitate; anume, "inclinarea de a face troc, de a trafica, de a schimba un lucru pe altul". Diviziunea sociala a muncii nu are la origini interesul general, ea s-a organizat tocmai pentru a raspunde unor nevoi particulare si cu toate acestea ea realizeaza cel mai bine "belsugul general".

Miscarea intereselor in economia de piata liberala este asemanatoare unei miscari browniene, iar cooperarea dintre indivizi se face prin intermediul concurentei care presupune indemanare si cunoasterea regulilor jocului si sansa unor contexte favorabile sau nefavorabile.

Actorii jocului pot sa castige sau sa piarda fara ca suma tranzactiilor, astfel incheiate sa fie o suma nula, ceea ce presupune ca toti castiga in valoare absoluta (chiar daca unii numai experienta), dar unii pot sa piarda in mod relativ. Aceasta inseamna ca nu orice pierdere este absoluta. ea poate fi recuperata intr-un nou joc, cu alte sanse sau printr-o noua abordare a regulilor jocului.

Schimbul in economia de piata este supus unui factor aleator in sensul percepcrii valorii bunurilor sau serviciilor schimbate pe piata de catre vanzator si/sau cumparator, prin subiectivismul alegerii si al preferintelor neuniforme si complexe ale indivizilor.

Iata de ce, in relatia de credit, schimbul de resurse financiare contra incredere este subiectiv si sub imperiul creditorului care poatc refiiza oricand orice solicitare de credit, atunci cand are dubii asupra intentiilor debitorului, abilitatilor sale manageriale sau culturii acestuia. Esential este insa, in economia de piata, egalitatea sanselor. deoarece in exemplul prezentat, debitorul refuzat se poate adresa unui alt creditor intr-o noua incercare de negociere. Atunci cand ne referim la crcdit trebuie sa privim relatia de credit intr-un sens mai extins decat acela al unei simple relatii contractuale si sa avem in vedere faptul ca increderea reprezinta contextul fundamentarii acestei relatii. De incredere are nevoie atat creditorul atunci cand intermediaza atragerea surselor financiare in vederea efectuarii de plasamente si tot de incredere are nevoie debitorul atunci cand supune vointei creditorului afacerea sa.

Dar asa cum am mai mentionat, schimbul de resurse fmaneiare contra incredere este subiectiv si sub imperiul creditorului, aceasta cunoaste principiul "îi poti imprumuta unui om bun suficienti bani pentru a-1 distruge" si tocmai de aceea cauta sa se asigure ca debitorul "are o sursa sigura de bani pcntru a replati".

Pentru a exista relatia de credit trebuie create premisele manifestarii intermedierii financiare, a sublinierii interesului celor doua parti prin incheierea acordului. Insa pentru ca una din parti, respectiv creditorul sa isi poata indeplini rolul trebuie sa detina stocul financiar adecvat operatiunilor sale. Resursele financiare imprumutate dc creditor de la posesorii naturali: indivizii, statul si antreprenori prezinta o evolutie specifica si o dimensiune concreta legata de procesul economisirii.

Primul gand atunci cand reflectezi la economisire semnifica o constrangere, ceva diferit dc consum dar si o acumulare in acelasi timp, un stoc de avere rezultat si printr-o succesiune de constrangeri asupra unor venituri anterioare.

Ecnomistii clasici vedeau in economii diferenta dintre venit si consum, la modul empiric al unei simple diferente, aceasta si datorita gradului relativ scazut al institutionalizarii societatii sfarsitului de ev mediu.

Irving Fisher a fost acela care a afirmat ca o "avere sporita duce la un consum si o economie sporita" integrand acest "efect de avere" intr-o abordare inter-temporala si inter-gcnerationala a fenomenului consumului, Fisher intelegand faptul ea, consumul depinde de venit si de intregul flux de resurse distribuit de-a lungul unei vieti.

Keynes ajunge mai tarziu la concluzia ca economisirea insemna de fapt ceea ce n-a fost investit iar economiile propriu-zise doar suportul lichiditatii generale necesare investitiilor. Keynes are meritul de a sublinia partea activa a economisirii - investitia si rolul acesteia in cresterea productiei si realizarea unei depline ocupari a fortei de munca.

Franco Modigliani ajunge la concluzia ca "diferenta esentiala intre ipoteza venitului permanent si ipoteza ciclului dc viata sta in aprccierilc facute asupra dimensiunii vielii". Ipoteza venitului permanent leaga consumul de variatia acestuia, o variatie pozitiva, apreciata ca permanenta de indivizii beneficiari ai veniturilor permanente, ii va determina pe acestia sa consume o proportie mai mare din cresterea venitului, iar o variate tranzitorie duce la accenturarea economisirii din cresterea de venit. Ipoteza ciclului de viata i-a in considerare finalitatea vietii si "nucleul dur" al venitului si consumului, cele realizate in succesiunea a trei faze: cea premergatoare anilor de munca, cea a anilor dc munca si anii pensionarii.

Lumea modema se confrunta cu un puternic fenomen al dezeconomisirii. Explozia informationala, succescle explorarii spatiului cosmic, dezvoltarea geneticii si a medicinei, desfiintarea sistemului monetar intemational, crizele petroliere, infiintarea unor noi uniuni cconomico-monetare, dezvoltarea tehnologiilor IT, si ale internet-ului sunt tot atatia factori care au impus accentuarea consumului in ultimii 50 de ani.

S-a impus conceptul economiei de consum in paralel cu dezvoltarea conceptului economiei ofertei in SUA si apoi in tarile Europei Occidentale. Consumul a fost intr-o relatie directa si cu cresterea sperantei medii de viata in tarile dezvoltate si dezvoltarea sistemelor de asigurari private.

Inclinatia spre consum in tarile dczvoltate a dus la fenomenul dezeconomisirii si a orientat bancile transnationale in atragerea unor surse financiare din tari mai putin dezvoltate si orientarea acestora in eredite pentru consum la nivclul tarilor bogate, Acesl lucru a dus la cresterea productiei si a economiei acestor tari si la disparitia unor posibilitati de finantare pentru cele mai sarace. Trebuie remarcat insa, faptul ca plasamcntele au fost profitabile, o parte din profituri, sub forma dobanzilor s-au reintegrat in fluxurile financiare ale tarilor de provenienta, iar functie de oportunitatile interne au imbracat si forma investitiilor, insa intr-un ritm inferior economiilor dezvoltate. Fenomenul dezeconomisirii s-a manifestat pregnant si in tarile supuse tranzitiei (a sistemul economîei de piata).

Reforma caracterizata in principal de liberalizarea preturilor, stabilizarea monetara (controlul inflatiei) prin reducerea deficitului bugetar si transferul unei parti din proprietatea statului in proprietatea privata (privatizare) nu a reusit sa stimuleze efectul "creatorului de piata" ca urmarc a neintelegerilor conceptului de intermediere. Efectele au fost divergente si s-au manifestat intr-o hiperbola a preturilor, iar in unele tari, printre care si Romania, inflatia apare cronicizata (cu doua cifre). Inflatia a erodat economiile populatiei si a incelinit ritmul investitiilor in economiile in care valoarea este supusa volatilitatii, ceea ce a dus la o dependenta si mai accentuata a Estului in raportu cu fluxurile financiare din Vest.

In esenta, la nivel mondial putem spune ca asistam la o crestere a tendintei globale de dezeconomisire printr-o "cadere a economisirii nationale" atat in statele dezvoltate cat si in cele in curs de dezvoltare.

Interpunerea monedei in procesul schimbului a creat fundamentele aparitiei pietei monctare. Initial banii erau asimilati unui mijloc de schimb care simplifica subiectivismul aprecierii drepturilor. "Economistii clasici considerau banii neutrii din punct de vedere economic" in sensul in care modificarea volumului banilor aflati in circulatie nu are nici o influenta asupra ofertei (productiei) preturilor de schimb (rcactive), dobanzii sau investitiilor. In timpurile clasicilor, in care economiile erau caracterizate de un grad redus de monetizare si de economisire, iar investitiile erau limitate sub aspectul diversitatii portofoliului de active nemonetare, timpuri in care sistemele informationale erau caracterizate de o viteza scazuta de transfer a informatiei, ceea ce influenta cresterea costului de curtaj al pietelor, viteza de circulatie a banilor putea fi identificata ca o "marime ce varia in jurul unei valori de echilibru", ceea ce determina ca masa monetara aflata in circulatie (cererea de bani) sa fie (PY/V) direct proportionala cu venitul nominal (PY) si invers proportionala cu viteza de circulatie a banilor.

Economiile moderne aflate sub imperiul globalizarii pietelor au adus pentru actorii jocului/participanti la piata, posibilitatea constituirii unor portofolii de active financiare (actiuni, obligatiuni, bonuri de tezaur, instrumente derivate, alte titluri de valoare) diversificate din punct de vedere structural, (al componentei in total portofoliu) sectorial (ramurile economiilor nationale unde au fost efectuate plasamentele), marimi si dimensiuni companiilor unde au fost efectuate investitii (eompanii nationale sau transnationale) si geografic (tarile in care s-au activat investitiile). Aceasta posibilitate a avut suportul unei dezvoltari considerabile a instrumentarului tehnic al tranzactiilor, a tehnologiei IT, intr-o convergenta deplina cu dezvoltarea pietelor monetare ale tarilor cuprinse in portofoliu si pe fondul reducerii considerabile a costului de curtaj al pietelor.

Intemationalizarea afacerilor, ca forma specifica a economiei globale, iar in cadrul acesteia a intermedierii bancare angajeaza resurse fmanciare, umane si materiale considerabile, iar bancile vor realiza afaceri pe pietele externe doar in cazul estimarii unor profituri suficient de semnificative pentru acoperirea riscurilor asumate. Volatilitatea pietei fmanciare accentueaza necesitatea studiului riscurilor, cu atat mai mult cu cat fenomenul se face simtit tot mai puternic in economia globala, afectand atat tarile dezvoltate economic, cat mai ales cele aflate in curs de dezvoltare, cu semnificatii profunde pentru prezent, dar mai ales viitorul multor natiuni. In viata bancilor, riscul este indus de nenumarate cauze. Cei mai multi specialisti remarca in cadrul acestor cauze, mai intai natura (activitatii) institutiei bancare ce se reflecta in numeroase forme ale riscurilor. Asadar, ceea ce se poate observa la prima vedere, chiar si de catre un nespecialist este faptul ca banca reprezinta o intreprindere cu caracter lucrativ, ca oricare societate comerciala, care se foloseste de mijloace adecvate si realizeaza actiuni corespunzatoare. Realizandu-si activitatea, banca isi asuma riscuri proprii functionarii dar si riscuri ce decurg din specificitatea naturii intermedierii fmanciare pe care o face. "Riscul de intreprindere decurge din faptul ca banca este o afacere in care se angajaza oameni, capitaluri si care se confrunta cu riscuri, de unde pot rezulta castiguri sau pierderi, ce urmeaza sa remunereze aportul factorilor angajati". Riscurile financiare pot fi considerate drept cea mai importanta grupa de riscuri bancare, dat fiind ca, asa cum a demonstrat practica, proasta lor gestiune produce cele mai multe falimente bancare. In aceasta grupa de riscuri se includ:

Riscul de creditare, denumit si risc de insolvabilitate a debitorilor, risc de nerambursare sau risc al deteriorii calitatii activelor bancare, care exprima probabilitatea neincasarii efective, la scadenta a fluxului de venituri anticipat la incheierea contractului de credit.

Riscul de lichiditate sau riscul de finantare, ce exprima probabilitatea fmantarii efectivea operatiunilor bancare, posibilitatea de a nu le realiza.

Riscul de piata sau de variatie a valorii activelor financiare apare ca risc de variatie al ratei dobanzii, risc valutar si risc de variatie a cursului activelor fmanciare. Exprima probabilitatea ca o modificare a conditiilor de piata sa afecteze negativ profitul bancar.

Riscul de faliment, riscul de capital sau riscul de indatorare ce exprima probabilitatea ca fondurile proprii ale bancii sa fie insuficiente pentru a acoperi pierderile rezultate din activitatea curenta.

In conditiile internationalizarii afacerilor si creditelor bancare, bancile privite din perspectiva afacerii sunt supuse riscului intemational, iar atunci cand acestea sunt implicate in procese de achizitii si fuziuni cu alte entitati, riscurile financiare au o tendinta de agregare, mai ales in prima etapa a proceselor.

Ceea ce face partile angrenate in raportul contractual de credit sa coopereze pentru realizarea intereselor distincte este sistemul pretului la care se recuge in acest caz, adica nivelul dobanzii, care indeplineste in principal trei functii:

a)  Transmiterea de informatii pentru debitor asupra costurilor sale fînanciare, acestea trebuind sa compare cresterea cheltuielilor financiare cu nivelul pretului de realizare a produselor (bunuri sau servicii) pe diferite piete.

b) Impulsionarea debitorului pentru organizarea productiei (activitatii) sale intr-un mod cat mai putin costisitor, prin mobilizarea resurselor disponibile, inclusiv a celor imprumutate pentru produse de cea mai buna calitate.

c) Repartizarea venitului (cine si cat ia din produs). Debitorul urmareste in permanenta cat din rezultatul muncii sale este distribuit prin dobanda platita creditorului (bancii finantatoare)si, desigur, cat îi ramâne lui.

In acest feed back relational orice perturbare a liberului schimb consimtit (a intereselor economice) duce la distorsionarea imaginii beneficiului si la aparitia principiului, rationamentului de a prejudicia cealalta parte, in interesul propriei entitati (placinta devine prea apetisanta si nu mai poate fi impartita) prin trecerea pe prim plan a subiectivismului si abandonarea constientului rational. Aici actioneaza rapid reactia de conservare, fundamentala in orice sistem biologic, social, economic.

Factorii perturbatori in conceptia debitorului pot fi diversi, de natura intema, apartinand organizarii creditorului, cum ar fi: managementul finantatorului si strategia eronata la nivelul finantatorului in care pierderile exercitiilor financiare anterioare ale bancii finantatoare sunt aruncate asupra pretului de vanzare a resurselor financiare plasate in afacerea debitorului nou contractant. Un asemenea procedeu creaza de la inceputul relatiei, premisa nerambursarii, printr-o vadita neputinta a factorilor de decizie manageriala de a restructura calitatea porlofoliului de credite.

Majoritatea debitorilor sanctioneaza astfel raportul contractual, urmare a reactiei de conservare a propriei situatii economice, prin neplata dobanzilor si a ratelor de credit, fiind necesar in acest caz restabilirea relatiei de incredere reciproca, printr-o noua negociere.

In forma sa extrema, riscul creditului, amplificat in cazul unor credite internationale provoaca pierderi bancii finantatoare prin falimentul debitorului, in acest caz pierderile fiind definitive.

Factorii perturbatori externi specifici acordului de credit ce determina nerespectarea promisiunilor liber consimtite rezida din politica acelei organizatii numita Stat, care tinde sa se interpuna in relatia libera a partilor, actionand in sens invers prineipiului "mainii invizibile". Un exemplu caracteristic tranzitiei romanesti il intalnim in cadrul politicii monetare antiinflationiste adoptate de Banca Centrala, entitate a statuiui ce stabileste cresterea ratei rezervei minime obligatorii, motivata la nivel global, de necesitatea inhibarii creditului, prin blocarea unui necesar de resurse financiare de catre societatea bancara in cont la Banca Centrala. In acest fel banca respectiva poate utiliza doar o parte diminuata din totalul resurselor atrase de la deponenti pentru plasamente, ceea ce diminueaza numarul si volumul de tranzactii (contracte de credit) incheiate de finantator, si il determina sa-si orienteze creditele doar pe termen scurt, platind in acelasi timp o dobanda pasiva calculata la nivelul total al resurselor fmanciare atrase de la deponenti, care comparata cu dobanda bonificata de banca centrala, la rezerva constituita nu poate decat sa duca la scumpirea creditului si aruncarea costurilor operatiunii anti-inflationiste a statului asupra debitorului, nu din vointa creditorului, ci ca urmare a dorintei statului de a stabiliza inflatia pentru realizarea binelui social.

Din acest punct de vedere increderea este erodata indirect de creditor, la interventia statului; binele social neavand nimic de a face cu binele individual, razbunarea debitoralui vine in primul rand asupra creditomlui prin incetarea platilor si abia in al doilea rand asupra statului, prin neplata impozitelor.

Riscul global de credit care da expresie probabilitatii de a se deteriora calitatea activelor bancare angajate in cadrul creditelor. Riscul global al insolvabilitatii este o functie crescatoare a masei creditelor acordate, a ratei dobanzii si a mediului economic national. Mai mult, o data cu cresterea volumului creditelor, cazurile de insolvabilitate cresc in proportie accelerata, expresie a faptului ca majorarea proportiilor creditului aduce in randul debitorilor un numar tot mai mare de persoane, potential insolvabile. De asemenea, cresterea ratei dobanzii, pe fondul unei supraincalziri a economiei constituie un alt factor de amplifîcare a insolvabilitatii globale.

In ultimul deceniu, sub incidenta unor fenomene economice, politice, sociale si fmanciare de mare anvergura, problematica riscului de credit este marcata de noi tendinte. Astfel, globalizarea pietelor si integrarea economica, adancesc interdependentele dintre economiile tarilor, dar si dintre intreprinderi ceea ce determina expansiunea fara precedent a creditului, relevand, pe de o parte intemationalizarea afacerilor, iar pe de alta parte cresterea deficitului de resuise si a necesitatilor de creditare pentru marile companii transnationale.

n al doilea rand, s-a dezvoltat enorm varietatea formelor de intermediere baneasca concretizata in varietatea si noutatea produselor si serviciilor bancare oferite clientelei atat celei nebancare dar si celei bancare ceea ce a dus la accentuarea riscului de creditare ce ar putea suprinde economia oricarei tari in ipostaze nemaiîntalnite in istoria sa prin consecinte nefaste si de lunga durata.

n acest context, fuziunea societatilor bancare s-a impus ca o metoda moderna de gestionare a riscului global de creditare atat in cadrul fiecarei tari cat si la scara internationala. Noua entitate bancara realizata in urma fiiziunii dispune de un capital consolidat, care acopera mai bine pierderile determinate de producerea riscului de creditare. Procesul de fuziune este o caracteristica generala a eeonomiilor moderne fiind realizate fuziuni in toate ramurile economice, dar mai ales in domeniul financiar. Este dificil de conceput o defînitie a globalizarii, insa termenul in sine se raporteaza la total (sau in intregime) iar definitia trebuie neaparat sa fie structurata etapizat functie de evolutia sistemului capitalist. În plan economic, in zilele noastre, totalitatea reflecta economia mondiala, iar din punct de vedere functional globalizarea presupune o însumare si concentrare de relatii si interdependente economice, politice, sociale, culturale, informationale etc. Între doi sau mai multi poli de putere, in care intotdeauna remarcam centml si nucleul entitatilor aflate sub directa sa conditionare. Unele dintre aceste relatii sunt vizibile in sfera economica, sociala, culturala, informationala, altele prezinta o structura indescifrabila pentru marea majoritate, constituind apanajul economistilor si politicienilor subtili. Trebuie insa sa precizam ca in istoria capitalisraului globalizarea este un fenomen relativ recent germinat de impresionantele transformari economice, sociale si politice determinate de incheierea primului razboi mondial, de prabusirea imperiilor europene, ascensiunea S.U.A, pierderea coloniilor de catre Marea Britanie, Franta, Olanda Germania si aparitia economiei centralizate in U.R.S.S. si China odata cu instalarea guvernelor comuniste.

Rezultanta acestor relatii interdependente, noi, aparute dupa primul razboi mondial si amplificate dupa cel de-al doilea razboi mondial subliniaza un nou vector centru - periferie, in care centrul este reprezentat de tarile dezvoltate economic care indeplinesc si rolul de motor de dezvoltare economica si periferia eompusa din tarile sarace sau in curs de dezvoltare. Din punct de vedere istoric evolutia este normala luand in considerare aparitia unor noi state si a unor noi moduri dc productie insa este necesar sa fie subliniata ascensiunea proeminenta a capitalului financiar asupra conditiilor economice ale fiecarei economii in parte si indeosebi asupra pietelor financiare ale fiecarei tari.

Economia globala, afirma George Soros "nu este caracterizata doar printr-un comert liber de bunuri si servicii ci, chiar intr-o mai mare masura, si prin miscarea Hbera a capitalului. Ratele dobanzii, cursurile de schimb si preturile actiunilor din diverse tari sunt puternic intercorelate, iar pietcle financiare globale exercita o influenta covarsitoare asupra conditiilor economice. Dat fiind rolul decisiv pe care capitalul financiar international il joaca in destinul fiecarei tari in parte, nu este deloc impropriu sa vorbim despre un sistem capitalist global". Astazi capitalismul reprezinta un sistem global in care fluxurile financiare sunt in expansiune, atat in interiorul economiilor fiecarei tari, intersectand creditorii si debitorii interni (populatia, companiile, institutiile financiare si intermediarii autorizati), dar si la nivel global, acoperind in aceasta expansiune continente si regiuni aflate geografic la mare distanta intre ele, mondializand debitorii si creditorii, pentru care intermedierea nu mai este confruntata cu distanta geografica, relatiile fiind stabilite fara ca acestia sa se cunoasca reciproc, asa cum se intampla in societatile prcmoderene si la inceputul celei capitaliste.

Printre cauzele care au dus la intensificarea liberei circulatii a capitalului fmanciar, enumeram:

a)  Ritmurile inegale de dezvoltare a economiilor, pozitionate in diverse zone geografice si variatia inegala a elasticitatii cererii specifice economiilor nationale in raport cu oferta;

b) Ritmurile inegale ale productivitatii muncii, influentate direct de dezvoltarea tehnologiilor IT si a produselor computerizate in tarile dezvoltate economic;

c) Adancirea gradului de diviziune a muncii, in paralel cu evolutia asimetrica a productivitatii muncii;

d)  Cresterea volumului comertului mondial si accentuarea unor masuri protectioniste de catre unele tari care isi vad amenintata productia bunurilor si serviciilor traditionale aflate in libera competitie cu marfuri, produse si servicii realizate de tari cu tehnologie si productivitatea muncii mai avansate;

e)  Modificarea structurii proprietatii in marile companii nationale si transnationale, in legatura directa cu interesul maximizarii profitului de catre managementul organizatiilor. Este ceea ce George Soros in studiul sau asupra capitalismului global numeste triumful capitalismului.

"Triumful capitalismului este cel mai vizibil in cresterea numarului si dimensiunilor companiilor tranzactionate public pe pietele de capital nationale si intemationale. Managerii sunt preocupati in egala masura de piata pe care sunt cotate actiunile firmelor lor si de pietele pe care se tranzactioneaza produsele acestor firme. Daca se pune problema alegerii, semnalele care vin de la pietele financiare au prioritate fata de cele provenite de la pietele produselor: managerii vor fi gata sa renunte la sectoare sau sa vanda intreaga companie daca acest lucru va spori valorea detinuta de actionari, ei vor maximiza mai degraba profiturile, decat segmentul de piata".

Apare astfel evidenta in economia globala dominanta capitalului fmanciar ca forma directa de exprimare a profitului (in procesul de maximizare a acestuia), in raport cu productia efectiva de bunuri si servicii. Fenomenul are o dubla reflectare: pe de o parte in incercarea de a creste necontenit preturile actiunilor, iar pe de alta parte in practicarea unui marketing agresiv, pe care 1-am putea sintetiza "devorator", care are ca scop influentarea cererii prin modificarea elasticitatii acesteia. Incercarea de crestere necontenita a preturilor actiunilor a dus la dezvoltarea activitatilor speculative in care vanzatorii reachizitioneaza titlurile vandute prin diferite tehnici specifice tranzactiilor, pe pietele de capital, oferindu-le dupa aceea iarasi spre vanzare la un pret mai mare. "Jocul in cerc" creaza uneori, atat o cerere fictiva pentru actiunile respective, cat si un pret supraevaluat, fiind unul din factorii care provoaca instabilitate pe pietele financiare, deoarece antreneaza fluxuri financiare eare nu sunt contrabalansate de fluxuri reale de bunuri si servicii.

Marketingul devorator stimuleaza in exces cererea, pentru a influenta volumul vanzarilor, iar atunci cand cota de piata pentru un anumit segment nu mai poate fî modificata impune acapararea unor noi piete.

Dezvoltarea pietei globale, a schimburilor internationale duce treptat la disparitia micilor afaceri si a companiilor mici dar face sa creasca sensibil debuseele. Asa cum remarca Titu I.Bajenescu intr-un studiu dedicat pietei de capital "mai putin simtita de societatile foarte specializate sau capitaliste, mondializarea incita multinationalele sa-si accelereze concentrarea eu scopul de a reduce costurile fixe". Supuse acestei presiuni continue soeietatile mici nu au decat doua alternative: disparitia de pe piata sau fuziunea cu grupuri mai importante. In acest fel pozitia societatii pe piata apare ea un element care determina durata si pretul sau. Nu mai departe decat aparitia pietei unice europene a constituit un exemplu, in ceea ce priveste "pofta" marilor grupuri pentru achizitii si fuziuni "supralicitand intreprinderile mici".

Unde ne regasim noi în tabloul atât de viu al lumii în care traim? Pâna la al doilea razboi mondial, România reusise sa se plaseze acceptabil pe orbita puterilor economice ale lumii.Paranteza în istorie reprezentata de experimentul comunist ne-a îndepartat primejdios de aceasta orbita, iar ritmul schimbarilor de dupâ 1989 nu a fost întotdeauna la un nivel multumitor, nici comparativ cu alte târi din regiune, nici cu imensul handicap ce trebuie depasit.Totusi, progresele interne, cuplate fericit cu evolutii internationale favorabile noua, au facut din nou posibila revenirea într-o pozitie avantajoasa pentru recuplarea la segmentul cel mai dinamic al lumii. Este o sansa istorica fâra precedent pe care avem obligatia de a o fructifica.

O tinta foarte înalta este în ea însasi o provocare majora, iar parcursul trebuie la rândul lui abordat cu maxima exigenta. Acesta este contextul, exprimat extrem de succint, în care se gaseste fara noastra, la doar mai putin sase luni de momentul asteptat al integrarii în Uniunea Europeana. Desigur, putem sa ne bucuram de realizarile de pâna acum, dar mai important îmi apare sa privim, cu luciditate si fara euforii ne la locul lor, la ceea ce ne asteapta de aici înainte.

Componenta bancara a sistemului financiar pare sa fie într-o situatie destul de buna. Aceasta a fost avantajata atât de supravietuirea de-a lungul perioadei comuniste (bancile au continuat sa existe, pe când bursele, nu), cât si de clarificarea mai rapida a caii de urmat dupa caderea regimului totalitar. Astfel, legile bancare din 1991, chiar daca au avut unele neajunsuri, în special pe zona de reglementare si supraveghere, au încorporat multe prevederi care au fost recunoscute drept componente ale acquis-ului comunitar si, foarte important, cred, au pregatit societatea româneasca pentru întelegerea si acceptarea unui concept inedit - o institutie publica autonoma, neimplicata în jocul politic. Ulterior, în 1998, legislatia a fost ameliorata semnificativ, permitând "curatenia generala" în sistemul bancar, cu eliminarea institutiilor bolnave, a caror functionare devenise o povara mai costisitoare decât falimentul lor. în sfârsit, în 2004, s-a realizat amendarea legislatiei bancare pentru deplina aliniere la regulile Uniunii Europene, inclusiv specificarea neechivoca a rolului bancii centrale în asigurarea stabilitatii preturilor, în deplin consens cu teoria economica si cu practica din tarile cele mai avansate.

Exista, însa, o componenta a activitatii bancare a carei evolutie a fost mai mult decât încurajatoare si la care am sa va rog sa-mi permiteti sa ma refer pe scurt, în cele ce urmeaza. Este vorba de piata valutara. Cu exact 10 ani în urma, în 1994, au fost realizate primele licitatii valutare în conditii de transparenta si functionare normala a pietei. In acel moment, totalul tranzactiilor zilnice abia daea atingea câteva milioane de dolari îndeplinind, totusi, obiectivul fixat la vremea aceea în relatia cu FMI. Functionarea pietei valutare a explicat, în buna masura, cresterea puteraica a exporturilor, cu peste 25% în 1994 si cu înca 28% în 1995. Chiar si asa, însa, exporturile românesti abia daca depaseau 650 milioane dolari lunar în 1995 - ceva mai mult de un sfert din nivelul actual. Au urmat si sincope, dar în 1997 s-a trecut de la licitatie valutara la o adevarata piata valutara, functionala si continua, pe toata durata zilei bancare. Nici criza din Rusia în 1998 - care a afectat atât de serios capacitatea de rostogolire a creditelor vechi pentru tara noastra -, nici dificultatile în sustinerea balantei de plati în 1999 nu au întrerupt functionarea neîngradita a pietei valutare. Dupa opinia mea, aeesta a fost un prim semnal substantial ca economia româneasca, în general, si piata ei financiara, în special, se apropie de maturitate si echilibru. In prezent, tranzactiile zilnice de pe piata valutara pot sa depaseasca o jumatate miliard de euro, contribuind astfel la deschiderea puternica spre exterior a economiei românesti, la integrarea europeana chiar înainte de accesul formal în Uniunea Europeana. în anul 2000, totalul exporturilor si a importurilor abia depasea 70% din PIB; în 2003 era trecut pragul de 80%, pentru acest an anticipând depasirea unui nou prag, cel de 90% din PIB.

Cred ca merita subliniat faptul ca, în toti acesti 10 ani, mecanismul valutar al României nu a fost schimbat. El a pastrat caracteristicile flotarii controlate desi, în timp, am trecut de la licitatie la piata valutara continua si, totodata, am avansat dinspre mai mult control catre mai multa flotare. Acestia vor fi parametrii în care va continua sa funnctioneze piata valutara si dupa ce vom trece la tintirea directa a inflatiei, si dupa liberalizarea completa a miscarilor de capital, si în primii ani de tara membra a Uniunii Europene - pâna la intrarea în mecanismul ERM2 care precede intrarea în zona euro.

2.2. Evolutia principalelor componente ale pietei de capital din România in 2007. Perspective pentru 2008

2007 a fost un an bun pentru investitorii la bursa. Cu o crestere a indicelui BET de 22,1% actiunile la bursa au adus randamente medii de trei ori mai mari decat dobanzile bancare. Performanta indicelui BET in 2007 este foarte apropiata de cea inregistrata in 2006, cand acelasi indice a crescut cu 22,2%.

La fel ca in 2006, si anul acesta actiunile listate la categoria a II-a a BVB au fost mai performante : indicele BET-C a crescut in 2007 cu 32,6% (+28,5% in anul precedent).

Daca actiunile listate la bursa au adus, in general, performante similare cu cele din 2006, diferenta majora de performanta apare pe Rasdaq ; dupa aprecierea continua a preturilor la BVB in ultimii ani, investitorii au descoperit multe actiuni relativ ieftine dar cu potential pe Rasdaq, determinand o crestere a indicelui compzit al pietei, Rasdaq-C, de

96,5% - cea mai mare performanta a indicelui de la lansarea acestuia.

Valorea tranzactiilor cu actiuni listate la BVB a crescut cu 40% in 2007 pana la 13,8 miliarde lei ; valoarea tranzactiilor cu actiuni Rasdaq a crescut si mai spectaculos : 4,3 miliarde lei - o crestere de peste cinci ori fata de valoarea din 2006. Prin aceste performante 2007 poate fi considerat anul pietei Rasdaq : chiar daca valoarea tranzactiilor cu actiuni Rasdaq ramane doar 31% din cea a tranzactiilor cu actiuni BVB, iar capitalizarea este de 28% din cea a BVB, saltul de vizibilitate al emitentilor Rasdaq a fost remarcabil in acest an.

Realizarile pietei de capital in 2007 includ si incheierea cu succes a celei mai mari oferte publice initiale din istoria Romaniei, cea a SNTGN Transgaz, ce a atras sume totale de 1,8 miliarde euro (emisiunea a mai consemnat o premiera : tranzactionarea drepturilor de alocare) ; derularea cu succes pe piata locala a unei emisiuni de obligatiuni a Bancii Europene de Investitii, a doua institutie financiara internationala ce atrage fonduri de pe piata de capital romaneasca dupa Banca Mondiala; lansarea contractului futures pe aur la BMFMS si a platformei de tranzactionare a derivatelor la BVB.

Evolutia pietei de capital in 2007

Ca in fiecare an prezentam performantele individuale ale tuturor emitentilor listati pe piata reglementata a Bursei de Valori Bucuresti. Calculam atat performantele din cresterea de pret, cat si cele din dividende si majorari de capital social (din fonduri proprii sau cu numerar la preturi sub pretul din piata al actiunilor). Pentru inceput prezentam performantele emitentilor de la categoria I a BVB :

Tabelul 1.5.

Media aritmetica a randamentelor totale ale actiunilor listate la categoria I a BVB a fost de +52,5%, o valoare aproape dubla fata de cea inregistrata in anul precedent (+28,1%). Sapte din cele 20 de companii tranzactioante la categoria I au adus in 2007 castiguri totale peste 50%, iar 18 din 20 au adus castiguri peste rata inflatiei - o proportie foarte buna.

In mod surprinzator primele locuri in clasamentul celor mai performante actiuni de la categoria I sunt ocupate de doua companii cu capital majoritar de stat. Oil Terminal(OIL), companie de transport a produselor petroliere prin conducte, a adus investitorilor un randament de 247,4% in urma unei combinatii de factori : cresterea profitabilitatii (6,72% la Q3 2007 fata de 1,27% in 2006) ; cresterea vizibilitatii companiei ca urmare a transferului actiunilor de la categoria a II-a la categoria I a BVB ; posibilitatea participarii companiei la proiectul Oleoductului Pan-European PEOP ; cresterea transparentei inclusiv prin lansarea unui site dedicat investitorilor (www.actionariatoilterminal.ro).

Producatorul de produse chimice Olthcim Rm. Valcea (OLT) a inregistrat o performanta a actiunilor de +151,57% in conditiile unor rezultate financiare prea putin remarcabile (rata de profit la Q3 2007 era de 0,22%). Compania a consemnat in 2007 o reducere de peste zece ori a capitalului social ca urmare a anularii unei majorari de capital anterioare prin care creante ale statului fusesera transformate in actiuni ; procedura de majorare a capitalului cu aceste creante s-ar putea relua, dar cu acordarea dreptului de preferinta pentru actionarii minoritari. Investitorul strategic german PCC SE ar putea fi interesat de privatizarea combinatului, dupa ce acesta a achizitionat deja 12,87% din actiunile OLT.

A treia cea mai performanta companie de la categoria I a bursei a fost Broker Cluj (BRK), companie de brokeraj pe piata de capital, ale carei actiuni au inregistrat un randament total de +144,7%. Performantele foarte bune ale actiunilor BRK se bazeaza pe o rata de profitabilitate a companiei de 58% (Q3 2007), un nivel al profitului net la septembrie 2007 de peste trei ori mai mare decat cel din perioada similara a lui 2006, promovarea actiunilor la categoria I a bursei, cresterea de peste trei ori a lichiditatii in 2007 fata de anul precedent si derularea unor operatiuni de majorare a capitalului social din fonduri proprii si cu numerar. Compania clujeana a anuntat in 2007 fuziunea cu alte trei companii de brokeraj insa a finalizat fuziunea doar cu una dintre ele, si a incercat fara succes finantarea printr-o emisiune de obligatiuni. Pe baza rezultatelor la Q3 2007Broker Cluj inregistra cea mai mare rata de profitabilitate in randul companiilor listate la BVB.

Producatorul de aluminiu Alro Slatina (ALR) a finalizat in 2007 fuziunea cu Alprom Slatina, companie de prelucrare a aluminiului produs de Alro, si a adus investitorilor in actiunile sale un randament solid de 94,5%. Alro s-a numarat si in 2006 printre cele mai performante companii de la bursa, cu un randament total al actiunilor de 80,3%. Profitabilitatea companiei a crescut continuu de la 7% in 2005 la 16% in 2006 si 21% in 2007 (Q3). Actionarul majoritar al Alro, Vimetco NV, a derulat in 2007 o oferta publica initiala in valoare de 515 milioane dolari (oferta nu s-a desfasurat in Romania) urmata de listarea actiunilor la Bursa din Londra.

Performante foarte bune la categoria I au mai inregistrat si actiunile producatorului independent de medicamente Biofarm (BIO), cu +83,2% si cele ale Bancii Romane pentru Dezvoltare - Groupe Societe Generale (BRD), a doua cea mai mare banca din Romania, cu +53,0%. La Biofarm ne asteptam la o continuare a consolidarii actionariatului in jurul Societatilor de Investitii Financiare, in timp ce BRD ramane o tinta pentru investitorii institutionali de portofoliu la BVB, inregistrand ritmuri de crestere foarte bune (venituri totale in crestere cu 60% pe primele trei trimestre din 2007 fata de perioada similara din 2006).

Societatile de Investitii Financiare (SIF) au dezamagit in 2007. Indicele acestora BET-FI, a inregistrat o crestere de 24,9% in acest an - cea mai slaba performanta de la lansarea sa in 2001. Randamentele totale ale SIF1 Banat-Crisana, SIF2 Moldova, SIF4 Muntenia si SIF5 Oltenia au fost in 2007 de +10,4%, +8,0%, +34,2% si respectiv +24,6%. Exceptia o constituie SIF 3 Transilvania cu un randament de +55,7% datorat unei dublari a capitalului social din fonduri proprii ; performanta SIF3 este umbrita, insa, de faptul ca actiunile din majorarea de capital sunt blocate ca urmare a unui litigiu.

Multe din actiunile listate la categoria I au inregistrat performante mai reduse in 2007 fata de alti ani, performante ce reflecta mai degraba scaderea randamentelor medii la BVB si nu o activitate ineficienta a emitentilor. Ramasa si anul acesta independenta, Banca Transilvania (TLV) a adus investitorilor sai un castig de 33,8%, continuand dezvoltarea agresiva (cresterea veniturilor la Q3 2007 fata de Q2006 era de 82%). Banca Transilvania a vandut in 2007 subsidiara BT Asigurari catre grupul francez Groupama si a incheiat un parteneriat cu grupul olandez Aegon in domeniul pensiilor private.

Dezvoltatorul imobiliar Impact Developer & Contractor (IMP) si-a continuat campania de finantare prin piata de capital si in 2007, a atras o serie de investitori institutionali in actionariat si a adus investitorilor un randament de 29,3%. Transportatul national de energie electrica Transelectrica (TEL) a adus un randament de +22,0%, in timp ce producatorul iesean de medicamente Antibiotice (ATB), aflat in proces de privatizare, a adus un randament de +20,3%. A treia banca listata la bursa si a doua independenta din cele trei, Banca Comerciala Carpatica (BCC), si-a dezamagit investitorii inregistrand un randament total al actiunilor de numai 7,5%. Planul de dezvoltare a bancii a dus la reducerea profitabilitatii (2,50% la Q3 2007 fata de 8,00% pentru TLV si 10,7% pentru BRD in aceeasi perioada), reducere ce a fost penalizata de investitori. Actiunile BCC au adus un randament mediu anual de +17,5% in perioada 2004-2007.

Dezamagirea anului la bursa a fost reprezentanta de actiunile Petrom (SNP), ce au adus investitorilor o pierdere de 9,4%, dupa o performanta modesta in 2006 (+18,3%). Rezultatele financiare bune (dar in usoara scadere fata de 2006) nu au fost suficiente pentru a ii convinge pe investitori sa tranzactioneze actiuni SNP la un P/E mai mare de 15 - nivelul de la sfarsitul lui 2007 (15,32) fiind apropiat de cel de la sfarsitul lui 2006 (14,00). Investitorii in actiuni Petrom iau in calcul si parametrii actionarului majoritar al acestuia, OMV Austria : Petrom se tranzactioneaza la un P/E de 15 avand o rata de profitabilitate a veniturilor de 14,5%, in timp ce OMV se tranzactioneaza la Viena la un P/E de 10, avand o rata de profitabilitate de 10,0%.

O evolutie dezamagitoare au inregistrat si actiunile Turbomecanica (TBM), cu -8,6% ; desi rezultatele companiei se mentin bune, desfiintarea Asociatiei Salariatilor la sfarsitul anului 2006 nu a ajutat foarte mult evolutia ulterioara a pretului actiunilor.

Performantele actiunilor listate la categoria a II-a pietei reglementate a BVB sunt prezentate in tabelul urmator :

TABELUL 1.6.

Jumatate din cele 40 de companii tranzactionate la categoria a II-a in 2007 au adus investitorilor randamente peste 50%, in timp ce 26 din 40 au adus castiguri peste rata inflatiei.

Vedeta categoriei a II-a a BVB a fost Turism, Hoteluri, Restaurante Marea Neagra (EFO) cu un randament total de 351,6% - cel mai bun randament total la BVB in 2007. La fel ca in cazul OLT si OIL de la categoria I, acest randament a fost obtinut fara operatiuni de majorare a capitalului, prin simpla apreciere a pretului (OIL a distribuit si dividende, insa de valoare redusa).

Rezultatele financiare ale EFO au crescut semnificativ in 2007 : veniturile au crescut cu 76% la Q3 2007 fata de perioada similara a anului trecut iar rata de profitabilitate a inregistrat o valoare de 27,8% la nivelul lunii septembrie 2007 - cea mai mare valoare din ultimii sase ani. EFO a inregistrat in general o activitate relativ stabila la nivelul rezultatelor financiare in anii precedenti ; cresterea veniturilor si profiturilor in 2007 se bazeaza pe o situatie conjuncturala, respectiv vanzarea unor active fara aportul carora rezultatele s-ar fi incadrat in tendinta ultimilor ani.

Cu exceptia EFO, cele mai bune performante la categoria a II-a au fost inregistrate de o serie de companii industriale ; multe din acestea incheiasera anul 2006 cu preturi destul de scazute, ceea ce a reprezentat o oportunitate pentru investitori.

Comelf Bistrita (CMF), producator de echipamente de filtrare, tratare si epurare a gazelor si apei, a adus investitorilor un castig de 282,9%. Rezultatele financiare ale companiei au crescut in 2007, dar nu spectaculos, CMF fiind vazuta ca o oportunitate datorita pretului redus la sfarsitul lui 2006, cand actiunile sale inregistrau un P/E de 11,7 si un P/B de 1,5. Situatia s-a modificat in urma cresterilor din 2007, cand P/E a ajuns

33,0 iar P/B 5,3. Interesul pentru actiunile CMF a determinat o crestere semnificativa a lichiditatii in piata, valoarea tranzactiilor din 2007 de 8,3 milioane lei fiind de peste opt ori mai mare decat cea din 2006.

Randamentul actiunilor Electroputere Craiova (EPT), de 263,6%, a avut la baza privatizarea firmei cu compania saudita Al-Arrab Contracting Company, si perspectiva redresarii activitatii EPT, ce a incheiat pe pierdere fiecare din ultimii sapte ani. Rompetrol Well Services (PTR, +249,3%) a dublat profitul obtinut la Q3 2007 fata de perioada similara a anului trecut si a derulat o operatiune de majorare de capital social din fonduri proprii ; fara rezultate spectaculoase, Mecanica Ceahlau (MECF, +220,7%) a avut o evolutie buna datorita pretului scazut la sfarsitul lui 2006 (P/E de 8,9) si unei operatiuni de splitare a actiunilor.

Producatorul de dulciuri Kandia-Excelent (EXC, +202,4%) a crescut datorita preluarii de grupul Cadbury Schweppes si initierii unei oferte publice de cumparare de catre acesta ; TMK Artrom (ART, +196,3%) a obtinut in primele noua luni ale lui 2007 venituri totale mai mari decat cele obtinute pe intreg anul precedent, dupa ce incheiase anul 2006 cu un P/E de numai 3,1 (Artrom s-a aflat si in anii precedenti in topul ceor mai performante companii de la BVB). Performante ridicate au mai inregistrat si alte companii bune, dar subevaluate la nivelul lui 2006: Aerostar Bacau (ARS, +123,0%, un indice P/E de numai 6,9 la sfarsitul lui 2006), Santierul Naval Orsova (SNO, +108,5%, indice P/E in 2007 de 9,7), Policolor Bucuresti (PCL, +92,0%, performante bune ale subsidiarei bulgare Orgachim, listata la bursa de valori din Sofia), Compa Sibiu (CMP, +88,9%, rezultate bune si o majorare de capital social).

Randamente totale peste 50% au mai adus si actiunile Prodplast Bucuresti (PPL), Vrancart Adjud (VNC), Energopetrol Campina (ENP), VAE Apcarom Buzau (APC), Bermas Suceava (BRM), Agras Vienna Insurance Group (ASA), Sinteza Oradea (STZ), Carbochim Cluj-Napoca (CBC) si UAMT Oradea (UAM).

Rompetrol Rafinare Constanta (RRC) a adus investitorilor un randament pozitiv de 25,7%, urmand aceeasi evolutie agitata in piata ca si in anii precedenti. Grupul KazMunayGaz din Kazahstan a achizitionat in 2007 75% din actiunile The Rompetrol Group NV, actionarul majoritar al RRC, printr-una din cele mai spectaculoase tranzactii ale anului, evaluata la 2,7 miliarde dolari.

Un numar de 11 companii tranzactionate la categoria a II-a au adus pierderi in 2007. Printre acestea se remarca actiunile retailerului Flamingo International (FLA, -2,8%) ce a trecut pe profit in 2007 dupa preluarea Flanco si si-a dublat veniturile totale, dar a carui profitabilitate este deocamdata scazuta. Prodcatorul de profile de aluminiu Alumil Rom Industry (ALU), listat in 2007 dupa incheierea cu succes unei oferte publice initiale la sfarsitul lui 2006, a incheiat anul cu un randament de -18,9% fata de primul pret de tranzactionare la BVB (randamentul fata de pretul din IPO ramane unul ridicat, insa : +52,2%). Cea mai slaba performanta la BVB a fost inregistrata in 2007 de actiunile Rulmentul Brasov (RBR, -64,3%), actiuni ce au fost delistate in decursul anului si transferate pe sectiunea actiuni necotate a BVB, datorita intrarii companiei in procedura de lichidare.

Bursa de Valori Bucuresti a inaugurat in 2007 categoria a III-a a pietei reglementate, prin retrogradarea actiunilor UCM Resita (UCM) :

TABELUL 1.7.

UCM a inregistrat in Q3 2007 o pierdere de 52% din cifra de afaceri si un numar de tranzactii la BVB de numai 164 in 2007. Randamentul actiunilor a fost de -43,1%.

Anul 2007 a adus trei noi listari la BVB : Alumil Rom Industry (ALU), subsidiara a grupului elen Alumil cu activitati in domeniul profilelor de aluminiu pentru constructii, companie ce a fost listata in urma IPO, si doua listari in urma transferului de pe Rasdaq.

Prima dintre acestea, Turism Felix (TUFE), este o companie cu activitati in domeniul turismului balnear detinuta majoritar de SIF Transilvania si avand o cifra de afaceri de 10-15 milioane EUR si o rata de profit de 17%. Cea de-a doua este constructorul de conducte si retele de petrol si gaze Condmag Brasov (COMI), detinut de Dafora Medias (Rasdaq : DAFR) - companie cu profil similar detinuta de directorul general. Dafora a anuntat la randul sau intentia transferului la BVB. Condmag a avut in 2006 venituri totale de 32 milioane EUR si o rata de profitabilitate de 3%.

Doua companii au fost delistate de la cota BVB in 2007 : Rulmentul Brasov (RBR) transferata pe segmentul actiuni necotate datorita initierii procedurii de lichidare si Silcotub Zalau (SLC) la cerere.

Am calculat si pentru 2007 indicele TRX. Acesta este un indice de tipul Total Return. Indicele exprima randamentul mediu al actiunilor listate la bursa, luand in calcul, pe langa cresterile de pret, si dividendele si majorarile de capital social (spre deosebire de indicele BET care ia in calcul numai cresterile de pret). Indicele ia in calcul toate actiunile tranzactionate pe piata reglementata a BVB in cursul anului, fiecare actiune fiind ponderata cu capitalizarea la sfarsit de an.

Ponderea maxima a unei actiuni in indice este limitata la 10%, iar randamentul fiecarei actiuni este ajustat cu perioada de listare pentru actiunile listate/delistate in cursul anului. Randamentele finale ale TRX sunt ajustate cu rata inflatiei. Calculele si valoarea TRX pentru 2006 sunt prezentate mai jos :

TABELUL 1.8.

La fel ca in 2006, cea mai mare influenta asupra indicelui au avut-o actiunile Alro Slatina, cu un randament de 94,5% si o pondere in capitalizare de 10% (ajustata conform algoritmului de calcul al indicelui, in care nici un emitent nu poate depasi o pondere de 10%), Banca Romana pentru Dezvoltare cu un randament de 53,0% si o pondere in capitalizare de 10% (ajustata) si Banca Transilvania cu un randament de 33,8% si o pondere ajustata de 10%.

Conform TRX investitorii la BVB au inregistrat in 2007 un an mai bun decat in 2006 ;indicele a inregistrat a patra cea mai buna performanta anuala de la infiintarea BVB in 1995 :

Indicele oficial al bursei, BET, calculat numai pe baza variatiei de pret a celor mai importante zece actiuni de la bursa, a castigat 22,1%, avand o evolutie foarte agitata in 2007:

Evolutia BET in 2007 poate fi analizata separat in doua perioade distincte. In primele cinci luni ale anului indicele a evoluat relativ stabil, fara oscilatii majore. La sfarsitul lui mai 2007 indicele castigase numai 7,6% fata de decembrie 2006. De la jumatatea lunii iunie si pana la sfarsitul lui august indicele creste accelerat, astfel incat pe 31 august BET inregistra o crestere de 27,5% fata de sfarsitul lui 2006.

In aceasta perioada indicele consemneaza un record - atingerea valorii de 10.000 de puncte pentru prima data de la lansarea sa (valoarea a fost atinsa pe 05/07/07). Urmeaza o perioada destul de agitata, cu oscilatii semnificative ce dau emotii investitorilor; in noiembrie indicele scade accelerat anuland toata cresterea din ultimele sase luni. Ultimele saptamani ale anului aduc un nou trend ascendent accelerat, dar de amplitudine mai redusa decat cel precedent.

Modelul evolutiei indicelui din 2005-2006, caracterizata prin cresteri bruste la inceput de an, scaderi generalizate in primavara si vara, urmate de o tendinta in general crescatoare pana la sfarsitul anului, nu s-a mai pastrat. Daca lunile de vara erau privite in mod traditional de investitori ca luni cu activitate slaba la bursa, iar ultimele luni din an erau privite ca luni foarte active, in 2007 situatia s-a schimbat radical. Lunile iunie, iulie si august au fost lunile care au adus cele mai mari castiguri la bursa; in plus, aceleasi luni au inregistrat si volume de tranzactionare foarte mari, spre deosebire de anii precedenti.

Ceilalti indici oficiali ai bursei, BET-C (ce ia in calcul toate actiunile listate mai putin cele ale SIF) si BET-FI (ce ia in calcul actiunile SIF) au evoluat similar cu BET, inregistrand insa amplitudini mai mari ale oscilatiilor:

Corelatia pietei de capital cu pietele din regiune a fost puternica si in 2007 (PX, WIG si BUX sunt indicii burselor din Cehia, Polonia, respectiv Ungaria):

Mai important, BVB se coreleaza din ce in ce mai mult si cu pietele dezvoltate (S&P500 este un indice reprezentantiv pentru piata americana):

Desi amplitudinea oscilatiilor este diferita, tendintele generale sunt similare. Coeficientul de corelatie dintre indicii BET si S&P500 a fost de 0,52 in 2007. Aceata corelatie se intareste pe masura ce plasamentele investitorilor nerezidenti pe piata de capital din Romania cresc. Cumpararile de actiuni ale nerezidentilor au reprezentat in 2007 41% din total, in crestere fata de 30% in 2006 si 28% in 2005. La fel ca in fiecare an din 2002 pana in prezent, si in 2007 valoarea tranzctiilor de cumparare a depasit valoarea celor de vanzare pentru investitorii nerezidenti la BVB.

Performantele actiunilor tranzactionate pe piata reglementata a BVB nu au fost foarte selective in 2007: 72% din emitentii tranzactionati au adus randamente totale peste rata inflatiei, un procent mult mai bun decat in anii precedenti (56% in 2006 si 48% in 2005), dar sub cel din 2004 (89%).

Cresterea generalizata a preturilor actiunilor a dus si la cresterea indicelui P/E mediu al pietei la 22,0 in 2007 (valoare calculata ca medie aritmetica a P/E ai tuturor actiunilor listate, cu profiturile pe ultimele patru trimestre incheiate in Sep 2007, si numai pentru emitentii cu profit ;valorile extreme peste 50 nu au fost luate in calcul). Valoarea de 22,0 este in crestere fata de 18,5 la sfarsitul lui 2006 si 15,8 la sfarsitul lui 2005.

Acelasi indice calculat numai pentru categoria I a inregistrat o valoare de 23,6 la sfarsitul lui 2007, o valoare apropiata de cea din 2006 (23,7) dar in crestere fata de 2005 (19,3).

Castigurile din dividende au continuat sa ramana modeste. Sporul mediu de performanta din dividende intr-un portofoliu de actiuni al pietei ponderat cu capitalizarea a fost de 1,89%, in crestere usoara fata de 1,44% in 2006 dar sub nivelul din 2005 (2,57%). Un numar de 20 de companii listate la BVB au platit dividende in 2007 (pe baza rezultatelor obtinute in 2006), fata de 18 care au platit dividende in 2006, 21 in 2005, 25 in 2004 si 27 in 2003. Cele mai mari castiguri din dividende s-au obtinut din investitia in actiuni Aerostar Bacau (9,19%, randament calculat ca raport intre dividendul net platit in 2007 si ultimul pret de tranzactionare din 2006), Bermas Suceava (7,21%) si Alro Slatina (7,12%). Pentru restul actiunilor aceste randamente au fost sub 5%. Petrolexportimport (PEI), companie aflata in alti ani in topul randamentelor din dividende, nu a distribuit dividende pentru exercitiul 2006, datorita scaderii profitabilitatii (in 2007 Petrolexportimport a intrat chiar pe pierdere).

Un numar de 16 emitenti au derulat in 2007 operatiuni de majorare de capital din fonduri proprii sau cu numerar la preturi sub pretul din piata al actiunilor (fata de 13 in 2006 si 14 in 2005). Sporul mediu de randament din aceste operatiuni adus investitorilor intr-un portofoliu al pietei a fost in 2007 de 13,8% (8,1% in 2006 si 13,2% in 2005).

Volatilitatea a crescut usor pe piata in 2007. Abaterea medie patratica a rentabilitatilor medii zilnice ale BET a fost in 2007 de 1,41%, fata de 1,36% in 2006, 1,99% in 2005 si 1,10% in 2004.

Valoarea tranzactiilor cu actiuni listate la BVB a crescut cu 40% in 2007 pana la 13,8 miliarde lei (4,2 miliarde EUR), fata de o crestere cu numai 27% a aceleiasi valori in 2006 :

Numarul firmelor de brokeraj (SSIF) care au intermediat tranzactii cu actiuni BVB in 2007 a ramas nemodificat fata de anul precedent la 73 (70 in 2005 si 67 in 2004). Acestora li se adauga 3 intermediari care au derulat tranzactii in 2007 dar din diverse motive nu mai figureaza ca fiind membri activi ai BVB (fuziuni, incetare activitate, etc). Capitalizarea bursiera a pietei reglementate a BVB a crescut cu 17% in 2007 pana la 86,0 miliarde lei (24,6 miliarde euro). In 2006 cresterea capitalizarii a fost de 30,8% :

In 2007 s-au derulat doua oferte publice initiale pe piata de capital din Romania, fata de trei in 2006, trei in 2005 si una in 2004. Prima a fost cea a SNTGN Transgaz, transportatorul national de gaze naturale al Romaniei, derulata in perioada 26 noiembrie- 7 decembrie. Oferta Transgaz a depasit toate recordurile stabilite anterior in Romania, atragand subscrieri totale de 1,8 miliarde euro ce au reprezentant o suprasubscriere de 28 de ori a numarului de 1.177.384 actiuni oferite. Pretul in oferta a fost de 191,92 lei/actiune iar numarul de ordine de subscriere a fost 12.089, de asemenea un record. Succesul ofertei s-a bazat pe profilul emitentului, pozitia sa de monopol, modul de stabilire a veniturilor prin reglementare si perspectivele legate de proiectul Nabucco ; un pret bun in oferta ; capacitatea de vanzare a grupului de distributie.

Actiunile Transgaz, a caror listare la BVB este asteptata pentru trimestrul I 2008, au avut atasate si drepturi de alocare a caror tranzactionare la BVB a inceput pe 19 decembrie, la numai 12 zile de la inchiderea ofertei publice. Aceste instrumente, ce au reprezentat o premiera in Romania, au dat dreptul subscriitorilor in oferta sa isi lichidizeze investitia rapid, inaintea listarii actiunilor, iar celor care nu au participat la oferta sau au primit un numar nesatisfacator de actiuni sa cumpere. In prima zi de tranzactionare s-au schimbat la BVB 154.556 drepturi (13% din numarul total) in 2.491 de tranzactii. Pretul de inchidere al drepturilor dupa prima sedinta de tranzactionare a inregistrat o crestere cu 53,6% fata de pretul actiunilor in oferta publica.

Cea de-a doua oferta publica initiala lansata in 2007 a fost cea a companiei Casa de Bucovina Club de Munte, detinatoare a unui hotel afiliat Best Western in statiunea Gura Humorului. In IPO, ce se deruleaza in perioada 4 decembrie 2007 - 11 ianuarie 2008, s- au pus in vanzare 45,5 milioane actiuni la un pret de 0,2 lei/actiune. Pana la inchiderea anului 2007 se subscrisesera 11,0 milioane actiuni reprezentand 24,1% din total.

Bursa de Valori Bucuresti a extins siteul web propriu de la www.bvb.ro, centralizand in acesta si informatiile despre emitentii tranzactionati pe Rasdaq (si renuntand astfel la siteul www.rasd.ro). Tot in 2007 BVB a renuntat la sistemul de negociere pentru incheierea tranzactiilor pe segmentul XMBS al Rasdaq, introducand si pentru acesta sistemul de licitatie electronica automata folosit pe celelalte segmente ale pietei.

In 2007 s-a tranzactionat o singura emisiune de drepturi de preferinta la BVB - o emisiune a companiei Impact Developer & Contractor.

Un eveniment cu potentiale influente majore asupra pietei de capital a fost lansarea sistemului de pensii private in Romania. Astfel, sistemul de pensii din tara noastra a fost restructurat integral, acesta bazandu-se astazi pe trei piloni : pilonul I reprezentat de sistemul de pensii de stat clasic (tip pay-as-you-go), pilonul II de fonduri de pensii private obligatorii (cel mai important din perspectiva pietei de capital datorita potentialului de crestere) si pilonul III de fonduri de pensii private facultative. Sistemul privat de pensii este supravegheat si reglementat de o noua institutie numita Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP, www.csspp.ro).

La sfarsitul anului 2007 erau inregistrate la CSSPP 18 fonduri de pensii private obligatorii si 7 fonduri de pensii private facultative. Desi activele acestor fonduri nu vor fi foarte mari la inceput (intrucat contributiile se acumuleaza treptat) si numai o parte a acestor contributii vor fi investite in actiuni romanesti, totusi in cativa ani influenta fondurilor de pensii private pe piata de capital romaneasca ar putea fi importanta. Aceste fonduri ar putea da si un semnal de consolidare a segmentului investitorilor institutionali romani la BVB, in conditiile in care pana acum companiile de asigurari si bancile au investit foarte putin pe piata, iar dimensiunea pietei fondurilor mutuale se mentine redusa.

Actiunile tranzactionate pe sistemul Rasdaq administrat de BVB (sistem ce a ramas intr- o stare de tranzitie din punct de vedere legislativ, nefiind autorizat nici in 2007 ca Sistem Alternativ de Tranzactionare - procesul este inca in curs) au avut o evolutie foarte buna in 2007. Astfel, daca in 2007 indicele BET a crescut cu numai 22,1% iar indicele BET-C cu 32,6%, indicele compozit al Rasdaq, Rasdaq-C, ce ia in calcul toate actiunile tranzactionate pe piata, a crescut cu nu mai putin de 96,5% (fata de +33,9% in 2006 si -1,1% in 2005). Cresterea de 96,5% este cea mai mare crestere anuala a indicelui de la lansarea sa in anul 1999 :

Si ceilalti indici ai pietei au avut o evolutie buna: RAQ-I, indicele categoriei I a Rasdaq a crescut cu 67,1% (fata de +73,7% in 2006 si -21,0% in 2005), iar RAQ-II, indicele categoriei II Rasdaq, a crescut cu 100,6% (fata de -0,9% in 2006 si +64,4% in 2005) :

Evolutia foarte buna a acestor indici s-a datorat reorientarii unei parti a investitiilor de la BVB catre actiuni ieftine dar cu potential de pe Rasdaq. Tinand cont de numarul mare de emitenti listati pe piata, aceasta tendinta poate continua, pe masura ce noi oportunitati de investitiei sunt descoperite de investitori.

Valoarea tranzactiilor Rasdaq a crescut spectaculos de la 847,9 milioane lei in 2006 la 4,3 miliarde lei in 2007 (1,3 miliarde euro) - o crestere de peste cinci ori (pe Rasdaq se tranzactioneaza numai actiuni). Valoarea tranzactiilor cu actiuni Rasdaq in 2007 a reprezentant 31% din valoarea tranzactiilor cu actiuni BVB (fata de numai 9% in anul precedent).

Capitalizarea bursiera a Rasdaq a crescut mai mult decat dublu, de la 10,7 miliarde lei in 2006 la 24,4 miliarde lei in 2007 (7,0 miliarde euro)

Pe Rasdaq sunt listate actiunile a 9 companii la categoria I, 11 companii la categoria II si 1.999 companii la categoria de baza. Din acestea 1.099 erau tranzactionabile la sfarsitul anului, iar 920 erau suspendate din diverse motive.

In 2007 s-au listat trei companii noi pe Rasdaq (trei listari noi si in 2006): TCI Razboieni Ocna Mures (TCIX), TCI Invest Cluj Napoca (TCII) si Fimaro IMB Cluj Napoca (FIMB). Primele doua companii au rezultat din divizarea companiei TCI Contractor General Cluj Napoca (TCIG), iar cea de-a treia din divizarea Fimaro Cluj (FIMA). Intrucat toate cele trei listari au rezultat din divizari, practic piata Rasdaq nu a inregistrat emitenti noi in 2007. Pe piata s-a tranzactionat si emisiunea de drepturi de preferinta CEONR01 a companiei Cemacon Zalau - o premiera pentru un emitent Rasdaq.

Un numar de 402 emitenti au fost delistati de pe piata Rasdaq in 2007. Printre delistarile notabile : Celco Constanta (CELC), Bachus Buzau (BAHY), Dambovita Bucuresti(DIOV), Galeriile Victoria Bucuresti (GALI), Grupul Iatsa Pitesti (GRIA), Griro Bucuresti (GRIV), IEMI Bucuresti (IEMI), Nitramonia Fagaras (NITR), Progresul Bucuresti (PRSU), Rafinaria Darmanesti (RADY), Sanevit Arad (SANA) si Upetrom 1 Mai Ploiesti (UPEX).

Cei mai lichizi emitenti Rasdaq dupa valoarea tranzactiilor in 2007 au fost : Asigurarea Romaneasca Asirom (ASRA), datorita preluarii de catre Vienna Insurance Group, Armax Gaz Medias (ARAX), Societatea de Asigurare-Reasigurare Ardaf (ARDF), Albalact Alba Iulia (ALBZ), Prospectiuni Bucuresti (PRSN), Imo Trust Arad (ARCV), Dafora (DAFR), Iproeb Bistrita (IPRU), Ceramica Iasi (CERE) si Cominco Bucuresti (COBS). Dupa numarul de tranzactii inregistrate in 2007 cei mai lichizi emitenti Rasdaq au fost : Armax Gaz, Albalact, Dafora, Imo Trust, Iproeb, Prospectiuni, Automobile Craiova (AUCS), Electromagnetica Bucuresti (ELMA), Ceramica si Prebet (PREB).

Prin sistemele BVB se mai tranzactioneaza si actiunile 36 emitenti pe segmentul actiuni necotate (fata de 41 in 2006 si 43 in 2005), actiuni ce nu prezinta un interes deosebit pentru investitori.

La fel ca 2006, anul 2007 a fost un an bun pentru segmentul obligatiunilor corporative. Dupa emisiunea Bancii Mondiale pe piata locala din 2006 a urmat in 2007 o alta emisiune spectaculoasa : cea a Bancii Europene de Investitii (BEI). BEI a emis in primavara lui 2007 1.500.000 obligatiuni (cu posibilitatea de majorare la 3.000.000) cu o valoare nominala de 100 lei/obligatiune, un pret de vanzare de 100,25 lei/obligatiune, o rata a dobanzii fixa de 7,0% (la lei) si o maturitate de sapte ani. Emisiunea a fost subscrisa integral (la numarul de obligatiuni majorat de 3.000.000) de catre 34 de investitori si a fost ulterior listata la BVB.

Tot in 2007 s-au listat la BVB si obligatiunile International Leasing, Banca Comerciala Romana si ProCredit Bank emise in 2006. SSIF Broker Cluj (BRK) a lansat o emisiune proprie de obligatiuni la inceputul lui 2007, punand in vanzare 10 milioane de obligatiuni (oferite mai intai actionarilor iar ulterior publicului) cu o valoare nominala de 2,5 lei/obligatiune si o dobanda fixa de 6% + bon de cumparare de actiuni BRK la un pret cu 12,5% mai mic decat pretul mediu al actiunilor din ultimele trei luni anterioare scadentei obligatiunilor. Din pacate oferta s-a incheiat fara succes, din cele 9.896.148 obligatiuni oferite publicului fiind subscrise numai 192.695. Emisiunea a fost anulata.

Prin sistemele BVB se tranzactionau la sfarsitul anului 2007 sase emisiuni de obligatiuni corporative (fata de sapte la sfarsitul lui 2006 si sase la sfarsitul lui 2005) : Banca Comerciala Romana (BCR09) si International Leasing (YTLS10) la categoria II obligatiuni, Banca Comerciala Carpatica (BCC09) si ProCredit Bank (PRCR09) la categoria III obligatiuni, si Banca Europeana de Investitii (EIB14) si Banca Mondiala

(IBRD09) la categoria obligatiuni internationale. Numarul emisiunilor de obligatiuni municipale tranzactionate la BVB la sfarsitul lui 2007 era de 16 (fata de 11 la sfarsitul lui

2006 si 15 la sfarsitul lui 2005). Proiectul de tranzactionare la BVB a titlurilor de stat nu s-a finalizat nici in 2007.

Rata medie a dobanzilor obligatiunilor corporative era la sfarsitul lui 2007 de 8,1% (fata de 9,2% in 2006 si 6,9% in 2007). Rata medie a dobanzilor obligatiunilor municipale era de 8,5% (fata de 9,8% in 2006 si 8,1% in 2005) :

Valoarea tranzactiilor cu obligatiuni la BVB s-a ridicat in 2007 la 794,3 milioane lei (233,5 milioane euro), in scadere usoara cu 19,4% fata de valoarea din 2006:

Numai 16 firme de brokeraj au intermediat tranzactii cu obligatiuni in 2007.

Bursa de Valori Bucuresti a lansat in 2007 o platforma proprie de tranzactionare a instrumentelor derivate. Instrumentele puse la dispozitia investitorilor prin aceasta platforma au fost contractele futures pe indicii BET si BET-FI, BVB anuntand intentia de diversificare a gamei de instrumente derivate in 2008. Lansata in septembrie 2007, tranzactionarea derivatelor la BVB a inregistrat succese limitate la inceput: in total au fost incheiate numai 41 de tranzactii cu 64 de contracte de catre 12 firme de brokeraj. Valoarea contractelor tranzactionate a fost de 541 mii lei (160 mii euro).

Compensarea tranzactiilor cu derivate la BVB este asigurata de o institutie noua numita Casa de Compensare Bucuresti (CCB, www.ccbuc.ro), construita pe structura fostei Societati Nationale de Compensare, Decontare si Depozitare a valorilor mobiliare

(SNCDD) si detinuta majoritar de Bursa de Valori Bucuresti.

Prin detinerea pachetului majoritar de actiuni atat la CCB cat si la Depozitarul Central, Bursa de Valori Bucuresti a pus bazele unui grup de firme cu operatiuni pe piata de capital, consolidandu-si pozitia de institutie fanion a pietei de capital.

La Bursa Monetar-Financiara si de Marfuri Sibiu (BMFMS) s-au inregistrat in 2007 tranzactii cu contracte futures in valoare de 11,75 miliarde lei (in crestere cu 21% fata de valoarea din 2006) si tranzactii cu contracte options in valoare de 2,45 milioane lei (in scadere fata de 4,66 milioane lei in 2006). Numarul intermediarilor autorizati pe piata a fost de 45 (fata de 42 in 2006). Bursa a introdus in 2007 o serie de inovatii la nivelul gamei de instrumente tranzactionate : contractul futures pe aur SIBGOLD si contractele futures pe actiuni Rasdaq.

La sfarsitul anului se tranzactionau la bursa 34 de tipuri de contracte futures : 22 pe actiuni BVB (SIF1, SIF2, SIF3, SIF4, SIF5, TLV, OLT, CMP, SNP, BCC, BRK, ATB, AZO, RBR, BIO, IMP, BRD, RRC, COMI, OIL, TBM, TEL), 5 pe actiuni Rasdaq (ALBZ, IPRU, ARCV, ARAX, DAFR), trei pe diferente de curs valutar (RON/USD, RON/EUR, EUR/USD), doua pe indicii proprii ai BMFMS SBX9 si SBX18, contractul pe rata dobanzii BUBOR la 3 luni si cel pe aur. BMFMS nu a lansat in 2007 o platforma proprie de tranzactionare a actiunilor, dupa cum anuntase, insa a anuntat o serie de discutii pentru indentificarea unor parteneri/cumparatori (burse europene). Bursa a demarat in 2007 un proces de rebranding si a lansat o versiune noua a siteului web propriu, disponibila la www.sibex.ro.

Numarul fondurilor mutuale membre ale Uniunii Nationale a Organismelor de Plasament Colectiv (UNOPC) atinsese 41 la sfarsitul anului (decembrie 2007), fata de 32 la sfarsitul anului 2006 si 23 la sfarsitul lui 2005. Activele celor 41 de fonduri inregistrau o valoare totala de 954 milioane lei (264 milioane euro), in crestere fata de 633 milioane lei in 2006 si 339 milioane lei in 2005.

Din totalul activelor, 13,8% erau detinute de trei fonduri monetare, 7,7% erau detinute de 8 fonduri de obligatiuni, 36,0% erau detinute de 15 fonduri diversificate, iar 41,8% de 14 fonduri de actiuni (la care se adauga un fond clasificat de UNOPC la categoria Alte Fonduri). Structura activelor a cunoscut o crestere a ponderii fondurilor de actiuni si o scadere a ponderii fondurilor diversificate, a celor de obligatiuni si a celor monetare.

Fondurile noi lansate in 2007 includ cinci fonduri administrate de BCR Asset Management, doua fonduri administrate de Raiffeisen Asset Magament, un fond administrat de KD si unul administrat de Investica. Dintre administratorii mentionati numai Investica este o aparitie noua in lista fondurilor mutuale membre raportate de UNOPC.

Cele mai performante fonduri au fost (randament pe ultimele 12 luni ; nu au fost luate in calcul fondurile lansate in decursul anului): Bancpost Plus la categoria fonduri monetare (+6,3%), Stabilo la categoria fonduri de obligatiuni (+8,7%), Fortuna Classic la categoria fonduri diversificate (+14,4%) si KD Maximus (+29,7%) la categoria fonduri de actiuni. Fondurile cu cel mai mare activ net erau : Simfonia 1 la categoria fonduri monetare (82,8 milioane lei), BCR Clasic la categoria fonduri de obligatiuni (29,9 milioane), Bancpost Active la categoria fonduri diversificate (77,5 milioane) si BT Maxim la categoria fonduri de actiuni (91,2 milioane lei). Numarul total de investitori in fondurile mutuale era de 82.458 la sfarsitul anului, in crestere fata de 78.380 la sfarsitul lui 2006. Fondurile cu cei mai multi investitori in 2007 erau : Fortuna Classic (22.912 investitori), Integro (9.342) si Capital Plus (9.071). Toate trei sunt fonduri diversificate.

Indicele Fondurilor Mutuale (IFM), indicator mediu ce exprima evolutia tuturor fondurilor mutuale romanesti, a castigat 10,09% in 2007, fata de 10,38% in 2006 si 16,21% in 2005.

In continuare vom trece in revista o serie de estimari si asteptari cu privire la anul 2008. Mai jos prezentam rezultatul unui sondaj cu privire la variatia indicelui BET in 2008 :

Sondajul, elaborat mentine drept cel mai probabil scenariu o crestere a BET intre 20% si 40% si in 2008 (43% din raspunsuri). 87% din respondenti anticipeaza o variatie pozitiva a BET in 2008 (fata de 91% in sondajul anului precendent), in timp ce numai 6% anticipeaza o scadere. Sondajul a avut la baza raspunsurile a 341 de persoane.

Pentru 2008, insa, se observa o scadere a raspunsurilor ce anticipeaza o crestere a BET peste 40% (18% dintre raspunsuri fata de 28% in sondajul pentru 2007).

In 2008 am putea asista la o continuare si dezvoltare a interesului pentru actiunile

Rasdaq, datorita castigurilor foarte bune obtinute de investitorii de pe acest segment in

2007. Prin urmare, ne putem astepta atat la cresteri bune pentru actiunile cele mai reprezentative de pe Rasdaq, cat si la cresteri semnificativ peste medie pentru actiunile cu potential dar "nedescoperite" inca de investitori (desigur, cu riscurile aferente).

Actiunile solide de la BVB prezinta in continuare potential pentru cresteri moderate in 2008, in masura in care rezultatele financiare ale acestora vor continua trendul ascendent; va fi insa din ce in ce mai greu pentru investitori sa descopere actiuni subevaluate pe piata reglementata a BVB.

Companiile de urmarit in 2008 de la cota BVB raman societatile de investitii financiare, Banca Transilvania, Impact Developer & Contractor, Alro Slatina, Antibiotice Iasi, Banca Romana pentru Dezvoltare, Broker Cluj, Compa Sibiu, Flamingo International si SNTGN Transgaz. Desigur, nici companiile mai mici listate la cota BVB nu trebuie scapate din vedere - istoria a aratat ca investitorii care au mizat pe companiile BVB mai mici, dar cu rezultate financiare foarte bune, au avut de castigat in mod semnificativ (investitorii in actiuni EFO in 2007 sau cei in actiuni COS in 2006 se pot considera fericiti).

Din punct de vedere al cifrelor, BVB estimeaza o capitalizare bursiera totala de 45 miliarde EUR la sfarsitul lui 2008 (BVB+Rasdaq) si o valoare medie zilnica a tranzactiilor de 30 milioane EUR. Pentru 2011 BVB anticipeaza o capitalizare totala de 100 miliarde EUR si tranzactii medii zilnice de 80-100 milioane EUR.

Preturile diversilor emitenti pot fi influentate, atat in sens pozitiv cat si in sens negativ, si de evenimente punctuale legate de activitatea fiecarei companii : o decizie cu privire la actiunile detinute de SIF-uri la BCR, distributia catre salariati a unui pachet de actiuni la Petrom, operatiuni de preluare pentru companiile ramase independente (asa cum s-a intamplat in 2007 la Kandia-Excellent), etc.

Anul 2008 ar putea fi un an mai bogat in ceea ce priveste numarul de oferte publice initiale. Deja o serie de firme de brokeraj au anuntat planuri si proiecte in acest sens. Listarile noi ar putea veni atat din zona privata - unde un numar din ce in ce mai mare de potentiali emitenti iau in calcul finantarea pe piata de capital pe baza unei abordari mai moderne a stabilirii structurii capitalului, cat si din zona de stat - pe baza succeselor inregistrate de ofertele Transelectrica si Transgaz. Orice noua oferta publica initiala sau listare din 2008 trebuie analizata cu atentie - istoria a aratat ca, de regula, ofertele initiale derulate in Romania se impart in doua categorii : succese rasunatoare sau esecuri la fel de rasunatoare. Printre cele mai asteptate listari noi in 2008 se numara Erste Bank, Fondul Proprietatea, Banca Comerciala Romana si Romtelecom.

2008 va aduce fara indoiala o dezvoltare a segmentului fondurilor mutuale, pe masura ce numarul administratorilor si a fondurilor lansate creste ; de asemenea, ne asteptam la o dezvoltare a activitatii de tranzactionare a derivatelor la BVB. Instrumente si operatiuni noi precum vanzarile in absenta de actiuni sau tranzactionarea titlurilor de stat, asteptate de mult timp de investitori, s-ar putea materializa la BVB in 2008.

De asemenea, ramane de vazut care vor fi planurile BMFMS si cum va reusi bursa sibiana sa faca fata concurentei pe segmentul sau de activitate din partea BVB.

2.3. Concluzii privind piata financiara din România în contextul integrarii europene

În contextul integrarii europene restructurarea sistemului bancar românesc este o necesitate stringenta. în primii zece ani de tranzitie la economia de piata, se poate spune ca sectorul bancar românesc a fost substantial dominat de vechile banci specializate.

Studiul releva caracteristica perioadei de tranzitie respectiv, dezvoltarea cantitativa a sistemului bancar românesc, gradul relativ de concentrare si segmentare, dezvoltare structurala si calitativa a activitatii majoritatii bancilor, lipsa de competitivitate pe diferite piete internationale, etc.

Sistemul financiar a evoluat - pe parcursul anului 006 si pâna în prezent - favorabil, conducând la adâncirea intermedierii financiare si reducerea decalajului fata de celelalte tari membre UE. Sectorul bancar si-a consolidat pozitia dominanta în sistem. Institutiile financiare nebancare cu activitate de finantare de natura creditului au intrat în sfera de supraveghere prudentiala a bancii centrale, intentia autoritatilor fiind reducerea riscurilor specifice sectorului respectiv si, prin crearea unui cadru de reglementare mai uniform, cresterea eficacitatii masurilor de monitorizare a evolutiei creditului.

Caracteristicile principale ale sectorului bancar, pentru perioada analizata, se refera la: dinamica sustinuta a creditului catre sectorul privat si mentinerea indicatorilor de stabilitate financiara la niveluri confortabile, asigurând inclusiv rezistenta la socuri exogene deosebite. Pe parcursul anului 00 au fost pastrate masurile prudentiale si administrative suplimentare de limitare a expansiunii creditului; acestea au fost eliminate în prima parte a anului curent. În aceste conditii se impune cresterea exigentei supravegherii prudentiale.

Aderarea României la Uniunea Europeana, la 1 ianuarie 2007, a accentuat competitia interna pe piata serviciilor bancare, tinând cont de profitabilitatea mai ridicata în sectorul bancar românesc, nivelul nca redus al intermedierii financiare precum si de existenta unui cadru de reglementare si supraveghere armonizat cu standardele Uniunii. Se disting unele tendinte ce vor presupune monitorizare atenta: cresterea expunerii fata de populatie si majorarea scadentelor la credite.

Procesul integrarii europene este echivalent cu procesul de dezvoltare a României pe calea reformei, luând în considerare modelul existent al statelor europene. Deoarece economia de piata presupune implicit existenta unei economii banesti în contextul careia sistemul bancar trebuie sa asigure cadrul care sa dea posibilitatea mobilizârii tuturor fondurilor banesti disponibile în economie si orientarea lor temporala catre diferite activitati economice, în cadrul procesului de reforma, restructurarea sistemului bancar este o necesitate.

Restructurarea sistemului bancar alaturi de reglementarea, autorizarea si supravegherea activitatii bancare sunt doua din principalele aspecte vizate de remodelarea sistemului bancar românesc[10].

În ceea ce priveste riscurile generate de institutiile financiare nebancare sunt scazute si tind sa se suprapuna celor existente în sectorul bancar. Gradul de concentrare si expunerea valutara sunt însa mai ridicate în acest sector, dar se anticipeaza reducerea lor ca urmare a includerii acestuia în perimetrul de supraveghere al bancii centrale.

În 2007 a continuat procesul, pozitiv, de convergenta a pietei de capital românesti cu celelalte piete europene, at t sub aspectul dinamicii indicatorilor de piata c t si al infrastructurii. Totodata s au amplificat o serie de vulnerabilitati ce tin de cresterea sensibilitatii la pietele externe si de stabilizarea cresterii bursei în termeni relativi. Corectia tendintei ascendente a bursei din Bucuresti

Din perioada aprilie-iunie 2007, odata cu miscarea similara de pe celelalte piete de capital, pare a avea explicatii identice cu cele pentru zona tarilor emergente, fiind asociata cu încasarea profiturilor si reasezarea portofoliilor investitorilor internationali ca urmare a orientarii acestora spre piete mai sigure. Iesirile de pe pietele emergente par a fi nediscriminatorii, nereflectând neaparat factori economici fundamentali.

Pentru perioada urmatoare se anticipeaza o dinamizare a pietelor primare. Dimensiunea înca redusa a pietei de capital, precum si dependenta limitata de finantarea bancara, sugereaza ca eventuale perturbatii pe aceasta piata, posibile inclusiv în contextul contagiunii regionale relativ ridicate, nu vor afecta serios stabilitatea sistemului financiar.

Piata valutara s-a dezvoltat semnificativ , dar ram ne înca în urma celor din regiune ca adâncime si structura. Costul lichidarii pozitiei a fost comparabil cu cel din celelalte tari ale zonei în prima parte a anului, dar mai ridicat în a doua parte, reflectând turbulentele de pe pietele financiare internationale. Cursul s-a apreciat semnificativ, pe fondul unei volatilitati similare cu cea a monedelor din regiune. Nerezidentii au fost cei care au contribuit major la dezvoltarea pietei. Volumul tranzactiilor medii zilnice ale acestora a crescut de aproape patru ori în 007 fata de 006, depasind ca valoare tranzactiile realizate de clientii rezidenti sau de bancile autohtone. Operatiunile spot s-au pastrat preponderente, dezvoltarea modesta a instrumentelor pietei valutare actionând si ca un scut împotriva fluctuatiilor importante ale cursului. Echilibrul extern s-a deteriorat, dar sunt unele premise ca pe termen mediu situatia sa se amelioreze. Deficitul de cont curent s-a majorat cu aproape 45 la suta, dar dinamica cea mai importanta a importurilor a apartinut bunurilor de capital. Investitiile straine directe (chiar si daca am scadea sumele din privatizare) au continuat sa finanteze substantial deficitul de cont curent. Dublarea datoriei externe pe termen scurt reclama la rândul ei o monitorizare atenta. În primul rând, sectorul nebancar a ajuns sa aiba o viteza de îndatorare asemanatoare sectorului bancar. În al doilea rând, gradul de concentrare a acestei datorii este mare si în crestere. În al treilea rând, sectorul imobiliar si industria prelucratoare detin aproape la suta din datoria externa pe termen scurt, dar companiile care se îndatoreaza în acest fel au lichiditate subunitara.

Riscul de credit indus în sectorul bancar se pastreaza moderat. Pe de o parte, capacitatea de onorare a serviciului datoriei s-a diminuat, iar gradul de concentrare a creditelor a crescut. Pe de alta parte, probabilitatea de nerambursare este în scadere si perceptia creditorilor cu privire la riscul de credit s-a îmbunatatit.

Infrastructura financiara, îndeosebi cadrul de reglementare aferent sistemului financiar, s-a consolidat în anul 200 , asigurând, prin legislatie primara si, în mare masura, prin cea secundara, convergenta cu standardele europene, la nivelul principalelor componente ale sistemului financiar. Cea mai importanta evolutie în acest domeniu este intrarea în vigoare, de la începutul anului 2007, a noului cadru de reglementare a riscurilor (Basel II). Institutiile de credit au optat pentru implementarea acestuia începând cu anul 2008, îndeosebi datorita costurilor implicate si lichiditatii abundente din sistem.

Cadrul macroeconomic international s-a pastrat favorabil stabilitatii financiare din România. Riscurile pentru România în 20 6 se pastreaza si în 2007 (A) încetinirea cresterii economice în unele tari partenere, (B) perceptia mai putin favorabila din partea pietelor internationale cu privire la capacitatea TE de a face fata unor conditii financiare mai restrictive si (C) majorarea ratelor de dobânda sau corectia pretului activelor, care ar avea ca efect orientarea fluxurilor de capital spre plasamente considerate mai putin riscante decât cele în TE.

(A) Cadrul macroeconomic international a fost favorabil în 2006. Cresterea economica mondiala este estimata la 5,4 la suta, iar proiectiile pentru 2007 arata o usoara temperare a ritmului, pâna la 4,9 la suta (FMI, WEO, aprilie 2007) Principalii parteneri externi ai Rom niei si-au reluat cresterea economica în 2006, dar proiectiile pentru 2007 indica evolutii mixte. În Franta si Olanda se asteapta o pastrare a evolutiilor pozitive, în timp ce în Italia, Germania si Austria se anticipeaza o diminuare a ritmului de crestere (proiectii CE).

(B) Riscurile în ECE vor fi si în continuare urmatoarele: (i) supraîncalzirea economiilor inclusiv pe fondul cresterii creditului si (ii) deteriorarea deficitelor de cont curent (Grafic 2.1) si fiscal, în conditiile accentuarii finantarilor private externe. Corectiile din lunile mai-iunie 2006 (determinate în cea mai mare parte de iesiri de investitii de portofoliu) au survenit pe fondul cresterii incertitudinilor privind evolutiile de pe piata petrolului si a metalelor si al restr ngerilor de lichiditate, investitorii devenind tot mai preocupati de sporirea gradului de ndatorare a TE.

C) Conditiile de finantare pentru TE se mentin favorabile. Excesul de lichiditate pe pietele internationale si randamentele înca scazute pe principalele piete au pastrat la nivel ridicat toleranta fata de riscul finantarii acestor tari. Indexul MSCI pentru TE (surprinde intrarile sub forma investitiilor de portofoliu are o evolutie ascendenta, iar spread-ul obligatiunilor emise de TE (reflectat prin indexul EMBI+) a scazut din nou sub 200 de puncte de baza, dupa cresterea din mai- iunie 2 06 (Grafic 2.2).

Majorarea costului finantarii în valuta va afecta tot mai puternic debitorii din Rom nia, dar, desi manifestarea acestor riscuri poate influenta evolutia si dezvoltarea financiara a României, ansamblul principalilor indicatori economici si financiari plaseaza Rom nia într-un proces sustinut de recuperare în raport cu tarile din regiune, mentinându-se înca importante decalaje (Caseta 1).

Având în vedere tendintele si standardele internalionale si necesitatea îmbunatatirii structurii si functionarii sistemului bancar românesc în contextul aderarii tarii noastre la UE, chiar sistemul bancar continental va impune si bancilor românesti, ca viitoarea structura a sistemului bancar românesc sa cuprinda urmatoarele:

banci mari competitive, cu retele nationale bine dezvoltate si sustinute de parteneri strategici, care vor efectua operatiuni pe teritoriul tarii noastre, în cadrul UE ca si în afara acesteia. Se va ajunge la acesti jucatori itnportanti o data cu încheierea procesului de asanarea sistemului bancar românesc când vor avea loc achizitii, fuziuni si iesiri de pe piata a unor banci comerciale Aceste banci mari pot fi numite banci comunitare;

banci de marime medie (banci nationale) care vor activa cu prioritate pe piata bancara din România; ele pot fi universale sau specializate

banci zonale mici care vor fi preponderent banci universale; dupa cum arata si numele ele vor activa pe piete restrânse din tara;

banci locale foarte mici cu caracter prepondcrent de banci universale si care vor actiona într-o localitate si cel mult în zonele limitrofe acesteia.

Aceasta posibila structura piramidala a sistemului bancar românesc va avea dezavantaje dar si avantaje. Dezavantajul principal se refera la faptul ca se încetineste viteza transferurilor iar avantajele sistemului privesc activitatea de reglementare si control de catre organismele financiar-bancare care va fi mult mai usor de efectuat. Aceasta posibila configuratie a structurii sistemului bancar românesc este aceiasi cu cea din tarile europene, care la rându-i este relativ asemanatoare cu cea din sistemul bancar american.

Aceasta posibila structura piramidala a sistemului bancar românesc va avea dezavantaje dar si avantaje. Dezavantajul principal se refera la faptul ca se încetineste viteza transferurilor iar avantajele sistemului privesc activitatea de reglementare si control de catre organismele financiar-bancare care va fi mult mai usor de efectuat. Aceasta posibila configuratie a structurii sistemului bancar românesc este aceiasi cu cea din tarile europene, care la rându-I este relativ asemanatoare cu cea din sistemul bancar american.

Bancile reprezinta o componenta importanta a oricarui economii modeme (se are în vedere atât cifra de afaceri cât si rezultatul aplicarii fiinctiilor lor adica, principalul finantator în economie si sistemul circulator al acesteia). Ele nu pot functiona independent de clientii lor.

Directiile de dezvoltare ale unei banci depind de calitatea si forta economica si financiara a clientilor ei si de asemenea, de trasaturile de natura economica ale zonei.

Pornind de la aceste constatari, si având în vedere necesitatea restructurarii sistemului bancar românesc, în perspectiva integrârii europene, se vor puncta în continuare unele functii ale bancilor. Astfel, banca poate fi vazuta ca un agent economic aflat în relatii de dependenta financiara cu ceilalti agenti econoraici care sunt clientii sai. Nivelul de eficienta si gradul de stabilitate al unei banci este determinata de calitatea clientilor. Din veniturile acestora atrage resurse pe care le plaseaza apoi în zona realizând venituri reale în masura în care rezultatele financiare ale clientilor împrumutati sustin rambursarea creditului si plata dobânzii.

Bancile din România si-au remodelat optiunile de afaceri si structurile manageriale interne începând cu redefinirea organizarii activitatii din perspectiva relatiei cu clientii si recompartimentarea acesteia în functie de eerintele clientilor. Modificarea strategiilor bancare în România si orientarea acestora tot mai mult catre client, în special de catre bancile mari ce dispun de capacitati fînanciare importante arata ca se merge în directia practicata de bancile din economiile dezvoltate. Activitatile financiare vor fi separate în fiinctie de clienti, nu de natura lor intrinseca.

La dorinta clientilor pentru pachete de servicii financiare complete exista o tendinta de integrare a serviciilor. De mentionat ca punându-se accent pe relatia client-banca, bancile sunt interesate în prezent, de relatiile pe termen lung cu clientii, de relatiile de afaceri biavantajoase. La elaborarea strategiilor de dezvoltare banca trebuie sa cunoasca prognoza de evolutie a zonei în care îsi desfasoara activitatea.

Prin politica de sprijinire a investitiilor în zona, banca poate fi vazuta ca un factor de modelare a procesului economic în zona în care-si desfasoara activitatea. La realizarea acestei functii de catre bancile românesti stau ca exemplu bancile din SUA (acestea sunt chiar obligate sa participe la dezvoltarea economica a zonei pentru a-si mentine autorizatia de functionare) dar si bancile din anuraite state europene.

Restructurarea bancilor românesti în aceasta directie, adica ele sa sprijine proiecte de afaceri prin credite pe care sa le poata sustine singura sau în participatie cu alte banci din zone mai bogate, trebuie sa aiba în vedere evolutia economica de ansamblu.

Nu în ultimul rând banca trebuie sa-si realizeze functiile de element al sistemului bancar din care face parte si care se refera la aplicarea politicii monetare a bancii centrale. In aceasta calitate banca poate fi un factor de antrenare în procesul de dezvoltare zonala. în cazul în care Banca Nationala ia masuri utile la nivel macroeconomic dar care pot fi în defavoarea unor segmente ale economiei reale, bâncile pot estompa efectele negative prin rolul lor de intermediar.

In perspectiva integrarii bancilor românesti în Sistemul Bancar European, în contextual participarii la piata unica europeana, trebuie operate si alte modificari operationale care sa favorizeze dezvoltarea si diversificarea unor produse si servicii bancare moderae la nivelul standardelor europene. De altfel, chiar în Strategia dezvoltarii pe termen mediu a sistemului bancar elaborata pe baza Strategiei nationale de dezvoltare economica a Romaniei pe termen mediu unul din obiective urmarea diversificarea si cresterea calitatii serviciilor financiar-bancare (în principal urmareste integrarea serviciilor bancare cu cele fiirnizate de operatorii pe piata financiara si de asemenea, crearea conditiilor pentru dezvoltarea unor produse si servicii în concordanta cu cerintele pietei si pentru implementarea de produse si servicii modeme de tipul instrumentelor hibride de fmantare, instrumentelor financiare derivate, serviciilor de tipul e-banking). Astfel, se vor practica tot mai mult leasing-ul, factoring-ul, forfetarea, creditul ipotecar, e-banking-ul etc. si se vor reduce platile manuale în economie. Aceste transformari operationale care se fac prin acumularea de mijloace tehnice si informatice permit accelerarea decontarilor.

Modificarile operationale reprezinta o necesitate urgenta pentru bancile din România deoarece, o data cu integrarea ele vor intra în competitie, pentru fonduri, cu societati bancare ale statelor dezvoltate din UE care sunt foarte puternice si detin multa experienta în cadrul structurilor economice de piata.

Schimbarile care au început si continua în sistemul bancar românesc, si care au fost luate în discutie, privesc doar unele aspecte ale activitatii acestui sector principal al economiei nationale. Alte modificari tin de organizarea sistemului bancar ea faetor de implementare a politicii monetare a Bancii Centrale, de modificarea capitalului conform criteriilor cerute prin Tratatul de la Maastricht, de trecerea la etapa acumularilor calitative prin elaborarea, la nivelul bancilor, a modelelor de profitabilitate care sa scoata în evidenta eficienta fiecarei activitati sau a fiecarei unitâti din reteaua bancara. Dezvoltarii extensive a sistemului bancar trebuie sa i se alature o dezvoltare intensiva.

Pentru a avea banci sanatoase trebuie sa avem o economie sanatoasa. Tot asa economia se poate redresa daca vom avea banci puternice care sa se afle într-o continua concurenta pentru cucerirea unei clientele tot mai numeroase si pentru obtinerea unui profit tot mai mare.

Aspectele prezentate reliefeaza faptul ca procesul integrarii europene este pentru tara noastra identificabil în prezent, cu procesul de restructurare a societatii pe calea democratiei si civilizatiei.

BIBLIOGRAFIE

Bagescu, Marius - Strategii sipolitici macroeconomice, Ed. Global Lex, Bucuresti

Berea, Aurel Octavian - "Sistemul bancar românesc si aderarea la Uniunea
Europeana", în Probleme economice nr. 39/1999, CIDE, Bucuresti, 1999

Iordache Floarea -"Integrarea României în Uniunea Europeana, cu referiri
speciale la domeniul monetar", Teza de doctorat, INCE, Academia Româna,
decembrie 2003

lordache, Floarea; seitan, Silviu-Marius - "Sectorul bancar românesc în
perspectiva integrarii în structurile europene", în Probleme economice nr. 2-3/2001,
CIDE, Bucuresti, 2001

Rotaru Constantin - Sislemul bancar românesc si integrarea europeana, Editura
Expert, ianuarie 2000

Rotaru, Constantin - "Modificari structurale si operationale ale sislenuilui
bancar în contextul integrarii României în Comunitatea Europeana", în Probleme
economice nr. 14-15/1998, CIDE, Bucuresti, 1998

Miron, Dumitru -"Economia Uniunii Europene", Editura Luceafarul, Bucuresti,

Spulbar, Cristi - "Sisteme si piete financiare", Editura Sithec, Craiova ,2005

Dolgu, Gheorghe - "Revolutia Financiara Mondiala- implicatii pentru România",
Integrarea României în U.E., ESSEN-2: Un proiect deschis, desfasurat sub egida
Academiei Române, supliment al ziarului Economistul nr. 290/1 iulie 2002

Pogonaru, Ion Florin; Bichi, Cristian; Sauer, Gabriel; Burnett,Nieholas (expert U.E.) -"Libera circulatie a bunurilor si serviciilor din perspectiva aderarii României la U.E.- l.A. Libera eirculatie a serviciilor financiere, l.B. Libera circuhitie a persoanelor", Institutul European din România, 2003

Academia Româna, "Un proiect deschis- Evaluarea Starii Economiei
Nationale", Raport 1999,septembrie 1999

Floarea, lordache - "Consideratiuni privind reconfigurarea institutionala a
reglementarii si supravegherii serviciilor financiare din România sub imperiul
globalizarii si al revolutiei financiare", Studii financiare nr. 1/2004, vol. 27, revista
editata sub egida CCFM "Victor Slavescu".

BNR - raport anual 2007

BNR - Raport anual

Revista Tribuna Economica, Piata Financiara, Piata de capital, Economistul,
colectia 1998-2006

Tratatul de la Nisa: "Un nou success in istoria Uniunii Europene", decembrie 2000, Revista Piata Financiara

"Presedentia OSCE, un test pentru România", ianuarie 2001, articol publicat
in revista Piata Financiara