Arboricultura

Subclasa CARYOPHYLLIDAE

Ordinul POLYGONALES

Familia POLYGONACEAE

Genul POLYGONUM L.

Este un gen cosmopolit, având cca 160 de specii, erbacee, rareori lemnoase, cu tulpini erecte sau volubile. Pentru categoria plante lemnoase ornamentale se încadreaza speciile :

Polygonum aubertii (L.) Henry - Poligonum, Hrisca

Specie originara din China, arbust volubil de maxim 15 m lungime (crestere anuala de cca 7 m) :

lujerii tineri sunt rosietici, frunze alterne, lung petiolate, cele tinere îngust-lanceolate, lucioase, de culoare verde-pal, la maturitate devin rosietice.

Florile sunt mici, albe-verzui sau albe, dispuse în panicule axilare, foarte numeroase, care apar din vara pâna în toamna.

Polygonum baldschuanicum Regel. Arbust volubil originar din Asia, :

foarte viguros,

frunze lat-ovate, la baza cordate,

florile sunt mici, albe-verzui, cu nuante de roz, grupate în panicule mari, terminale, arcuite. Înfloresc toata vara (iulie-septembrie)

fructele sunt si ele decorative, fiind achene mici cu aripioare albe.

Sunt specii rezistente la geruri si seceta, fiind nepretentioase fata de sol. Cresc bine la soare dar si la semiumbra.

Înmultirea. Se face mai rar prin seminte, deoarece metodele vegetative sunt mult mai eficiente si mai rapide. Butasirea se poate face fie cu butasi de ramura (erbacei sau lignificati), fie cu butasi de radacina. Marcotajul folosit este cel arcuit sau cel serpuit.

Folosire. Se recomanda pentru mascarea peretilor, gardurilor, chioscurilor, precum si pentru amenajarea pergolelor si a teraselor.

Subclasa ROSIDAE

Ordinul SAXIFRAGALES

Familia HYDRANGEACEAE

În cadrul acestei familii sunt cuprinse cca 75 de genuri, cu aproximativ 1500 de specii raspândite pe toate continentele. Speciile lemnoase ornamentale pentru tara noastra si apartinând la aceasta familie sunt : Deutzia, Philadelphus si Hidrangea ale ca 333j96d ror specii sunt reprezentate în majoritatea lor prin arbusti sau arbustoizi foarte ornamentali.

Genul DEUTZIA Thunb.

Acesta cuprinde cca 50 de specii originare din Asia (Himalaia) si Mexic, reprezentate prin arbusti cu frunze opuse, pubescente, cu marginile serate sau crenate. Florile sunt complete, albe, roz sau purpurii în cime, raceme sau panicule, pe lastarii axilari. Fructul este o capsula sferica, cu seminte marunte, cu câte o mica aripioara. La noi se afla în cultura cca 20 de specii, dintre care 4 sunt hibrizi.

Deutzia gracilis S. & Z - Deutie Arbust care se prezinta ca tufe de 0,5-1 m, :

lastari cenusii-galbui, subtiri,

frunze de 3-6 (8) cm, oblong-lanceolate, pe margini inegal serate, pe fata cu peri ste­lati, pe dos verzi, glabre sau aproape glabre;

flori albe, de maxim 2 cm diametru, stelate, în panicule sau raceme erecte de 4-9 cm; înflorire în mai-iunie.

Dintre hibrizi se întâlnesc la noi :

v                Lemoinei (D. parviflora x D. gracilis) - arbust de cca 2,5 m, frunze eliptic-lanceolate, cu vârful lung acuminat, pe dos dispers stelat-paroase, flori albe în panicule sau corimbe piramidale, apar în iunie.

v                Rosea (D. gracilis x D. purpurascens) - arbust de max. 1 m, frunze ovat-alungite pâna la ovat-lanceolate, acut serate, pe fata dispers stelat paroase, cu flori larg campanulate, palid roze, dispuse în panicule scurte.

Deutzia scabra Thunb. (sin. D. crenata S. & Z, D. dentata Hort., D. mitis Hort.)

Specie originara din Orient, care are tufe de 2,5 m, viguroase, bine ramificate :

cu lastarii rosii-bruni, în tinerete stelat-pubescenti,

frunzele de 3-8 cm, ovate pâna la ovat-lanceolate, marunt-crenate, pe am­bele fete stelat pubescente, aspre.

Florile sunt albe sau la exterior rozii, în panicule erecte de 6-12 cm lungime, stelat-pubescente, care înfloresc în iunie-iulie.

Fructule sunt capsule cu 3 valve, în interior cu seminte marunte si numeroase.

Dintre varietatile ornamentale mai frecvente sunt :

Var. Candidissima, cu flori albe duble,grupate în panicule compacte,

Var. Plena, cu flori involte, numeroase, albe cu roz-purpuriu la exterior.

Deutzia parviflora Bunge. Arbust înalt de cca 2 m :

cu lujerii stelat-pubescenti,

frunze de cca. 5 cm lungime, eliptice pâna la ovat-lanceolate, verzi pe ambele fete, cu peri stelati ;

florile sunt albe, dispuse în corimbe multiflore de 4-7 cm latime, care apar vara (iunie).

Deutzia discolor Hemsl. Este arbust de pâna la 2 m, :

cu scoarta lastarilor rosie-bruna sau castanie-bruna, exfolianta ;

frunzele sunt de 3-7 cm, oblong-lanceolate, fin serate, pe fata scabre, dorsal verzui-alburii, cu peri stelati ;

florile sunt albe (rareori la exterior pal rozee) strânse în corimbe dense si înfloresc în mai-iunie.

Var. purpurascens Franch. - arbust de maxim 2 m, scoarta bruna, exfolianta, flori de cca 2 cm diametru, la exterior purpurii, dispuse câte 4-10 în corimbe, apar în mai-iunie.

Deutzia longifolia Franch. Arbust de 1-2 m înaltime, :

cu lujerii tineri dens parosi si scoarta bruna sau brun-cenusie, exfolianta ;

frunzele sunt alungit-lanceolate, de 5-15 cm lungime, vârful lung acuminat, pe fata scabre, pe dos albicioase, dens paroase ;

florile sunt roze-purpurii, dispuse în corimbe dense, apa în iunie.

D. sieboldiana Maxim. (sin. Deutzia scabra S. & Z). Arbust de cca 2 m înaltime :

cu lujerii tineri stelat-parosi si scoarta bruna, exfolianta,

frunzele ovate de 3-8 cm lungime, scurt-acuminate, la baza rotunjite, dentat serulate, pe fata rugoase, pe dos verzi stelat-pubescente ;

florile sunt albe, dispuse în panicule lat piramidale, laxe, apar în iunie-iulie.

Deutzia vilmorinae Lemoine. Specie arbustiva de maxim 2 m,

lujerii au scoarta palid bruna, care se exfoliaza târziu,

frunzele sunt ovate pâna la oblong-lanceolate, de 3-9 cm lungime, pe fata scabre, pe dos cenusii-verzi, foarte paroase ;

florile sunt albe, dispuse în corimbe axilare de 5-7 cm latime, apar în mai-iunie.

Speciile de Deutzia sunt usor termofile, mai sensibila la ger fiind D. gracilis. Se dezvolta bine atât la lumina cât si la semiumbra ; sunt putin pretentioase fata de sol si destul de rezistente la seceta.

Înmultire. Se înmultesc prin seminte si butasi. Semanatul de foloseste mai putin deoarece metodele vegetative de înmultire sunt mai economice si mai rapide. Se seamana primavara devreme, în sere sau rasadnite, în pamânt de frunze bine descompus iar plantulele rasar destul de repede. Butasirea este procedeul cel mai usor de obtinere a puietilor, putând folosi butasi de vara (recoltati în iunie-iulie) sau butasi lignificati (recoltati toamna înainte de gerurile puternice). Se mai poate face marcotajul, primavara, prin musuroirea progresiva a lastarilor tineri.

Folosire. Sunt mult utilizate în gradini si parcuri, ca tufe în masiv sau pe marginea grupelor sau masivelor de arbori. Se pot obtine si flori taiate în cultura sau fortate în cursul iernii.

Genul PHILADELPHUS L.

Cuprinde cca 40 de specii provenite din America de Nord, Asia si sudul Europei, foarte raspândite si apreciate pentru înflorirea bogata, în majoritate cu flori parfumate. În tara noastra se întâlnesc cca 38 de specii ( dintre care 11 hibrizi)

Plantele acestui gen sunt :

arbusti-tufe

cu frunze cazatoare, opuse întregi sau dintate,

flori albe complete, solitare sau în raceme si cime.

Fructul este o capsula cu seminte mici.

Cele mai frumoase si mai folosite specii sunt:

Philadelphus coronarius L. ( sin. Ph. pallidus Hayek.) - Iasomie falsa, Lamâita, Filadelfus. Este o specie originara din Europa sudica si Caucaz si se prezinta ca:

tufe de 3 m înaltime, ramuri drepte, puternice care se exfoliaza,

lastarii bruni-castanii,

frunze de 4-8 cm ovate, ovat-oblongi, acuminate, cu dinti pe margini, glabre pe ambele fete ;

flori albe-crem, foarte parfumate, câte 5-7 raceme si înfloreste în iunie.

Var. Aureus (cu frunze galbene-verzui)

Var. Duplex (cu flori duble)

Var. Primuliflorus ( flori solitare sau câte 2-3, albe-crem, involte, mari)

Var. Zeyheri (flori albe, mari pâna la 5 cm diametru, în raceme)

Philadelphus gordonianus Lindl.( sin. Ph. lewisii Pursh var. gordonianus Lindl., Ph. columbianus Koeh.):

Are tufe de 4 m,

lastari parosi,

ramurile cenusii-galbui nu se exfoliaza,

frunze de 4-8 cm ovate, ovat-lanceolate, cu marginea dintata rar, aproape întreaga, pe fata superioara complet glabre, pe cea inferioara slab pubescente ;

flori albe, câte 7-11 în raceme strânse, slab mirositoare, cu înflorire în iunie-iulie.

Rezistent la ger si apreciat pentru înflorirea sa bogata.

Philadelphus delavayi L. Henry. Se prezinta ca:

tufe pâna la 5 m,

lastari tineri sunt purpurii, brumati,

ramurile cu scoarta cenusie-bruna sau castanie, se exfoliaza cu crapaturi transversale.

Frunze sunt de 3-6 cm, ovat-oblongi sau lanceolat-ovate, pe fata superioara verzi-închis si scurt pubescente, pe cea inferioara cenusiu-tomentoase ;

flori albe, foarte mirositoare, grupate câte 5-11 în raceme, înflorire în iunie.

Philadelphus inodorus L. var. grandiflorus (Willd.)A. Gray (sin. Ph. grandiflorus Willd., Ph. speciosus Koeh.). Este:

un arbust de 3 m cu lujerii curbati,

frunze oblong-ovate, de 5-12 cm, pe fata superioara lucioase, verzi-întunecate ;

flori de 4-5 cm diametru, solitare sau în raceme câte 7-9, cu înflo­rire în iunie, foarte putin mirositoare.

Este un arbust apreciat prin frunzele sale lucitoare, prin florile albe mari ca si prin forma ar­cuita a lastarilor.

Philadelphus x lemoinei Lemoine (Ph. microphyllus x Ph. coronarius)

Hibrid de cca 1,5 m înaltime,

cu frunze alungit-eliptice, cu marginea întreaga, pe partea inferioara moderat paroase, pe cea superioara glabre, lucioase, de cca. 3,5 cm lungime, scurt-petiolate ;

flori foarte parfumate, albe-crem, de cca. 2 cm diametru, în raceme de 3-7 flori, apar în iunie-iulie.

Philadelphus pubescens Loise. (Ph. latifolius Schrad.).

Este arbust de cca 3 m, cu scoarta lujerilor maturi cenusie, fara exfoliere,

cu frunze ovate pâna la eliptice, pe margini departat dintate, pe partea superioara verzi, glabre iar pe partea inferioara cenusii-pubescente ;

florile apar vara, sunt albe-crem si la exterior caliciul este pubes-cent, putin mirositoare.

Philadelphus x falconeri Sarg.( Ph. coronarius x Ph. inodorus var.laxus).

Arbust cu ramuri pendente,

frunze verzi-închis, ovat-lanceolate, acuminate, pe margini fin-dintate, pe partea inferioara cu peri în axila nervurilor;

florile sunt numeroase, mari, albe, cu petale liniare, stelate, sunt dispuse cate 3-5 în raceme, sunt usor mirositoare si apar în iunie.

Philadelphus floridus Beadle (sin. Ph. magnificus Rehd.).

Arbust de maxim 3 m, cu lujeri brun-întunecat,

cu frunze ovat-eliptice pâna la lat-eliptice de 4-10 cm lungime, pe partea superioara scurt-pubescenteiar pe cea inferioara dens pubescente ;

florile sunt nemirositoare, albe, paroase, în raceme de maxim 5 flori, apar în iunie.

Philadelphus hirsutus Nutt. (sin. Ph. godohokeri Kirchn., Ph. villosus Muhl.).

Specie arbustiva de maxim 2,5 m, cu ramuri nutante,

lujeri brun-roscati cu scoarta exfolianta;

frunzele sunt ovate pâna la oblong-ovate, pe partea superioara aproepe glabre iar pe cea inferioara dens cenusiu pubescente;

florile de obicei grupate câte 3, sunt albe, evident pubescente, neparfumate, apar prin mai-iunie.

Iasomiile cresc repede, lastaresc bine, se pot butasi si suporta tunderea. Rezista bine la ger, dar suporta greu seceta. Sunt putin pretentioase fata de sol, se comporta bine chiar pe solurile calcaroase si sarace. Înflorirea este mai abundenta în plin soare dar se adapteaza destul de bine si la semiumbra. Rezista destul de bine la poluare.

Înmultire. Deoarece se înmulteste foarte greu prin seminte, datorita dimensiunilor foarte mici ale semintelor si dificultatii recoltarii si semanarii acestora, se recomanda butasirea ca metode de baza pentru înmultirea speciilor de Philadelphus. Butasirea se poate efectua vara, cu butasi verzi dar si toamna sau iarna, cu butasi lignificati. Butasirea în verde se recomanda pentru speciile si cultivarurile cu lastari subtiri, butasii urmând a fi plantati în rasadnite sau sere umbrite. Butasii lemnificati se confectioneaza din toamna târziu pâna în februarie-martie, folosind ramuri viguraose de 1-2 ani, care se planteaza în câmp pe substrat nisipos.

Marcotajul se foloseste mai rar în pepiniere, dar este uneori preferat de cultivatorii amatori. Se recomanda marcotajul prin musuroire.

Folosire Pentru frumusetea înfloririi si parfumul foarte placut se prefera deseori a se planta speciile de Philadelphus solitar sau în grupari, mai ales în apropierea aleilor. Datorita rezistentei la semiumbrire se pot amplasa aceste specii si în masive, la marginea plantatiilor de arbori precum si pentru garduri vii.

Genul HYDRANGEA L.

Cuprinde numeroase specii (cca 35) originare din Asia (China, Japonia) si America. Deoarece unele specii de Hidrangea (hortensii) au fost tratate mai pe larg în cursul de floricultura ca plante de sera, în cursul de fata se vor descrie în plus speciile arbustive ale acestui gen.

Se reaminteste ca plantele cuprinse în acest gen, ca habitus pot fi :

semiarbusti, arbusti si chiar arbori de talie potrivita (Hidrangea paniculata, în conditiile din China si Japonia).

Hortensiile au frunze opuse, simple, cu marginea crenata.

Florile complete, cele fertile, hermafrodite, spre centru, iar cele sterile spre marginea inflorescentei, cu sepale petaloide. Culoarea acestora poate fi alb, roz si albastru, de nuante si tonuri variate.

Fructul este o capsula cu 2-5 loji, semintele sunt mici, mai mult sau mai putin aripate.

În tara noastra se gasesc în cultura 8 specii, dintre care mai importante sunt :

Hydrangea arborescens L. (sin. H. arborescens var. cordata Torr.et A.Gray, H. vulgaris Michx.) - Hortensie mare. Este planta arbustifera de 0,8-1 (3) m înaltime :

cu lastari dispers parosi.

Frunzele sunt de 6-20 cm lungime, ovate pâna la elip­tice, serate, la vârf acuminate.

Florile albe, în inflorescente de tip corimb, de 5-15 cm diametru, cele sterile adesea lipsesc, majoritatea florilor fiind fertile, mici si mai putin decorative. Înflorirea are loc vara (iunie-iulie).

Forma grandiflora, este mult mai decorativa decât specia de baza, având toate florile sterile, albe, în capitule globuloase-turtite de 10-18 cm diametru.

Aceasta specie este rezistenta la gerurile medii si suporta umbra usoara a masivelor pe lânga care este plantata.

Hydrangea bretschneideri Dipp. (sin. H. pekinensis hort., H. vestita var. pubescens Maxim). Arbust de pâna la 3 m înaltime :

având lastarii des parosi, iar ramurile de peste 2 ani de culoare bruna-maslinie cu numeroase lenticele.

Frun­zele de 7-12 cm sunt ovate pâna la eliptice, cu vârful acuminat, pe partea superioara glabre iar pe cea inferioara viloase.

Florile sunt albe dispuse în panicule de 10-15 cm diametru, cele sterile fiind purpurii.

Este mai sensibila fata de geruri si umbra.

Hydrangea macrophylla (Thunb.)Ser. (sin. H. opuloides K.Koch, H. hortensis Smith)- Hortensia de gradina Arbust originar din Orient, la noi cu talie mica (max 4 m) :

cu lujeri glabri,

cu frunze ovate sau lanceolate, mari (7-15 cm lungime), pe margini dintate, pe un petiol lung de 1-3 (4) cm,

florile sunt mari, roz, albastrui, mai rar albe, cele sterile de pe margini sunt foarte mari si sunt dispuse în inflorescente de tip panicul umbeliform de 15-20 cm latime, înflorirea având loc vara ( iunie-iulie).

Hydrangea paniculata S.& Z.

În arealul de origine ajunge pâna la 9 m, dar la noi atinge maxim 2 m,

cu port erect,

frunze eliptice sau ovate de 5-12 (15) cm lungime, acuminate, pe dos pubescente în lungul nervurilor ;

florile sunt mari, albe (cele sterile devin mai târziu roze), în panicule mari, terminale, de cca 25 cm diametru, aproape toate florile sunt sterile, înflorirea este din iulie pâna în august.

Hydrangea petiolaris S.& Z. (sin. H. scandens Maxim.). Planta cataratoare de peste 7 m lungime, cu ramuri si lujeri prevazuti cu radacini aeriene pentru fixarea pe pereti, stâlpi, arbori s.a ; frunzele sunt lat-ovate, petiolate, la vârf ascutite, verzi-lucioase iar florile sunt albe, sterile, dispuse în panicule de cca 22 cm diametru, apar vara.

Hortensiile de gradina sunt sensilbile la ger si necesita adapost, chiar protectie peste iarna. Celelalte specii sunt relativ rezistente la ger. H. paniculata prefera lumina, iar celelalte specii cresc bine si la semiumbra. Toate hortensiile prefera un sol bogat, reavan, lipsit de calcar activ (sunt calcifuge) si necesita udari frecvente. Hortensiile de gradina cu flori roz sau rosu pot sa ajunga sa aiba flori albastre sau mov prin acidifierea solului

Înmultire. Hortensiile se pot înmulti atât pe cale generativa cât si vegetativa.

Semanatul se face în rasadnite, primavara, primul repicat urmând a fi efectuat tot în rasadnita iar la al doilea repicat se trec direct în câmp.

Butasirea este usor de realizat la hortensii, folosindu-se butasi semilignificati, confectionati vara, prin iunie-august. Butasii se planteaza în sere înmultitor sau rasadnite, la o temperatura de 16-18șC, într-un amestec de nisip si perlit sau turba în proportie de 3 :1.

Folosire. Hortensiile cu habitus arbustoid se utilizeaza ca tufe pe peluze sau pe lânga grupuri de arbori si arbusti. Cele cu habitus de semiarbusti, adapostite în cursul iernii în rasadnite sau încaperi speciale, pot fi scoase vara pentru a forma covoare, platbande si rabate mult apreciate prin decorul frunzelor si al florilor.

Subclasa ROSIDAE

Ordinul SAXIFRAGALES

Familia GROSSULARIACEAE

Genul RIBES L.

Gen originar din America, Asia si Europa care cuprinde aproximativ 150 de specii de arbusti, dintre care mai frecvente la noi sunt cca 30 de specii.

Cele mai ornamentale specii ale genului Ribes sunt :

Ribes aureum Pursh. - Coacaz auriu, cuisor

Arbust de maxim 2 m, originar din America de Nord,

fara spini

cu lujerii tineri cu 4 muchii, bruni, frunzele rotunjite, trilobate, late de 3-5 cm, glabre sau cu peri dispersi, toamna devin rosietice.

Florile sunt galbene-aurii, mici, tubuloase, reunite în raceme pendule de 5-6 cm lungime, foarte parfumate cu miros de cuisoare, care apar în aprilie-mai.

Fructele sunt bace brune-purpurii pâna la negre, lucioase.

Ribes nigrum L.- Coacaz negru

Arbust nespinos de 1-2 m înaltime,

cu tulpini erecte, negricioase.

Frunzele apar odata cu florile, sunt ascutite, cu 3-5 lobi, cordiforme, dintate, mai rar paroase.

Florile sunt albe verzui, în interior rosietice, paroase, în raceme pendente, la subsuoara frunzelor.

Fructele sunt bace negre, comestibile.

Ribes sanguineum Pursh.

Este specia de Ribes cea mai cultivata la noi, se prezinta ca un arbust de maxim 2 m,

cu lujeri brun-roscati, aromatici,

frunze cu 3-5 lobi, crenat-dentate, de 5-10 cm lungime, la baza cordiforme, pe partea inferioara gri-pâsloase.

Este foarte decorativ datorita florilor mici, rosii-purpurii (rareori albe), grupate în raceme pendule, glandulos pubescente, lungi de cca 8 cm , cu înflorire în aprilie-mai. Fructele sunt negre-albastrui, fainoase.

Aceasta specie are câteva cultivaruri foarte apreciate din punct de vedere ornamental :

King Edward VII - este un arbust de cca 1,5 m, formeaza tufe dese, florile sunt mai mari decât la specia de baza, rosii, în raceme mai lungi.

Pulborough Scarlet - este un arbust de peste 2 m, florile sunt rosii intens, cu mijlocul alb, în raceme faorte mari.

Ribes petraeum Wulf. - Coacaz de stânca, Paltior

Se prezinta ca un arbust de pâna la 1,5 m înaltime, tufos,

cu lujeri care se exfoliaza,

frunze deseori cu 3 lobi ascutiti, margini dentate, ciliate, pubescente pe partea inferioara (pe nervuri).

Florile sunt mai putin decorative (verzi cu puncte roz-rosietice), apar primavara-vara

fructele sunt bace rosii.

Speciile de Ribes cresc repede, rezista la ger, seceta si sunt nepretentioase fata de sol. Totusi prefera solurile usoare. Se dezvolta frumos si înfloresc abundent în statiuni însorite. Dupa înflorire se recomanda taierea lemnului batrân pentru a permite aparitia de lemn tânar

Înmultirea. Se poate realiza prin semanaturi efectuate în martie-aprilie, direct în câmp sau în rasadnite. Dupa cca 2 ani se pot repica puietii la loc definitiv. Totusi cel mai indicat procedeu de înmultire la coacaz este butasirea. Se face butasirea în uscat, toamna devreme sau în iunie-iulie cu butasi semilemnificati. Se mai poate efectua marcotajul prin musuroire iar pentru varietati se recomanda altoirea în oculatie sau în copulatie, iarna, în sere, sau primavara direct în câmp.

Folosire. Se pot utiliza izolat, în grupari sau pentru garduri vii netunse, fiind foarte apreciate speciile care au înflorirea bogata si timpurie, imediat dupa Forsythia

Întocmit,

sef lucr. dr. SANDU TATIANA