MUJDEI
DOBROGEAN
Iata o
alta reteta, folosita (nu zic inventata, ca nu se
stie cine a navigat mai iute si mai încotro, grecii si romanii
din polis-urile sau castrele dobrogene ori lusitanii umblând
h& 23423o1413x #259;mesiti, înca de la sfârsit de mileniu, dupa lemn
drept de brad si miere româneasca) de pescarii de pe malul Marii
Negre.
lulica Serafim, zis,
iertatHna, "Muie", ne daruia pe toti la
Schitu-Costinesti cu asta creatie - ce cuprinde usturoi, sare,
rosii, ardei iute, otet, untdelemn.
Blond, urias, cu
mânute cât bolovanii de râu de munte, freca mai întâi 3 capatâni
de usturoi - din cel mare, asa zis bulgaresc, nu soriceii aceia
minusculi din Oltenia - cu o lingura de sare.
Pe timpul
asta ma-sa, coana moasa (în casa ei de la malul marii ne-am
petrecut noi verile tineretii, în camarutele ei uscate
si racoroase am iubit noi, cât pentru doua vieti, fetele de val si încinse de briza deceniului
sapte) curata de coaja, cu rabdare si grija
- avea, de, manualitatea meseriei! - 6 rosii mari, rascoapte, pe care
lulica le facea iarasi pasta lânga usturoi.
Un ardei iute, copt pe
plita, era si el pasat spre a îmbarbata zeama
rosiatica la care nu mai lipseau decât lingura de otet de vin
si o lingura de untdelemn fierbinte, sa prinda cheag la
sosul asta crud si parfumat.
Dupa ce se toca
si un pic de patrunjel, acest mujdei trecea unde-i era locul, adica
pe o capita de guvîzi prajiti în malai,
crocanti.
Disperat era momentul când
se termina vinul sec si alb, numit Riesling
de Murfatlar (legenda spune ca vinul "de gheata" a fost
descoperit datorita razboiului de treizeci de ani care a întârziat
culesul pe Rin pâna când strugurii erau aproape stafiditi) si
începea trista epopee a "corabioarei",
