Probleme teoretice si conceptuale privind previziunile macroeconomice
Premise ale activitatii previzionale
Corelatia dintre mecanismul pietei si activitatea previzionala
Tipologia previzionala
Previziunile macroeconomice si dezvoltarea durabila
Structura si caracteristicile sistemului macroeconomic
1. Premise ale activitatii previzionale
a. Previziunea si managementul macroeconomic
Economia moderna se caracterizeaza printr-un înalt nivel de complexitate (redat prin varietatea subsistemelor ce o compun) si un grad ridicat de mobilitate, prin schimbarile structurale rapide, aparitia de noi activita# 828f54i 5;i, profesii, etc., sub impactul progresului stiintei si tehnologiei.
Toate aceste procese aflate în conexiune, necesita sincronizarea într-o anumita masura a diferitelor actiuni social - economice, armonizarea lor, evitându-se astfel producerea unor dezechilibre în evolutia activitatii umane.
Apare astfel necesitatea constituirii unor modalitati de cunoastere a schimbarilor produse si de optimizare a actiunii umane.
Teoriile si conceptele legate de management au fost abordate diferit de teoreticienii si practicienii cu preocupari în domeniu. Totusi, teoriile si conceptele privind managementul au aparut si s-au dezvoltat din dorinta de a orienta favorabil diferitele activitati social - economice.
În domeniul economic, managementul are în principal rolul sa organizeze si sa antreneze resursele disponibile în vederea solutionarii problemelor ce conditioneaza într-o anumita masura necesitatile întregii populatii sau a unor grupuri sociale.
Managementul economic, de regula, actioneaza asupra unor mijloace existente în prezent în vederea realizarii unei dinamici potrivit scopurilor de perspectiva.
Pentru a observa mai bine legatura dintre management si previziune, pot fi prezentate în continuare functiile managementului:
Functia de informare care presupune asigurarea informatiilor necesare luarii unor decizii, corectitudinea informatiei influentând de multe ori calitatea si posibilitatea luarii unei decizii.
Functia de prevedere (previziune) presupune realizarea unor previziuni (prognoze, programe, proiecte, planuri) care au rolul de a anticipa cu mijloace specifice obiectul, structura, dinamica si eficienta unei actiuni sau unui sistem de actiuni.
Pornind de la ideea ca pe parcursul unei activitati viitoare se pot afla atât elementele previzibile (observate si caracteristicile determinate) cât si elementele aleatoare provocate de factorii naturali, conjuncturali, previziunile se pot situa între certitudine si incertitudine.
Pot exista deci:
previziuni în conditii de risc: fara cunoasterea exacta a rezultatelor, desi poate fi corect anticipat un anumit nivel al rezultatului si poate fi anticipat gradul de risc.
previziuni în conditii de incertitudiune, în conditiile în care nu pot fi cunoscute nici sansele rezultatelor si nici chiar toate rezultatele posibile. În acest caz, factorii de decizie vor apela la informatii suplimentare;
previziuni în conditii de ambiguitate. În acest caz, incertitudinea se datoreaza lipsei de informatii ce ar da posibilitatea realizarii unei estimari asupra activitatii viitoare.
Functia de organizare care consta în delimitatea componentelor unor activitati economice sau sociale. Presupune stabilirea componentelor actiunii viitoare si dispunerea lor într-un sistem în masura sa asigure o coerenta si o functionalitate maxime.
Functia de decizie, care consta într-o actiune de comportament economic, vizând alegerea unei solutii din mai multe variante posibile, pe baza unor criterii de ordin economic, social, ecologic, etc.
Functia de coordonare consta în armonizarea tuturor factorilor angrenati în procesul managerial, astfel încât fiecare factor sa depinda de celalalt factor în raport cu scopul urmarit.
Functia de control, presupune evaluarea rezultatelor obtinute si compararea lor cu obiectivele stabilite initial, adoptându-se masuri pentru eliminarea eventualelor neconcordante si realizarea unor modernizari.
accelerarea ritmului transformarilor care au loc sub influenta progresului în domeniul stiintific si tehnic;
cresterea continua a trebuintelor, necesitatilor sociale în conditiile în care resursele sunt relativ limitate, iar unele epuizabile. Aceasta a determinat cresterea preocuparilor pentru perspectiva, pentru stabilirea unor optiuni si prioritati în vederea rezolvarii unor probleme adesea contradictorii;
marirea distantei dintre trecut si prezent, concomitent cu scurtarea distantei dintre prezent si viitor;
afirmarea tot mai puternica a componentei psiho - sociale, manifestata prin grija fiecarui individ pentru viitor, precum si a preocuparii diferitelor tari pentru perspectiva omenirii.
Principalii factori ce fac posibila activitatea de previziune sunt:
- omul ca fiinta rationala îsi prezinta cu anticipatie actiunile pe care doresc sa le întreprinda.
- existenta cadrului institutional si legislativ favorabil desfasurarii activitatii previzionale;
- necesitatea luarii în considerare a factorilor de mediu si a factorilor de protejare a conditiilor de viata ale populatiei, deci nevoia unei dezvoltari durabile;
- promovarea elementelor pozitive ale globalizarii.
2. Corelatia dintre mecanismul pietei si activitatea previzionala
Piata reprezinta totalitatea operatiunilor de vânzare - cumparare, în care se confrunta prin concurenta cererea cu oferta de bunuri si servicii în cadrul unui spatiu public special amenajat. Prin intermediul pietei se realizeaza un proces de reglare atât a productiei cât si a preturilor în directia obtinerii unui echilibru relativ al economiei.
Mecanismul pietei a evoluat în timp pe masura cresterii complexitatii conditiilor social - economice care au generat-o. Totusi, ca o caracteristica permanenta, s-a manifestat preocuparea de a stabili fie restrictii, fie privilegii, anumitor persoane sau grupuri sociale (impozite si taxe diferentiate, masuri protectioniste sau preferentiale la importuri, etc.) toate acestea în sprijinul bunei functionari a mecanismului pietei.
Totusi, piata neagra nu poate asigura un echilibru perfect între cerere si oferta (mai ales pe termen lung), existând deseori posibilitatea producerii unor dezechilibre cu grave influente asupra dinamicii social - economice.
Pentru a se asigura desfasurarea normala a activitatii social - economice si pentru a sprijini evolutia societatii, este util ca mecanismul pietei sa actioneze complementar cu formele de interventie ale statului în economie, cele doua mecanisme completându-se reciproc, chiar daca ponderea unuia sau a celuilalt difera de la o tara la alta si de la o perioada la alta.
În conditiile economiei de piata, caracteristica esentiala a activitatii previzionare este aceea ca ea reprezinta un mijloc important de estimare a evenimentelor probabile pe baza careia sa fie concepute diferite solutii practice si orientari; aceste solutii practice vor fi puse în practica de catre agentii economici autonomi în masura în care interesele lor coincid cu preferintele nationale anticipate.
Statul poate sa intervina ca agent al procesului de reglare a economiei în concordanta cu cerintele de autoreglare a economiei prin mecanismul pietei.
Principalele modalitati de implicare a statului în reglarea si orientarea economica sunt:
- organizarea si manifestarea rolului de arbitru general pentru agentii economici, intervenind în limitele legale în atenuarea anumitor stari conflictuale manifestate între diferitele categorii de interese;
- asumarea riscului unor activitati de garantare sau de stimulare a unor operatii financiar - bancare, în special în relatiile cu strainatatea;
- prin conceperea si aplicarea unor strategii si politici economico - sociale cu caracter general, regional sau sectorial.
Ca o concluzie, se poate spune ca cele doua mecanisme (cel al pietei si cel previzionar) au un caracter complementar unul fata de celalalt. Totusi, din cele doua, mecanismul pietei are rolul hotarâtor, el asigurând de fapt, suportul principal al autoreglarii. Actiunea previzionala are rolul de a sustine si consolida desfasurarea proceselor social - economice, în conditiile economiei de piata.
Îmbinarea diferitelor modalitati de reglare a sistemului economic si categoriilor de previziuni economice se realizeaza diferit în tarile europene în functie de particularitatile social - economice, de experienta în domeniul anticiparii, prevederii, de gradul de implicare a fortelor politice.
Astfel, în Franta, se elaboreaza planuri economice de 4-5 ani care îsi propun atât obiective legate de stategia nationala cât si obiective privind Uniunea Europeana.
În Germania, accentul se pune pe elaborarea unor strategii si previziuni regionale în care scop se întocmesc prognoze pe 4 ani si planuri anuale mai detaliate la nivelul regiunilor.
În Japonia, se întocmesc planuri cu orizonturi diferite de timp, în functie de problemele cu care s-a confruntat societatea japoneza (2-3 ani, 8-10 ani).
În SUA se realizeaza planuri la nivelul fiecarui stat.
În România, ideea de planificare se întâlneste prima data în lucrarile lui P.S. Aurelian, care în 1880 spunea: " progresul unei tari depinde de modul de planificare a actiunilor umane".
Preocupari concrete de elaborare a unui plan pe 5 ani au fost:
în 1938, dar acest plan a fost anulat;
1949 - 1989 - economia centralizata excesiv, în care factorul politic era predominant în elaborarea planurilor de dezvoltare.
Dupa 1990, România a trecut la un proces de regândire a activitatii previzionale, deoarece s-a avut în vedere experienta unor tari (Franta, Asia SE, Japonia), pe de-o parte.
În 1999 a avut loc primul plan national de dezvoltare.
|
