Modalitati contemporane de plata
Viramentul
Viramentul, ca modalitate de plata, devine predominant odata cu aparitia bancilor. Din punctul de vedere al instrumentului concret de plata, ordinul de virament este un document prin care se exprima si materializeaza mandatul dat de client bancii de a prelua o suma din contul sau si de a o transfera în contul altuia[1].
Viramentul poate fi de doua feluri: de credit si de debit. Diferenta apare în functie de sensul din care se dispune si se efectueaza plata. Cel mai des utilizat este viramentul de credit.
Viramentul de credit presupune urmatorii pasi:
platitorul ordona bancii sale (care îndeplineste functia de banca platitoare) sa promoveze ordinul de plata catre beneficiarul indi 121j97b cat;
banca platitoare preia suma din contul platitorului si efectueaza plata catre banca creditorului;
banca creditorului înscrie suma în contul beneficiarului;
În practica viramentul este întâlnit sub forma ordinului de plata. Acest este un instrument de plata si de decontare utilizat pentru stingerea unor obligatii, respectiv o dispozitie data de un client bancii sale în scopul efectuarii unei plati în favoarea unei terte persoane. Ordinul de plata este revocabil, în sensul ca poate fi anulat înainte de a fi încasat de catre beneficiar, fapt pentru care se apreciaza ca prezinta anumite riscuri. Aceste riscuri apar datorita faptului ca pâna în momentul platii suma este la dispozitia ordonatorului.
Pe fond, acest instrument reprezinta o dispozitie neconditionata data de emitent unei banci de a pune la dispozitia unui beneficiar o suma de bani. Aceasta dispozitie se poate considera ordin de plata numai daca banca dispune de fondurile reprezentate prin suma specificata si nu se prevede ca plata trebuie sa fie facuta la cererea beneficiarului.
Ordinul de plata poate fi emis pe suport clasic (hârtie) sau pe suporturi neconventionale (magnetic, electronic).
Compensatia
În zilele noastre, efectuarea tuturor platilor a devenit un proces complex care, prin actiunea conjugata a tuturor bancilor, trebuie sa fie structurat, organizat, corelat si încheiat, zi de zi. Se creeaza astfel un paienjenis de relatii reciproce între banci care trebuie initial organizat, iar apoi structurat si comensurat. Pe baza acestei retele se stabilesc obligatii reciproce între banci care trebuie sa fie onorate foarte prompt.
Compensarea în sistemul de plati înseamna compararea, în cadrul unei perioade date, a drepturilor de încasari (sume creditoare) si a obligatiilor de plati (sume debitoare), fata de alta banca, sau fata de toate celelalte banci cuprinse într-un sistem dat, în scopul de a stabili masura în care acestea se anihileaza reciproc (se compenseaza) si totodata suma neta ramasa de încasat sau de platit.
Compensarile pot fi de mai multe tipuri, în functie de numarul de banci implicate în operatiunea respectiva. Astfel, ele pot fi bilaterale, atunci când sunt implicate doar doua banci, sau pot fi multilaterale, atunci când sunt implicate mai multe banci dintr-un sistem dat.
Eficienta compensarii este direct proportionala cu numarul de banci implicate. Astfel, cu cât numarul acestora este mai mare, cu atât va exista un grad mai mare de compensare, asigurându-se operativitatea platilor.
Casa de compensare este institutia care realizeaza acest complex procedeu. Ei i se adreseaza pe rând fiecare participant, urmând ca si ea sa se adreseze pe rând celorlalti participanti, efectuând astfel o operatiune de intermediere.
Compensarea apare astfel ca o modalitate deosebit de eficienta de a satisface relatiile de plati dintre partenerii aflati în diferite zone geografice, deci de a elimina problemele ce pot apare din punct de vedere geografic. Important este ca aceasta tehnica - compensatia - rezolva acest gen de probleme si într-un mod optim, ea conducând la accelerarea efectuarii platilor.
Cambia
Un alt instrument de plata traditional, ce si-a demonstrat utilitatea de-a lungul secolelor este cambia. Ea a fost si este utilizata mai ales în cadrul tranzactiilor internationale.
Cambia a fost reglementata din punct de vedere legal în cadrul Europei prin Conventia Internationala de la Geneva din 1930. În România, referitor la cambie exista Ordonanta guvernamentala nr. 11 din 1993 si Legea 83 din 1994.
Cambia este definita ca fiind un instrument de plata ce exprima obligatia asumata de un debitor de a plati la scadenta o suma de bani determinata în favoarea unui beneficiar. Ea este un instrument de plata cu termen departat de timp.
O caracteristica a acestor instrumente de plata este transferabilitatea. În acest sens o cambie poate fi transferata de la o persoana la alta, obligatia platitorului ramânând valabila. Acest transfer este oneros, el realizându-se pe baza negocierii cambiei. În acest sens noul creditor va accepta cambia, platind sau recunoscând cambiei o anume valoare la data efectuarii tranzactiei.
În ce priveste plata la scadenta a cambiei, trebuie sa mentionam ca toate persoanele care au avut temporar calitatea de beneficiar al cambiei raspund solidar pentru plata la scadenta a acesteia. În acest mod creste încrederea pe care o au beneficiarii în cambie.
Cambiile sunt de doua tipuri: bilete la ordin si trata. Biletul la ordin este o forma a cambiei care se realizeaza prin intermediul a doi participanti: beneficiarul si platitorul. În cazul tratei lucrurile sunt putin mai complexe, participanti fiind: beneficiarul, tragatorul si trasul. Platitorul în aceasta situatie este reprezentat de tragator si tras astfel: tragatorul este cel ce se obliga sa plateasca, este cel ce da ordin sa se plateasca, iar trasul este cel ce este obligat prin ordinul celui de mai sus sa plateasca.
Cecul
Practic vorbind, cecul reprezinta un ordin dat de client bancii sale prin care se cere plata unei sume, uneori chiar pentru el în numerar, sau catre o alta persoana. Apar astfel trei persoane implicate: tragatorul, trasul si beneficiarul. Tragatorul este emitentul cecului, trasul este banca, iar beneficiarul este cel ce va obtine suma respectiva.
Exista mai multe tipuri de cecuri. În functie de beneficiar, putem vorbi de cec nominativ, care se plateste unei anumite persoane, sau cec la purtator, care se plateste purtatorului acestuia.
Exista o clasificare si în functie de modul de încasare al cecului. Deoarece sunt multe tipuri de cecuri în functie de acest criteriu (nebarat, barat, de virament, certificat, circular, de calatorie), vom da numai câteva exemple:
cecul nebarat (alb): se plateste în numerar sau în cont la dorinta beneficiarului sau în alb; ** ** ***! !!!!
cecul barat: beneficiarul este obligat sa recurga la serviciile unei banci;
cecul de virament: în acest caz plata cecului se face numai scriptural;
cecul de calatorie: sunt emise în suma fixa si se exprima atât în moneda proprie cât si în valuta;
|
