Structura ofertei de marfuri
Marfurile si serviciile care compun oferta de marfuri sunt extrem de diverse in ceea ce priveste provenienta, structura, caracteristicile fizico-chimice, modul de consum etc., fapt ce face necesara str 313g65d ucturarea lor dupa anumite criterii, structura ce ofera posibilitatea comercializarii lor in mod corespunzator.
a) Un prim criteriu de clasificare a ofertei de marfuri este cel merceologic, rezultand doua grupe mari: marfuri alimentare si marfuri nealimentare.
Marfurile alimentare cuprind o gama de produse destinate satisfacerii necesitatilor de hrana a populatiei, necesitati fiziologice, fapt ce face ca ele sa satisfaca o cerere care se formeaza in anumite limite ale consumului. Marfurile alimentare au anumite proprietati fizico-chimice care le dau un grad ridicat de alterabilitate si perisabilitate, fapt ce face ca ele sa fie comercializate in decursul unei durate de garantie, cu obligativitatea respectarii conditiilor de pastrare.
Data fiind indispensabilitatea consumarii lor, marfurile alimentare detin un loc bine determinat in cadrul consumului individual, se caracterizeaza printr-o anumita stabilitate in consum, aparitia sortimentelor noi se face mai lent, iar inlocuirea lor se face cu anumite retineri din partea consumatorilor.
Sub aspectul comercializarii, marfurile alimentare fac parte, de regula, din categoria bunurilor de cerere curenta si se caracterizeaza printr-o viteza de circulatie mare (numarul de zile cat raman in sfera circulatiei este relativ mic).
Avand un rol important in cadrul consumului populatiei si prezentand anumite particularitati in ceea ce priveste activitatea de comercializare, producerea si desfacerea marfurilor alimentare sunt reglementate prin acte normative cu caracter de lege. Legislatia respectiva cuprinde prevederi obligatorii referitoare la verificari si analize de laborator asupra parametrilor de calitate si a conditiilor sanitar-veterinare pe care trebuie sa le indeplineasca materiile prime si ingredientele care intra in fabricarea produselor alimentare, obligativitati referitoare la respectare retetelor si a tehnologiilor de fabricatie, la desfasurarea proceselor de productie si de comercializare precum si cele referitoare la salariati.
Marfurile nealimentare sunt formate din grupe care contin un numar foarte mare de articole si sortimente destinate satisfacerii unor necesitati de ordin fiziologic, social-cultural si de confort.
Datorita varietatii necesitatilor pe care le satisfac, cererea pentru aceste marfuri se caracterizeaza printr-o mare mobilitate, procesul de reinnoire este mai complex, variind intre limite foarte largi de la o grupa de marfuri la alta. Astfel unele marfuri se reinnoiesc de la un sezon la altul (produsele de textile, incaltaminte) in timp ce altele la intervale mai mari (produse electrotehnice, mobilier etc.).
La unele din marfurile nealimentare se simte foarte puternic influenta modei, fapt ce face ca astfel de marfuri sa fie supuse unui proces de uzura morala cu consecinte asupra procesului de comercializare (exista pericolul formarii stocurilor lent vandabile sau chiar nevandabile).
Sub aspectul comercializarii, marfurile nealimentare sunt de regula de cerere periodica si rara si se caracterizeaza printr-o viteza de circulatie mai mica (numarul de zile cat raman in medie in sfera circulatiei este relativ mare).
b) Un al doilea criteriu de clasificare a ofertei de marfuri este acela din punct de vedere al destinatiei in consum a produselor, functie de care avem trei grupe de marfuri:
marfuri destinate consumului final, compus acest segment din obiecte materiale si imateriale produse si achizitionate pentru satisfacerea directa a nevoilor de consum a populatiei;
marfuri destinate consumului intermediar, adica acele bunuri destinate a intra intr-un proces de fabricatie ca materii prime, materiale, energie;
produse de echipament, formate din acele bunuri utilizate in organizarea si desfasurarea unui proces de productie si a caror durata de utilizare este de cel putin un an (utilaje, instalatii, cladiri).
Prima grupa de marfuri mai este cunoscuta in literatura de specialitate sub denumirea de “bunuri si servicii de consum” iar celelalte doua grupe sunt cunoscute sub denumirea de “bunuri si servicii productive”.
c) Un al treilea criteriu de structurare a ofertei il reprezinta durata de viata a diferitelor categorii de bunuri, rezultand doua categorii de bunuri: bunuri nondurabile si bunuri durabile.
Bunurile nondurabile cuprind acele produse de uz curent, de mare difuziune, relativ usor accesibile si cu posibilitati de aprovizionare, ele caracterizandu-se printr-o vanzare de masa, adresandu-se tuturor categoriilor de consumatori. Aceste bunuri participa la un singur ciclu de folosire, consumarea lor caracterizandu-se prin disparitia lor fizica. In aceasta categorie intra produsele alimentare dar si produse nealimentare (detergenti, cosmetice etc.).
Bunurile durabile cuprind produsele care participa la mai multe cicluri de consum, ele caracterizandu-se printr-o perioada relativ mare mare de utilizare. Pe parcursul perioadei de utilizare ele nu sunt distruse, nu dispar fizic ci se uzeaza progresiv, iar la sfarsitul perioadei de utilizare inmagazineaza o anumita valoare reziduala. Aceasta valoare reprezinta un factor psihologic in determinarea ofertei pentru un produs sau altul si influenteaza evolutia cererii de marfuri, indeosebi cererea de reinnoire.
d) Un alt criteriu de structurare a ofertei il constituie locul produselor in consumul populatiei si modul de solicitare a acestora de catre consumatori (este vorba de fapt de doua criterii, utilizarea lor simultana oferind o structura mai functionala, utila atat in directionarea productiei cat si al procesului de comercializare), functie de care distingem urmatoarele categorii de bunuri:
bunuri primare de consum, destinate satisfacerii nevoilor fiziologice indeosebi (hrana, imbracaminte, locuinte);
bunuri de necesitate medie, destinate satisfacerii necesitatilor de confort, petrecerii agreabile a timpului liber etc.;
bunuri de prisos sau de lux, care in cele mai multe cazuri prezinta o semnificatie mai mult sociala, consumarea lor producand o satisfactie episodica sau mai putin practica.
e) In sfarsit, un ultim criteriu de structurare a ofertei il constituie posibilitatile de identificare a produselor in masa ofertei rezultand de aici produse anonime si produse de marca.
Produsele anonime sunt acelea care se identifica prin simpla denumire a sortimentelor: paine alba, zahar tos, unt de masa etc.
Produsele de marca de identifica printr-o denumire – marca de fabrica sau marca de comert – care le deosebeste de masa produselor anonime. Marca poate fi reprezentata de numele firmei producatoare (incaltaminte Guban) sau poate fi o denumire geografica, istorica sau un personaj din literatura. Marca constituie o prelungire a raspunderii producatorului in sfera circulatiei marfurilor.
|
