Ca un prim plan in deschiderea acestui punct conform Legii contabilitatii nr. 82/1991 si in sublinierea corelatiei dintre documentele de sinteza citam: “bilantul contabil se compune din bilant, contul de profit si pierdere, anexa la bilant si raportul de gestiune”.
Procedand la o reforma inspirata de experienta franceza, in acord cu dispozitiile Directivei a patra europene, normalizatorii romani au optat pentru schema de bilant sub forma de tablou cu doua parti : activul in stanga si pasivul in dreapta.
Pentru deschiderea analizei bilantului contabil pornind de la aceasta etapa tot printr-un citat conform regulamentului de aplicare a Legii Contabilitatii articolul 135: “ bilantul contabil este documentul contabil de sinteza prin care se prezinta activul si pasivul unitatii patrimoniale la incheierea exercitiului, precum si celelalte situatii prevazute de lege”.
Bilantul (cuvant de provenienta latina, bilax ce reprezinta balanta cu doua talere) reflecta la nivelul fiecarui agent economic totalitatea mijloacelor economice de care dispune unitatea patrimoniala sursele de acoperire ale acestora, precum si rezultatele financiare obtinute de aceasta . Acesta se intocmeste pe baza ultimei balante de verificare existente a conturilor sintetice, dupa punerea in acord cu conturile analitice si inregistrarea tuturor documentelor privind operatiile financiar-contabile care fac obiectul raportarii.
Din punct de vedere economic activul oglindeste modul de intrebuintare a mijloacelor unui agent economic corespunzator functiei si destinatiei lor, sau altfel spus, continutul natural-material al fondurilor, oglindite in activ. Cu alte cuvinte activul si pasivul bilantului reflecta structura patrimoniului unui agent economic atat in forma sa fizica, precum si in pozitia aceasta, in ceea ce priveste titlul pe baza caruia detine activul (mijloace proprii, imprumuturi).
Utilizarea criteriilor destinatie economica si natura juridica, ca principalele criterii de clasificare, a avut ca scop initial sa orienteze informatia bilantiera spre cerintele contabilitatii financiare si ale analizei financiare externe. In acest mod, s-ar fi permis sa se urmareasca de la un an la altul, fluxurile de resurse si utilizarea lor, deci sa se determine si sa se valorifice informatia aferenta unui tablou de finantare de tip tablou de utilizare si de resurse.
Acest avantaj al modului de clasificare a structurii bilantiere nu pare sa fi avut ecoul scontat in contabilitatea romaneasca deoarece normele contabile din tara noastra lasau agentul economic sa intocmeasca bilantul contabil cu un grad diferentiat de detaliere in functie de marimea intreprinderii. Astfel unitatile patrimoniale mici si mijlocii urmau sa intocmeasca conturile anuale in sistem simplificat, iar cele mari in sistem de baza tinand cont de faptul ca cele doua categorii de intreprinderi respectau directiva a patra europeana care se refera la : total bilant, cifra de afacere si numarul mediu de salariati.
Procesul de tranzitie care se desfasoara in tara noastra, restructurarea intreprinderilor, a economiei si mai ales desemnarea unor dubii asupra pagubelor primilor doi indicatori in conditiile de inflatie (hiperinflatie) care avut loc in tara noastra a determinat o amanare la aceasta practica diferentiata a documentelor, a sistemelor documentare in functie de marimea intreprinderii.
Dupa aceasta scurta prezentare a bilantului, putem aborda o analiza mai ampla a acestuia, pornind de la reflectarea situatiei patrimoniale prin intermediul bilantului contabil. Plecand de la ideea de patrimoniu, putem spune ca o valoare economica bine definita apartinand unei persoane fizice sau juridice numita, titular de patrimoniu. Bilantul poate fi privit si abordat din doua puncte de vedere. In primul rand, putem face o abordare prin prisma conceptului si anume ca bilantul reflecta sursele si utilizarile de care dispune o unitate patrimoniala intr-o perioada de timp bine determinata (de aici rezulta o egalitate intre utilizari si resurse, adica Activ = Pasiv). Utilizarile sunt privite ca active patrimoniale, iar resursele ca pasive patrimoniale iar egalitatea dintre ele poate fi abordata la randul sau printr-o interpretare economica si alta juridica.
Interpretarea economica considera ca activul si pasivul sunt marimi valorice ale aceleiasi realitati economice. Prin intermediul acestei interpretari, activul patrimonial este privit prin prisma utilizarii (sub forma de bunuri si creante), iar pasivul patrimonial este privit prin prisma surselor (sub forma datoriilor si beneficiilor) in timp ce interpretarea juridica abordeaza bilantul ca reprezentand totalitatea drepturilor si obligatiilor pe care le are un titular de patrimoniu fata de terte persoane si nu numai .
O alta interpretare a bilantului este aceea prin prisma financiarului. Aprecierea financiara grupeaza activele in raport de lichiditate (termenul de transformare in bani, ordinea acestora fiind crescatoare) iar pasivul in functie de exigibilitate (termen de plata, ordinea acestora fiind descrescatoare) .
In privinta activului, elementele sunt prezentate la valoarea neta, rezultata din valoarea bruta corectata cu deprecierea constatata pe parcursul exercitiului. Modelul practicat in Franta evidentiaza cele trei informatii (valoare bruta, valoare neta si depreciere) la nivelul exercitiului recent incheiat unde valorile brute se dovedesc utile in cazul intocmirii unui tablou de tipul tablou de utilizari si resurse pe cand utilizarea valorii brute in sistemul din Romania implica recursul la informatii din anexa. Este si aceasta o proba suplimentara a concluziei ca in proiectarea modelelor de document de sinteza nu s-au avut in vedere aspecte legate de valorificarea informatiilor contabile.
Dupa prezentarea bilantului contabil ca document de sinteza, detalierea structurii activului si pasivului bilantier insotita de definiri, caracterizari si precizari privind modul de evaluare a diferitelor elemente este necesara.
|
