Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload


























Performantele bancare - profitabilitatea bancara - indicatori de apreciere a performantelor bancare - costurile bancare




PERFORMANTELE BANCARE


CUPRINSUL TEMEI:

  1. PROFITABILITATEA  BANCARA
  2. INDICATORI DE APRECIERE A PERFORMANTELOR BANCARE
  3. COSTURILE BANCARE


1. Profitabilitatea  bancara





Termenul de „performanta” reprezinta, cel putin in sensul sau economic, o substantivizare a verbului din limba engleza „to perform”, adica intr-o traducere aplicabila mediilor de afaceri, „a indeplini, a executa” o sarcina, in vreme ce substantivul „performance” semnifica doar actul, procesul de realizare a sarcinilor.

Intelesul termenului, dat insa in limba romana, pare usor aureolat de sensul sau sportiv, acela de depasire a limitelor si poate avea semnificatia unei realizari deosebite.

In activitatea bancara performanta este privita in primul rand in termeni de stabilitate si de eficienta si mai putin de competitie, aceasta din urma fiind mai degraba o consecinta a nivelului de performanta. Performanta bancara poate fi definita dupa „The Oxford Dictionary of Current English” nivelul masurabil de stabilitate al activitatii unei banci, caracterizat prin niveluri reduse ale tuturor categoriilor de risc si o tendinta generala de crestere a profitului de la o perioada la alta.

Performantele bancare, ca latura a managementului bancar dar si ca rezultat al optimizarii acestuia, reprezinta un instrument de analiza de mare importanta pentru managerii bancii, actionari si pentru toti participantii pe pietele monetare care au relatii de afaceri cu bancile.

RETINEM: Dupa ce s-a recurs la optimizarea activelor si pasivelor bancii si, implicit, a raportului venit-risc, pot fi utilizate mijloace suplimentare de masurare a performantei[1] bancare pentru identificarea si comensurarea punctelor specifice forte si slabe. In primul rand fiecare banca va trebui sa sesizeze tendintele veniturilor din diverse active productive, sa examineze modul in care veniturile brute se compara cu acelea ale unor institutii similare in privinta activelor specifice si sa identifice activele a caror rentabilitate poate fi marita.

In al doilea rand , trebuie evaluate veniturile din resurse nepurtatoare de dobanda pentru examinarea performantelor bancare in ce priveste obtinerea de venituri din alte surse decat dobanda din activele productive. In al treilea rand, sunt luate in considerare cuantumul dobanzilor platite de banci pentru sursele atrase si eficienta costuriloe de functionare, costurile ridicate sau peste medie putand fi un indiciu al zonelor cu potentiale probleme.

Comensurarea performantelor bancare presupune analiza unor indicatori cantitativi, cat si mai ales calitativi (ce includ elemente de profit) care vizeaza in primul rand determinarea soliditatii bancii a gradului de expunere a acesteia in fata diverselor categorii de risc si mai apoi a nivelului de eficienta al acesteia. Din perspectiva stricta a activitatii bancare, performanta este o consecinta a stabilitatii, iar nivelul de eficienta reprezinta doar o componenta a performantei.

Luand in calcul elementele cantitative (marimea capitalului sau a activelor), evaluarea performantelor bancare capata un caracter de specificitate in ceea ce priveste stabilitatea scarilor de valori in functie de marimea unei banci. Nivelurile de performanta considerate satisfacatoare sau excelente  pentru o banca mica pot fi nesatisfacatoare pentru o banca mare si invers.

Analiza performantei bancare isi pierde din importanta cand se discuta analiza „neperformantei bancare”[2], care este in principiu rezultatul unor politici manageriale incorecte.

RETINEM: Daca nivelul de performanta este determinat indirect printr-un calcul de indicatori, lipsa de performanta este usor si direct detectabila de catre un avizat din structura bilantului bancii respective. Astfel, o pondere mare a activelor pe termen scurt, o repartizare neechilibrata a plasamentelor din portofoliu, o pondere ridicata a activelor fixe in total, nivelul provizioanelor, nivelul redus al capitalului comparativ cu obligatiile, sunt indicii vizibili ai unei expuneri foarte mari a bancilor la risc si, in acelasi timp, ale unei politici manageriale nefericite concretizata in nivelurile alarmante ale performantelor acesteia, riscurile la care este supusa activitatea bancii fiind o consecinta a acestor politici.

Legat de lipsa performantei bancare, practica analizei bancare a definit unele componente ale bilantului unei banci in functie de legatura lor cu riscul. Astfel, pe de o parte se recunosc ca active producatoare de venituri toate acele componente ale activului unei banci ce participa direct la realizarea veniturilor bancii. Identificate in general cu plasamentele, activele producatoare de venituri cuprind: conturi la Banca Centrala, conturi de disponibil si depozite la alte banci, portofoliul de titluri, portofoliul de credite.

Numerarul din casierie nu reprezinta un activ producator de venituri, mentinerea lui in seifurile sau seifurile bancilor fiind o pierdere prin redundanta pentru banca respectiva. Aceste active pot fi performante sau neperformante, in vreme ce activele neproducatoare de venituri nu primesc acest atribut, nefiind in legatura directa cu ideea de plasament.

Fiind o derivata a conceptului de performanta, caracteristica de neperformanta a activelor poate fi definita in relatie directa cu riscul de pierdere a resurselor plasate si a veniturilor realizate, dar neincasate. Un activ neperformant este un plasament bancar ce cumuleaza o serie de riscuri datorate unor factori externi bancii si pe care banca este de acord sa si le asume.

Astfel, sunt dese situatiile, in special in Romania, unde sistemul informational bancar nu este inca inchegat, in care un client al unei banci beneficiaza de un credit de la o alta banca dupa ce a fost refuzat de catre alta banca. Ori chiar situatii in care o banca accepta sa imprumute o alta banca, stiind pe cai informale ca aceasta are probleme de refinantare.

Analiza performantelor bancare se contureaza utilizand o serie de indicatori a caror marime este data de rezultatul compararii posturilor bilantiere si care vor fi prezentati in finalul acestui capitol.

RETINEM: Optimizarea raportului dintre veniturile si costurile bancii, cu influenta directa asupra profitului bancar, caile de realizare a profitului, cuantumul acestuia si factorii care actioneaza asupra eficientei sunt apanajul managementului bancar. Profitabilitatea bancara reprezinta un obiectiv important al managementului bancar care vizeaza :

optimizarea resurselor si plasamentelor bancii;

optimizarea decontarilor intra si interbancare;

rationalizarea cheltuielilor de functionare;

incasarea la timp a dobanzilor calculate;

promovarea unor servicii si produse bancare noi;

atragerea de clienti noi, profitabili.

Conceptul de profitabilitate[3] bancara poate fi definit atat pe verticala, la nivelul unitatilor teritoriale (a centrului de profit ce are in vedere eficienta financiara a sucursalei pe termen scurt si strategiile de crestere a eficientei pe diverse termene), cat si pe orizontala luandu-se in considerare eficienta reala si potentiala a unui segment al activitatii bancii, toate aceste elemente conceptuale fiind incluse in strategia bancara.

Strategia unei banci trebuie sa considere profitabilitatea ca o preconditie care influenteaza existenta, dezvoltarea si integritatea viitoare a bancii si consolidarea pozitiei bancii in cadrul sistemului bancar.

Profitabilitatea este un concept managerial, avand ca obiect evaluarea rezultatelor activitatii bancii din punct de vedere al eficientei pe ansamblu, cat si pe diferite componente manageriale.

Privita conceptual, profitabilitatea reprezinta modalitatea de realizare a scopului fundamental al activitatii bancii, acela de maximizare a profiturilor in conditiile de minimizare a riscurilor. Abordarea din punct de vedere calitativ a rezultatelor activitatii conduce la evaluarea modalitatilor de aplicare a diferitelor componente ale conducerii, comparativ cu elementele de strategie, astfel incat sa rezulte gradul concret de realizere a componentelor de politica si strategie bancara.

Din punct de vedere managerial, se determina astfel o profitabilitate a unitatilor teritoriale ale bancii, o profitabilitate a produselor si serviciilor, precum si o profitabilitate a clientilor bancii. Astfel, unitatile teritoriale, produsele si serviciile, respectiv clientii bancii sunt definiti ca fiind centre de profit.

Conceptul de profitabilitate[4] isi are radacinile in principiile contabilitatii de gestiune care are ca scop defalcarea cheltuielilor unei banci pe purtatori de costuri si locuri de cheltuieli denumite in anumite modele centre de cost.

RETINEM: Centrul de profit este o entitate de sine statatoare componenta a ansamblului activitatii, care realizeaza sau prin intermediul careia se realizeaza venituri . Un centru de profit nu este in mod necesar eficient din punct de vedere al rezultatelor contabile sau extracontabile. Fiind privit ca o componenta a activitatii bancii, un centru de profit poate participa indirect la realizarea profitabilitatii altor componente ale activitatii .

Astfel, in functie de obiectivele strategice pe  termen lung, banca poate mentine in functiune unitati neprofitabile in conditiile in care doreste sa se mentina pe o anumita piata locala. Banca poate, de asemenea, sa accepte relatii cu un client care nu este profitabil insa are un anumit statut strategic pe o anumita piata zonala .

Centrele care nu inregistreaza profitabilitate trebuie cercetate in scopul determinarii neprofitabilitatii si trebuie stabilite masuri pentru rentabilizerea centrului. Daca aceste masuri nu permit rentabilizarea centrului in cauza, poate fi luata masura de desfiintare, prin care activitatile respective vor fi lichidate sau vor fi transferate altui centru de profit.

Spre deosebire de centrele de profit, centrele de cost sunt componente ale activitatii bancii care nu au legatura directa cu clientii, care nu participa direct la realizarea de venituri si care, privite de sine statator, sunt consumatoare de venituri. Astfel de centre de cost sunt considerate a fi departamentele din centrala bancii care, prin activitatea lor, nu genereaza venituri .

Se distinge astfel o principala deosebire intre profit si profitabilitate. Profitul reprezinta rezultanta contabila a eforturilor bancii concretizate in realizarea de venituri din care se deduc cheltuielile, in vreme ce profitabilitatea (care are in centru profitul contabil) cuprinde o suma de elemente ce nu apartin contabilitatii extracontabile, incluzand aici componenta strategica sau previzionala, ori aspectul concurential concretizat in planurile de marketing .

Fiind strans legata de activitatea de planificare, profitabilitatea se concretizeaza in determinarea profitului ca element central al bugetului de venituri si cheltuieli .

Bancile din Romania sunt organizate in centre de activitate, respectiv unitati si subunitati teritoriale, care dispun de resurse si antreneaza costuri. Astfel, bancile isi pun intrebarea daca anumite unitati operative din tara sunt sau nu sunt eficiente si pentru a incerca sa creasca aceasta eficienta au inceput sa promoveze elemente de descentralizare cum ar fi: cresterea plafoanelor de credite pentru unitatile operative, libertatea de marketing, strategia de atragere de noi clienti, etc .

Preocuparea managerilor bancii pentru evolutia costurilor a devenit, in conditiile accentuarii concurentei bancare si a declinului economiei, una majora, rezultata din dificultatea de a obtine venituri si de a acoperi cheltuielile, din ce in ce mai mari.

Una din conditiile de baza ale organizarii si evaluarii profitabilitatii unei banci o constituie existenta unui sistem informatic integrat, care sa transmita si sa prelucreze datele si informatiile  in timp real. Problema de principiu pentru determinarea profitabilitatii este aceea a administrarii costului efectiv de banca. Pentru o reflectare cat mai exacta trebuie sa se apeleze la costurile de gestiune financiara, care sa reflecte toate miscarile din interiorul sistemului (intrarile si iesirile de resurse).

RETINEM: Metodologia de calcul a profitabilitatii bancare presupune:

v        intocmirea situatiilor plasamentelor si resurselor in lei si devize si determinarea dobanzilor aferente excedentului sau deficitului de resurse, tinand cont de rezerva minima obligatorie constituita conform normelor bancii centrale;

v        corectarea extracontabila a profitului determinat din datele contabile ale unitatii operative cu rezultatele obtinute la punctul anterior;

v        in functie de calitatea creditelor, se va proceda la includerea pe cheltuieli si suportarea din rezultate a provizioanelor specifice de risc.

Masurile luate in planul organizarii trebuie sustinute prin modele adecvate si clare, care pot permite centrelor de profit sa-si masoare corect profitabilitatea si care vor fi perfectionate permanent.

Modelele de profitabilitate[5] includ toate veniturile (dobanzi, comisioane, taxe, alte venituri) si toate cheltuielile (dobanzi, salarii, echipamente, amortizarea activelor, provizioane pentru credite si pierderi) care revin fiecarui centru de profit.

Consideram ca un rol important al modelelor de profitabilitate este acela al solutionarii costului resurselor. Pentru stimularea sucursalelor in asigurarea de resurse este absolut necesar ca, pentru excedentul de depozite disponibilizate la Centrala, sa se calculeze dobanzi, asa cum pentru neasigurarea resurselor, alte sucursale sa fie afectate cu costuri corespunzatoare.

Determinarea profitabilitatii pe centre de profit ar trebui sa rezulte din datele din bilant, dar pentru ca in sistemul bancar romanesc banca are un singur bilant centralizat, inregistrarile contabile nu permit localizarea tuturor costurilor si veniturilor acolo unde se produc.

Modelele au rolul de a solutiona acest neajuns si de a permite determinarea profitabilitatii la fiecare unitate bancara in parte.

RETINEM: Organizarea activitatii de determinare a profitabilitatii are mai multe etape:

a)         prima etapa presupune organizarea profitabilitatii la nivelul fiecarui judet, respectiv la sucursalele judetene care se organizeaza ca centre de profit;

b)         a doua etapa inseamna trecerea la organizarea ca centru de profit a tuturor unitatilor teritoriale;

c)a treia etapa adanceste procesul de determinare a profitabilitatii pana la client si produs bancar.


RETINEM: In concluzie, intocmirea modelelor de profitabilitate trebuie sa corespunda unor proceduri care sa includa:



calcularea profitabilitatii la nivel de centru de activitate;

colectarea si evaluarea calculelor de la centrele de cost si/sau profit;

monitorizarea profitabilitatii tuturor centrelor de profitabilitate, inclusiv a celor din Centrala;

modalitati de raportare a analizelor efectuate;

realizarea analizei de profitabilitate si prezentarea rezultatelor managerilor bancii.

Evaluarea profitabilitatii unei banci comerciale se bazeaza pe indicatorii profitabilitatii bancare ce reflecta gradul de realizare a profitului. In practica bancara internationala acesti indicatori reprezinta elementele analizei venitului:

rentabilitatea capitalului, ca raport intre venitul net si capitalul propriu, exprima eficienta utilizarii capitalului propriu;

rentabilitatea activelor, ca raport intre venitul net si activele totale, exprima eficienta utilizarii activelor;

multiplicatorul capitalului, ca raport intre activele totale si capitalul propriu, arata eficienta globala a utilizarii capitalului propriu;

profitul marginal ce arata procentul de profit realizat din veniturile totale din operatii;

gradul de utilizare a activelor, ca raport intre venitul total din operatii si totalul activelor.

Simpla elaborare a acestor indicatori nu este indeajuns, ei trebuind comparati cu indicatorii altor banci pentru a se putea determina standing-ul real al bancii din punct de vedere al profitabilitatii.

RETINEM: In practica se utilizeaza trei tipuri de comparatii :

a)     comparatia cu indicatorii aceleiasi banci in decursul anilor;

b)     comparatia cu indicatorii medii ai altor banci in cadrul aceleiasi perioade;

c)comparatia cu indicatorii planificati, cand banca isi elaboreaza strategii pe diverse termene.

In cazul analizei cronologice este obligatorie actualizarea la inflatie, pe cand analiza indicatorilor comparativ cu cei ai altor banci este mai complicata deoarece bancile au o structura de activitate diferita, reteaua teritoriala mai mult sau mai putin extinsa. Acest lucru impune gruparea bancilor pe categorii clare stabilite in baza unor criterii bine determinate, astfel incat banca sau grupurile de banci selectate pentru comparatie sa se raporteze cel mai bine la situatia bancii care face analiza. Comparatia cu o banca sau crearea unui grup de banci ar putea fi facuta dupa marimea activelor, numarul de unitati teritoriale, ponderea pe care o ocupa pe piata bancara.

Conceptul de profitabilitate se extinde in cadrul activitatii de urmarire, evaluare si control al managementului la nivelul intregii banci, putandu-se discuta de profitabilitatea bancii ca entitate economica de sine statatoare. Profitabilitatea bancii este, in fond, o rezultanta a insumarii nonalgebrice a profitabilitatii subunitatilor sale teritoriale ori a profitabilitatii clientilor sau a produselor si serviciilor promovate de banca.

Diminuarea in timp a performantelor bancare reflectata de scaderea profitului, cresterea angajarii neacoperite a bancilor, reducerea lichiditatii, sunt semne ingrijoratoare, dar care sesizate la timp pot permite luarea unor masuri corespunzatoare.

In concluzie, scopul esential al intreprinzatorului bancar pe care acesta il urmareste de-a lungul intregii sale activitati de management, apreciind cu grija angajarile pe linia procurarii resurselor si utilizarea acestora prin acordarea de credite si tinand seama de toate riscurile posibile, este obtinerea de venituri, respectiv maximizarea profitului bancar.


2. Indicatori de apreciere a performantelor bancare


Managementul bancar urmareste prin excelenta obtinerea de profit, adica o performanta bancara superioara. Instrumentele de masurare si redare a performantei bancare sunt diferite, dar, in final, unul din cele mai eficiente il constituie sistemul de indicatori mai mare sau mai mic, utilizat in acest scop, care depinde de fiecare banca in parte.

Indicatorii de performanta bancara arata cum sta banca la un moment dat, ceea ce permite ca managerii sa ia masuri in consecinta, de pastrare a performantei daca indicatorii sunt pozitivi, sau de imbunatatire a performantei daca indicatorii nu sunt la nivelul la care banca si i-a propus.

Indicatorii de apreciere a performantelor bancare au o mare expresivitate, reflectand o multitudine de aspecte: gradul de generare a profitului, eficienta operationala si manageriala, etc.

Acesti indicatori rezulta din datele contabile care reflecta perioada de referinta (bilantul contabil si contul de profit si pierdere), marimea lor fiind rezultatul compararii posturilor bilantiere.

Exista mai multe grupari a indicatorilor de apreciere a performantelor bancare, insa doua sunt cele mai importante.

RETINEM: Prima grupare[6] se face in functie de: indicatorii de apreciere utilizati de Banca Nationala a Romaniei, indicatorii reglementati de Ministerul Finantelor si de indicatorii selectionati din literatura de specialitate. Astfel, la o banca organizata pe centre de profit, este util ca analiza sa se structureze prin doua categorii de indicatorii de performanta bancara:

indicatori de urmarit la nivelul Centralei bancare, in numar de 15;

indicatori de urmarit la nivelul sucursalelor, in numar de 8.

Indicatorii de eficienta la nivelul Centralei sunt: rata profitului brut, rata profitului net, rata rentabilitatii, rentabilitatea activelor, rentabilitatea capitalului social, rentabilitatea capitalului propriu, profitul pe salariat, marja dobanzii, costul activitatii, utilizarea activelor, multiplicarea capitalului, rata stabilitatii financiare, ponderea salariilor in totalul cheltuielilor de functionare, productivitatea muncii.

Indicatorii de eficienta ce trebuie calculati de sucursale sunt: rata profitului, profitul pe salariat, ponderea salariilor in total cheltuieli de functionare a bancii, cheltuieli de functionare pe salariat, gradul de acoperire a creditelor cu resurse proprii, ponderea creditelor restante in total credite, ponderea dobanzilor neincasate in termen in total dobanzi.

Analiza indicatorilor de eficienta ai bancii genereaza decizii de mare importanta pentru evolutia viitoare si pentru performanta proprie in ansamblu.

RETINEM: A doua grupare[7] a indicatorilor de apreciere a performantelor bancare se face in functie de indicatorii prezentati de literatura de specialitate occidentala, dar si de teoria si practica bancara romaneasca, gruparea realizandu-se in functie de principalele directii si obiective ale managementului bancar:

1.         indicatori de apreciere a eficientei;

2.         indicatori de apreciere a profitabilitatii si rentabilitatii;

3.         indicatori de apreciere a calitatii activelor;

4.         indicatori de apreciere a lichiditatii si solvabilitatii;

5.         indicatori de analiza a veniturilor si costurilor bancare.


Indicatori de apreciere a eficientei

Activitatea de ansamblu a bancii poate fi apreciata prin calcularea si compararea urmatorilor indicatori de eficienta:

Rata profitului brut reflecta valoarea veniturilor obtinute pentru realizarea unei unitati de profit si prezinta gradul in care centrul de profit realizeaza dezideratul maximizarii veniturilor in conditiile minimizarii cheltuielilor, calculandu-se ca raport procentual intre profitul brut si veniturile totale.

Rata profitului brut = ;

Rentabilitatea masoara rezultatele managementului bancar, de optimizare a fluxurilor elementelor de activ in corelare cu volumul si structura resurselor atrase. Indicatorul se calculeaza ca raport procentual intre profitul brut si total cheltuieli, valoarea sa fiind cu atat mai mare cu cat o unitate de profit se obtine cu un volum minim de cheltuieli .

Rentablilitatea = ;

Productivitatea muncii lucratorului bancar exprima eficienta lucratorului bancar (u.m. / salariat), calculandu-se ca raport intre profitul brur si numarul mediu (total) de salariati .

Productivitatea muncii lucratorului bancar = ;


Ponderea salariilor in totalul cheltuielilor cu functionarea bancii se calculeaza ca raport procentual intre suma salariilor si cheltuielile aferente acestora si cheltuielile cu functionarea .

Ponderea salariilor in totalul chelt. de functionare =

Cheltuielile cu functionarea ce revin pe salariat arata si ei eficienta muncii lucratorilor bancari, valoarea acestora trebuind sa fie cat mai redusa.

Cf/sal =

Gradul de acoperire a cheltuielilor cu salariile din comisioanele incasate se calculeaza ca raport procentual intre comisioanele incasate si salariile plus cheltuielile aferente .

Gasc = ;

Gradul de acoperire a cheltuielilor cu functionarea bancii din comisioane se calculeaza ca raport procentual intre comisioanele incasate si cheltuielile cu functionarea bancii .

Gacfc = ;


Indicatori de  apreciere a profitabilitatii si rentabilitatii

Literatura si practica bancara occidentala prezinta pentru aprecierea profitabilitatii globale a bancii o serie de indicatori :

Randamentul capitalului sau al fondurilor proprii (ROE- Return of Equity)masoara randamentul procentual al fiecarei unitati monetare de fonduri proprii. Indicatorul se calculeaza ca raport procentual intre venitul net si fondurile proprii totale.

ROE = ;

Randamentul activelor (ROA-Return of Assets) masoara venitul generat de fiecare unitate monetara de active. Indicatorul se calculeaza ca raport procentual intre venitul net si active totale.

ROA = ;

Multiplicatorul fondurilor ( EM- Leverage Multiplier) compara activele cu fondurile proprii , astfel ca o valoare mare a acestui indicator arata un grad mare de indatorare financiara . Acest indicator se calculeaza ca raport intre active totale si total fonduri proprii.

EM  = x 100;

Este de semnalat corespondenta intre cei trei indicatori prezentati pana acum astfel ca : ROE = ROA x EM .

Pentru apreciera profitabilitatii mai pot fi folositi si indicatorii :

rata cheltuielilor cu dobanda, ca raport intre cheltuielile cu dobanda si venitul total din exploatare;

rata altor cheltuieli, ca raport intre alte cheltuieli decat dobanda si venitul total din exploatare;

rata provizioanelor pentru credite nerambursate, ca raport intre provizioane si venitul total din exploatare;

rata impozitelor, ca raport intre impozitul pe venit si venitul total din exploatare.

In practica bancara romaneasca , cu unele diferente determinate , in special de legislatie si metodele contabile, pot fi utilizati pentru aprecierea profitabilitatii si rentabilitatii bancilor comerciale urmatorii indicatori:

Rata rentabilitatii financiare (Rrf - rentabilitatea capitalului propriu) masoara rezultatele managementului bancar in si exprima pentru actionari efectul angajarii lor in activitatea bancii. In cazul unitatilor care se bazeaza intr-o mare masura pe surse atrase pentru a-si sustine activele, rentabilitatea capitalului propriu are o tendinta de crestere. O rentabilitate prea mare, insa, indica o marime necorespunzatoare a capitalului propriu si, prin urmare, o capacitate redusa de a atrage fonduri suplimentare de pe piata financiara. Indicatorul se calculeaza ca raport procentual intre profitul net si capitalul propriu. Nivelul de 10-20 % al indicatorului este apreciat de unii specialisti ca fiind corespunzator.

Rata rentabilitatii financiare = ;

Rata rentabilitatii economice (Rre - rentabilitatea activelor) exprima efectul capacitatii manageriale de a utiliza resursele financiare si reale ale bancii, calculandu-se ca raport procentual intre profitul net si active. Indicatorul este masura cea mai fidela a performantelor bancare, intrucat exprima direct rezultatul in functie de modul specific de optimizare a operatiunilor active. O evolutie descrescatoare a indicatorului este un indiciu ca banca respectiva intampina dificultati in realizarea veniturilor, in timp ce un trend crescator este un semnal pozitiv, dar poate indica de asemenea o politica de plasamente foarte agresiva a bancii, ceea ce presupune asumarea de riscuri mari.

Rata rentabilitatii economice = ;

Efectul de parghie(Ep) releva gradul in care utilizarea unor resurse suplimentare serveste cresterii rentabilitatii capitalului propriu. Efectul angajarii unor resurse suplimentare este considerat favorabil atunci cand este cel putin egal cu rentabilitatea economica. Indicatorul se calculeaza ca raport intre active si capital propriu. Cu cat ponderea capitalului propriu este mai mare, cu atat riscul bancar este mai mic iar efectul de parghie de asemenea. In caz contrar, cand ponderea este mai mica, riscul bancar si efectul de parghie sunt mai mari.



Efectul de parghie = ;

Cei trei indicatori prezentati anterior se afla in relatie directa :

Rrf = Rre x Ep

Rata profitului net (Rpn) are o marime care depinde de raportul dintre veniturile si cheltuielile bancii si de structura veniturilor si costurilor activitatii bancare . In masura in care tarifarea serviciilor bancare se face explicit, in sensul ca fiecare serviciu este diferentiat prin preturi deosebite, indicatorul poate fi calculat pe diversele componente ale activitatii bancii fiind raportul procentual intre profitul net si veniturile totale. Indicatorul reprezinta principalul instrument de analiza atunci cand se urmareste reducerea costurilor cu activitatea bancii .

Rata profit net = ;

Rata utilizarii activelor (Rua-randamentul activelor) depinde de marimea dobanzii active pe piata si de structura activelor bancare si prezinta ponderea activelor purtatoare de dobanzi in totalul activelor. Maximizarea indicatorului se realizeaza prin cresterea ponderii activelor care aduc cele mai mari venituri. Aceasta crestere este insa limitata de: faptul ca aceste active sunt si cele mai riscante, iar desfasurarea activitatii bancare presupune si includerea unor active care nu aduc venituri. Indicatorul se calculeaza ca raport procentual intre venituri totale si active .

Rata utilizarii activelor = ;

Intre indicatorii prezentati exista si relatia :

Rre = Rpn x Rua


Marja neta a dobanzii(Mnd) este un indicator de mare sensibilitate pentru activitatea bancara , calculandu-se ca raport procentual intre venituri nete din dobanzi si active generatoare de venit (medii). O marja scazuta poate fi rezultatul dependentei bancii fata de resursele atrase pe termen scurt. Tendinta de crestere a indicatorului reflecta rezultatul optimizarii managementului activelor si pasivelor bancare sau al investitiilor in active riscante. Valorile normale ale indicatorului sunt considerate a fi intre 3 % si 10 %.

Marja neta a dobanzii = ;


Indicatori de apreciere a calitatii activelor

Evaluarea calitatii activelor bancare prezinta o importanta deosebita in analiza de ansamblu a performantelor bancare si se realizeaza cu ajutorul indicatorilor calitatii activelor, care pun in evidenta structura activelor unei banci din punct de vedere al performantei si din punct de vedere al capacitatii de a produce venituri.

Pentru evaluarea activelor bancare literatura si practica de specialitate foloseste o serie de indicarori, cei mai importanti fiind urmatorii:

Ponderea activelor neperformante in total active pune in evidenta activele care nu concura la dezvoltarea performantelor bancii, un volum mare al activelor neperformante conducand la cronicizarea pierderilor cu efecte majore asupra capitalului bancii . Acest indicator se calculeaza ca raport procentual intre activele neperformante si totalul activelor .

Ponderea activelor neperformante in total active = ;

Ponderea creditelor restante in total active sau total credite reflecta gradul de rambursare a creditelor acordate in perioada de timp analizata. Analiza nivelului si tendintelor ratei acestui indicator conduce la identificarea riscului potential al portofoliului de imprumuturi, astfel incat o rata inalta reflecta un risc ridicat, cat si cresterea provizioanelor constituite ca urmare a deteriorarii serviciului datoriei in relatia banca-client. In practica bancara romaneasca se apreciaza ca o pondere a creditelor restante in total credite mai mica de 5% reflecta o buna administrare a portofoliului de credite. Acest indicator se calculeaza ca raport procentual intre creditele restante si total credite (total active).

Ponderea creditelor restante in total active = ;


Ponderea provizioanelor pentru credite neperformante si dobanzi restante in total credite tinde sa creasca pe masura ce calitatea portofoliului de credite scade . O valoare mare a acestui indicator demonstreaza nu numai nivelul ridicat al creditelot neperformante in titalul portofoliului de credite, dar si preocuparea bancii de a se proteja prin constituirea de provizioane substantiale. Acest indicator se calculeaza ca raport procentual intre provizioane pentru credite neperformante si dobanzi restante si totalul  creditelor.

Ponderea provizioanelor pentru credite neperformante si dobanzi restante in total credite = ;

Pentru evaluarea calitatii activelor se mai pot folosi si alti indicatori:

ponderea pierderilor nete din credite in total credite restante;

ponderea provizioanelor in pierderile nete din credite si dobanzi;

ponderea dobanzilor restante in total credite;

ponderea dobanzilor restante in total credite restante;

ponderea dobanzilor restante in total dobanzi;

ponderea creditelor totale in total active.


Indicatori de apreciere a lichiditatii si solvabilitatii

Indicatorii privind solvabilitatea reflecta capacitatea bancii de a sustine cu ajutorul capitalului propriu intreaga activitate, calculandu-se ca raport procentual intre capitalul propriu si total active (sau credite sau surse atrase).

Solvabilitatea = ;

Solvabilitatea = ;

Solvabilitatea = ;

Un alt indicator de solvabilitate este indicatorul de adecvare a capitalului prin care se incearca sa se previna situatiile in care bancile isi sporesc veniturile, dar si riscurile, operand dincolo de limitele de siguranta impuse de fondurile proprii, care asigura solvabilitatea bancii. Astfel ca, indicatorul de solvabilitate se calculeaza, aici: fie ca raport procentual intre fondurile proprii si expunerea neta trebuind sa fie mai mare sau egal cu 12%, fie ca raport procentual intre capital propriu si expunerea neta trebuind sa fie mai mare sau egal cu 8%.

Solvabilitatea =;

Liciditatea bancara reprezinta capacitatea bancii de a efectua in orice moment plati din conturile titularilor, la cererea acestora, banca trebuind sa dispuna de rezerve suficiente respectiv active ce pot fi utilizate ca mijloace de plata sau care pot fi transformate operativ in astfel de mijloace, aceste rezerve influentand in mod direct gradul de lichiditate al bancii.

Limita minima a indicatorului de lichiditate este 1 si se calculeaza ca raport intre lichiditatea efectiva (total active + total angajamente in afara bilantului primite) si lichiditatea necesara (total obligatii + total angajamente in afara bilantului date).

Lichiditatea bancara mai poate fi apreciata si de alti indicatori:

Lichiditatea activelor lichide este un indicator care masoara cele mai lichide active ale bancii, iar o valoare mare a sa demonstreaza o buna capacitate de reactie la eventualele probleme generate de lipsa de lichiditate. Se calculeaza ca raport procentual intre numerar, titluri guvernamentale, operatiuni interbancare si totalul activelor .

Lichiditatea activelor lichide = ;

Lichiditatea creditelor arata gradul de lichiditate al creditelor, respectiv capacitatea de rambursare a acestora, creditele fiind apreciate cu un grad de lichiditate redus . Indicatorul se calculeaza ca raport procentual intre total credite si total active, nivelul sau ridicat indicand o lichiditate activa scazuta.

Lichiditatea creditelor = ;

sau Lichiditatea creditelor =

Lichiditatea activelor lichide sigure daca are o valoare ridicata inseamna ca riscul de lichiditate este scazut. Acest indicator se calculeaza ca raport procentual intre numerar, depozite, titluri guvernamentale si totalul activelor .

Lichiditatea activelor lichide sigure = ;

Lichiditatea interbancara exprima pozitia unei banci fata de celelalte banci din sistemul bancar, comparandu-se creantele cu obligatiile bancii in raport cu restul bancilor din sistem. Acest indicator poate fi determinat separat pentru relatia cu banca centrala si separat pentru celelalte banci prin intermediul indicatorului „capitalurilor fierbinti” care se determina ca raport procentual intre active pe piata monetara si pasive pe piata monetara .


Indicatori de analiza a  veniturilor si costurilor bancare

Evaluarea performantelor bancare trebuie completata cu analiza structurala a veniturilor si costurilor bancare prin intermediul indicatorilor:

Ponderea veniturilor din dobanzi in total active se calculeaza ca raport procentual intre venituri din dobanzi si total active.

Ponderea veniturilor din dobanzi in total active = ;

Ponderea veniturilor din alte surse decat dobanzile in total active se calculeaza ca raport procentual intre venituri din alte surse decat dobanzile si total active .

Pvas = ;

Rata cheltuielilor cu dobanzile fata de total active se calculeaza ca raport procentual intre cheltuieli cu dobanzile si total active.

Rata cheltuielilor cu dobanzile fata de total active = ;

Nivelul indicatorilor de performanta constituie repere de maxima importanta in utilizarea informatiei bancare. Aceste informatii au in vedere performantele trecute, situatia prezenta si previziuni pentru performantele viitoare ale activitatii bancare. In toate aceste faze, dar mai ales pentru performantele viitoare, sunt luate in considerare mai multe alternative, ipoteze astfel incat sa poata fi luata decizia optima de fiecare data.

Indicatorii de performanta pot fi urmariti si in teritoriu la nivelul sucursalelor si agentiilor, unde analiza lor trebuie sa aiba in vedere in primul rand creditele pentru ca, deocamdata , acestea au o pondere foarte mare in totalul bilantului bancar, dar si plasamentele in vederea realizarii unei structuri optime a activitatii.

In evaluarea activitatii bancare nu este suficienta cunoasterea modului de construire a sistemului de indicatori, ci mai ales precizarea intervalelor in care ei pot varia . Realizarea acestui deziderat implica, desigur, cunoasterea rezultatelor obtinute de tarile cu sisteme bancare avansate.

In concluzie, imbunatatirea performantelor bancare, presupune actiunea conjugata a doi factori: pe de o parte optimizarea raportului intre nivelul dobanzilor active si cel al dobanzilor pasive, iar, pe de alta parte, optimizarea structurii plasamentelor si a resurselor. De asemenea, optimizarea managementului bancar si cresterea performantelor bancare este conditionata de identificarea, evaluarea, gestionarea si limitarea riscurilor bancare.

3.Costurile bancare

3.1. Sursa veniturilor si destinatia cheltuielilor


Din cele mai vechi timpuri, activitatea bancilor in calitate de intermediari in circuitul capitalului a avut drept principala sursa de venit dobanda, respectiv marja de dobanda, respectiv diferenta dintre veniturile incasate sub forma de dobanzi pentru creditele acordate (sau plasamentele remunerate pe principiul dobanzii) si cheltuielile efectuate sub forma de dobanzi privind resursele mobilizate.

In timp, gama serviciilor bancare fara suport de capital s-a extins si s-au multiplicat veniturile din aceste operatiuni, venituri ce au inceput a fi semnificative.

Evolutiile de pe pietele de capital au dus treptat la restrangerea relativa a locului si rolului bancilor in calitate de intermediari efectivi in circuitul capitalului, astfel ca extinderea sferei si majorarea dimensiunilor veniturilor din alte surse decat dobanzile devine un obiectiv vital al evolutiei activitatii bancare, in anii nostri, in tarile dezvoltate.

RETINEM: Evolutia veniturilor este strans legata de desfasurarea in timp a cheltuielilor, ambele considerate din aceleasi puncte de vedere

>    surse (respectiv destinatii) din/privind dobanzile;

>    surse (respectiv destinatii) din/privind altele decat dobanzile.

In practica si teoria bancara s-a implementat, ca o orientare primordiala, necesitatea de a promova tendintele de acoperire cat mai deplina a cheltuielilor de alta natura decat dobanzile prin venituri proprii, aceste realizari devenind una dintre cele mai actuale si mai semnificative modalitati de manifestare a performantelor bancare sub denumirea de eficienta.

La o analiza mai amanuntita a faptelor, se poate observa ca pentru grupurile de banci cu potentiale diferite exista o repartizare specifica a surselor de venituri potentiale, diferite de media de ansamblu, asa cum se vede in tabelul 6.2.

Evident, multe dintre deosebiri rezulta din talia si dispersarea retelei bancare pe tip de banci, intrucat repartizarea in teritoriu si aria de cuprindere constituie una dintre premisele principale ale cresterii veniturilor altele decat dobanzile.


Tabelul 1.

Distribuirea veniturilor altele decat dobanzile

pe surse de provenienta (SUA-1997)

Surse de venit



Toate bancile

Repartitia bancilor dupa valoarea activelor

(in mld. USD)





pana la 100

100-200

peste 200

Taxe privind conturile de depozit

57,5 %

60,1 %

52.5 %

47,0 %

Taxe privind operatiunile fiduciare

17,5 %

9,7 %

20,4 %

25,2 %

Taxe privind ipotecile

14,7 %

16,8 %

12,9 %

11,7 %

Taxe si comisioane privind produsele de asigurare

7,7%

9,2 %

6,5 %

4,3%

Taxe privind cardurile de credit

6,7 %

6,4%

6,3%

7,9%

Taxe si comisioane privind produsele de investitii

63%

7,3 %

5,3 %

6,5%

Sursa: ABA Banking Journal (February 1998)


Prin asemenea comparatie, fiecare unitate, functie de talie, va putea sa aprecieze masura in care eforturile sale o aliniaza la medie si implicit va estima caile prin care poate sa asigure cresteri efective ale acestui tip de venituri, in masura sa-si creasca si perfonnantele, respectiv eficienta.

RETINEM: O preocupare deosebita a tuturor bancilor este scaderea cheltuielilor de alta natura decat dobanzile, in masura sa aiba un efect major in cresterea eficientei activitatii bancare.

RETINEM: Costurile cu salariile reprezinta un element important de cost. Dimensiunea lor, corelata cu numarul personalului, subliniaza comparativ eforturile depuse pentru eficientizarea activitatii bancare care inseamna concomitent:

reducerea numarului de persoane angajate;

scaderea ponderii costurilor salariale in totalul  veniturilor brute, in conditiile cresterii gradului de inzestrare si de randament al tehnologiilor bancare moderne.

Asa cum arata experienta tarilor dezvoltate, in conditiile in care volumul operatiunilor bancare a crescut considerabil, eforturile pentru reducerea persona­lului si diminuarea costurilor de personal, ca pondere a veniturilor brute, au avut efecte pozitive diferite, dar substantiale, in tarile dezvoltate.

In conditiile unei cresteri importante a cifrei de afaceri in perioada considerata, se observa orientarea neta catre restructurare si cresterea productivitatii muncii, fapt reflectat prin tendinta de scadere relativa a ambilor indicatori.

Pe de o parte, cresterile de personal, indicator de semnificatie absoluta, sunt, in marea majoritate a tarilor, de mici dimensiuni, in raport de fenomenele majore de crestere a retelei si sporire a volumului de operatiuni.

Pe de alta parte, costurile de personal, in expresie relativa, prezinta in toate tarile scaderi impresionante.

Evident ca eforturile de rationalizare si reducere a costurilor de personal, in special, s-au sprijinit, pe scara larga, pe efectele modernizarii tehnologiilor. bancare si pe caracteristicile superioare ale produselor bancare noi.


3.2. Structura costurilor pe functiuni


RETINEM: In activitatea bancilor, operatiunile desfasurate sunt strans legate de tipurile de functiuni pe care le indeplinesc bancile, respectiv activitati legate de:

>    gestiunea conturilor si mijloacelor de plata;

>    gestiunea creditelor;

>    gestiunea titlurilor;

>    gestiunea valutara;

>    prestarea de servicii specifice (comision si consultanta).

Este necesar ca fiecare din activitati sa asigure bancii surse de venit proportionate cu eforturile desfasurate de banca in scopul prestarii serviciilor in cauza.

Separarea corecta a costurilor pe functiuni reprezinta una din conditiile de baza ale asigurarii gestiunii pe centre de responsabilitati de catre fiecare banca si devine o conditie a propasirii sale, in sensul ca o orienteaza spre cele mai rentabile activitati.

Daca aceasta ar trebui sa fie o optiune obisnuita a fiecarei banci, este o situatie cu atat mai nefireasca daca fenomenul se manifesta la nivelul unei tari, unde o optiune politica are ca efect o stare de fapt negativa pentru sistemul bancar si pentru rentabilitatea lui.

Este cazul Frantei, care in ultima vreme are o rentabilitate deosebit de scazuta, determinata, in principal, de costurile neacoperite efectuate obligatoriu de catre banci privind gestiunea conturilor si a mijloacelor de plata.

Analiza dinamicii gestiunii mijloacelor de plata scoate in evidenta persistenta unui deficit major.


Tabelul 2.

Gestiunea mijloacelor de plata ca parte a performantelor bancare

Performanta de referinta

1981

1987

1993

% din costurile de exploatare

41,1 %

39,5 %

37.0%

din produsul net bancar

6,1 %

6.5 %

15 %

Deficit % din total costuri

32,4 %

30,4 %

27,0 %

Deficit in miliarde franci


55,0

70,0

Sursa: Commission Bancaire – 1993


Evident in aceste cifre se reflecta trasaturi proprii Frantei, a carei situatie o reprezinta, dar fenomenul este prezent si pe alte meridiane. In Franta, politica generala in domeniul colectarii depozitelor si distribuirii creditelor, ca latura a politicii economice, a avut vreme indelungata trasaturi similare, tipice, pe care le regasim in majoritatea tarilor dezvoltate, trasaturi pe care le reamintim pe scurt aici:

>    neremunerarea depozitelor la vedere;

>    stabilirea de regimuri speciale pentru depunerile de economii la termen (in special cele ce creeaza temeiul acordarii unor credite pentru constructii de locuinte sau de consum) si conditionate cu dobanzi mici;

>    efectuareaunoroperatiidegestiuneaincasarilorsiaplatilor (viramente) in mod gratuit sau cu costuri reduse (oricum sub cheltuielile reale).

Aceste laturi ale politicii de credit au distorsionat raportul dintre venituri si cheltuieli, pe functiuni, conducand la solutia acoperirii globale a cheltuielilor bancare.

Exista inca retineri importante in ce priveste tarifarea operatiilor de gestiune, incasari si plati, care se considera necesar a fi acoperite pe cai ocolite, intrucat desfasurarea accelerata a platilor si extinderea 'bancarizarii' este o activitate benefica atat pentru economia nationala, cat si pentru sistemul bancar in ansamblul sau, aducand, prin ele insele, un anumit raport de resurse si fiind, prin acestea, utile bancilor.

Ideea ca serviciile bancare, oricare ar fi ele, trebuie sa fie platite de cei care beneficiaza de ele si nu sa fie transferate asupra altora capata tot mai mult circulatie si intelegere, insa pana la punerea ei in practica este inca nevoie de timp, de o evolutie care a inceput si care face inca pasi mici.

Desi concluziile Asociatiei Franceze a Bancilor sunt categorice: 'Va fi fara indoiala preferabil de a remunera depozitele la vedere si in consecinta de a face sa plateasca pe utilizatorii cecurilor, viramentelor si altor instrumente de circulatie a monedei scripturale', facturarea acestora ar reprezenta dublul avantaj de a rationaliza utilizarea lor (prin diminuarea numarului cecurilor mici) si de a permite extensia cardurilor (care implica venituri pentru banci) si duce la dezvoltarea monedei electronice.




[1] “ Management bancar”, Cristi Marcel Spulbar, Ed. Sitech, Craiova 2003, pag. 155-156

[2] Constantin Rotaru, “ Managementul perfeormantelor bancare “, Ed. Expert, Bucuresti 2000, pag. 125-126.

[3] “ Managementul bancar”, Cristi Marcel Spulbar, Ed. Sitech, Craiova 2003, pag. 155-157

[4] Ion Nitu, “ Principii ale profitabilitatii bancare”, Ed. Expert, Bucuresti 2002, pag 87

[5] Cristi Marcel Spulbar, “ Management bancar”, Ed. Sitech, Craiova 2003, pag. 160-16

[6] Ion Nitu, “ Principii ale profitabilitatii bancare ”, Ed. Expert, Bucuresti 2002, pag. 53-5

[7] Cristi Marcel Spulbar, “ Management bancar ”, Ed. Sitech, Craiova, 2003, pag 72-79.










Document Info


Accesari: 617
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2020 )