Documente online.
Zona de administrare documente. Fisierele tale
Am uitat parola x Creaza cont nou
 HomeExploreaza
upload
Upload




Paragraful introductiv sau intro-ul

jurnalism


Paragraful introductiv sau intro-ul


4.1. Conceperea si elaborarea intro-ului



Intro-ul sau paragraful de debut este cel mai important paragraf al articolului: īi poate determina pe cititori sa citeasca articolul pāna la capat sau sa-l abandoneze rapid īn favoarea altuia. si vor face acest lucru fara sa stea pe gānduri: cel mai adesea, ziarele sunt citite rapid de catre indivizi ce au putin timp pentru lectura, īn locuri si conditii improprii relaxarii precum mijloace de transport, masini, birouri, pe strada. Asa ca este foarte posibil ca, daca primul paragraf nu le capteaza atentia, sa nu mai ajunga la al doilea.

Ar fi o exagerare totusi sa spunem ca lectura unui articol depinde exclusiv de calitatea intro-ului. Exista si alti factori: un titlu bun īi va determina pe cititori sa ajunga dincolo de intro, la fel cum interesul pentru subiectul tratat incita la lectura independent de calitatea intro-ului. Īnsa jurnalistul nu stie niciodata dinainte care sunt acesti factori, si rareori īi poate influenta, asa īncāt cea mai sigura modalitate de a face cititorul sa treaca dincolo de intro este sa redacteze unul bun.

Conceperea intro-ului este de multe ori cea mai dificila etapa a procesului de redactare. Intro-ul este cea mai importanta parte a articolului, pentru ca īndeplineste concomitent mai multe functii, pe care cititorii nici nu le banuiesc. Īn primul rānd, intro-ul are menirea de a capta imediat atentia, antrenānd cititorii īn sirul evenimentelor; pentru a īndeplini aceasta functie īnsa, el trebuie sa fie bine scris si īnchegat, pentru a incita si mentine viu interesul cititorului. Īn acelasti timp īnsa, intro-ul trebuie sa contina suficienta informatie, pentru ca cititorii nu se lasa pacaliti - cel putin nu prea usor. Ei vor informatii concrete, nu doar fraze frumos scrise care sa umple paginile, asa ca, daca nu le vor gasi de la bun īnceput, vor abandona rapid articolul. Īn acelasi timp īnsa, intro-ul trebuie sa concentreze informatia esentiala, dar nu trebuie sa o epuizeze: daca primesc toate informatiile pe care vor sa le afle īn intro, cititorii nu mai au motiv sa citeasca corpul articolului. Mai mult, daca īn intro gasim toate informatiile importante, atunci īnseamna ca restul articolului nu este decāt de "umplutura", putānd fi la fel de bine omis. Īn fine, rolul intro-ului este cu atāt mai important daca tinem seama ca a 636e45g cesta da tonul si stilul īntregului articol - sau cel putin asa ar trebui - si ca de la el pornesc īntregul mod de organizare a articolului si succesiunea logica a paragrafelor.

Oricare ar fi genul de text sau tipul de intro ce urmeaza a fi redactate, exista o serie de reguli generale de elaborare a acestuia:

Intro-ul trebuie sa capteze atentia cititorilor si sa introduca tonul articolului - el trebuie sa surprinda esenta articolului, prefigurānd continutul acestuia; mai mult, intro-ul trebuie sa fie scris īn aceeasi nota cu paragrafele urmatoare, asa īncāt rezultatul sa fie unitar si omogen.

Intro-ul trebuie sa fie autonom - respectiv sa aiba o semnificatie independenta de paragrafele urmatoare. De asemenea, trebuie identificate īn intro faptele, persoanele, evenimentele si alte informatii de importanta pentru continutul articolului

Intro-ul trebuie sa fie clar, direct si ordonat - rolul sau este acela de a lamuri cu privire la continutul articolului, nu de a ridica cititorilor noi īntrebari; de aceea principala preocupare a jurnalistului va fi evitarea ambiguitatilor si neclaritatilor, dar si a elementelor neesentiale.

Articolul nu trebuie sa īnceapa niciodata cu cifre sau cu date exacte, si nici cu denumiri oficiale - primele opt-zece cuvinte ale articolului sunt foarte importante, asa ca nu le irositi cu cifre sau denumiri lungi si birocratice. Un articol ce debuteaza cu "Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului īmpreuna cu Autoritatea Nationala pentru Monitorizarea si Evaluarea Poluarii a anuntat un nou program." are toate sansele sa fie lasat deoparte. Asa ca concentrati-va asupra evenimentelor, prezentānd denumirile mai tārziu īn articol.

Articolul nu trebuie sa debuteze cu propozitii subordonate - cum ar fi "Desi numarul sustinatorilor partidului conservator a crescut īn sondaje." sau "Cu scopul declarat de a reduce criminalitatea, autoritatile au īntreprins.". Astfel de abordari rapesc din dinamismul textului, īntārzie prezentarea evenimentului esential si pot ridica īntrebari, de aceea se recomanda evitarea lor chiar si īn corpul articolului

Articolul nu trebuie sa īnceapa cu citate - acest lucru creeaza confuzie, cel putin pāna īn momentul identificarii sursei. Exista si cazuri exceptionale, cānd un citat este cel mai bun īnceput, deoarece sintetizeaza aspectele esentiale ale subiectului prezentat. Īn aceste cazuri īnsa, vorbitorul trebuie identificat imediat, posibil chiar din titlu.

Nu exista un standard consacrat īn ceea ce priveste marimea intro-ului - atāta vreme cāt atrage cititorii, īnseamna ca el īsi atinge scopul; ideal este sa nu fie nici prea lung - asa īncāt cititorii sa se multumeasca cu informatiile primite, abandonānd restul articolului, dar nici prea scurt - asa īncāt sa nu reuseasca atragerea cititorilor. Īntre aceste doua extreme, alegerea dimensiunii este la latitudinea jurnalistului


Modalitatea cea mai directa de a capta atentia consta īntr-o succinta sintetizare a continutului articolului: īn acest fel, cititorii parcurg respectivul rezumat si decid daca articolul se īncadreaza sau nu īn sfera lor de interes. Īnsa īn general, un astfel de intro se preteaza la articolele prezentānd stiri de mare interes, de unde si denumirea intro de tip hard news. Intro-ul de tip hard news īsi atinge scopul īn masura īn care reuseste sa sintetizeze īn mod clar esenta stirii ce urmeaza a fi prezentata. Elaborarea unui astfel de intro poate parea o misiune mai facila, deoarece exista materia prima - respectiv stirea īn cauza - īn jurul careia sa "construiasca" jurnalistul; experienta a demonstrat īnsa ca nu rare sunt cazurile īn care intro-ul de tip hardnews esueaza īn a-si atinge obiectivele. Acest lucru se īntāmpla cel mai frecvent atunci cānd:

intro-ul nu se concentreaza asupra celui mai important aspect, ci asupra unui/unor evenimente subsidiare;

modul īn care este exprimata ideea centrala nu stabileste nici o punte de legatura cu existenta, interesele sau preocuparile cititorilor;

sinteza este atāt de vaga, īncāt cititorii nu-si pot face o idee referitoare la continutul articolului

sinteza este, dimpotriva, atāt de detaliata, īncāt cititorii nu mai sunt capabili sa distinga aspectul esential, care le trezeste sau nu interesul; īn astfel de situatii, cititorii se plictisesc īnca dinainte de a īncepe sa citeasca articolul propriu-zis.

Dat fiind ca rolul intro-urilor este atragerea atentiei, īnseamna ca aspectul sau aspectele cele mai importante trebuie sa fie prezentate chiar de la īnceput. Īn mod normal, acest lucru nu este prea dificil īn cazul articolelor tari, clare, de mare interes. Īnsa īn realitate marea majoritate a subiectelor nu sunt de tip "hard news". Ele au mai multe aspecte importante si variate unghiuri de abordare, si nu le putem plasa pe toate īn intro fara sa-l īncarcam īn mod exagerat: īn asemenea situatii jurnalistul va trebui sa selecteze aspectul esential utilizānd drept criteriu valoarea de informare.

Asa cum spuneam, īn majoritatea situatiilor īn care avem de-a face cu stiri de importanta majora sau de mare interes, intro-ul de tip hard news reprezinta alegerea optima. Totusi exista multe alte moduri īn care poate fi īnceput un articol, iar unele pot fi aplicate si articolelor de stiri atunci cānd situatia o cere. Īn cazul articolelor de tip feature de exemplu, intro-urile au īn general o forma mai libera, jurnalistii aplicānd īn general pricipiul "ceea ce merge cel mai bine" pentru a suscita interesul. Acest lucru este valabil mai ales īn cazul articolelor de analiza, comentariilor, sau al celor ce prezinta personalitati.

4.2. Tipologia intro-urilor


O clasificare foarte interesanta si cuprinzatoare este aceea a lui David Randall (1996), care, infara intro-ului de tip hard news, identifica numeroase alte tipuri, fiecare prezentānd anumite particularitati si pretāndu-se la anumite tipuri de text jurnalistic:


Intro-ul narativ este un tip de intro frecvent īntālnit ce expune subiectul cronologic, fiind utilizat de regula la articolele feature. El este folosit si la articolele de stiri, īn situatia īn care modul cum s-au petrecut evenimentele este mai important decāt ce s-a īntāmplat. Cel mai mare pericol legat de acest tip de intro este faptul ca, urmarind firul naratiunii, jurnalistul se lasa adesea furat de detalii, rezultānd o abordare īn stil de roman. Īn masura īn care este clara, aceasta abordare nu este lipsita de avantaje, cu o conditie: daca alegeti sa stārniti curiozitatea cititorilor īn acest fel, este necesar ca atunci cānd ajungi la punctul culminant, acesta sa fi meritat cu adevarat nu doar rabdarea cititorilor, ci si osteneala jurnalistului. Cu alte cuvinte utilizarea unui asemenea tip de intro depinde īn mod decisiv de natura subiectului propriu-zis: fara a fi neaparat o stire de senzatie, acesta trebuie totusi sa prezinte fie un element de noutate, fie de neobisnuit, imprevizibil etc.


Intro-ul anecdota relateaza - asa cum sugereaza si numele - o anecdota doar aparent independenta de restul articolului, pentru ca ilustreaza de fapt un anumit aspect al acestuia. Acest tip este utilizat de regula īn articolele mai lungi, cel mai adesea pentru a prezenta personajele principale sau caracterul relatiilor dintre ei, sau pentru a descrie un episod din seria evenimentelor ce fac obiectul articolului. Atunci cānd se opteaza pentru un asemenea tip de intro, trebuie avute īn vedere mai multe aspecte: īn primul rānd, anecdota trebuie sa fie buna, reflectānd un umor de calitate - nici prea subtil, nici vulgar; apoi ea trebuie sa fie adecvata, sa aiba o legatura usor de identificat cu subiectul articolului, si sa aiba o anumita semnificatie, sa demonstreze ceva - īn mod asemanator unei fabule.


Picatura īntārziata este un tip de intro de dimensiuni mai ample - mai multe paragrafe - folosit de regula la articolele "mai usoare" - continānd stiri "soft" sau articole vesele, de divertisment. Asa cum sugereaza si numele, intro-ul propriu-zis este amānat, īntocmai ca īntr-un banc, īn care toata poanta se afla la final; primele paragrafe prezinta scene si evenimente cotidiene absolut obisnuite, pentru ca abia la final sa fie introdus aspectul principal, lucrurile luānd o alta turnura. Riscul acestui tip de intro este acela ca, prezentānd o serie de banalitati, s-ar putea ca cititorii sa se plictiseasca si sa abandoneze articolul, mai ales daca paragrafele se prelungesc peste o anumita limita. Tocmai de aceea e folosit īn cazul articolelor usoare, ce mizeaza pe disponibilitatea si rabdarea cititorului, care urmareste mai mult o lectura de relaxare, decāt o informare stricta, sub presiunea timpului.


Intro-ul de tip glont este exact opusul celui precedent, cuprinzānd o singura fraza ce surprinde esenta īntregului articol. El este foarte pretentios si dificil de realizat, deoarece necesita nu doar experienta, ci si real talent. Intro-ul tip glont este extrem de eficient, relevant si puternic atunci cānd reuseste, īnsa poate avea consecinte dezastruoase atunci cānd esueaza. Cea mai buna utilizare este īn cazul subiectelor importante, nu tocmai neasteptate, si care vor fi abordate de toata presa.


Intro-ul rezumat se preteaza cel mai bine la articolele cuprinzānd īnsiruiri complexe de evenimente, prezentānd elementele esentiale ale acestora - de regula īn limita unui singur paragraf. Acest tip de intro mai poate fi folosit si atunci cānd story-ul nu se distinge prin aspecte iesite din comun, principalul punct de interes reprezentāndu-l consecintele. Pericolul acestui intro este acela ca daca el nu este īndeajuns de cuprinzator, cititorii nu-si vor da seama care e cel mai important aspect al story-ului pāna la urmatorul/urmatoarele paragrafe. Cel mai bun sfat īn aceasta privinta este sa imaginati intro-ul rezumat ca pe o reclama de film, care expune cele mai interesante momente.

Īn fine, acest tip de intro este potrivit īn cazul articolelor ce prezinta un numar mare de subiecte sau de persoane sau īn cazul profilurilor de personalitati.


Intro-ul tip declaratie este un alt tip de deschidere, īn care autorul face o afirmatie ciudata sau chiar socanta, īn speranta de a-i determina pe cititori sa continue lectura articolului. De regula acest tip de intro este de dimensiuni reduse - o propozitie sau o fraza - si īsi īndeplineste cu succes misiunea de a stārni interesul. Cu doua conditii: sa nu faca totusi afirmatii exagerate, deoarece articolul īsi va pierde credibilitatea, si sa fie īn concordanta cu continutul articolului respectiv.


Intro-ul soc consta īn alaturarea a doua elemente din continutul articolului de o asemenea maniera īncāt sa produca un soc; cel mai frecvent, cele doua elemente sunt chiar expozitiunea sau partea introductiva si, respectiv deznodamāntul. Acest tip de intro este foarte eficient daca este elaborat corespunzator - īn acest sens esentiala este tocmai selectarea elementelor ce creeaza efectul dramatic; intro-ul soc cere nu doar experienta, ci si talent jurnalistic si se preteaza numai anumitor subiecte: acelea care contin īn sine o minima nota de dramatism, pe care jurnalistul sa o poata exploata. Iata un exmplu: "Pentru ca era marti 13, un bucurestean superstitios a decis ieri sa nu se duca la serviciu si sa-si petreaca ziua īn casa. Acum se zbate īntre viata si moarte īntr-un salon de reanimare."


Intro-ul punere īn scena - se aseamana, asa cum īi sugereaza si numele, cu prezentarea decorului la īnceput de act īntr-o piesa de teatru. Chiar si modul de constructie este similar: intro-ul punere īn scena este construit de regula din propozitii scurte, fara figuri de stil, ce īncearca sa surprinda cāt mai exact decorul si personajele. Principala sa particularitate: el face o descriere īn cuvinte a unei scene esentiale pentru īntelegerea subiectului tratat si, īn acelasi timp, neobisnuite.


Intro-ul umoristic este unul din cele mai comune tipuri, īnsa pe cāt sunt de numeroase īncercarile de a scrie cu umor, pe atāt sunt de putine reusitele. Este o deschidere foarte eficienta atunci cānd reuseste, pentru ca cititorii pretuiesc o companie amuzanta si vor citi mai departe, anticipānd acelasi stil. si avānd īn vedere ca intro-ul da tonul īntregului articol, este recomandat ca jurnalistul sa mentina o nota umoristica pe parcursul īntregului articol. Īn fine, īn ceea ce priveste regulile de constructie, acest tip de intro poate consta dintr-o singura propozitie/fraza sau poate fi mai amplu, cu o poanta la final - fie amuzanta, fie sarcastica.


Intro-ul filozofic este cel mai abordat tip de intro īn articolele feature, desi, īn mod paradoxal, el reuseste cel mai rar. Acest intro consta īntr-o asertiune pretioasa, generala si satirica, ca "prolog" al articolului. Ca orice afirmatie filosofica, ea se vrea profunda, dar īn realitate, nu reuseste mai niciodata. si aceasta nu pentru ca jurnalistii nu ar avea īnclinatii filosofice, ci pentru simplul motiv ca a scrie astfel de cugetari sub presiunea timpului si a cerintelor editorului reprezinta un deziderat practic imposibil.


Intro-ul istoric pune la īnceput de articol o fraza - sau cel mult un paragraf - referitoare la istoria subiectului: "Cu exact 15 ani īn urma, pe 22 decembrie 1989, romānii īsi cāstigau libertatea, dupa jumatate de secol de asuprire comunista...". Acest tip de intro poate fi folosit cu succes īn doua situatii: fie atunci cānd faptul istoric este suficient de fascinant īncāt capteaza interesul cititorului, fie atunci cānd continutul propriu-zis al articolului contine o rasturnare de situatie. Īn caz contrar, lectura poate deveni plictisitoare, si īn aceasta situatie articolul trebuie reorganizat: cel mai adesea reorganizarea presupune eliminarea intro-ului initial si īnlocuirea sa cu paragraful urmator, īn masura īn care acesta este adecvat elaborat.


Intro-urile false nu reprezinta de fapt o categorie aparte, ci o greseala pe care jurnalistii putin experimentati o fac foarte frecvent. Intro-ul fals reprezinta o deschidere despre care autorul crede ca face articolul atractiv pentru cititori, īnsa īn realitate, ea este absolut de prisos. Utilizat de regula īn articolele de stiri mai usoare si īn materialele de culoare, el īmbraca de regula doua forme: prima este gluma ratata, īn care poanta ori nu este deloc amuzanta ori este vulgara, de prost gust; cea de-a doua este intro-ul narativ, īn care povestirea īncepe prea devreme, oferind informatii lipsite de importanta pentru continutul articolului; īn aceasta a doua categorie intra platitudini de genul: "Jane si Robert Smith abia asteptau cele zece zile de relaxare si distractie pe plajele īnsorite ale Californiei" - īn introducerea unui articol despre vacanta plina de peripetii a unui cuplu britanic.


Aceasta ultim tip de intro ridica o problema foarte importanta īn activitatea de redactare a textului jurnalistic: "īncalzirea" de care are nevoie jurnalistul pentru a-si intra īn māna īnainte de a īncepe articolul propriu-zis. Intro-urile false de care am amintit capata astfel rolul unui antrenament, īnsa ele trebuie sa se limiteze la atāt: asa cum dansatorii īsi fac īncalzirea īnainte de spectacol, la fel si jurnalistii au nevoie de o īncalzire, fara ca aceasta sa faca parte din articol. Deseori e nevoie sa scrii ceva ca sa te urnesti, si nu e nimic rau īn asta atāta vreme cāt notitele respective nu ajung la public.

O alta greseala pe care o fac frecvent mai ales jurnalistii fara experienta consta īn redactarea corpului propriu-zis al articolului fara elaborarea prealabila a unui intro corespunzator; data fiind importanta considerabila ce-i este atribuita, intro-ul este conceput īn mod frecvent abia dupa redactarea articolului propriu-zis. Problema este ca modul īn care concepem intro-ul este adesea cel care ajuta la formarea unei imagini clare despre articol, despre constructia acestuia si despre tonul utilizat. Daca scriem un articol si apoi ne īntoarcem pentru a scrie intro-ul, s-ar putea sa constatam ca nu ne mai multumesc nici tonul, nici structura articolului si ca trebuie sa-l rescriem complet. Singurul caz īn care aceasta practica poate fi utila este atunci cānd story-ul are o structura narativa clara, cronologica, asa īncāt poti sa debutezi direct cu īnceputul naratiunii, si la final sa te īntorci, alocānd intro-ului mai mult timp si atentie.


Dat fiind rolul esential al intro-ului īn constructia articolului, jurnalistul trebuie sa cunoasca nu doar tipurile principale de intro, caracteristicile acestora si genurile la care se preteaza fiecare tip. El trebuie sa stapāneasca foarte bine tehnicile si instrumentele cele mai eficiente de atragere a atentiei. Īnafara rezumarii continutului articolului - care, asa cum am vazut, se preteaza doar la anumite tipuri de articole, exista variate alte tehnici si instrumente - unele din acestea apartinānd chiar stilului beletristic - la care recurg jurnalistii pentru a capta atentia; astfel, o tehnica frecvent utilizata consta īn prefigurarea evenimentelor ce urmeaza sa aiba loc: aceasta tehnica creeaza o tensiune dramatica, sugerānd ca un eveniment important este pe cale sa se petreaca. Aceeasi nota dramatica poate fi atinsa si fara a prefigura neaparat evenimentul: numai cu ajutorul cuvintelor, jurnalistii "mai īndemānatici"si mai experimentati pot obtine aceleasi efecte pe care le obtin, de exemplu, regizorii de film cu ajutorul muzicii - respectiv pot crea suspans prin sugerarea unor actiuni iminente.

De asemenea, jurnalistul se poate concentra asupra unui detaliu dramatic esential - "cānd si-a ridicat privirea, casierul a vazut teava unui pistol īndreptata īn directia sa." - sau poate schita o scena din derularea evenimentelor ce fac obiectul articolului: "Drumul serpuia chiar pe marginea prapastiei, oferind turistilor o imagine mareata, si, īn acelasi timp, īnspaimāntatoare"; o alta tehnica frecventa consta īn initierea unei succesiuni de evenimente, al carei deznodamānt presupune lecturarea īntregului articol: "Intrusul deschise usa avionului si se arunca īn gol..."; nu īn ultimul rānd, o tehnica foarte eficienta pentru a atrage atentia consta īn a īncepe articolul cu o propozitie eliptica - cel mai adesea fiind omis subiectul: "A īnceput sa falsifice tablouri cānd avea doar 12 ani..."

Īn masura īn care sunt elaborate īn mod corespunzator, aceste tehnici sunt extrem de eficiente: ele determina aproape īntotdeauna continuarea lecturii prin faptul ca incita curiozitatea cititorului, care dorind sa afle ce s-a īntāmplat mai departe, īncepe sa citeasca articolul propriu-zis. Ele nu īmpiedica totusi abandonarea lecturii pe parcurs: odata ce cititorul se lamureste cu privire la continutul articolului, daca subiectul nu intra īn sfera sa de interes, īl va abandona, oricāt de bine scris ar fi acesta. si aceasta deoarece un intro bine elaborat trebuie sa fie atāt consistent - sa ofere īn mod concret informatii - cāt si sincer - sa prezinte faptele cu acuratete. Un intro de calitate nu descrie o simpla discutie contradictorie drept confruntare verbala violenta, si nici un marunt pericol drept situatie extrem de periculoasa. Probabil ca un intro reusit poate fi cel mai bine caracterizat cu ajutorul binecunoscutei expresii "what you see is what you get"[1]. Mai mult, asa cum afirmam si mai devreme, intro-ul ofera o imagine de ansamblu asupra temei articolului, stabilind astfel principiile fundamentale ale organizarii textului. Īn acelasi timp, el īl ajuta chiar pe jurnalist sa-si puna ideile īn ordine, sa extraga ideea centrala, sa sorteze elementele esentiale de cele mai putin importante. Atunci cānd apar īn mod constant dificultati la conceperea intro-ului, īnseamna ca jurnalistii neglijeaza unele din etapele initiale esentiale ale procesului de redactare. Īn loc sa se concentreze asupra unor idei īnchegate, acestia se apuca sa scrie despre subiecte largi, vagi, si nedelimitate īn mod clar. Consecinta imediata a acestui fapt: jurnalistii nu reusesc sa conceapa o formulare clara si concreta a temei īn cauza; de cele mai multe ori, acesti jurnalisti nu-si organizeaza notitele si nici nu schiteaza un cadru pentru story-ul lor. Cu alte cuvinte, ei ignora o particularitate esentiala a intro-urilor: acestea īncorporeaza īn realitate toate activitatile pe care le implica planificarea si organizarea articolului. Poate ca tocmai de aceea, numerosi jurnalisti afirma ca odata redactat intro-ul, 90% din munca jurnalistului este terminata. Se pare ca si īn jurnalism primul pas este cel mai greu; nu putini sunt jurnalistii care se sperie īn fata acestei misiuni, majoritatea se simt intimidati, si doar o mica parte o considera drept provocare, concepānd intro-uri de calitate.




īn trad. "ceea ce vezi este si ceea ce primesti"


Document Info


Accesari: 6155
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )