Cancerul de san

Cancerul de san este de departe cel mai frecvent dintre cancerele femeii. Desi nu este cunoscuta cauza sa exacta, factorii de risc sunt din ce in ce mai bine identificati.
Gratie mamografiei, depistarea precoce a acestui cancer a crescut sem 727d32h nificativ perspectiva vindecarii.

Ce este cancerul?
Corpul uman este constituit din 100.000 miliarde de celule care formeaza tesuturile diferitelor organe (ficat, inima, creier). In cursul vietiilor, celulele primesc si emit in permanenta semnale asemanatoare unor ordine: de multiplicare, de diferentiere, de stopare a diviziunii. Daca o celula nu mai raspunde acestor semnale, ea scapa de sub orice reglare si poate sa se multiplice la nesfarsit, intr-un mod anarhic, in detrimentul celulelor vecine. Devenita maligna, ea da nastere unui cancer.

Factorii de risc
Factorii de risc se cunosc de mult timp. Ei sunt:
- de ordin personal: precocitatea menstruatiilor, absenta nasterilor(nuliparitate), o prima sarcina tardiva (dupa 35 de ani), menopauza tardiva;
- de ordin familial: antecedente de cancer de san la membri apropiatidin familie, sugerand implicarea unor factori genetici.

In afara acestor factori, varsta este si ea un factor de risc. 7% din cancerele de san afecteaza femeile sub 40 de ani, acest procent crescand cu varsta: 18% la 40-50 de ani, 32% la 50-60 de ani si 43% la peste 65 deani. Mai multe cercetari au subliniat influenta alimentatiei prea bogate in grasimi de origine animala asupra aparitiei acestui cancer. Excesul ponderal este un factor favorizant.

Depistarea precoce
Depistarea cancerului de san se efectueaza prin autopalpare (femeia isi examineaza sanii in fiecare luna), examen medical anual (de catre ginecolog sau medic de familie), dar mai ales prin mamografie.

Aportul mamografiei. Aceasta radiografie cu raze X cu penetrantare dusa evidentiaza diferentele de densitate ale tesutului mamar. Ea permite decelarea tumorilor foarte mici (incepand de la 3 mm) care nu pot fi depistate la palparea sanilor, aceasta din urma permitand decelarea unor formatiuni de peste 0,5/1 cm. Rezulta ca este o tehnica esentiala pentru depistarea precoce a cancerului de san, deoarece permitereperarea unei tumori cu ani de zile inainte de a intra in faza clinica,adica inainte sa apara semnele decelabile de catre medic.
Gravitatea bolii este indicata de talia tumorii, dar mai ales de prezentasau absenta invadarii ganglionilor axilari.

Depistarea in formele familiale
In marea majoritate a cazurilor (peste 95%), cancerele de san survin sporadic, adica intamplator. In unele familii insa, incidenta acestuicancer este deosebit de ridicata si nu se poate explica numai prin intamplare. Se stie in prezent ca aceste forme familiale sunt legate de genele predispozante, transmise de la o generatie la alta.

Recomandari privind depistarea
Grupul de varsta cel mai afectat este cel intre 50 si 65 de ani; femeile sub 30 de ani sunt rar afectate. Aceasta nu exclude insa supravegherea regulata (autoexaminarea sanilor, controalele medicale regulate) la toate femeile tinere.
Inainte si dupa 50 de ani: un examen ginecologic anual, constand in palparea sanilor; autoexaminarea sanilor; mamografie, in caz de anomalie, odata la 2 ani.
Femeile cu una sau mai multe rude apropiate care au avut cancer de san sunt supravegheate mai riguros.

Diagnostic si tratamente
Exista mai multe examene pentru diagnosticarea cancerului de san. Dupaobtinerea informatiilor necesare, se poate stabili tratamentul specific.

Cancerul de san este diagnosticat din ce in ce mai frecvent in stadii precoce, gratie depistarii sistematice. Aceasta depistare intr-un stadiu primitiv al bolii permite in prezent vindecarea in cazul majoritatii cancerelor de san fara metastaze.

Diagnostic
Examenul clinic. Este prima etapa de diagnostic: consta in interogatoriu, palparea sanilor si explorarea ganglionilor din fosa axilara. Examenul clinic permite decelarea unei anomalii care sugereaza medicului alte examene necesare.

Examenele complementare. Mamografia (examenul radiologic alsanului) permite depistarea unei tumori. Ecografia aduce informatii complementare, legate de natura acestei tumori. Daca in acest stadiu persista dubii cu privire la benignitatea sau malignitatea tumorii, este necesara o biopsie. Dupa stabilirea diagnosticului de cancer, este posibila aprecierea gradului de agresivitate a tumorii.
Tratamente
Pot fi efectuate patru tratamente, asociate sau izolate:interventia chirurgicala, radioterapia, chimioterapia si hormonoterapia.

Interventia chirurgicala. Consta cel mai frecvent in ablatia tumorii (tumorectomie) si a ganglionilor din axila (cura ganglioniloraxilari). Ablatia sanului (mastectomie) este evitata in masura posibilului, dar este practicata daca tumora este voluminoasa (peste 3cm) sau prost plasata. Ablatia sanului poate fi urmata de o interventiede chirurgie plastica, cu scop reconstructiv al sanului.

Radioterapia. Utilizeaza capacitatea radiatiilor ionizante de astopa cresterea celulelor tumorale. Cel mai frecvent, radioterapia este aplicata dupa interventia chirurgicala, fie ca aceasta este conservativa,fie ca nu, in scopul limitarii recidivelor locale, mai ales la nivelul ganglionilor axilari. Uneori, in cazul tumorilor neoperabile, ea este asociata cu chimioterapia, in scopul obtinerii unei regresii.

Chimioterapia. Este preconizata dupa interventia chirurgicala sau ca metoda terapeutica unica, in cazul evolutiei rapide a tumorii,la femeile tinere sau cand sunt prezente metastazele.

Hormonoterapia. Tratamentul hormonal (pe baza de antiestrogeni) este preconizat daca tumora este sensibila la hormonii sexuali (aproximativ 30% din cazuri). El este eficient dupa menopauza.

Prognostic si supraveghere
Daca este tratat precoce, cancerul de san are prognostic bun. Totusi,aproximativ 50% din paciente fac o recidiva in primii 10 ani dupa tratament. Pentru depistarea unei recidive se impune supravegherea prin:
- consultatii frecvente la medicul curant (trimestrial in primul an,apoi la fiecare 6 luni, timp de 4 ani, dupa care anual);
- autoexaminare lunara a sanilor, cu prezentare rapida la medic in cazul depistarii unei modificari;
- examene recomandate sistematic sau numai daca persoana prezinta anumite simptome
Simptome
In majoritatea cazurilor, prima manifestare a cancerului de san este un nodul descoperit de femeie sau de medic. Acest nodul este cel mai frecvent situat in portiunea superioara a sanului, in apropierea axilei. Celelalte simptome sunt secretia mamelonara si deformarea areolei sau a mamelonului(retractie). Uneori, cancerul de san nu prezinta nici un semn.
Nu orice nodul de san este obligatoriu canceros. Poate fi vorba de un chist, de o congestie dureroasa legata de perioada premenstruala, sau de un adenofibrom, o tumora benigna frecventa.