ETAPE ALE DEZVOLTĂRII PERSONALITĂŢII
COPILĂRIA, ADOLESCENŢA, MATURITATEA, BĂTRÂNEŢEA
Etapele dezvoltarii umane
În dezvoltarea oamenilor exista anumite constante care permit identificarea unor asemanari 444b15e între cei apartinând unei
etape de dezvoltare si deosebiri între cei din perioade distincte de viata
a. Jean Piaget: considera ca fiecare stadiu se bazeaza pe cel anterior si îl anticipeaza pe cel care urmeaza într-o ordine invariabila
b. L. Vâgotski arata ca sistematicitatea este una din cele mai importante caracteristici ale psihogenezei (functiile si procesele psihice sunt interdependente)
c. Erik Erikson: vede în fiecare stadiu o componenta pozitiva si una negativa
primul an de viata: se bazeaza pe conflictul încredere (datorata satisfactiei si confortului) - neîncredere (data de îngrijirea inconstanta, neadecvata)
1-3 ani: autonomie (sustinere emotionala, este stimulata emanciparea) - îndoiala (inculcarea simtului rusinii, îngradirea emanciparii lui)
4-5 ani: initiativa (se observa în jocuri, succesul unie initiative atrage altele noi) - vinovatie (insuccesul unie initiative atrage un sentiment de culpabilitate)
6-11 ani: sârguinta (acomodare la regulile din scoala) - inferiorizare (din cauza discordantelor pe care le simte între capacitatile lui si cerintele scolii se simte vinovat)
12-18 ani: constientizarea identitatii (rolurile sociale sunt convergente sporind încrederea în sine) - confuzie de roluri (rolurile de fiu, elev, coleg, prieten sunt discordante ducând la neîncredere în sine)
începutul vârstei mature: intimitate (întemeierea unei familii) - izolare (esec în aceasta initiativa)
vârsta adulta mijlocie: altruism (ajutarea celuilalt) - egoism (orientare spre propria persoana)
batrânetea: realizare (împlinirea) - disperare (înfaptuirea a putine lucruri din cele dorite)
Caracteristici ale principalelor etape de vârsta
a. Copilaria:
Timp al asimilarii de norme, valori, atitudini si modele de viata, este perioada socializarii primare. Copilaria începe odata nu nasterea si se sfârseste în jurul vârstei de 14 ani. Dat fiind ca un copil nu este un adult în miniatura, raportarea la el trebuie sa fie adecvata nivelului la care a ajuns
Experienta afectiva joaca un rol esential: copilul are nevoie de sustinere afectiva, trebuie îngrijit cu dragoste, trebuie sa i se acorde atentie; forma principala de învatare este imitatia
Piaget identifica câteva trasaturi ale copilariei: egocentrismul (nu diferentiaza între punctul lui de vedere, dorintele lui si realitate); animismul/antropomorfismul (totul în jurul lui are suflet, totul preia atributele umanului); gândire magica (tendinta copilului de a face legaturi cauzale incorecte între fenomene); artificialismul (toate lucrurile sunt concepute de oameni)
Jocul: principala forma de activitate care stimuleaza coordonarea, echilibrul, dinamismul, evaluarea spatialitatii; initial copiii se joaca unii lânga altii, apoi unii cu altii
Descoperirea de sine începe cu explorarea directa senzoriala; jocul cu oglinda este semnificativ: initial copilul nu îsi da seama ca imaginea din oglinda îl reprezinta
Treptat vârsta "de ce"-ului este înlocuita cu cea a colectiilor
Pe la 8 ani apare constiinta de sine, permisivitatea parintilor dezvolta la copil încrederea în sine, excesiva lor autoritate determina aparitia sentimentului de inferioritate, teama, nefericire
b. Pubertatea:
modificari biologice (maturizarea functiilor sexuale, dezvoltarea caracterelor sexuale secundare) si psihice (definitivarea identitatii)
activitatea principala este învatarea sunt posibile mari achizitii intelectuale; se dezvolta gândirea abstracta, formala; afectivitatea este efervescenta, sensibilitatea accentuata
cresterea rapida poate provoca dezechilibru afectiv, tulburare comportamentala, dispozitii variabile, nonconformism, criza de originalitate datorata efortului de individualizare
apare conflictul dintre rol (ansamblul asteptarilor pe care le au ceilalti) si status (pozitia sociala în virtutea careia se pretinde din partea celorlalti un anumit comportament)
c. Adolescenta:
debutul si durata adolescentei variaza de la un individ la altul sub influenta mediului socio-cultural; la fete apare mai devreme decât la baieti
marcata de o intensificare a dezvoltarii personalitatii, mari progrese în dobândirea constiintei de sine; dorinta de afirmare; dobândirea independentei fata de autoritatea parentala
pe plan afectiv sunt posibile accente pasionale, mari inconsecvente
explozie a fanteziei; dezvoltarea memoriei, diversificarea inteligentei
apar interesele orientate spre moralitate; momente de revolta si chiar sanctionare pe plan moral a celor care încalca normele
d. Tineretea:
din anumite puncte de vedere este o perioada de stagnare
disponibilitatile psihice se adapteaza noilor cerinte; cunostintele se restructureaza; învatarea devine demers autoinstructiv;
se câstiga statutul social de adult odata cu intrarea în viata profesionala, familiala
Eric Berne considera ca în fiecare individ exista trei stadii ale eului: stadiul de copil, stadiul eului adult, stadiul eului parinte; în tinerete individul se afla la intersectia celor trei stadii: este copil al parintilor sai si parinte al propriilor copii
e. Maturitatea:
fortele interioare sunt dozate în mod constient pentru a putea raspunde solicitarilor si pentru a obtine performante
independenta copiilor fiind din ce în ce mai mare familia se afla într-un proces de denuclearizare
spre jumatatea vietii se remarca o mare tendinta spre schimbare (loc de munca, locuinta, partener de viata)
f. Batrânetea:
modificari de natura fizica (scade supletea miscarilor, capacitatea de efort fizic, fragilitatea oaselor...)
cele mai afectate procese psihice sunt atentia si memoria de scurta durata (datorita unei motivatii slabe pentru învatare, a apatiei); sustinerea unei activitati intelectuale permite o întârziere a afectarii memoriei
intrarea în pensie conduce la restructurarea întregului sistem de relatii; batrânii se simt uneori devalorizati, deprimati, izolati
apare teama de moarte
|
