Casa de la CURTIsOARA, judetul Gorj, secolul al XIX-lea
Context:
Curtisoara este o veche asezare a carei vatra a fost schimbata în decursul timpului, ca urmare a inundatiilor repetate ale Jiului; în prezent localitatea se întinde de-a lungul drumului care duce de la Tg. Jiu la Petrosani. Specificul geo-climatic - regiune depresionara, bogata în pasuni si livezi - a determinat ocupatiile locuitorilor: cresterea animalelor ( oi si capre), pomicultura si,în mai mica masura, agricultura si munca la padure.
Arhitectura populara de pe teritoriul României se încadreaza în doua mari tipuri de tehnica constructiva din lemn: blockbau (cununi de bârne orizontale, suprapuse la colturi) si fachwerk (schelet portant de lemn umplut cu diferite materiale).
Forma:
În partea Nordica a Olteniei, mesterii constructori au optat în special pentru lemnul de stejar. Comparativ cu alte zone ale României, Oltenia prezinta un raport echilibrat între orizontalitate si verticalitate. Elementele componente ale acestei constructii s-au dezvoltat cu un décor sculptat mai variat si mai bogat decât în orice alta parte a tarii.
Poarta de la intrare este monumentala, lucrata de mesterii locali din trunchiuri masive de stejar si decorata cu ornamente geometrice: spirale, rozete, stele. Batantii portii sunt decorati, în partea superioara, cu un frumos motiv al "Horei", obtinut prin decuparea siluetelor umane din scândurile ce alcatuiesc batantii.
Semnificativ pentru aceasta casa si în general pentru casele ce apartin arhitecturii vernaculare este prezenta numarului de aur în proportiile caselor. La majoritatea locuintelor, forma este dreptunghiulara, iar acel dreptunghi poarta numele de dreptunghi de aur si este format dintr-un patrat si un alt dreptunghi de aur. Aplicatiile numarului de aur ne trimit cu gandul la principiile pe care se bazau mesterii autohtoni.
Constructie
Casa este construita
din cununi de bârne orizontale, pe fundatie de bolovani. Acoperisul este
în patru ape, cu învelitoare din sindrila
de brad. "Pivnita" alcatuieste
primul nivel al casei si este folosita ca depozit de alimente si unelte. O scara exterioara, adosata unuia dintre peretii laterali, permite accesul la catul superior, unde se afla locuinta propriu-zisa si un foisor
larg, deschis pe stâlpi. Decorul
stâlpilor de la foisor
este dat
de caneluri în torsada "stâlpi serpuiti" cu inele, cu daltuiri în zig-zag si stâlpi cu scara mâtei.
Functiune
Caracteristic locuintei din Curtisoara este deplina îmbinare între natura si activitatile omului: veranda a fost construita, sprijinindu-se pe un trunchi de nuc. Camerele de locuit respecta un plan întâlnit pe întreg teritoriul tarii. Initial se patrunde în tinda (camera pentru activitatile cotidiene în care se prepara mancarea, se ia masa, se depoziteaza diverse unelte gospodaresti - decorul acestor piese este incizat si sculptat, motivele înscriindu-se în categoria decorului geometric si vegetal. Cea de-a doua încapere "camera frumoasa", se vrea mai mult a fi o incinta pentru pastrarea obiectelor de valoare ale familiei: scoartele pentru zestrea fetelor, perne, tesaturi, obiecte de ceramica). Lada de zestre raspundea si rolului de dulap de haine. Modul de amenajare a interiorului, cu ajutorul diverselor categorii de tesaturi si piese de ceramica, confera personalitate si reprezentativitate acestei case. Spectaculozitatea covoarelor din lâna, cu figuri geometrice (romburi), perdelele cu motive antropomorfe stilizate si frumusetea pieselor de port( remarcabile prin finete decorativa) dau interiorului un farmec special, dovedind fantezia artistica a creatorilor din aceasta regiune etnografica. Încalzirea în "camera frumoasa" este asigurata de o soba oarba, fumul fiind evacuat prin cos direct în pod, unde era folosit pentru afumarea produselor din carne sau a pieilor de animale.
Gospodaria mai cuprinde o anexa, ce isi gaseste utilitatea în adapostirea cerealelor pentru iarna, fiind totodata si un fânar al familiei cu hrana pentru animale în timpul iernii. Adapostul prezinta aproximativ aceleasi particularitati de structura si constructie,forma acoperisului este aceeasi motivând totodata apartenenta la traditia olteneasca. Casa este asezata pe un teren usor înclinat, sprijinindu-se pe pietre. Accesul la prispa este facilitat de o mica scara si tot aici ,de-a lungul prispei intâlnim o serie de buturugi ; în ele, taranii olteni conservau bauturile dar si conservele pentru iarna. Podul,de asemenea este un spatiu de depozitat , accesul realizându-se cu ajutorul unei mici scari.
Resurse
Materialele utilizate la aceasta casa sunt lemnul de stejar, obtinut cu usurinta din padurile numeroase ale judetului Gorj, piatra de râu provenita cel mai probabil din Jiu. Clima este temperat-continentala cu temperaturi medii anuale potrivite, iar precipitatiile sunt repartizate neuniform, cele mai mici valori înregistrându se în sud.
Semnificatie
Casa adusa în muzeu, în anul 1936, dateaza de la începutul secolului al XIX-lea. Desi e un exemplar de proportii reduse, monumentul este reprezentativ pentru tipul traditional de casa înalta ( cu doua caturi) raspândit în zona subcarpatica a Olteniei secolelor XVIII-XIX. Este o casa ce a apartinut cel mai probabil unei familii înstarite deoarece la acea vreme, numai oamenii cu avere îsi puteau permite o casa cu etaj. De asemenea, camara ce se întinde pe tot parterul casei, precum si anexa acesteia sunt semne clare ale prosperitatii.
Concluzionând, putem afirma ca bogatul material artistic al artizanilor olteni a dat nastere de-a lungul timpului la numeroase personalitati : parintele sculpturii românesti moderne, Constantin Brâncusi, care si-a tras seva de-a lungul întregii creatii din mostenirea vernaculara. În acelasi sens îl putem aminti si pe Ion Ţuculescu ale carui picturi expresioniste au fost inspirate din scoartele taranesti.
|
