Documente online.
Zona de administrare documente. Fisierele tale
Am uitat parola x Creaza cont nou
 HomeExploreaza
upload
Upload




DREPT PENAL - PARTEA SPECIALA

Drept


DISCIPLINE OBLIGATORII

DREPT PENAL - PARTEA SPECIALĂ



Prof.univ.dr. GHEORGHE DIACONESCU

Obiective

Cursul īsi propune sa asigure cunoasterea de catre studenti a

infractiunilor prevazute īn Codul penal, īn legile speciale si legile

extrapenale, precum si sursele de documentare recent publicate.

SEMESTRUL I

NOŢIUNI INTRODUCTIVE

Definitie. Partea speciala a dreptului penal este acea diviziune ce

cuprinde ansamblul normelor penale prin care sunt stabilite faptele ce

constituie infractiuni, precum si sanctiunile aplicabile persoanelor vinovate

de savārsirea acestora.

Sistematizare. Legiuitorul a sistematizat normele īn partea speciala a

Codului penal, folosind criteriul obiectului juridic generic, īn alte cuvinte,

criteriul valorii sociale ocrotite de aceste norme - lezate sau puse īn pericol

- prin savārsirea faptelor incriminate. Īn raport cu aceasta gāndire, au fost

alcatuite 11 grupuri mari de infractiuni - individualizate prin denumirea

"titluri"-, grupuri organizate īn continuare, dupa caz, īn subdiviziuni -

"capitole" si "sectiuni". Succesiunea incriminarilor a fost ordonata pe

criteriul importantei relatiilor sociale care fac obiectul ocrotirii penale,

respectiv pe o scara descrescatoare, de la cel mai important spre mai putin

important, de la cel mai grav spre o gravitate redusa. De la aceasta

ierarhizare a grupurilor de infractiuni fac exceptie infractiunile reglementate

de Titlurile X si XI, al caror obiect juridic priveste relatiile de ordin special,

care nu pot intra īn ierarhizarea relatiilor sociale obisnuite. Normele

cuprinse īn legile penale speciale si īn legile extrapenale nu sunt

sistematizate, nu au fost supuse operatiunii de codificare.

Sediul. Normele speciale de drept penal īsi au sediul īn Codul penal

- de la art. 155 la art. 361 - si īn 127 (la data de 08.03.2004) legi penale

speciale si legi extrapenale.

A. INFRACŢIUNILE IN CODUL PENAL ROMĀN

TITLUL I

INFRACŢIUNI CONTRA SIGURANŢEI STATULUI

Tabloul infractiunilor

Art. 155 - Tradarea

Art. 156 - Tradarea prin ajutarea inamicului

Art. 157 - Tradarea prin transmitere de secrete

Art. 158 - Actiunile dusmanoase contra statului

Art. 159 - Spionajul

Art. 160 - Atentatul care pune īn pericol siguranta statului

Art. 161 - Atentatul contra unei colectivitati

Art. 162 - Subminarea puterii de stat

Art. 163 - Actele de diversiune

Art. 164 - Abrogat

Art. 165 - Subminarea economiei nationale

Art. 166 - Propaganda īmpotriva statului totalitar

Art. 1661 - Actiuni īmpotriva ordinii constitutionale

Art. 167 - Complotul

Art. 168 - Compromiterea unor interese de stat

Art. 1681 - Comunicarea de informatii false

Art. 169 - Divulgarea secretului care pericliteaza siguranta statului

Art. 170 - Nedenuntarea

Art. 171 - Infractiuni contra reprezentantului unui stat strain

Concepte-cheie

Actiuni de subminare economica sau politica a statului. Cunoscute

īn doctrina sub denumirea de actiuni de "subversiune", acestea constau īn

activitati desfasurate īn scopul dezorganizarii economiei nationale, a

fortelor armate ori a celor de ordine, al discreditarii autoritatilor publice, al

deformarii imaginii tarii īn exterior.

Secret de stat. Potrivit prevederilor art. 15, lit. d) din Legea

nr. 182/2002 privind protectia informatiilor clasificate, "informatiile secrete

de stat sunt acele informatii care privesc securitatea nationala, prin a caror

divulgare se pot prejudicia siguranta nationala si apararea tarii".

Atentat. Actiune materiala si violenta īndreptata īmpotriva

persoanei. Notiunea "atentat" īnsumeaza īn ea si are īn vedere atāt acea

actiune dusa pāna la capat, prin urmare actiunea care a produs efectiv

uciderea sau vatamarea corporala a persoanei, cāt si īncercarea actiunii,

adica īnceperea actiunii de ucidere ori de vatamare corporala.

Actiune armata. Actiune de atacare a sediului unei institutii publice

de interes central sau local de catre un ansamblu de persoane īnarmate.

Propaganda. Raspāndirea, īn mod sistematic, sau apologia unor

idei, conceptii sau doctrine cu intentia de a convinge si de a atrage noi adepti.

Aspecte generale si comune

* Obiectul ocrotirii penale

Infractiunile din acest titlu au ca obiect juridic generic relatiile

sociale privind ocrotirea si apararea statului. Aceste relatii sociale sunt cele

formate īn legatura cu valorile sociale fundamentale care conditioneaza

siguranta statului, īn care sunt implicate asemenea valori, si anume -

unitatea, integritatea teritoriala, suveranitatea si independenta nationala,

ordinea constitutionala.

Obiectul material. Infractiunile contra sigurantei statului sunt, de

regula, lipsite de obiect material. Exceptie de la aceasta caracteristica

generala fac unele fapte de tradare prin ajutarea inamicului - al caror obiect

material īl constituie aeronave, aparate, armament, diverse valori etc.

predate sau procurate adversarului -, de tradare prin transmitere de secrete

- documente sau date care constituie secrete de stat puse la dispozitia unei

puteri straine ori agentilor acesteia -, de atentat care pune īn pericol

siguranta statului sau de atentat contra unei colectivitati - corpul

persoanei/persoanelor asupra carora se actioneaza.

* Subiectii

Subiectul activ nemijlocit (autorul) este, la unele din aceste

infractiuni, neparticularizat printr-o anume calitate, el putānd fi deci orice

persoana. La alte infractiuni īnsa, subiectul activ este calificat, absenta

calitatii pretinse īn textul de lege fiind de natura a conduce la o alta

īncadrare juridica. Astfel, la infractiunea de tradare, īn toate cele trei

modalitati normative ale acesteia, subiectul activ are calitatea de cetatean

romān sau de persoana fara cetatenie domiciliata pe teritoriul statului

nostru; la infractiunile de spionaj si actiuni dusmanoase contra statului

calitatea autorului este de cetatean strain sau de persoana fara cetatenie si

nedomiciliata pe teritoriul romān; īn sfārsit, subiectul activ al infractiunilor

de divulgare a secretului care pericliteaza siguranta statului este functionar.

Infractiunile contra siguran&# 626h716g 355;ei statului sunt susceptibile a fi

savārsite īn oricare dintre formele de participatie - coautorat, instigare,

complicitate. Unele din aceste infractiuni - complotul, subminarea puterii

de stat - presupun, necesarmente, o pluralitate de faptuitori.

Subiectul pasiv al infractiunilor contra sigurantei statului este

īntotdeauna statul, iar la o singura infractiune - contra reprezentantului unui

stat strain - apare, alaturi de statul romān, un al doilea subiect pasiv,

calificat prin calitatea lui de reprezentant al altui stat.

* Latura obiectiva

Elementul material. Infractiunile contra sigurantei statului se

īnfaptuiesc, de regula, prin actiuni, sunt deci infractiuni comisive. Actiunile

se pot materializa īn felurite modalitati: transmiterea unor secrete de stat (īn

cazul infractiunii de tradare prin transmitere de secrete), actiune armata

(subminare a puterii de stat), atentat īmpotriva unei personalitati a statului

nostru ori a unui alt stat (atentatul care pune īn pericol siguranta statului,

respectiv infractiuni contra reprezentantului unui stat strain), distrugerea de

bunuri materiale (actele de diversiune), transmiterea orala sau scrisa de idei,

conceptii (propaganda īn favoarea statului totalitar), initierea unei asociatii

(complotul). Īn exceptie de la regula este infractiunea de nedenuntare, care

se savārseste prin inactiune, fiind deci o infractiune omisiva.

O cerinta esentiala a actiunilor-inactiunilor incriminate prin textele

Titlului I consta īn provocarea unei stari de pericol pentru siguranta statului.

Aceasta cerinta, la majoritatea infractiunilor de acest gen, este prevazuta

expresis verbis īn textul incriminator - "periclitarea sigurantei statului"

(art.157), "punerea īn pericol a sigurantei statului" (art.160, art.169), "de

natura sa slabeasca puterea de stat" (art.161 si art.162), "de natura sa aduca

atingere īn orice mod sigurantei statului" (art.163). Īn absenta cerintei

esentiale evocate, fapta va fi īncadrata īn raport de trasaturile ei

caracteristice (infractiuni īmpotriva patrimoniului, contra autoritatii, contra

persoanei etc.).

Īn legatura cu latura obiectiva a infractiunilor analizate mai este de

retinut ca urmarea imediata a actiunilor-inactiunilor incriminate se

caracterizeaza prin producerea unei stari de pericol pentru siguranta

statului. Deci, oricare dintre faptele descrise īn primul titlu este apta sa

creeze o atare consecinta, independent daca s-a produs ori nu o vatamare

efectiva uneia din valorile proteguite penal. Ele apar, sub acest aspect, ca

infractiuni de pericol, īntrucāt legea nu cere a se concretiza un anume

rezultat, starea de pericol fiind implicita (intrinseca) faptei.

* Latura subiectiva

Toate infractiunile contra sigurantei statului se comit, sub aspectul

laturii subiective, cu intentie. Īntr-o pozitie aparte, din punctul acesta de

vedere, este doar infractiunea de nedenuntare, care poate fi savārsita atāt cu

intentie, cāt si din culpa. La unele infractiuni, intentia este īntotdeauna

directa (tradarea), dar la cele mai numeroase infractiuni intentia se poate

manifesta si ca indirecta. Existenta si felul intentiei se desprind din īnsasi

materialitatea faptei, deci ex re. Nu se pretinde, pentru realizarea

infractiunilor contra sigurantei statului, existenta unui mobil sau scop (cu

unele exceptii), fiind indiferent ce interes l-a animat pe faptuitor sa faca

actul prohibit (mobilul, o data dezvaluit si probat, poate servi doar la

evaluarea naturii si īntinderii pedepsei aplicate inculpatului).

* Formele infractiunilor

Legislatia penala īn vigoare exclude, de principiu, incriminarea

actelor de pregatire a oricaror infractiuni. Prin derogare de la acest

principiu, unele acte de pregatire a infractiunilor reglementate īn Titlul I au

fost asimilate tentativei si incriminate (art.173, alin.2 Cod penal), derogare

ce īsi gaseste explicatia īn gradul sporit de periculozitate sociala pe care īl

prezinta chiar si aceasta forma imperfecta de activitate. Tentativa se

pedepseste la majoritatea acestor infractiuni (art.173, alin.1 Cod penal), īn

afara infractiunilor omisive si a infractiunilor de imediata consumare

(atentatul).

Modalitati normative. Majoritatea infractiunilor contra sigurantei

statului prezinta doua sau mai multe modalitati normative, adica doua sau

mai multe feluri de actiuni care intra īn continutul acelei infractiuni si sunt

incriminate prin text. Deci, continutul infractiunii poate fi exprimat,

alternativ, prin mai multe variante ale laturii obiective, fiecare din acestea

fiind īnsa expres descrisa īn norma. De pilda, textul ce incrimineaza fapta

de divulgare a secretului care pericliteaza siguranta statului prevede trei

modalitati normative: divulgarea secretului; detinerea īn afara īndatoririlor

de serviciu de documente ce constituie secrete de stat; detinerea īn afara

īndatoririlor de serviciu a unor documente īn vederea divulgarii. Tot astfel,

la infractiunea de complot, sunt enuntate patru modalitati normative īn care

actiunea, īntreprinsa īn legatura cu o asociatie sau grupare al caror scop este

de a savārsi una dintre infractiunile prevazute īn art.155-156 C. pen. este

incriminata: initierea, constituirea, aderarea si, respectiv, sprijinirea.

Sunt de semnalat unele cauze de nepedepsire sau de reducere a

pedepsei - o alta particularitate a infractiunilor contra sigurantei statului -

incidente īn ipoteza īn care participantul la savārsirea infractiunilor

prevazute īn acest titlu adopta conduita prescrisa īn art.172 C. pen.

INFRACŢIUNI CONTRA PERSOANEI

INFRACŢIUNI CONTRA VIEŢII, INTEGRITĂŢII

CORPORALE sI SĂNĂTĂŢII

OMUCIDEREA

Art. 174 omorul

Art. 175 omorul calificat

Art. 176 omorul deosebit de grav

Art. 177 pruncuciderea

Art. 178 uciderea din culpa

Art. 179 determinarea sau īnlesnirea sinuciderii

LOVIREA sI VĂTĂMAREA INTEGRITĂŢII

CORPORALE SAU SĂNĂTĂŢII

Art. 180 lovirea sau alte violente

Art. 181 vatamarea corporala

Art. 182 vatamarea corporala grava

Art. 183 lovirile sau vatamarile cauzatoare de moarte

Art. 184 vatamarea corporala din culpa

AVORTUL

Art. 185 provocarea ilegala a avortului

INFRACŢIUNI CONTRA LIBERTĂŢII PERSOANEI

Art. 189 lipsirea de libertate īn mod ilegal

Art. 190 sclavia

Art. 191 supunerea la munca fortata sau obligatorie

Art. 192 violarea de domiciliu

Art. 193 amenintarea

Art. 194 violarea secretului corespondentei

Art. 195 divulgarea secretului profesional

INFRACŢIUNI PRIVITOARE LA VIAŢA SEXUALĂ

Art. 197 violul

Art. 198 actul sexual cu un minor

Art. 199 seductia

Art. 200 abrogat

Art. 201 perversiunea sexuala

Art. 202 coruptia sexuala

Art. 203 incestul

Art. 2031 hartuirea sexuala

INFRACŢIUNI CONTRA DEMNITĂŢII

Art. 205 insulta

Art. 206 calomnia

CAPITOLUL I

CAPITOLUL II

CAPITOLUL III

Sectiunea I

Sectiunea II

Sectiunea III

CAPITOLUL IV

TITLUL II

INFRACŢIUNI CONTRA PERSOANEI

Tabloul infractiunilor

Concepte-cheie

Omor comis cu premeditare. Aceasta atitudine psihica a criminalului

poate fi stabilita prin constatarea anumitor īmprejurari: a) adoptarea

hotarārii de a ucide, consolidarea acesteia si reflectarea asupra modalitatii

de īnfaptuire a actiunii; b) exteriorizarea si manifestarea rezolutiei

delictuoase constānd īn obtinerea de informatii necesare executarii

omorului, pregatirea instrumentelor trebuincioase īnfaptuirii actiunii,

alegerea locului si timpului cele mai propice, crearea conditiilor favorabile;

c) timpul scurs īntre luarea hotarārii de a ucide si punerea acesteia īn

executare, interval īn care autorul īndeplineste activitati pregatitoare.

Omorul comis prin cruzimi. Conceptul exprima atitudinea aberanta,

inumana a autorului infractiunii, materializata īn diverse acte (gesturi) prin

care provoaca voit victimei o moarte lenta, prelungita, decesul fiind

precedat de suferinte mult sporite fata de cele inerente pricinuite de oricare

actiune suprimatoare a vietii.

Avort delictual. Este avortul efectuat: a) īmpotriva vointei femeii

īnsarcinate, sau b) īn afara institutiilor medicale sau cabinetelor medicale

autorizate īn acest scop, sau c) de catre o persoana care nu are calitatea de

medic de specialitate, sau d) daca vārsta sarcinii a depasit paisprezece

saptamāni.

Rapire. Actiunea de a lua victima dintr-un loc, prin exercitarea unor

violente fizice sau psihice, si de a o transporta īntr-un alt loc, contrar vointei

acesteia.

Sclavia. Este īnteleasa ca acea conditie a unui individ asupra caruia

se exercita toate atributele dreptului de proprietate sau a unora dintre

acestea.

Munca fortata sau obligatorie. Este orice munca sau serviciu

pretins unui individ sub amenintarea unei pedepse oarecare si pentru care

numitul individ nu s-a oferit de buna voie.

Amenintarea. Este o īnstiintare cu producerea unui rau, care consta

fie din savārsirea unei infractiuni, fie din producerea unei pagube nemijlocit

de persoana careia i se adreseaza amenintarea sau de sotul ori rudele

apropiate acesteia.

santajul. Este o modalitate de obtinere īn mod injust de la o

persoana, prin constrāngerea acesteia, un folos pentru cel care santajeaza

ori pentru alta persoana.

Act sexual. Este actiunea, fapta omului care se refera la sex si īl

caracterizeaza, care este privit din punctul de vedere al raportului dintre

sexe, care se refera la viata sexuala. Actul sexual se poate realiza prin raport

sexual (raport heterosexual), relatie sexuala īntre persoane de acelasi sex

(relatie homosexuala) si perversiune sexuala.

Aspecte generale si comune

* Obiectul ocrotirii penale

Obiectul juridic generic al acestei categorii de infractiuni este alcatuit

din ansamblul relatiilor sociale referitoare la apararea drepturilor

fundamentale ale individului, cāt si a acelor valori sociale care privesc

viata, integritatea corporala si sanatatea, libertatea si demnitatea omului. La

rāndul lor, subcategoriile de infractiuni īnsumate Titlului II au un obiect

juridic propriu, constituit din relatiile sociale ce privesc fiecare dintre

atributele esentiale persoanei, atribute ocrotite juridic prin textele

incriminatorii (dreptul la viata, la integritate corporala si sanatate, la

demnitate s.a.m.d.).

Infractiunile contra persoanei au ori sunt lipsite de obiect material īn

raport cu natura dreptului persoanei īmpotriva careia sunt īndreptate

actiunile-inactiunile ilicite. Īn cazul īn care fapta vizeaza dreptul la viata, la

sanatate, la inviolabilitate sexuala etc., infractiunile au ca obiect material

corpul persoanei (victimei) asupra careia se rasfrāng consecintele fizice

prejudiciante. Īn ipoteza agresiunilor psihice (morale) prin care se īncalca

un drept subiectiv legat de persoana victimei (dreptul la demnitate,

libertate), infractiunile, īn regula generala, sunt lipsite de obiect material.

* Subiectii

Subiectul activ nemijlocit (autor) al infractiunilor examinate poate fi,

īn principiu, orice persoana; majoritatea textelor incriminatorii nu contin

prevederi referitoare la o anume calitate pe care trebuie sa o aiba acesta. Īn

particular īnsa, unele infractiuni au subiect calificat (mama la pruncucidere,

barbat la seductie) ori o anumita calitate care determina īncadrarea faptei

īntr-o modalitate agravata a infractiunii (sot sau ruda apropiata la omorul

calificat, conducator de vehicul cu tractiune mecanica la ucidere din culpa).

Participatia la savārsirea acestor infractiuni este, de asemenea de regula,

posibila īn toate formele - coautorat, instigare, complicitate. Īn cazul unor

infractiuni, participatia proprie este exclusa (uciderea din culpa) sau limitata

la unele din formele acesteia (de pilda, la viol participatia exista doar īn

modalitatea instigarii si complicitatii, coautoratul nefiind posibil).

La majoritatea infractiunilor contra persoanei, subiectul pasiv este

necircumstantiat de textele incriminatorii. Acesta īnsa trebuie sa fie o

persoana īn viata; īn caz contrar, diversele agresiuni - īndreptate īmpotriva

cadavrelor - intra sub incidenta altor prevederi penale. La unele dintre

infractiuni, subiectul pasiv este calificat, ca, de exemplu, copilul nou nascut

la pruncucidere, persoana de sex feminin la seductie s.a.

* Latura obiectiva

Elementul material la infractiunile contra persoanei se exprima

printr-o diversitate de actiuni (lovire, ucidere, raport sexual, ofensa), dar

unele dintre aceste infractiuni se pot īnfaptui si prin inactiuni (omor,

pruncucidere, ucidere din culpa); atāt inactiunile, cāt si mai ales actiunile

specifice infractiunilor contra persoanei pot fi realizate prin mijloace

multiple si de mare varietate. Toate asemenea infractiuni provoaca o

urmare imediata, prevazuta expres de lege (de pilda, decesul persoanei la

infractiunile de omucidere) sau implicita (raportul sexual la infractiunile

privitoare la viata sexuala). La infractiunile de rezultat este necesar a se

stabili raportul de cauzalitate dintre actiunea-inactiunea autorului si

urmarea imediata a acestora, īn vreme ce la infractiunile de simpla actiune

nex-ul rezulta din īnsasi materialitatea faptei - ex re.

* Latura subiectiva

Īn cele mai multe cazuri, infractiunile contra persoanei se savārsesc

cu intentie, īn ambele forme ale acesteia - directa sau indirecta (omorul,

amenintarea, violarea secretului corespondentei, violul, insulta). Forma de

vinovatie la unele dintre aceste infractiuni poate fi exclusiv praeterintentia

(lovirile sau vatamarile cauzatoare de moarte) sau mixta - intentie ori

praeterintentie - (vatamare corporala grava). Īn sfārsit, sunt si infractiuni

contra integritatii corporale sau vietii ce se savārsesc din culpa (vatamarea

corporala din culpa, uciderea din culpa).

Scopul si mobilul, ca elemente ale laturii subiective, nu prezinta

relevanta juridica, īn cele mai multe cazuri, pentru realizarea infractiunilor

examinate. Īn exceptie īnsa, elementul scop constituie o cerinta a existentei

infractiunii (santaj, viol), cazuri īn care intentia este calificata. Alteori,

mobilul si scopul caracterizeaza modalitatile agravate ale acestor infractiuni

(savārsirea omorului din interes material, dupa caz, savārsirea omorului

pentru a īnlesni sau ascunde savārsirea unei tālharii ori piraterii).

* Formele infractiunii

Infractiunile contra persoanei, īn majoritatea lor, sunt infractiuni

comisive savārsite cu intentie si deci, īn aceste cazuri, ele se desfasoara īn

timp si pot īmbraca forma actelor preparatorii si a tentativei. Cu toate

acestea, actele preparatorii - cu o singura exceptie - nu sunt incriminate.

Exceptia se refera la unele acte preparatorii la infractiunea de lipsire de

libertate īn mod ilegal, īn modalitatea agravata reglementata īn art.189,

alin.3, care au fost asimilate tentativei si pedepsite īn regimul acesteia.

Tentativa este prevazuta de lege la unele dintre aceste infractiuni si

sanctionata, si anume la infractiunile de omor (art.174, 175,176), vatamare

corporala grava (art.182, alin.2), provocare ilegala a avortului (art.185),

lipsire de libertate īn mod ilegal (art.189, alin.1-3), sclavie (art.190), viol

(art.197), raport sexual cu un minor (art.198), perversiunea sexuala

(art.201), coruptia sexuala (art.202) si incest (art.203). Desigur, tentativa nu

este posibila la infractiunile contra persoanei savārsite din culpa (vatamarea

corporala din culpa, uciderea din culpa), precum si la cele care se consuma

instantaneu (insulta si calomnia savārsite oral).

Consumarea infractiunii survine, dupa caz, īn momentul producerii

rezultatului ori īn momentul aparitiei starii de pericol prevazute de textul

incriminator.

Analiza infractiunii de omor

Textul incriminator

Art.174. "Uciderea unei persoane se pedepseste cu īnchisoare de la

10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.Tentativa se pedepseste".

* Explicarea unor concepte

a. Ucidere. Prin acest concept se defineste acea actiune īntreprinsa de

o persoana, prin orice mijloace apte de a provoca īncetarea functiilor vitale

ale organismului altei persoane si, īn consecinta, decesul acesteia.

b. Omucidere. Este un cuvānt compus din substantivul "om" si

verbul "a ucide".

* Obiectul ocrotirii penale

Obiectul juridic īl constituie acele relatii sociale referitoare la dreptul

fundamental al omului la viata.

Obiectul material este corpul persoanei īn viata asupra careia se

īndreapta actiunea ucigatoare.

* Subiectii

Subiectul activ nu a fost calificat de text.

Participatia la savārsirea infractiunii este posibila īn toate formele ei -

coautorat, instigare, complicitate.

Īn materia omorului, practica judiciara a jalonat o linie de gāndire

clara si constanta asupra participatiei sub forma coautoratului la savārsirea

acestei infractiuni, linie distantata, oarecum, de aceea "clasica", incidenta īn

alte zone ale Codului penal. Astfel, s-a statuat ca omorul este comis īn

conditiile coautoratului atunci cānd autorii faptei au actionat concomitent,

īn cadrul unei activitati indivizibile si īn realizarea intentiei de a ucide, chiar

daca viata persoanei a fost suprimata prin actiunea exclusiva (concreta,

individuala) a unuia dintre participanti. S-a motivat, īn prelungirea

conceptiei, ca actiunile coinculpatilor - care nu au aplicat lovituri letale

victimei - au contribuit nemijlocit la reducerea posibilitatilor acesteia de a

se apara, la diminuarea capacitatii sale fizice si psihice de a rezista

agresiunii, consecinte care, neīndoielnic, se īnscriu īn nex-ul cauzal al

infractiunii. Este īnsa evident ca savārsirea infractiunii de omor, īn forma

coautoratului, presupune, necesarmente, ca persoana (persoanele) prezenta

la locul si timpul consumarii faptei sa desfasoare activitati, de orice tip,

indispensabile executarii actiunii ucigatoare, simpla prezenta la locul

omorului (asistarea) nesatisfacānd cerinta unei cooperari īn sensul notiunii

penale de coautorat. Īntr-o astfel de ipostaza faptica s-ar putea examina,

eventual, īn ce masura prezenta acelei persoane poate fi retinuta ca o

complicitate (morala) la comiterea omorului, ori ca infractiune de

nedenuntare, īn cazul ca aceasta nu a comunicat autoritatilor judiciare fapta

de omor despre care a luat cunostinta.

Īn ce priveste participatia la infractiunea de omor īn forma

complicitatii, aceasta se poate concretiza fie īntr-un ajutor material acordat

faptuitorului - de pilda, procurarea armei necesare uciderii victimei

(complicele cunoscānd intentia autorului si dorind sau acceptānd

producerea rezultatului), efractionarea usii de la locuinta victimei pentru a

permite patrunderea autorului īn scopul suprimarii vietii acesteia etc. -, deci

complicitate materiala, fie īntr-un ajutor moral - ca, spre exemplu, īntarirea

intentiei autorului de a savārsi omorul, īncurajarea sa īn a purcede la

executarea actiunii ucigatoare s.a. - complicitate morala.

Subiectul pasiv - persoana careia i s-a suprimat viata - nu a fost

circumstantiat de text.

Nu prezinta importanta pentru realizarea infractiunii vārsta sau starea

de viabilitate a victimei - care poate fi o persoana īn vārsta īnaintata ori

grav suferinda chiar de o boala incurabila, conditii īn care aceasta īnceta

oricum din viata si īntr-o perspectiva apropiata -, dupa cum nu are

relevanta īmprejurarea ca omorul a fost savārsit de autor la cererea victimei.

Īn cazul īn care subiectul pasiv are o anumita calitate - reprezentant

īn Romānia al unui stat, lider politic ucis īn legatura cu activitatea sa etc. -,

fapta va primi o alta īncadrare juridica decāt aceea de omor.

* Latura obiectiva

Elementul material al infractiunii consta īntr-o actiune de ucidere,

efectuata prin acte comisive sau omisive. Īn prima categorie, a celor

comisive, sunt concentrate marea majoritate a actiunilor de ucidere a unei

persoane, caracterul ucigator putānd fi identificat prin examinarea

modalitatilor de concepere si de īnfaptuire a acesteia.

Vor imprima actiunii caracter ucigator: mijloacele (instrumentele)

alese si folosite de autor pentru executarea actiunii, mijloace care trebuie sa

aiba aptitudinea de a provoca decesul unei persoane - arma de foc, cutit,

otrava, funie, ciomag, topor etc.; regiunea anatomica spre care este

īndreptata actiunea, regiune care trebuie sa fie din cele vitale - cap, gāt,

torace, abdomen - ori īn care se gasesc vase mari si importante de sānge;

intensitatea (violenta) cu care este purtata actiunea sau repetabilitatea

acesteia; gravitatea consecintelor provocate organismului prin actiunea

autorului - traumatisme cranio-cerebrale, rupturi ale organelor interne,

sectionarea unor artere sau vase mari si importante de sānge.

Elementul material se exprima si prin acte omisive, ca, de exemplu,

expunerea victimei, neputincioasa si sumar īmbracata, la o temperatura

scazuta, ori abandonarea īntr-o zona populata de animale salbatice

omnivore, sau īntr-un loc necirculat, unde victima nu poate fi gasita cu

usurinta si transportata spre a i se acorda tratamentul medical trebuincios,

ori prin abtinerea autorului de la a īntreprinde ceva care ar fi evitat

producerea mortii victimei.

Urmarea imediata consta īn decesul persoanei. Īntre elementul

material al infractiunii - actiunea sau inactiunea autorului - si urmarea

imediata - moartea unei persoane - trebuie sa existe o relatie de la cauza la

efect, o legatura de cauzalitate; īn alte cuvinte, este indispensabil necesar a

se dovedi prin probe, ca decesul victimei a intervenit īn urma activitatii

desfasurate de faptuitor. Īn intimitatea relatiei cauzale poate aparea un

complex de factori, concurentiali īn producerea rezultatului - decesul

persoanei -, preexistenti (ca, de pilda, boala, chiar si grava ori incurabila de

care suferea victima), consecutivi (spre exemplu, atitudinea provocatoare a

victimei care a impulsionat manifestarea agresiva a autorului) sau surveniti

(cum ar fi neglijenta victimei īn a se prezenta medicului ori īn a-i urma

prescriptiile, sau īnsasi culpa profesionala a medicului īn diagnosticarea ori

tratarea urmarii faptei ilicite). Coexistenta unor factori contributivi, exteriori

activitatii ilicite, nu este īnsa de natura a īntrerupe lantul cauzal, daca este

demonstrat ca fara actiunea-inactiunea autorului - si independent de

prezenta ori absenta altor factori -, rezultatul nu s-ar fi produs sau, altfel

spus, ca actiunea-inactiunea autorului a avut aptitudinea de a provoca

decesul victimei, independent de suprapunerea altor īmprejurari cu rol

accelerator īn instalarea decesului ori īn neīnlaturarea decesului.

* Latura subiectiva

Elementul subiectiv se exprima la infractiunea de omor exclusiv prin

intentie, īn ambele ei modalitati - directa sau indirecta. Vinovatia

autorului, ca si a celorlalti participanti la savārsirea infractiunii, sub forma

intentiei, rezulta ex re, adica din īnsasi materialitatea actiunii-inactiunii

acestora. Deci, se va putea stabili intentia - directa sau indirecta - cu care a

lucrat autorul dupa examinarea naturii mijloacelor (instrumentelor) folosite

de acesta īn agresarea victimei, a felului īn care acesta le-a utilizat, a zonei

anatomice vizate prin agresiune etc. Este īnsa recomandabil sa se ia īn

considerare si sa se analizeze astfel de īmprejurari īn individualitatea, dar si

īn complexitatea lor -, evitānd a da preeminenta uneia sau alteia dintre

acestea, chiar daca una apare ca deosebit de concludenta -, pentru a se

stabili cu exactitate intentia de ucidere cu care a lucrat autorul. Infractiunea

de omor este deci realizata indiferent daca autorul a urmarit sau doar a

acceptat rezultatul letal al activitatii sale directionate asupra persoanei.

Eroarea cu privire la persoana īmpotriva careia este īndreptata

actiunea ucigatoare - error in persona -, ori īn ce priveste modul de

mānuire a instrumentelor folosite pentru executarea omorului - aberatio

ictus - nu īnlatura si nici nu diminueaza raspunderea penala a agentului, si

este si logic si legic sa fie asa, atāta vreme cāt bratul legii ocroteste, fara

discriminare, toti indivizii societatii, caci valoarea sociala - viata - este

egala si impersonala.

Textul nu conditioneaza realizarea infractiunii de scopul sau mobilul

participantilor la savārsirea infractiunii, dar fiecare īn parte, scop sau mobil,

o data determinat īn cauza, va putea constitui o īmprejurare cu valoare

circumstantiala īn evaluarea gravitatii faptei si a raspunderii faptuitorului.

* Formele infractiunii

Infractiunea de omor este susceptibila de desfasurare īn timp si deci

de savārsire īn forme imperfecte. Legea īnsa nu sanctioneaza actele

preparatorii, desi ele pot fi īnfaptuite si de cele mai multe ori chiar sunt

īnfaptuite (procurarea substantei toxice ori a armei, culegerea de informatii

despre programul viitoarei victime etc.).

Tentativa este posibila īn toate formele ei - īntrerupta, terminata sau

relativ improprie - si sanctionata de text, esential fiind ca efectul letal sa nu

se produca din motive independente de vointa autorului.

Consumarea infractiunii are loc īn momentul producerii urmarii

imediate, adica al instalarii mortii persoanei, indiferent daca acest moment

coincide cu cel al actiunii, ori se situeaza īntr-un plan posterior.

TITLUL III

INFRACŢIUNI CONTRA PATRIMONIULUI

Tabloul infractiunilor

FURTUL

FURTUL CALIFICAT

FURTUL PEDEPSIT LA PLĀNGEREA PREALABILĂ

ABUZUL DE ĪNCREDERE

TĀLHĂRIA

PIRATERIA

GESTIUNEA FRAUDULOASĂ

ĪNsELĂCIUNEA

DELAPIDAREA

ĪNSUsIREA BUNULUI GĂSIT

DISTRUGEREA

DISTRUGEREA CALIFICATĂ

DISTRUGEREA DIN CULPĂ

TULBURAREA DE POSESIE

TĂINUIREA

Concepte-cheie

Arme de foc. Sunt acele arme a caror functionare determina

aruncarea unuia sau mai multor proiectile, substante aprinse sau luminoase

ori īmprastierea de gaze nocive, iritante sau de neutralizare. Principiul de

functionare are la baza forta de expansiune a gazelor provenite din

detonarea unei capse ori prin explozia unei īncarcaturi.

Substante narcotice. Sunt acele substante care actioneaza asupra

centrilor nervosi, producānd pierderea cunostintei, relaxare musculara,

diminuarea sensibilitatii si a reflexelor.

Efractie. Actiunea violenta prin care este īnlaturat dispozitivul de

īnchidere (asigurare), ori un alt obiect care obstaculeaza autorului ajungerea

la bunul ori la locul unde se afla acesta.

Escaladare. Actiunea de depasire (de trecere) peste sau pe sub un

obstacol care īmpiedica ajungerea faptuitorului la bunul pe care

intentioneaza sa-l sustraga.

Chei mincinoase. Sunt dispozitive de deschidere a sistemelor de

īncuiere (īnchidere a usilor sau portilor de la imobile, a portierelor de

autovehicule, a mecanismelor cu care sunt prevazute casele de bani sau

mapele tip diplomat, dulapurile metalice ori de lemn, casetele etc.). Astfel

de dispozitive sunt confectionate special pentru folosirea la deschiderea

unor multiple si diverse sisteme, sau contrafacute dupa modelul original,

ale carui tip, dimensiune, format si profil se obtin fraudulos, cel mai adesea

prin presarea cheii originale pe o suprafata maleabila si care conserva fidel

amprenta (ceara, plastilina, sapun etc.).

Gestionar. Este persoana īncadrata īn munca la o unitate, care are ca

atributii principale primirea, pastrarea si eliberarea bunurilor acelei unitati.

Administrator. Persoana care, potrivit functiei sale, īndeplineste un

complex de activitati, la nivel de conducere a unitatii, ce implica acte de

dispozitie asupra bunurilor apartinānd acesteia (director, contabil sef,

inginer sef etc.).

Aspecte generale si comune

* Obiectul ocrotirii penale

Obiectul juridic generic al tuturor infractiunilor patrimoniale este

format din fasciculul de relatii sociale privitoare la patrimoniu - public si

privat - ce se cer ocrotite īmpotriva feluritelor actiuni cu efecte prejudiciate

īndreptate īmpotriva acestuia. Prin textele incriminatoare contra patrimoniului

sunt īnsa protejate nu numai relatiile sociale ce se formeaza īn jurul dreptului

de proprietate - privata ori publica -, ci si, īn egala masura, posesia si detentia

- chiar si aceea precara - a bunului. Caci, prin patrimoniu se īntelege

complexul de drepturi si obligatii privind entitati care, īn genere sau īn

particular, sunt susceptibile a fi evaluate economic. Deci, conceptul de

patrimoniu are un continut si o sfera mult mai larga decāt acela de

proprietate, conceptul de patrimoniu īnsumānd toate drepturile reale, toate

drepturile cu caracter patrimonial, toate obligatiile, precum si orice situatie

care prezinta chiar numai o aparenta de drept.

Obiectul material al infractiunilor patrimoniale este īnsusi bunul

asupra caruia se īndreapta actiunea ilicita, bun care, la unele infractiuni, este

īntotdeauna un bun mobil - furt, īnsusirea bunului gasit, delapidare,

tālharie, abuz de īncredere si tainuire -, la altele poate fi mobil ori imobil -

īnselaciune, distrugere, gestiune frauduloasa -, iar la infractiunea de

tulburare de posesie, bunul poate fi numai imobil. Sunt īnsa infractiuni īn

care apare ca obiect material adiacent si corpul persoanei violentate fizic -

tālharia si pirateria.

* Subiectii

Subiectul activ nemijlocit (autor) al acestor infractiuni este, īn regula

generala, necircumstantiat de text, deci el nu trebuie sa aiba o anume

calitate. Infractiunea de delapidare are īnsa subiectul activ calificat -

functionar -, iar la alte infractiuni subiect activ nemijlocit poate fi chiar

proprietarul bunului - furt, distrugere, distrugere din culpa. Infractiunile

patrimoniale sunt susceptibile de savārsire īn toate formele participatiei

penale - coautorat, instigare, complicitate - cu unele exceptii.

Subiect pasiv este persoana - fizica sau juridica - care sufera o

paguba īn urma infractiunii, dar, la infractiunile savārsite prin violenta,

subiect pasiv va fi si persoana agresata fizic.

* Latura obiectiva

Elementul material al infractiunii analizate se exprima prin actiuni -

de regula - dispuse pe o plaja larga, ce au drept consecinta afectarea

patrimoniului. Unele din aceste infractiuni au caracter complex, deoarece īn

continutul lor intra - ca element constitutiv sau circumstanta agravanta -

fapte care, altminteri, sunt incriminate distinct - tālharia si pirateria.

Urmarea imediata consta, īn regula generala, īn provocarea unor

daune patrimoniului - public sau privat - si, īn particular, īn producerea de

vatamari ale integritatii corporale sau sanatatii ori decesul victimei -

tālharia si pirateria.

La unele infractiuni, raportul de cauzalitate rezulta din īnsasi

materialitatea faptelor - ex re -, dar la altele, nex-ul cauzal dintre actiune si

consecinta trebuie dovedit.

* Latura subiectiva

Infractiunile patrimoniale se savārsesc cu intentie, unele chiar cu

intentie calificata - furtul, tālharia, īnselaciunea. Īn exceptie, distrugerea din

culpa, infractiune care, asa cum se desprinde din chiar denumirea ei,

implica vinovatia sub forma culpei.

* Formele infractiunii

Actele pregatitoare, desi posibil de īnfaptuit, nu intra sub incidenta

penala īn lipsa unor dispozitiuni legale īn acest sens. Tentativa, potrivit

dispozitiilor art.222, este sanctionata la infractiunile prevazute īn

art.208-212, 215, 2151, 217 si 218.

Consumarea infractiunilor patrimoniale survine īn momentul

aparitiei urmarii periculoase, adica al provocarii pagubei materiale.

Analiza infractiunii de furt

* Textul incriminator

Art.208. "Luarea unui bun mobil din posesia sau detentia altuia, fara

consimtamāntul acestuia, īn scopul de a si-l īnsusi pe nedrept, se pedepseste

cu īnchisoare de la unu la 12 ani.

Se considera bunuri mobile si orice energie care are o valoare

economica, precum si īnscrisurile.

Fapta constituie furt chiar daca bunul apartine īn īntregime sau īn

parte faptuitorului, dar la momentul savārsirii acel bun se gasea īn posesia

sau detinerea legitima a altei persoane.

De asemenea, constituie furt luarea īn conditiile alin.1 a unui vehicul,

cu scopul de a-l folosi pe nedrept".

* Explicarea unor concepte

a. Conceptul de a lua are, īn sensul art.208 din Codul penal, īntelesul

de a scoate un bun din stapānirea persoanei - fizice sau juridice - care īl are

īn posesie sau detentie, adica de a-l sustrage acesteia. Prin actiunea de

sustragere se schimba, prin urmare, situatia de fapt a bunului, care trece din

sfera de dispozitie a posesorului īn sfera de dispozitie a autorului faptei.

Deposedarea persoanei de acel bun si imposedarea autorului faptei se

realizeaza, de regula, prin varii actiuni - subtilizare, apucare, dosire etc. si,

mai rar, prin inactiuni - retinerea unora din bunurile pe care faptuitorul le

remite celui īn drept a le detine.

b. Bun mobil. Prin acest concept se īntelege lucrul care poate fi

miscat dintr-un loc īn altul fara a-si pierde valoarea economica. Īn aceasta

categorie conceptuala intra bunurile mobile prin natura lor, cāt si cele

devenite astfel prin detasarea acestora din bunuri imobile (demontarea

pieselor de la un strung, dislocarea caramizilor sau grinzilor unei constructii -

operatiuni urmate de īnsusirea acestor componente ale bunului mobil). Tot

astfel, sunt bunuri mobile rodul (fructele, produsele) imobilului, cāt si

bunurile imobile prin destinatie (animale de munca), susceptibile de a fi

sustrase.

Prin "bun", ca lucru ocrotit de dispozitia penala, se īntelege orice

obiect īnsumat īntr-un patrimoniu, privat ori public, si care prezinta valoare

pentru detinatorul patrimoniului. Valoarea poate fi economica (exprimabila

sau evaluabila īn bani), afectiva (fotografii, distinctii pentru anumite merite

stiintifice sau culturale ori performante sportive) sau pur si simplu utilitara

(de folosinta pentru anumite activitati).

Corpul omului sau anumite parti ale corpului - cāt omul este īn viata -

nu poate fi obiect material al furtului, dar aparatele si protezele folosite de

acesta (stimulator cardiac, ochi de sticla, peruca, coroana dentara etc.) pot

constitui obiect material al infractiunii.

Nu vor constitui obiect al furtului res nullis (lucrurile ce nu apartin

cuiva) si res derelictae (lucrurile abandonate), deoarece acestea nu apartin

unui patrimoniu.

Potrivit art.208, alin.2 din Codul penal, sunt considerate bunuri

mobile si energiile (electrica, nucleara, hidraulica) daca au valoare

economica. De asemenea, potrivit acelorasi dispozitii, sunt asimilate

bunurilor care pot face obiectul unei fapte de furt si īnscrisurile de orice fel

(corespondente - private sau publice -, registre, albume, manuscrise s.a.),

fara ca textul sa mai pretinda ca acestea sa aiba valoare economica. Īn

sfārsit, alin. 4 al art. 208 din Codul penal incrimineaza fapta de sustragere a

unui vehicul, dar nu īn scopul īnsusirii lui - pentru ca īn acest caz sunt

incidente dispozitiile alin.1 -, ci īn scopul de a-l folosi pe nedrept. Obiectul

furtului īn situatia data nu va mai fi "bunul", īn integralitatea acestuia, ci

valoarea de īntrebuintare a bunului. Furtul are, prin urmare, un caracter

temporar.

c. Posesia sau detentia altuia

c.1. Posesia. Este o stare de fapt care consta īn stapānirea materiala a

unui lucru de catre o persoana, cu intentia de a se comporta fata de acesta

ca proprietar sau titular al altui drept material. De cele mai multe ori posesia

este exercitata de īnsusi proprietarul bunului, dar ea poate fi exercitata si de

catre o persoana care nu este titulara a acestui drept.

c.2. Detentia. Prin aceasta se īntelege tot o stapānire de fapt a unui

lucru, īnsotita īnsa de obligatia de a-l restitui proprietarului. Din lectura

textului se poate desprinde cu usurinta constatarea ca legea penala nu apara

īmpotriva unor fapte numai proprietarul unui bun, ci, īn egala masura, si pe

cel care īl detine īn posesie sau detentie. De fapt, textul nici nu se refera la

raportul juridic de proprietate dintre persoana si bunul respectiv, ci doar la

raporturile de posesie si detentie dintre persoana si bun. Mai mult,

dispozitia legala nici macar nu pretinde ca posesia sau detentia bunului sa

fie legitima, aceasta conditie a legitimitatii fiind necesara doar īn situatia ca

bunul este sustras de īnsusi proprietarul sau coproprietarul acelui bun -

art.208, alin.3 C.pen.

* Obiectul ocrotirii penale

Infractiunea de furt are ca obiect juridic special acele relatii sociale

cu caracter patrimonial, referitoare la posesia si detentia asupra bunurilor

mobile. Obiectul material al infractiunii īl constituie bunul mobil īnsusit de

autorul faptei din patrimoniul privat ori public.

* Subiectii

Subiectul activ este necircumstantiat de text, el poate fi, deci, orice

persoana. Īn varianta normativa de la alin.3, faptuitorul are īnsa calitatea de

proprietar sau coproprietar al bunului sustras de la persoana care īl detine

legitim īn posesie sau detentie.

Infractiunea de furt este susceptibila de savārsire īn toate formele de

participatie - coautorat, complicitate, instigare -, cu precizarea īnsa ca īn

cazul coautoratului si al complicitatii concomitente - deci, atunci cānd

actele sunt executate de doua sau mai multe persoane, din care cel putin

una īn calitate de autor -, fapta constituie infractiunea de furt calificat,

prevazuta de art.209, alin.1, lit. a). Asadar, formele de participatie proprii

infractiunii analizate - art.208 - sunt doar instigarea si complicitatea

anterioara.

Subiect pasiv al infractiunii este persoana - fizica sau juridica - din a

carei posesie sau detentie a fost sustras bunul mobil. Pluralitatea de subiecti

pasivi este posibila īn ipoteza īn care, prin aceeasi fapta - deci aceeasi

actiune - sunt sustrase bunuri apartinānd unor persoane diferite, cāt si īn

cazul cānd bunul sustras este īn coproprietatea mai multor persoane,

ipostaza cunoscuta īn doctrina de specialitate si īn practica judiciara sub

denumirea de unitate naturala a infractiunii.

* Latura obiectiva

Elementul material al infractiunii se exprima, asa cum s-a aratat,

printr-o actiune (cel mai adesea) ori printr-o inactiune, prin care este sustras

un bun mobil din detentia sau posesia persoanei fizice sau juridice. Īn cazul

cānd bunul este sustras din locuinta partii vatamate, īn care autorul a

patruns fara drept, sunt savārsite doua infractiuni - de furt si violare de

domiciliu - aflate īn concurs real. Īn cazul actiunii de sustragere de energie

electrica, doctrina si practica judiciara au considerat ca fapta se īncadreaza

īn infractiunea de furt īn paguba proprietatii publice. Īn ce priveste furtul

prevazut īn alin. final al art. 208, este de retinut ca, prin actiunea de

sustragere a vehiculului, autorul nu vizeaza īnsusirea lui, nu urmareste sa-l

īnstapāneze, ci doar sa-l foloseasca, pe nedrept, vremelnic.

Urmarea imediata a infractiunii consta īn schimbarea starii de fapt a

bunului, care este scos din posesia subiectului pasiv - deci de sub controlul

si posibilitatea acestuia de a dispune de bun - si mutat īn posesia

subiectului activ. Cele doua momente - cel al deposedarii partii vatamate si

cel al imposedarii autorului faptei - nu trebuie sa se suprapuna, sa fie

simultane, esential fiind doar primul moment pentru realizarea urmarii

imediate. Astfel, este produsa urmarea imediata īn situatia īn care autorul

faptei ridica bunul din locul initial si-l ascunde undeva - fie chiar si īn

locuinta (incinta) partii vatamate - de unde, direct ori prin intermediul altei

persoane, sa-l ia ulterior pentru a intra efectiv īn posesia acestuia. Prin

deposedarea de bun, victima furtului sufera o paguba materiala, care consta

īn lipsirea sa de folosinta acestuia.

Legatura de cauzalitate. Īntre actiunea de sustragere a bunului si

aparitia urmarii imediate este o fireasca legatura de cauzalitate, care rezulta

din īnsasi materialitatea faptei - ex re

* Latura subiectiva

Infractiunea de furt se savārseste exclusiv cu intentie, si anume cu o

intentie calificata, īntrucāt intentiei īi este asociat si scopul.

Textul art.208 din Codul penal pretinde, pentru realizarea laturii

subiective a infractiunii, ca luarea bunului, de catre autor, din posesia sau

detentia unei persoane sa fie fara consimtamāntul acesteia si īn scopul de a

si-l īnsusi pe nedrept.

Al doilea element al laturii subiective - scopul - este determinant

pentru retinerea sau nu a faptei sub incidenta textului incriminator, scopul

īnsusirii pe nedrept a bunului fiind de esenta acestei infractiuni. Asadar, este

necesar a se dovedi ca scopul autorului faptei a fost de a-si īnsusi acel bun,

adica de a-l trece definitiv īn posesia lui. Īn cazul modalitatii normative

prevazute īn alin.4, scopul urmarit de faptuitor nu este acela de a-si īnsusi

definitiv vehiculul, ci doar de a-si īnsusi folosinta lui. Pentru realizarea

infractiunii de furt este lipsit de relevanta mobilul care l-a animat pe autor.

* Formele infractiunii

Tentativa la infractiunea de furt este incriminata prin art.222 C.pen.

Se considera īn faza de tentativa fapta unei persoane de a īncepe

executarea actelor de sustragere a unui bun, actiune īntrerupta, desigur din

motive independente de vointa acestuia, mai īnainte de a se imposeda cu

acel bun. Asadar, deposedarea victimei de bun, nesuccedata de

imposedarea cu acel bun de catre faptuitor, situeaza fapta īn perimetrul

tentativei si nu īn acela al infractiunii consumate. Potrivit teoriei

apropriatiunii, care guverneaza Codul nostru penal īn materie, furtul este

consumat doar īn momentul īn care bunul a trecut īn posesia efectiva, īn

stapānirea de fapt a autorului infractiunii, indiferent daca autorul a reusit

sau nu sa pastreze acea posesie ori daca el a izbutit sau nu sa paraseasca

incinta locului de unde a sustras.

Va constitui deci tentativa la infractiunea de furt fapta unei persoane

de a introduce māna īn buzunarul sau poseta victimei, de a prinde

portmoneul si chiar de a-l extrage din acel loc, actiune ce este īntrerupta

mai īnainte ca bunul sa iasa efectiv de sub controlul posesorului si sa intre

sub stapānirea faptuitorului. Īn raport cu aceasta delimitare de principiu,

infractiunea de furt este consumata īn momentul imposedarii autorului cu

bunul sustras. Furtul folosintei unui vehicul se consuma īn momentul

punerii īn miscare a acestuia.

Infractiunea de furt poate avea caracter continuu ori continuat.

TITLUL IV

Art.223 - 235 - abrogate

TITLUL V

INFRACŢIUNI CONTRA AUTORITĂŢII

Tabloul infractiunilor

Art. 236 Ofensa adusa unor īnsemne

Art. 2361 Defaimarea tarii sau a natiunii

Art. 237 Abrogat

Art. 238 Abrogat

Art. 239 Ultrajul

Art. 240 Uzurparea de calitati oficiale

Art. 241 Portul nelegal de decoratii sau semne distinctive

Art. 242 Sustragerea sau distrugerea de īnscrisuri

Art. 243 Ruperea de sigilii

Concepte-cheie

Autoritate. Īntr-un prim sens, prin autoritate se īntelege prestigiul

(consideratia, reputatia, influenta de care se bucura, prestanta) unei institutii

publice īn raporturile cu indivizii din raza sa de competenta. Īntr-un alt

sens, conceptul are īntelesul de putere (drept, capacitate) a unei institutii

publice de a da dispozitii, de a impune ascultare tuturor indivizilor carora se

adreseaza activitatea respectivei institutii. Conceptul mai are si īntelesul de

institutie publica, adica de structura institutionala prin care se exercita

puterea etatica.

Īnsemne. Conceptul desemneaza acele semne distinctive ale statului

romān - simbolurile nationale. Potrivit art. 12 din Constitutie, simbolurile

nationale ale statului sunt drapelul, stema si sigiliul, precum si imnul national.

Calitate oficiala. Se īntelege acea calitate conferita unei persoane de

catre o autoritate sau institutie publica de stat, īn virtutea careia titularul ei

poate reprezenta autoritatea sau institutia respectiva sau poate actiona īn

numele acesteia.

Īnscrisuri care prezinta valoare artistica, stiintifica, istorica,

arhivistica. Īnscrisurile din primele trei categorii de valori sunt cele

reglementate prin Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului

cultural national mobil, iar īnscrisurile din ultima categorie sunt cele

reglementate prin Legea nr. 16/1996 - Legea arhivelor nationale.

Aspecte generale si comune

* Obiectul ocrotirii penale

Obiectul juridic generic al infractiunilor reglementate īn Titlul V īl

constituie relatiile sociale referitoare la autoritatea institutiilor publice, al

caror prestigiu se impune a fi asigurat si ocrotit.

Majoritatea infractiunilor au ca obiect material corpul victimei,

respectiv bunurile asupra carora se īndreapta actiunea ilicita; este īnsa

lipsita de obiect material infractiunea de uzurpare de calitati oficiale.

* Subiectii

Subiectul activ nemijlocit (autor) al infractiunii este necircumstantiat de

text. La unele infractiuni, legea prevede o anumita calitate a faptuitorului -

functionar, alt salariat - ca modalitate de agravare a raspunderii.

Participatia este posibila, de regula, īn toate formele acesteia - coautorat,

instigare, complicitate. Īn exceptie, infractiunea de port nelegal de decoratii sau

semne distinctive, care poate fi savārsita doar īn persoana proprie si deci este

susceptibila de participatie numai īn forma instigarii si complicitatii.

Subiectul pasiv principal este reprezentat de autoritatea publica al

carei prestigiu a fost periclitat. Īn particular, poate apare si un subiect pasiv

adiacent - functionarul asupra caruia se rasfrānge actiunea ilicita.

* Latura obiectiva

Elementul material al infractiunilor se exprima, de regula, prin

actiuni - adesea multiple si alternative - si mai rar prin inactiuni.

Urmarea imediata consta īn crearea unei stari primejdioase pentru

valoarea sociala ocrotita de lege - autoritatea institutiilor publice.

Raportul de cauzalitate, ca la toate infractiunile de pericol - rezulta ex re.

* Latura subiectiva

Toate infractiunile contra autoritatii se savārsesc cu intentie, directa sau

indirecta. La una dintre modalitatile de savārsire a infractiunii de sustragere sau

distrugere de īnscrisuri (art.242, alin.2), forma de vinovatie este culpa

Scopul si mobilul nu prezinta interes pentru realizarea infractiunii.

* Formele infractiunilor

Tentativa este pedepsita doar īn cazul infractiunii de sustragere sau

distrugere de īnscrisuri.

Toate infractiunile contra autoritatii se consuma īn momentul

comiterii actiunii incriminate, care coincide cu acela al aparitiei starii

primejdioase pentru autoritatea institutiilor publice.

Analiza infractiunii de ultraj

* Obiectul ocrotirii penale

Obiectul juridic special este complex, fiind alcatuit, īn principal, din

relatiile sociale care privesc autoritatea statului, si, īn secundar, din relatiile

sociale referitoare la onoarea, libertatea ori integritatea corporala sau

sanatatea functionarului care reprezinta acea institutie publica.

Obiectul material. Īn modalitatea tip prevazuta īn alin.1 al art.239,

infractiunea este lipsita de obiect material, dar īn modalitatea reglementata

īn alin.2 - comiterea faptei prin loviri sau alte acte de violenta -,

infractiunea are ca obiect corpul functionarului ultragiat.

* Subiectii

Subiectul activ nemijlocit (autor) al infractiunii nu este circumstantiat

de text.

Participatia penala este posibila īn toate modalitatile sale.

Subiectul pasiv este īnsa calificat si complex, fiind reprezentat, pe de

o parte si īn principal, de institutia care exercita autoritatea publica, pe de

alta parte si adiacent, de functionarul care īndeplineste o functie ce implica

exercitiul autoritatii de stat.

* Latura obiectiva

Elementul material al infractiunii īn forma tip de la alin.1 si 2 se

exprima prin actiuni de insulta, calomnie sau amenintare, īn vreme ce la

forma agravata, de la alin.3, actiunile sunt de lovire sau alte acte violente. O

cerinta esentiala pentru realizarea infractiunii este ca actiunea ilicita sa fie

īntreprinsa īmpotriva functionarului "aflat īn exercitiul functiunii" ori

"pentru fapte īndeplinite īn exercitiul functiunii".

Urmarea imediata consta īn crearea unei stari de pericol pentru

autoritatea publica reprezentata de functionarul ultragiat, dar si īntr-o

vatamare cauzata victimei īn ipoteza īn care infractiunea este savārsita īn

modalitatea sa agravata.

Raportul de cauzalitate rezulta ex re.

* Latura subiectiva

Infractiunea de ultraj se savārseste cu intentie, directa sau indirecta.

Pentru existenta intentiei este īnsa necesar a se stabili ca autorul faptei a

avut reprezentarea ca persoana agresata - psihic sau fizic - are calitatea de

reprezentant, īn functie, al unei autoritati de stat.

Scopul si mobilul nu sunt implicate īn realizarea infractiunii.

* Formele infractiunii

Tentativa este pedepsita de lege, iar consumarea acesteia survine īn

momentul efectuarii actiunii care naste urmarea periculoasa a faptei.

TITLUL VI

INFRACŢIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR ACTIVITĂŢI DE

INTERES PUBLIC SAU ALTOR ACTIVITĂŢI REGLEMENTATE

DE LEGE

Tabloul infractiunilor

Concepte-cheie

Tulburare īnsemnata cauzata bunului mers al unui organ sau al

unei institutii de stat ori al unei unitati din cele la care se refera art. 145

C.pen. Prin "tulburare" se īntelege o afectare (bulversare) a relatiilor de

serviciu din acea unitate, iar cāt priveste caracterul "īnsemnat" al tulburarii,

acesta se evalueaza de catre magistrat īn raport cu gravitatea efectelor

produse.

Material nuclear. Orice materie prima nucleara si orice material

fisionabil special.

Material radioactiv. Orice material, īn stare de agregare, care

prezinta fenomenul de radioactivitate, inclusiv deseurile radioactive.

Materii explozive. Explozivii propriu-zisi, amestecurile

explozive, pirotehnice si simple, mijloacele de initiere, cele auxiliare de

aprindere, precum si orice alte substante sau amestecuri de substante

destinate sa dea nastere la reactii chimice instantanee, cu degajare de

caldura si gaze la temperatura ridicata.

Aspecte generale si comune

* Obiectul ocrotirii penale

Obiectul juridic generic este constituit din relatiile sociale care

privesc normala evolutie a raporturilor de serviciu, precum si buna

īnfaptuire a justitiei, siguranta circulatiei pe caile ferate, regimul stabilit

pentru anumite activitati reglementate de lege.

Obiectul material. Īn regula generala, infractiunile din Titlul VI

sunt lipsite de obiect material, dar unele dintre acestea au ca obiect material

bunurile sau corpul persoanei īmpotriva careia se īndreapta actiunea ilicita

(de exemplu, infractiunile de favorizare a infractorului sau de supunere la

rele tratamente).

* Subiectii

Subiectul activ nemijlocit al majoritatii infractiunilor este

circumstantiat de lege, prin calitatea de functionar public sau functionar, ca,

de pilda, la infractiunile de abuz si neglijenta īn serviciu, purtarea abuziva,

luarea de mita s.a. Alte infractiuni - ca, de exemplu, darea de mita, traficul

de influenta - au subiectul activ necalificat.

Participatia penala este posibila īn toate formele acesteia, cu

exceptia infractiunilor savārsite din culpa, la care participatia poate fi doar

īn forma improprie.

Subiectul pasiv principal este statul, iar subiectul pasiv secundar

este persoana juridica sau fizica, care a suportat consecintele infractiunii.

* Latura obiectiva

Elementul material al infractiunilor se exprima prin actiuni ori

inactiuni de mare varietate privitoare la un act de serviciu de competenta

subiectului activ, ale caror efecte se rasfrāng asupra subiectului pasiv.

Unele infractiuni au ca urmare imediata producerea unei tulburari bunului

mers al unei unitati sau o paguba (abuzurile si neglijenta īn serviciu), dar

altele nu sunt conditionate de existenta unui rezultat, fiind, asadar,

infractiuni de pericol (infractiunile care īmpiedica īnfaptuirea justitiei).

Īn raport cu natura infractiunii - de rezultat ori de pericol - se cere

sau nu stabilirea raportului de cauzalitate dintre actiunea/inactiunea ilicita

si consecintele acesteia.

* Latura subiectiva

Forma de vinovatie predominanta la aceste infractiuni este intentia

directa sau indirecta - exceptia localizāndu-se la infractiunile de

neglijenta īn serviciu si neglijenta īn pastrarea secretului de stat.

Scopul si mobilul sunt irelevante pentru realizarea infractiunii.

* Formele infractiunilor

Tentativa este pedepsita doar la cāteva infractiuni (īmpiedicarea

participarii īn proces, tortura, evadarea s.a.), majoritatea textelor

incriminatoare din acest titlu neprevazānd sanctionarea tentativei.

Consumarea are loc, dupa caz, la momentul īn care

actiunea/inactiunea ilicita a declansat starea de pericol pentru valoarea

sociala ocrotita sau la care a produs rezultatul pretins de text.

Analiza infractiunii de luare de mita

* Textul incriminator

Art.254. "Fapta functionarului care, direct sau indirect, pretinde ori

primeste bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori accepta promisiunea

unor astfel de foloase sau nu o respinge, īn scopul de a īndeplini, a nu

īndeplini ori a īntārzia īndeplinirea unui act privitor la īndatoririle sale de

serviciu sau īn scopul de a face un act contrar acestor īndatoriri, se

pedepseste cu īnchisoare de la 3 la 12 ani si interzicerea unor drepturi.

Fapta prevazuta īn alin.1, daca a fost savārsita de un functionar cu

atributii de control, se pedepseste cu īnchisoare de la 3 la 15 ani si

interzicerea unor drepturi.

Banii, valorile sau orice alte bunuri care au facut obiectul luarii de

mita se confisca, iar daca acestea nu se gasesc, condamnatul este obligat la

plata echivalentului lor īn bani".

* Obiectul ocrotirii penale

Obiectul juridic special este constituit din relatiile sociale

referitoare la buna desfasurare a activitatii de serviciu si la interdictia

impusa functionarului de a-si apropria avantaje materiale ilicite prin

exercitarea serviciului sau.

Infractiunea este lipsita de obiect material.

* Subiectii

Subiectul activ nemijlocit (autor) al infractiunii este calificat de

text, el nu poate fi decāt un functionar.

Participatia penala este posibila īn toate formele acesteia; īn cazul

coautoratului este īnsa necesar ca faptuitorii sa aiba calitatea de functionar.

Subiectul pasiv este autoritatea publica, institutia publica sau

persoana juridica īn serviciul careia faptuitorul presteaza serviciul.

* Latura obiectiva

Elementul material al infractiunii se exprima prin actiuni

"primirea", "pretinderea" sau "acceptarea" - ori inactiune -

"nerespingerea" unor "promisiuni", aceste alternative vizānd foloase

materiale injuste. Elementul material, indiferent de forma sa de manifestare,

se plaseaza, īn timp, anterior efectuarii/neefectuarii actului de serviciu,

īntārzierii ori īnfaptuirii lui necorespunzatoare.

Folosul material ilicit este dobāndit (sau tentat) de autor īn

schimbul īndeplinirii, neīndeplinirii ori īntārzierii de a īndeplini un act

privitor la īndatoririle sale de serviciu sau īn scopul de a face un act contrar

īndatoririlor lui de serviciu. Nu prezinta importanta daca folosul ilicit este

remis anterior sau posterior momentului īn care functionarul a īndeplinit, nu

a īndeplinit, a īntārziat ori a efectuat un act de serviciu contrar īndatoririlor

legale, dupa cum nu prezinta importanta nici daca folosul pretins sau

promis nu a mai fost predat efectiv functionarului. Prezinta īnsa importanta

pentru realizarea infractiunii ca momentele de mai sus sa fie precedate de

pretinderea/primirea de foloase materiale, sau de acceptarea/nerespingerea

promisiunii unor astfel de foloase.

Urmarea imediata consta īn crearea unei stari primejdioase pentru

normala desfasurare a activitatii īn unitatea īn care faptuitorul presteaza serviciul,

pe de o parte, iar pe de alta parte, pentru prestigiul acelui serviciu public.

Raportul de cauzalitate - ex re.

* Latura subiectiva

Infractiunea se savārseste de faptuitor cu intentie directa si

calificata, īntrucāt īnsumeaza si elementul scop, care este acela de a-si

trafica functia pentru obtinerea unor avantaje materiale.

Mobilul nu joaca vreun rol īn realizarea infractiunii.

* Formele infractiunii

Tentativa nu este sanctionata de lege.

Consumarea infractiunii are loc, instantaneu, īn momentele īn care

faptuitorul pretinde, primeste, accepta sau nu respinge promisiunea de bani

ori alte foloase ce nu i se cuvin.

Īn art.3 al art.254 C.pen. este prevazuta masura confiscarii speciale

a banilor, valorilor sau a oricaror altor bunuri care au facut obiectul luarii de

mita; īn ipoteza ca acestea nu se gasesc, condamnatul este obligat la plata

echivalentului lor īn bani.

Este necesar a fi studiata si Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea,

descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie (publicata īn M.Of. nr. 219

din 18 mai 2000), modificata si completata prin Legea nr. 161/2003 privind

unele masuri pentru asigurarea transparentei īn exercitarea demnitatilor

publice si īn mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei

(publicata īn M.Of. nr. 279 din 21 aprilie 2003), care completeaza textele

infractiunilor prev. de art. 254-257 C.pen. si incrimineaza noi fapte de

coruptie.

TITLUL VII

INFRACŢIUNI DE FALS

1. Tabloul infractiunilor

Cap. I - Falsificarea de

monede, timbre sau alte

valori

Cap. II -

Falsificarea

instrumentelor de

autentificare sau de

marcare

Cap. III - Falsuri īn

īnscrisuri

Art. 282 - Falsificarea

de monede sau de alte

valori

Art. 283 - Falsificarea

de timbre, marci sau

bilete de transport

Art. 284 - Falsificarea

de valori straine

Art. 285 - Detinerea de

instrumente īn vederea

falsificarii de valori

Art. 286 -

Falsificarea

instrumentelor

oficiale

Art. 287 - Folosirea

instrumentelor

oficiale false

Art. 288 - Falsul

material īn īnscrisuri

oficiale

Art. 289 - Falsul

intelectual

Art. 290 - Falsul īn

īnscrisuri sub

semnatura privata

Art. 291 - Uzul de fals

Art. 292 - Falsul īn

declaratii

Art. 293 - Falsul

privind identitatea

Art. 294 - Falsul prin

folosirea emblemei

Crucii Rosii

Aspecte generale si comune

* Obiectul ocrotirii penale

Obiectul juridic generic este constituit din relatiile sociale care se

īntemeiaza pe īncrederea publica (fides publica) īn autenticitatea anumitor

lucruri (entitati) cu valoare probatorie, adica a acelor lucruri care, potrivit

legii, exprima sau atesta adevarul.

Obiectul material. Infractiunile de fals, īn majoritatea lor, au obiect

material si acesta este exprimat prin acele lucruri (entitati) ocrotite de legea

penala (monede, timbre, instrumente oficiale, īnscrisuri etc.).

* Subiectii

Subiectul activ nemijlocit (autor) al infractiunilor de fals este, de

regula, necircumstantiat de texte. Īn exceptie, infractiunea de fals

intelectual, la care subiectul activ are calitatea de functionar, calitate care, īn

cazul infractiunii de fals material īn īnscrisuri oficiale - īn modalitatea

prevazuta īn alin.2 -, constituie o circumstanta agravanta.

Participatia penala este posibila īn toate formele acesteia:

coautorat, instigare, complicitate.

Subiectul pasiv este, īn toate cazurile, statul romān, care, prin

faptele incriminate īn acest titlu, poate fi stānjenit īn procesul de formare si

consolidare a īncrederii publice fata de lucrurile, valorile si īnscrisurile cu

functie probatorie. La unele infractiuni pot aparea subiecti pasivi secundari,

si anume, acele persoane - fizice sau juridice - ale caror interese sunt lezate

prin infractiunea savārsita.

* Latura obiectiva

Infractiunile reglementate īn Titlul VII se subdivid īn infractiuni de

fals propriu-zis si infractiuni derivate.

Elementul material al infractiunilor din prima categorie consta din

actiuni ce pot fi realizate īn doua modalitati: contrafacere si alterare. Prin

contrafacere (sau plasmuire) se īntelege acea activitate de confectionare, īn

īntregime, a lucrului sau valorii ce formeaza obiectul material al infractiunii

(monede, cecuri, titluri de valoare, īnscrisuri etc.), efectuata īn asa maniera

īncāt creeaza aparenta ca produsul realizat prin imitare reprezinta entitatea

autentica. Alterarea implica o activitate de modificare a continutului sau

aspectului acelui obiect supus operatiunii de falsificare, cu acelasi efect,

respectiv de a crea falsa aparenta a autenticitatii.

La infractiunile derivate, elementul material se exprima īn alte

modalitati, anume prevazute de texte: punerea īn circulatie, detinerea īn

vederea punerii īn circulatie, uzul de fals etc.

Urmarea imediata la infractiunile de fals consta īn crearea unei stari

primejdioase pentru valoarea sociala ocrotita de lege - īncrederea publica.

Aidoma tuturor infractiunilor de pericol, raportul de cauzalitate la

infractiunile din acest grup rezulta ex re.

* Latura subiectiva

Infractiunile de fals se savārsesc, fara exceptie, cu intentie - directa sau

indirecta. Īn cazul unor infractiuni (detinerea unor instrumente īn vederea

falsificarii de valori, uzul de fals s.a.), intentia este chiar calificata, īnsumānd

elementul scop, care este acela al producerii efectelor enuntate īn text.

La toate celelalte fapte incriminate īn Titlul VII scopul, ca si

mobilul nu prezinta relevanta īn realizarea infractiunii respective.

* Formele infractiunii

Actele pregatitoare la aceste infractiuni nu se pedepsesc, dar,

īntr-un tratament cu totul special, actele pregatitoare īn modalitatea detinerii

de instrumente īn vederea falsificarii de valori sunt prevazute si sanctionate

ca infractiune autonoma īn art.285 C.pen.

Tentativa este pedepsita la infractiunile prevazute de art.282, 283,

286, 288, 289 si 290 C.pen.

Consumarea infractiunilor de fals survine īn momentul efectuarii

actiunii de denaturare a adevarului, de falsificare, de punere īn circulatie, de

folosire a īnscrisului falsificat, cu conditia īnsa ca actiunea respectiva sa fie

de natura a produce consecinte juridice. Provocarea unui prejudiciu

material nu constituie, de regula, o cerinta īn consumarea infractiunii. Īn

exceptie, falsul prin folosirea emblemei Crucii Rosii si forma agravata īn

teza a doua a falsificarii de monede sau de alte valori, unde infractiunea se

consuma doar la aparitia pagubei.

Analiza infractiunii de fals material īn īnscrisuri oficiale

* Textul incriminator

Art. 288. "Falsificarea unui īnscris oficial prin contrafacerea

scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui īn orice mod, de natura sa produca

consecinte juridice, se pedepseste cu īnchisoare de la 3 luni la 3 ani.

Falsul prevazut īn alineatul precedent, savārsit de un functionar īn

exercitiul atributiilor de serviciu, se pedepseste cu īnchisoare de la 6 luni la

5 ani.

Sunt asimilate cu īnscrisurile oficiale biletele, tichetele sau orice

alte imprimate producatoare de consecinte juridice.

Tentativa se pedepseste".

* Obiectul ocrotirii penale

Obiectul juridic special este reprezentat de relatiile sociale

referitoare la īncrederea publica īn autenticitatea sau veridicitatea

īnscrisurilor oficiale.

Indiferent de modalitatea īn care este comis falsul - contrafacere sau

alterare -, obiectul material al infractiunii īl constituie īnscrisul oficial -

plasmuit ori adevarat, dar alterat īn continut. "Īnscrisul oficial" a fost definit

de legiuitor īn art.150, alin.2 C.pen., acestei categorii notionale alaturāndu-se,

potrivit prevederilor art.288, alin.3 C.pen., categoria alcatuita din bilete,

tichete sau orice alte imprimate producatoare de consecinte juridice.

* Subiectii

Subiectul activ nemijlocit nu a fost circumstantiat de text, deci autor al

infractiunii poate fi oricare persoana. Īn ipoteza comiterii falsului de catre un

functionar īn exercitiul atributiilor sale de serviciu, infractiunea este savārsita

īn modalitatea agravata, prevazuta īn alin.2.

Participatia penala este posibila īn toate formele acesteia - coautorat,

instigare, complicitate.

Subiectul pasiv principal este autoritatea publica sau oricare persoana

juridica de drept public careia īi apartine sau de la care emana īnscrisul. Īn

cazul īn care īnscrisul oficial fals a fost folosit, apare si un subiect pasiv

adiacent, si anume persoana fizica sau juridica vatamata īn interesele sale

prin actiunea ilicita.

* Latura obiectiva

Elementul material se exprima, exclusiv, prin actiuni de contrafacere a

scrierii ori subscrierii sau prin alterarea īnscrisului oficial īn orice mod. Prin

"contrafacerea scrierii" se īnteleg plasmuirea, confectionarea prin imitare a

unui īnscris oficial, īn vreme ce "contrafacerea subscrierii" consta īn

plasmuirea pe īnscrisul oficial - adevarat ori fals - a semnaturii persoanei

care trebuia sa semneze actul. "Alterarea" īnseamna denaturarea continutului

unui īnscris oficial, deci īnscris preexistent, prin stersaturi, adaugiri ori prin

orice alte procedee tehnice cu care se opereaza asupra actului.

Cerinta esentiala pentru ca actiunea de falsificare sa constituie

elementul material al infractiunii rezida īn aptitudinea īnscrisului oficial

falsificat de a produce consecinte juridice īn cazul folosirii lui.

Infractiunea are ca urmare imediata crearea unei stari primejdioase

pentru valoarea sociala ocrotita de lege - īncrederea publica īn adevarul

exprimat īn īnscrisuri oficiale.

Specific infractiunilor de pericol, si la infractiunea analizata raportul

de cauzalitate decurge ex re.

* Latura subiectiva

Forma de vinovatie cu care se savārseste infractiunea este intentia

directa sau indirecta.

Mobilul, ca si scopul urmarit de autor nu prezinta relevanta pentru

existenta infractiunii.

* Formele infractiunii

Textul incriminator prevede sanctionarea tentativei īn alin 4. Fapta

ramāne īn faza de tentativa atunci cānd actiunea de falsificare este īntrerupta,

din motive independente de vointa faptuitorului, mai īnainte de masluirea sau

alterarea completa a īnscrisului oficial.

Consumarea infractiunii survine īn momentul īn care s-a finalizat actiunea

de falsificare si s-a obtinut īnscrisul oficial fals, indiferent daca īnscrisul a fost sau

nu īntrebuintat si deci daca acesta a produs sau nu consecinte juridice.

TITLUL VIII

INFRACŢIUNI LA REGIMUL STABILIT

PENTRU ANUMITE ACTIVITĂŢI ECONOMICE

Tabloul infractiunilor

Art.295. Specula

Art.296. Īnselaciunea la masuratoare

Art.297. Īnselaciunea cu privire la calitatea marfurilor

Art.298. Divulgarea secretului economic

Art.299. Contrafacerea obiectului unei inventii

Art.300. Punerea īn circulatie a produselor contrafacute

Art.301. Concurenta neloiala

Art.302. Nerespectarea dispozitiilor privind operatii de import sau

export

Art.3021. Deturnarea de fonduri

Art.3022. Nerespectarea dispozitiilor privind importul de deseuri si

reziduuri

Aspecte generale si comune

* Obiectul ocrotirii penale

Obiectul juridic generic este complex, el fiind alcatuit din relatiile

sociale referitoare la optima formare si desfasurare a activitatilor economice

reglementate de lege, cāt si din relatiile sociale care privesc protejarea

populatiei, uneori si a persoanelor juridice de drept public, īmpotriva acelor

actiuni contrare reglementarilor legale īn domeniul economic.

De regula, infractiunile din acest titlu au obiect material, ca, de

exemplu, marfurile sau produsele - speculate, falsificate, subdimensionate

cantitativ ori diminuate calitativ - sau deseurile si reziduurile ilegal importate.

* Subiectii

Subiectul activ nemijlocit, īn principiu, poate fi oricare persoana,

textele incriminatorii nepretinzānd ca autorul sa aiba o anume calitate. Īn

exceptie, infractiunea de divulgare a secretului economic, unde autorul este

un functionar care, īn virtutea atributiilor de serviciu, cunoaste si deconspira

anumite informatii economice cu caracter secret.

Participatia penala este posibila īn toate formele acesteia -

coautorat, instigare, complicitate.

Subiectul pasiv principal este statul, al carui interes major consta īn

cerinta de a fi respectate dispozitiile legale care asigura formarea si

dezvoltarea economiei nationale. Subiectii pasivi adiacenti sunt persoanele

fizice si persoanele juridice ale caror interese patrimoniale sunt afectate.

* Latura obiectiva

Elementul material se exprima, la majoritatea infractiunilor, prin

actiuni - de īnselare a cumparatorilor, de divulgare a secretului economic,

de import sau export contrar normelor legale, de schimbare a destinatiei

fondurilor banesti sau a resurselor materiale.

In general, urmarea imediata la aceste infractiuni consta īn crearea

unei stari de pericol pentru normala desfasurare a activitatilor economice si

comerciale, ori pentru sanatatea populatiei si a mediului. Īn unele cazuri

īnsa, actiunile sunt producatoare de consecinte materiale, ca, spre pilda,

pagube cauzate cumparatorilor (art.296, art.297) sau unitatilor la care s-au

deturnat fondurile banesti (art.302 C.pen).

Īn consecinta, raportul de cauzalitate decurge, de regula, ex re.

* Latura subiectiva

Infractiunile din Titlul VIII se savārsesc, sub aspectul laturii

subiective, numai cu intentie - directa sau indirecta. Īn cazul īn care latura

subiectiva īnsumeaza si elementul scop (la infractiunea de concurenta

neloiala, scopul urmarit de faptuitor este acela de a induce īn eroare

beneficiarii), intentia apare chiar calificata.

Mobilul nu joaca vreun rol īn realizarea infractiunii.

* Formele infractiunii

Tentativa, desi posibila la aproape toate infractiunile reglementate

īn titlu, este prevazuta si sanctionata doar īn art.296, 297 si 302 C.pen.

Consumarea infractiunii se produce, īn regula generala, la comiterea faptei,

cānd apare starea periculoasa pentru valoarea sociala ocrotita de lege, dar,

īn particular, la momentul provocarii pagubelor, asa cum s-a vazut mai sus.

Īn legatura cu infractiunile reglementate īn Titlul VIII, este de

retinut ca textele incriminatorii, īn majoritatea lor, au suferit nuantari,

amendari si chiar amplificari semnificative prin legi penale speciale, ce vor

fi evidentiate īn partea a doua a cursului (Sectiunea B), capitolele II si VI.

TITLUL IX

INFRACŢIUNI CARE ADUC ATINGERE

UNOR RELAŢII PRIVIND CONVIEŢUIREA SOCIALĂ

Tabloul infractiunilor

Aspecte generale si comune

* Obiectul ocrotirii penale

Obiectul juridic generic este constituit din relatiile sociale privind

convietuirea sociala sub diferitele ei aspecte (relatii de familie, cele

referitoare la sanatatea publica, respectul si buna convietuire īntre oameni,

buna-cuviinta, raporturile dintre locatari, linistea publica etc.).

La unele dintre infractiunile reglementate īn acest titlu exista obiect

material, ca, de exemplu, infractiunile de rele tratamente aplicate

minorului, de contaminare venerica si transmitere a sindromului

imunodeficitar dobāndit ori de lasare fara ajutor - corpul persoanei -, de

trafic de toxice - produsele sau substantele toxice -, de profanare de

morminte - mormānt, monument, urna funerara. Alte infractiuni sunt īnsa

lipsite de obiect material, ca, de pilda, bigamia, adulterul, propaganda

nationalist-sovina, instigarea publica si apologia infractiunilor s.a.

* Subiectii

Subiectul activ nemijlocit este necircumstantiat la majoritatea

infractiunilor. Īn exceptie, la infractiunea de abandon de familie, subiectul

activ este persoana care are fata de o alta persoana obligatia legala de

īntretinere, iar la aceea de rele tratamente aplicate minorului, subiectul activ

este reprezentat de parintii ori persoana careia minorul i-a fost īncredintat

spre crestere si educare.

Participatia penala este posibila, de regula, īn toate formele

acesteia.

Subiectul pasiv principal este statul, la unele infractiuni aparānd si

un subiect pasiv secundar, si anume, persoana care a suferit prin savārsirea

infractiunii - persoana abandonata, īmbolnavita, a carei viata, sanatate sau

integritate corporala este pusa īn primejdie, victima a unei īncaierari s.a.

* Latura obiectiva

Elementul material, la majoritatea acestor infractiuni, se exprima

prin actiuni, ca, spre exemplu, relatii sexuale extraconjugale - la adulter -,

infectarea surselor sau retelelor de apa - la infectarea apei -, īndemnarea

publicului la nerespectarea legilor ori de a savārsi infractiuni - la instigarea

publica si apologia infractiunilor -, vānzarea, raspāndirea sau

confectionarea de obiecte, desene, scrieri sau alte materiale cu caracter

obscen - la raspāndirea de materiale obscene - s.a.

Īn exceptie, elementul material se exprima alternativ,

actiuni/inactiuni - infractiunea de abandon de familie - sau doar prin

inactiuni - infractiunea de lasare fara ajutor prin omisiunea de īnstiintare si

sustragerea de la tratament medical.

Urmarea imediata la majoritatea infractiunilor privind

convietuirea sociala consta īn crearea unei stari primejdioase pentru valorile

sociale proteguite de lege, ca, spre pilda, pentru īntretinerea unor persoane -

abandonul de familie -, pentru sanatatea populatiei - traficul de toxice -,

pentru ordinea de drept - instigarea publica si apologia infractiunilor -,

pentru moralitatea publica - raspāndirea de materiale obscene, cersetoria,

vagabondajul, prostitutia s.a.

La unele infractiuni, legea pretinde si producerea unui rezultat, ca

īn cazul infractiunilor de zadarnicire a combaterii bolilor sau de raspāndire

a bolilor la animale sau plante - raspāndire a bolii -, de contaminare

venerica si transmitere a sindromului imunodeficitar dobāndit, ori de

falsificare de alimente sau alte produse - īmbolnavirea persoanei.

Raportul de cauzalitate decurge, īn majoritatea cazurilor, ex re.

* Latura subiectiva

Infractiunile examinate se savārsesc, īn regula generala, cu intentie

directa sau indirecta. Īn exceptie, unele infractiuni se savārsesc si din

culpa, cum sunt lasarea fara ajutor, raspāndirea bolilor la animale sau

plante.

* Formele infractiunii

Infractiunile din Titlul IX, īn majoritatea lor, sunt susceptibile de

desfasurare īn timp. Cu toate acestea, legea nu sanctioneaza actele

pregatitoare, iar tentativa se pedepseste doar īn cazul infractiunilor de trafic

de toxice si proxenetism.

Consumarea infractiunii survine īn momentul aparitiei starii de

pericol pentru valoarea sociala ocrotita de lege, moment asociat la

infractiunile semnalate mai sus cu acela al producerii rezultatului prevazut

de text.

TITLUL X

INFRACŢIUNI CONTRA CAPACITĂŢII DE APĂRARE

A ROMĀNIEI

Tabloul infractiunilor

Aspecte generale si comune

* Obiectul ocrotirii penale

Obiectul juridic generic al infractiunilor reglementate īn Titlul X

este constituit din ansamblul relatiilor sociale care privesc capacitatea de

aparare a Romāniei.

Majoritatea infractiunilor sunt lipsite de obiect material. Totusi, īn

particular, au obiect material infractiunile de lovire a superiorului/

inferiorului - corpul militarului agresat fizic -, de capitulare - mijloacele

de lupta predate inamicului -, de jefuire a celor cazuti pe cāmpul de

lupta - bunurile sustrase mortilor si ranitilor -, de coliziune - nava avariata.

* Subiectii

La cele mai numeroase infractiuni contra capacitatii de aparare a

tarii, subiectul activ nemijlocit este calificat de text, el trebuie sa aiba

calitatea de militar.

Participatia penala este posibila īn toate formele acesteia, cu

precizarea īnsa ca, la unele infractiuni - absenta nejustificata, dezertarea,

sustragerea de la īncorporare s.a -, modalitatea coautoratului este exclusa,

deoarece asemenea fapte, prin natura lor, pot fi comise doar de autor unic.

Subiectul pasiv principal, īn toate cazurile, este statul. La unele

infractiuni apare ca subiect pasiv secundar unitatea militara a carei

activitate a fost tulburata, iar la alte infractiuni, subiectul pasiv secundar

este militarul lovit sau insultat ori jefuit pe cāmpul de lupta.

* Latura obiectiva

Elementul material la majoritatea infractiunilor examinate consta īn

actiuni: de lovire ori insulta - infractiunile de lovire sau insulta a

superiorului/inferiorului -, de a executa un zbor ilegal - infractiunea de zbor

neautorizat -, de raspāndire sau publicare de zvonuri sau informatii false -

infractiunea de defetism -, de provocare a unor vatamari ale integritatii

corporale sau sanatatii - infractiunea de sustragere de la serviciul militar.

Īn mai mica masura aceste infractiuni pot fi savārsite si prin

inactiuni, cum sunt cele de absenta nejustificata si dezertare, neprezentarea

la incorporare sau concentrare, sustragerea de la rechizitii militare.

Urmarea imediata la toate infractiunile din Titlul X consta īn

crearea unei stari de pericol pentru valoarea sociala ocrotita de lege -

capacitatea Romāniei de aparare. Īn cazuri putine, legea conditioneaza

existenta infractiunii de producerea unui anume rezultat, ca, de exemplu,

avarierea navei la infractiunea de coliziune.

Raportul de cauzalitate decurge, de regula, din īnsasi materialitatea

faptelor - aidoma tuturor infractiunilor de pericol-, dovedirea acestuia

impunāndu-se doar la infractiunile de rezultat.

* Latura subiectiva

Forma de vinovatie cu care se savārsesc infractiunile din acest titlu

este intentia - directa sau indirecta. Infractiunile comise prin inactiune pot

fi īnsa savārsite atāt cu intentie, cāt si din culpa. Īntr-un singur caz - forma

simpla a infractiunii de coliziune - este prevazuta posibilitatea savārsirii

acesteia din culpa.

* Formele infractiunii

Actele pregatitoare nu sunt sanctionate la nici una dintre

infractiunile de referinta.

Tentativa se pedepseste la infractiunile de capitulare, parasirea

cāmpului de lupta, zborul neautorizat, parasirea navei, parasirea comenzii,

coborārea pavilionului si coliziunea savārsita cu intentie, adica la acele

infractiuni cu īncarcatura semnificativa de pericol social.

Consumarea infractiunii survine, de regula, instantaneu, la

momentul executarii actiunii - de exemplu, lovirea/insulta militarului superior/

inferior, parasirea comenzii -, dar la unele infractiuni - absenta nejustificata,

dezertarea, neprezentarea la īncorporare sau concentrare - consumarea

infractiunii are loc īn momentul expirarii acelui termen prevazut īn text.

TITLUL XI

INFRACŢIUNI CONTRA PĂCII sI OMENIRII

Tabloul infractiunilor

Art.356. Propaganda pentru razboi

Art.357. Genocidul

Art.358. Tratamentele neomenoase

Art.359. Distrugerea unor obiective si īnsusirea unor bunuri

Art.360. Distrugerea, jefuirea sau īnsusirea unor valori culturale

Aspecte generale si comune

* Obiectul ocrotirii penale

Obiectul juridic generic este constituit din ansamblul relatiilor

sociale care asigura apararea pacii si a omenirii.

Majoritatea infractiunilor din Titlul XI au obiect material, si

anume corpul persoanei - la infractiunile de genocid si de tratamente

neomenoase -, bunul sau valorile culturale - la infractiunile de distrugere a

unor obiective si īnsusire a unor bunuri si de distrugere, jefuire sau īnsusire

a unor valori culturale. Īn exceptie, infractiunea de propaganda pentru

razboi, care este lipsita de obiect material.

* Subiectii

Subiectul activ nemijlocit al acestor infractiuni este necircumstantiat

īn textele incriminatorii, deci ele pot fi savārsite de orice persoana.

Participatia penala este posibila īn toate formele acesteia -

coautorat, instigare, complicitate.

Subiectul pasiv este reprezentat de colectivitatea umana, mai

restrānsa la scara entitatilor precizate īn text - īn cazul infractiunii de

genocid - sau la scara nationala - īn cazul celorlalte infractiuni din acest

titlu - care sufera īn urma actiunilor ilicite proscrise de lege.

* Latura obiectiva

Elementul material se exprima prin actiuni, ca, de pilda, de

ucidere, de vatamare grava a integritatii fizice sau mintale - la infractiunea

prevazuta de art.357 C.pen. -, de deportare, de condamnare fara judecata

prealabila - la infractiunea prevazuta de art.358 C.pen. -, de distrugerea

unor spitale sau depozite de materiale sanitare - la infractiunea prevazuta

de art.359 C.pen. -, de distrugerea unor monumente, opere de arta etc., sau

de jefuirea unor valori culturale - la infractiunea prevazuta de art.360

C.pen. Īn exceptie, unele modalitati normative ale infractiunii prevazute de

art.358 C.pen. pot fi īnfaptuite si prin acte omisive.

Urmarea imediata a tuturor infractiunilor examinate consta īn

crearea unei stari de pericol pentru valorile sociale universale de pace si

omenire. La unele dintre infractiuni, legea pretinde si producerea unei

anumite urmari materiale - uciderea de persoane, distrugerea de bunuri etc.

Raportul de cauzalitate decurge din īnsasi materialitatea faptelor.

* Latura subiectiva

Infractiunile contra pacii si omenirii se savārsesc cu intentie -

directa sau indirecta. La infractiunea de genocid, intentia este chiar

calificata īntrucāt īnsumeaza elementul scop, care este acela de a distruge īn

īntregime sau īn parte o colectivitate sau un grup national, etnic, rasial sau

religios.

Mobilul nu prezinta relevanta pentru existenta infractiunii.

* Formele infractiunii

La toate infractiunile din acest titlu tentativa se pedepseste.

Consumarea infractiunii survine la momentul aparitiei starii primejdioase

pentru pace si omenire.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. Gh. Diaconescu, Drept penal - partea speciala, Editura Fundatiei

Romānia de Māine, Bucuresti, 2003.

2. C. Bulai, A. Filipas, C. Mitrache, Institutii de drept penal - Curs selectiv

pentru examenul de licenta 2001 si 2002, Editura Trei, Bucuresti, 2001.

3. Gh. Nistoreanu si col., Drept penal - partea speciala, Editura Europa

Nova, Bucuresti, 1999.

SEMESTRUL II

INFRACŢIUNILE ĪN LEGI SPECIALE

sI LEGI EXTRAPENALE

Infractiuni contra unor drepturi si libertati fundamentale

ale cetateanului

1.1. Legea nr.51/1991 privind siguranta nationala a Romāniei

1.2. Legea nr.70/1991 privind alegerile locale

1.3. Legea nr.68/1992 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a

Senatului

1.4. Legea nr.90/1996 - Legea protectiei muncii

1.5. Ordonanta de Urgenta nr.25/1997 cu privire la regimul juridic

al adoptiei

1.6. Legea nr.130/1999 privind unele masuri de protectie a persoanelor

īncadrate īn munca

1.7. Legea nr.168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca

1.8. Legea nr.187/1999 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea

securitatii ca politie politica

1.9. Legea nr.189/1999 privind exercitarea initiativei legislative de

catre cetateni

1.10. Legea nr.3/2000 privind organizarea si desfasurarea

referendumului

1.11. Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii si alte

drepturi de asigurari sociale

1.12. Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile

preluate īn mod abuziv īn perioada 6 martie 1945 - 22

decembrie 1989, modificata si completata prin Legea nr.

1.13. Legea nr.678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului

de persoane

1.14. Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si

stimularea ocuparii fortei de munca

1.15. Legea nr.346/2002 privind asigurarea pentru accidente de

munca si boli profesionale

1.16. Legea nr.54/1991 Legea sindicatelor

1.17. Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de

munca si boli profesionale

1.18. Legea nr. 53/2003, Codul Muncii

Infractiuni contra dreptului de proprietate intelectuala

2.1. Legea nr.64/1991 privind brevetele de inventie, modificata si

completata prin Legea nr. 203/2003

2.2. Legea nr.129/1992 privind protectia desenelor si modelelor

industriale, modificata prin Legea nr. 585/2002

2.3. Legea nr.16/1995 privind protectia topografiilor circuitelor integrate

2.4. Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe

2.5 Legea nr.84/1998 privind marcile si indicatiile geografice

Infractiuni contra patrimoniului

Legea nr.22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de

garantii si raspunderea īn legatura cu gestionarea bunurilor

agentilor economici, autoritatilor sau institutiilor publice

3.2. Decret-lege nr.24/1990 privind sanctionarea ocuparii abuzive a

locuintelor din fondul locativ de stat

3.3. Legea nr.18/1991 - Legea fondului funciar, modificata si

completata prin Legea nr. 400/2002

3.4. Legea nr.26/1996 - Codul silvic

3.5. Legea nr.84/1996 - Legea īmbunatatirilor funciare

3.6. Legea nr.103/1996 - Legea fondului cinegetic si a protectiei vānatului

3.7. Legea nr.107/1999 privind unele masuri pentru ameliorarea prin

īmpadurire a terenurilor degradate

3.8. Legea nr.141/1999 privind reglementarea regimului silvic si

administrarea fondului forestier national

3.9. Legea nr.182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural

national mobil

3.10. Legea nr.192/2001 privind fondul piscicol, pescuitul si

acvacultura, modificata prin Legea nr. 42/2003

3.11. Legea nr.289/2002 privind perdelele forestiere de protectie

Infractiuni contra sigurantei circulatiei aero, navale si rutiere

4.1. Legea nr. 130/2000 - Codul aerian

4.2. Ordonanta de Urgenta nr. 195/12.12.2002 privind circulatia pe

drumurile publice

4.3. Legea nr.191/2003 privind infractiunile la regimul transportului naval

Infractiuni contra autoritatii

5.1. Decret-lege nr.88/1990 privind unele masuri de ocrotire a

organelor de stat, a institutiilor publice, a sediilor partidelor si

formatiunilor politice, a linistii cetatenilor si a ordinii de drept

5.2. Ordonanta de Urgenta nr.1/1999 privind regimul starii de asediu si

regimul starii de urgenta

5.3. Ordonanta de Urgenta nr. 105/2001 privind frontiera de stat a

Romāniei

5.4. Ordonanta de Urgenta nr.159/2001 pentru prevenirea si

combaterea utilizarii sistemului financiar-bancar īn scopul

finantarii de acte de terorism

5.5. Legea nr.252/2002 privind sanctionarea unor fapte savārsite īn

afara teritoriului de cetateni romāni sau de persoane fara cetatenie

domiciliate īn Romānia

5.6. Legea nr.472/2002 pentru sanctionarea unor acte de terorism si a

unor fapte de īncalcare a ordinii publice

5.7. Ordonanta de Urgenta nr.31/2002 privind interzicerea

organizatiilor si simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob

si a promovarii cultului persoanelor vinovate de savārsirea unor

infractiuni contra pacii si omenirii

5.8. Ordonanta de Urgenta nr.55/2002 privind regimul de detinere al

cāinilor periculosi sau agresivi

Infractiuni contra unor activitati ori interese economice sau financiare

6.1. Decret-lege nr. 15/1990 privind urmarirea, judecarea si

pedepsirea unor infractiuni de specula

6.2. Legea nr.12/1990 privind protejarea populatiei īmpotriva unor

activitati comerciale ilicite

6.3. Legea nr.26/1990 privind registrul comertului

6.4. Legea nr.31/1990 privind societatile comerciale

6.5. Legea nr.l1/1991 privind combaterea concurentei neloiale

6.6. Legea nr.82/1991 - Legea contabilitatii

6.7. Legea nr.82/1992 privind rezervele materiale nationale,

modificata prin Legea nr. 248/2002

6.8. Legea nr.84/1992 privind regimul zonelor libere

6.9. Legea nr.91/1993 privind datoria publica

6.10. Legea nr.52/1994 privind valorile mobiliare si bursele de valori

6.11. Legea nr.87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, modificata

si completata prin Legea nr. 161/2003 si Legea nr. 79/2003

6.12. Legea nr.21/1996 - Legea concurentei

6.13. Legea nr.31/1996 privind regimul monopolului de stat

6.14. Legea nr.109/1996 privind organizarea si functionarea

cooperatiei de consum si a cooperatiei de credit

6.15. Legea nr.141/1997 privind Codul vamal al Romāniei

6.16. Legea nr.58/1998 - Legea bancara

6.17. Legea nr.255/1998 privind protectia noilor soiuri de plante

6.18. Legea nr. 189/1998 privind finantele publice locale

6.19. Legea nr.81/1999 - Legea datoriei publice

6.20. Ordonanta de Urgenta nr. 97/2000 privind organizatiile

cooperatiste de credit

6.21. Ordonanta de Urgenta nr. 26/2002 privind organismele de

plasament colectiv īn valori mobiliare

6.22. Ordonanta de Urgenta nr. 28/2002 privind valorile mobiliare,

serviciile de investitii financiare si pietele reglementate

6.23. Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoare adaugata, modificata

si completata prin Legea nr. 232/2003

6.24. Legea nr. 365/2002 privind comertul electronic

6.25. Legea nr. 424/2002 privind introducerea unor tarife de utilizare a

infrastructurii de transport rutier

6.26. Legea nr. 521/2002 privind regimul de supraveghere si

autorizare a productiei, importului si circulatiei unor produse

supuse accizelor

6.27. Legea nr. 79/2003 privind colectarea creantelor bugetare

6.28. Legea nr. 82/2003 privind procedura reorganizarii judiciare si a

falimentului

Infractiuni contra sanatatii publice si mediului

7.1. Legea nr. 60/1974 - Legea sanitara veterinara, modificata si

completata prin Legea nr. 254/1998, Legea nr. 62/2000, Legea

nr. 538/2001, Legea nr. 758/2001 si Legea nr. 374/2002

7.2. Legea nr.42/1975 cu privire la productia bunurilor alimentare

7.3. Legea nr.4/1995 privind donarea de sānge, utilizarea terapeutica a

sāngelui uman si organizarea transfuzionala īn Romānia

7.4. Legea nr.137/1995 - Legea protectiei mediului, modificata si

completata prin Legea nr. 294/2003

7.5. Legea nr.107/1996 - Legea apelor

7.6. Legea nr.2/1998 privind prelevarea si transplantul de tesuturi si

organe umane

7.7. Ordonanta de Urgenta nr.152/1999 privind produsele

medicamentoase de uz uman

7.8. Ordonanta de Urgenta nr.78/2000 privind regimul deseurilor

7.9. Legea nr.143/2000 privind combaterea traficului si consumului

ilicit de droguri, modificata prin Legea nr. 39/2003

7.10. Legea nr.665/2001 privind protectia atmosferei

7.11. Legea nr.466/2001 privind siguranta barajelor

7.12. Legea nr.72/2002 - Legea zootehniei

7.13. Legea nr.244/2002 a viei si vinului īn sistemul organizarii

comune a pietei vitivinicole

7.14. Legea nr. 266/2002 privind producerea, prelucrarea, controlul si

certificarea calitatii, comercializarea semintelor si a materialului

saditor, precum si īnregistrarea soiurilor de plante

7.15. Legea nr. 300/2002 privind regimul juridic al precursorilor

folositi la fabricarea ilicita a drogurilor

Infractiuni care aduc atingere unor activitati de interes public sau

altor activitati reglementate de lege

8.1. Decretul nr.340/1981 privind regimul emitatoarelor radioelectrice

8.2. Decretul nr.400/1981 pentru instituirea unor reguli privind

exploatarea si īntretinerea instalatiilor, utilajelor si masinilor,

īntarirea ordinii si disciplinei īn munca īn unitatile cu foc continuu

sau care au instalatii cu grad ridicat de pericol īn exploatare

8.3. Legea nr.50/1991 privind autorizarea executarii constructiilor si

unele masuri pentru realizarea locuintelor

8.4. Legea nr.10/1995 privind calitatea īn constructii

8.5. Legea nr.51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de

avocat

8.6. Legea nr.74/1995 privind exercitarea profesiunii de medic,

īnfiintarea, organizarea si functionarea Colegiului Medicilor din

Romānia

8.7. Legea nr.126/1995 privind regimul materiilor explozibile

8.8. Legea nr.7/1996 - Legea cadastrului si a publicitatii imobiliare

8.9. Legea nr.16/1996 - Legea Arhivelor Nationale

8.10. Legea nr.18/1996 privind paza persoanelor, obiectivelor,

bunurilor si valorilor

8.11. Legea nr.105/1996 privind evidenta populatiei si cartea de

identitate

8.12. Legea nr.111/1996 privind desfasurarea īn siguranta a activitatilor

nucleare, modificata prin Legea nr. 193/2003

8.13. Legea nr.115/1996 privind declararea si controlul averii

demnitarilor, magistratilor, functionarilor publici si a unor

persoane cu functii de conducere

8.14. Legea nr.56/1997 pentru aplicarea prevederilor Conventiei

privind interzicerea dezvoltarii, producerii, stocarii si folosirii

armelor chimice si distrugerea acestora

8.15. Ordonanta de Urgenta nr.63/1998 privind energia electrica si

termica

8.16. Ordonanta de Urgenta nr.75/1999 privind activitatea de audit

financiar

8.17. Legea nr.115/1999 privind responsabilitatea ministeriala

8.18. Legea nr.29/2000 privind sistemul national de decoratii al

Romāniei

8.19. Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea

faptelor de coruptie, modificata prin Ordonanta nr. 83/2000,

modificata si completata prin Legea nr. 161/2003 privind unele

masuri pentru asigurarea transparentei īn exercitarea demnitatilor

publice, a functiilor publice si īn mediul de afaceri, prevenirea si

sanctionarea coruptiei

8.20. Legea nr.139/2000 privind activitatea de meteorologie

8.21. Legea nr.123/2001 privind regimul strainilor īn Romānia

8.22. Legea nr.504/2002 - Legea audiovizualului

8.23. Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii

banilor

8.24. Legea nr. 682/2002 privind protectia martorilor

8.25. Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitatii

organizate

8.26. Legea nr. 196/2003 privind prevenirea si combaterea pornografiei

8.27. Legea nr. 280/2003 privind gospodarirea integrala a zonei

costiere

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. Gheorghe Diaconescu, Drept penal. Partea speciala. Infractiuni īn legi

speciale si īn legi extrapenale, Editura Fundatiei Romānia de Māine

Bucuresti, 2004.

2. Gheorghe Diaconescu, Infractiuni īn legi speciale si īn legi extrapenale.

Culegere de acte normative - comentate si adnotate. Doctrina si

jurisprudenta, Editura Fundatiei Romānia de Māine, Bucuresti, 2002.

3. Gheorghe Diaconescu, Infractiunile īn legi speciale si legi extrapenale,

Editura ALL, Bucuresti, 1997.

4. Ungureanu, A. Ciopraga, Dispozitii penale din legi speciale romāne,

comentate si adnotate cu jurisprudenta si doctrina, Editura Lumina Lex,

Bucuresti, 1996.


Document Info


Accesari: 9274
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )