Retele de calculatoare
8.1 Notiuni generale
O retea este formata din mai multe calculatoare interconectate între ele prin cabluri electrice, fibre optice sau sateliti.
Retelele sunt împartite în retele locale (LAN- Local Area Network) si retele mari (WAN-Wide Area Network), în functie de întinderea geografica pe care opereaza.
Retelele locale se întind la nivelul unei cladiri sau grupuri de cladiri, distanta maxima între doua elemente de retea fiind 10 Km si se constituie din urmatoarele elemente:
- file server: un calculator care controleaza între 636e45g aga activitate. El poate fi folosit numai în acest scop sau poate functiona si ca statie de lucru dar în acest caz performantele retelei pot sa scada foarte mult ;
- statii de lucru: calculatoarele obisnuite pe care lucreaza utilizatorii. Pentru utilizatori, modul de lucru este asemanator cu cel folosit în cazul neconectarii calculatorului în retea. Unele statii de lucru pot fi dedicate furnizarii unor servicii de retea, devenind servere specializate (de baze de date, de imprimare, de arhivare);
- periferia: totalitatea echipamentelor fizice (imprimante, plottere, modemuri) comune pentru utilizatorii retelei, care sunt accesate prin intermediul serverului.
Chiar daca au aceste elemente comune, retelele pot fi împartite în doua mari categorii:
peer-to-peer (de la egal la egal);
bazate pe server.
Diferenta dintre cele doua tipuri de retele este importanta deoarece ofera facilitati diferite. Astfel, într-o retea peer-to-peer nu exista servere dedicate, toate calculatoarele fiind considerate egale. Fiecare calculator are si rolul de client si rolul de server, neexistând un administrator responsabil pentru întreaga retea. Utilizatorul fiecarui calculator stabileste resursele locale care vor fi partajate în retea.
Mediile de comunicatie asigura legatura dintre dispozitivele de transmisie si receptie. Mediul de comunicatie cel mai comun si mai ieftin pentru distante scurte este cablul.
Cablul poate fi bifilar torsadat - utilizat pentru transmisiile de date pe distante scurte si pentru transmisiile vocale de joasa densitate, chiar si pe distante lungi. Legaturile telefonice utilizeaza acest tip de cabluri.
Cablul coaxial - reprezinta principalul mediu de comunicatie pentru televiziunea non-clasica. (De aceea se si numeste "cablu TV").
Fibrele optice - sunt fibre extrem de fine confectionate din
sticla, având un diametru mai mic decât al unui fir de par. În
exterior, fiecare fibra este îmbracata pentru a reflecta lumina
spre interior, iar fibrele astfel îmbracate sunt înfasurate în
plastic. Mai multe manunchiuri de fibre optice formeaza un cablu de
fibre optice. În locul electricitatii, cablurile optice
utilizeaza pentru transmisie radiatiile emise de un laser sau de o
dioda emitatoare de lumina.
Metoda transmisiei fara fir este utilizata pentru transmisiile radio si TV si în cazurile în care cablurile nu reprezinta o varianta practica. Cea mai putin costisitoare metoda de transmisie fara fir sunt undele radio, utilizate pentru telefoanele si modemurile celulare.
fig 249
Transmisiile
prin microunde sunt utilizate, de asemenea, pentru telefoanele
celulare si pentru pagere. Microundele îsi au însa dezavantajul
lor. Transmisiile trebuie efectuate în linie dreapta si nu pot
strabate cladiri sau alte obiecte solide. Datorita curburii
Pamântului distanta maxima de transmitere a microundelor este de
42,5 km. Pentru distante mai mari, se construiesc o serie de statii
cu releu de retransmisie a microundelor, care permit transmiterea mai departe a
semnalelor. O alternativa este transmiterea microundelor catre un
satelit, apoi transmiterea mai departe catre un alt satelit sau o
alta statie situata la sol.
Pentru a putea utiliza satelitii la transmiterea microundelor, acestia trebuie sa se afle într-o pozitie previzibila relativ la statiile aflate la sol. Din acest motiv acestia sunt plasati pe o orbita geostationara (orbita lui CLARKE - la 35866 km. deasupra ecuatorului), ceea ce înseamna ca parcurge orbita Pamântului cu o viteza egala cu viteza de rotatie a acestuia, determinând efectiv mentinerea satelitului în aceeasi pozitie relativa.
Pentru a conecta un calculator la o retea, se introduce în el o placa speciala de interfata, care contine circuitele logice necesare comunicatiei în retea.
La majoritatea retelelor existente în prezent conectarea calculatoarelor se face prin cablu coaxial, de diferite tipuri si impedante sau prin cablu UTP sau STP.
Sistemul de operare al retelei consta din doua componente principale: una care se instaleaza pe server (pentru retelele Novell se numeste Netware) si una care se instaleaza pe statiile de lucru (care se numeste client).
Fiecare statie de lucru conectata în retea va avea un client. Acesta este un program care permite legarea în retea si accesarea resurselor retelei.
8.3 Utilizarea retelei
A lucra într-o retea de calculatoare înseamna ca propriul calculator va fi conectat împreuna cu alte calculatoare si echipamente periferice, acestea permitând împartirea resurselor fizice (memorie, periferice), a datelor si fisierelor, precum si comunicarea cu alti utilizatori din retea. Utilizatorii unei retele se împart în trei categorii:
Utilizatorul obisnuit: este o persoana care lucreaza la o statie de lucru în cadrul retelei. Acesta trebuie sa cunoasca sistemul de operare pentru a-si putea folosi calculatorul si trebuie sa aiba anumite cunostinte despre lucrul în retea.
Operatorul: este un utilizator caruia i se dau anumite drepturi privind utilizarea resurselor retelei, în plus fata de un utilizator obisnuit. De exemplu poate avea acces la mai multe niveluri de lucru ale unor anumite aplicatii decât utilizatorul obisnuit.
Supervizorul (Administratorul): este cel care asigura buna functionare a întregii retele. El este responsabil pentru mentinerea în parametrii a retelei, asigurarea drepturilor pentru fiecare utilizator si pastrarea securitatii informatiilor
Deoarece într-o retea se conecteaza mai multi utilizatori care vor împarti aceleasi resurse, trebuiesc luate masuri pentru a împiedica accesul unui utilizator la anumite fisiere sau chiar conectarea lui în retea. În acest scop, la conectare, utilizatorului i se cere un nume si o parola de identificare, acordate de catre administratorul retelei. Daca numele sau parola nu sunt introduse corect, se interzice accesul în retea. În afara de aceasta masura, administratorul poate introduce si alte restrictii:
restrictii de timp: limitarea numarului de ore de lucru pentru utilizatori;
restrictii privind statiile de lucru: conectarea utilizatorului doar la o anumita statie de lucru;
limitarea numarului de statii la care se poate conecta simultan un utilizator;
blocarea "spargatorilor": daca se constata ca un utilizator încearca de mai multe ori la rând sa se conecteze, folosind parole gresite, accesul acestuia va fi blocat.
acordarea drepturilor pe directoare.
transferul, accesul si gestiunea fisierelor
posta electronica (e-mail)
transmiterea de mesaje
|
