CONSILIUL EUROPEAN
Constituirea Consiliului european (1974)
Deciziile ce se iau la nivelul Uniunii Europene sunt in primul rand decizii politice. Consultarile si negocierile intre statele membre, in vederea adoptarii strategiilor privind viitorul Uniunii sau pentru surmontarea dificultatilor inerente procesului de integrare, sunt necesare si intotdeauna utile.
In acest context, statele membre au instituit conferinte periodice ale sefilor de state si guverne (summit-mi), care sa constituie cadrul organizatoric propice unor astfel de discutii.
Intalnirile la cel mai inalt nivel au inceput sa se desfasoare din 1961, pentru ca in 1974, la Summit-ul de la Paris, in urma propunerii presedintelui francez Vatery Giscard d'Estaing, sa fie institutionalizate sub forma Consiliului european, organism de cooperare politico la cel mai inalt nivel.
Natura juridica a Consiliului european
Trebuie precizat de la bun inceput ca acest for european de dialog politic nu este nici institutie comunitara, cum sunt Comisia, Consiliul U.E., Parlamentul, Curtea de Justitiee si Curtea de conturi, si nici organ comunitar cu activitate permanenta sau deliberativa cum sunt COREPER, Comitetul regiunilor etc[1].
Consiliul european nu detine putere publica la nivelul U.E. Influenta sa se manifesta cu pregnanta insa la nivel informal, deoarece sefii de state si de guverne sunt cei care stabilesc directiile de urmat in politica Uniunii, urmand ca institutiile comunitare, in frunte cu Consiliul U.E. si Comisia, sa puna in aplicare, prin acte comunitare, hotararile luate la nivelul Consiliului european. Prin urmare, compromisurile negociate la acest nivel sunt puse in aplicare, in concret, de ministrii de externe din statele membre, care formeaza Consiliul U.E., forta legislativa principala a Uniunii. Numai actele comunitare adoptate de Consiliul U.E. au forta juridica pe teritoriul comunitar.
Din aceste ratiuni, natura juridica a Consiliului european este greu de precizat.
Functionarea Consiliului european
Consiliul european reuneste, asadar, de doua ori pe an sau ori de cate ori este nevoie, sefii de state sau de guverne ai statelor membre, asistati de ministrii de externe, precum si Presedintele Comisiei europene[2].
Intalnirea este
organizata cu ajutorul logistic al Secretariatului General al Consiliului
U.E. si al celui ce deserveste Comisia europeana, si este
condusa de seful de stat sau de guvern din
In prezent, reuniunile se desfasoara in statul care detine presedintia Consiliului U.E., insa la Nisa s-a decis ca o intalnire pe presedintie sa se tina la Bruxelles, iar cand Uniunea va avea 28 de membri, toate reuniunile sa fie organizate in principiu la Bruxelles[3].
Rolul Consiliului european
Consiliul european da Uniunii Europene impulsurile necesare dezvoltarii sale si ii defineste orientarile politice generale.
Rolul Consiliului european in viata U.E. trebuie privit din mai multe puncte de vedere pentru a-i surprinde esenta: astfel, pe de o parte, chiar daca oficial el nu are drept de decizie juridica la nivel comunitar, in mod uzual deciziile luate la nivelul Consiliului european se impun Consiliului U.E., care le transforma in norme juridice obligatorii; acesta este motivul pentru care unii autori trateaza Consiliul european si Consiliul U.E. sub denumirea generica si integratoare de „Consiliu', care include si Secretariatul Consiliului[4]; pe de alta parte, uneori chiar Consiliul U.E. este tentat sa lase problemele mai dificile spre rezolvare Summit-urilor Consiliului european .
In practica, reuniunile sale constituie „momente forte ale unificarii europene'[5].
|
