Documente online.
Zona de administrare documente. Fisierele tale
Am uitat parola x Creaza cont nou
 HomeExploreaza
upload
Upload




Comunitatea albaneza din Romania

Stiinte politice


Comunitatea albaneza din Romania este in prezent in plin proces de reformare. Daca la sfarsitul secolului al XIX-lea, in tara noastra locuiau aproape zece mii de albanezi, numarul acestora a scazut brusc in perioada comunista. Multi si-au pierdut iden-titatea, fiind obligati de Ceausescu sa se "romanizeze". La inceputul anilor '90, dupa ce comunismul a fost inlaturat si din Albania, acestia au inceput sa ia cu asalt Romania. Majoritatea s-au dat drept aromani, pentru a primi drepturi sporite din partea statului roman. Pe langa aromanii autentici, la noi au venit o multime de albanezi care au sperat ca isi vor asigura un trai mai bun. O parte din ei s-au lamurit ca nu aici se vor capatui, asa ca au emigrat in Occident. Au existat insa si unii care s-au lasat asimilati si care si-au intemeiat familii mixte sau au ramas sa-si completeze studiile. Ca cineva sa-i reprezinte, au aparut de cativa ani mai multe asociatii si ligi ale acestei minoritati, care pana la urma au ajuns sa se certe intre ele pe cascavalul venit de la Guvern.

Asociatiile etnice se mananca intre ele pentru banii de la Guvern
Olga Manolescu este deputat al minoritatii albaneze in Parlamentul Romaniei inca din 1996. Tot ea este si presedintele Asociatiei Liga Albanezilor din Romania (ALAR). Dupa obtinerea celui de-al doilea mandat de deputat, Olga Manolescu a devenit protagonista unui scandal de proportii. Uniunea Culturala a Albanezilor din Romania (UCAR) si Liga Albanezilor din Romania (LAR) au acuzat-o ca a obtinut cele doua functii prin fals si uz de fals, iar o parte din banii primiti de la Guvern pentru minoritatea a 21421k104v lbaneza, circa 6 miliarde de lei, i-ar folosi in interes personal. Deputatul si-a aparat cauza cu indarjire. "Reprezentantul pentru minoritati, conform legilor, este ales din judetul care a avut cel mai mare numar de voturi. Eu, din judetul Gorj - pentru ca sunt nascuta la Targu Jiu -, am castigat pentru ca am avut cu cateva mii de voturi mai mult decat ei. Acuzatiile au ajuns si pe rolul instantelor si s-a dovedit ca nu am incalcat legea". Despre bani, deputata sustine ca sunt folositi integral pentru promovarea culturii albaneze, pentru editarea de carti, ziare si publicatii, care sunt daruite, nu vandute si pentru pastrarea specificului etniei. Ea mai spune ca orice ajutor material pe care il acorda celor pe care ii reprezinta este facut din banii personali. "Focul celor care ma acuza este ca, de cand am devenit eu presedinte si deputat, pentru ei nu mai vin banii de la Guvern, dar incearca sa ascunda asta sub faptul ca n-as fi albaneza". In realitate, continua Olga Manolescu, strabunii ei au venit in Romania pe la 1910, "de undeva din Imperiul Otoman, dintre Macedonia si Albania. Au fugit de turci pentru ca un stramos, Dhimitri, l-a omorat pe valiul turc. N-am reusit sa recuperez prea multe acte, caci ei au fugit in Romania cu bani, nu cu documente". Parintii au fost profesori, iar actualul deputat isi aminteste ca in casa se vorbea numai pe furis despre faptul ca au origini albaneze. Nici limba n-au invatat-o parintii, ci s-a apucat de studiu dupa moartea lor, prin 1984. In schimb, de la ei a invatat sa aiba grija de copii. Nu a fost maritata niciodata, dar a avut grija de o multime de copii necajiti, iar pe o fata a crescut-o de la 14 pana la 24 de ani, dupa care "fiica adoptiva" i-a intors spatele. Drept consolare, Olga Manolescu, chimist de profesie, s-a refugiat in scris. Deja a publicat mai multe carti si articole de presa.

S-au "romanizat" ca sa fie tolerati de Ceausescu
Toti etnicii albanezi care traiesc in tara noastra au nume romanesti. Explicatia vine de la profesorul Grigore Petrescu. El preda engleza la un colegiu bucurestean, este casatorit cu Monica, o fosta eleva, si au impreuna trei baieti. "Pe bunicul meu il chema Rimbaki, numele Kristu a devenit Cristescu, dar, dupa marea emigratie din 1910 si stabilirea in Romania, cei mai multi si-au schimbat numele. Legile tarii nu permiteau strainilor accesul la posturi si functii importante. Familia mea se trage din sudul Albaniei, din Korcea. Eu am avut marea sansa sa mai descopar casa bunicii de acolo si chiar o ruda cu care port corespondenta. Limba o inteleg de mic, pentru ca in familie se vorbea albaneza, dar in societate ne ascundeam. Tineam totusi legatura cu ceilalti etnici, ne vizitam si pe multi dintre ei chiar ii credeam rude". Mai tarziu a aflat ca nu erau. Dar cele mai multe amintiri ale profesorului Petrescu se leaga de casa bunicii, de pe Calea Vacaresti 147, unde a crescut. Unchiul sau, Constantin Rafail, a fost luat intr-o noapte si dus pentru cinci ani la canal, fara a fi judecat vreodata. A fost detinut politic. Tot aici se afla si intr-o dimineata "cand zorii inca nu se ivisera, si ne-am pomenit ca usile sunt sparte, au intrat peste noi cu forta si ne-au luat toate utilajele. Avea bunica si tractor, si treieratoare, si batoza, si niste pietre de moara uriase... De toate avea. Si au luat tot. Ne-am speriat ingrozitor atunci. Apoi ne-au confiscat si pravaliile, si curatatoria...".
Buldozerele i-au ras casa in cateva ore
Dar drama cea mai mare a trait-o actualul profesor pe la inceputul anilor '80. Casa buncii, situata in apropiere de podul Timpuri Noi, a fost inclusa in programul de demolare instituit de Ceausescu. "Atunci locuiau acolo doua matusi. Deja erau pregatite sa faca si etaj la casa. Au primit somatie sa se mute. In cateva ore, buldozerele si excavatoarele au intrat in actiune si un sfert de cartier a fost ras de pe fata pamantului. Doar Biserica Sfintii Apostoli Petru si Pavel a ramas in picioare". Matusile au primit din partea statului o despagubire din care n-au putut sa-si cumpere, asa cum erau obligate, nici macar garsoniera care le-a fost repartizata. Dar Grigore Petrescu nu s-a lasat invins. Impreuna cu sotia, care il iubeste la fel ca in prima zi, pentru ca "este cel mai de casa barbat care poate sa existe", cultiva pasiunea celui mai mic dintre baieti pentru invatarea limbii albaneze si a obiceiurilor acestei etnii.

Presedintele Uniunii Albanezilor vrea sa fie ingropat in pamant romanesc
Ca presedinte al Uniunii Culturale a Albanezilor din Romania (UCAR), Mircea Istrate are de doua ori mai multe probleme decat ceilalti etnici. De o parte se afla cele personale, de partea cealalta, problemele comunitatii, care - spune el - il dor cel mai mult. "E pacat ca de sase ani am ramas fara sediu. Am ramas fara bani, chiria era destul de scumpa si nu am putut sa mai platim. Din fericire, ambasadorul ne sprijina foarte mult si ne intalnim la ambasada. Indiferent de religie sau profesie, suntem cu totii albanezi si acolo putem sa comunicam in voie. Uniunea are peste 600 de membri, dar in Romania traiesc aproape 2.500 de etnici declarati". Printre cei care nu si-au uitat obarsiile si pastreaza traditia din stramosi, Mircea Istrate il aminteste pe Memis "Albanezul", din Slatina, care tine pravalie cu braga, sugiuc, inghetata, baclava si alte specialitati specifice, o parte din acestea fiind "imprumutate" de la turci. Cand bunicii lui au venit din Albania, mama presedintelui UCAR avea abia sase saptamani. La inceput, tatal sau facea importuri si exporturi de materiale de constructii. Mai tarziu, dupa naturalizare, a lucrat in Telecomunicatii, meserie pe care, dupa ani, a continuat-o si fiul. Pe sotia sa a cunoscut-o prin intermediul unei colege de birou. Argeseanca de fel, a fost profesoara de matematica. In aceasta perioada este plecata la tara, unde are grija de renovarea casei batranesti. Dumnezeu nu i-a binecuvantat cu urmasi. "Dar au prietenii nostri copii si nepoti, iar noi ne bucuram alaturi de ei. Dar si daca am fi avut copii, eu si sotia am fi dus aceeasi viata. Cu multe calatorii, concedii petrecute in tara si in afara tarii". Pasiunea pentru drumuri este strans impletita cu cea pentru lectura si pentru arta autentica, in special ceramica romaneasca, de care e plin apartamentul sotilor Istrate. Cand sta pe-acasa, presedintele UCAR petrece multa vreme la bucatarie. In general face placinte cu praz sau cu spanac, cu blat din foetaj cum a-nvatat de la bunica lui, sau halva, care se prepara din faina prajita in ulei cu zahar si mirodenii. Un alt of pe care il are este casa parintilor, din Bucuresti. In plin proces de revendicare, judecatoarea care la instanta de fond i-a dat castig de cauza si-a dat acordul ca imobilul sa fie cumparat de catre chiriasi. Care nici macar nu locuiesc acolo. Din acest motiv, cauza se afla, acum, pe rolul CEDO. Insa, indiferent de ce s-ar intampla, Mircea Istrate spune ca si-a cumparat, la fel ca toti etnicii albanezi, loc de veci la Belu, pentru ca vrea sa fie ingropat in pamant romanesc.

Bursierii din Tirana prefera sa studieze Medicina in Romania
"In Albania era o perioada mai ciudata acum 12 ani. Incepusera schimbarile, toti incercau sa faca bani prin ce mijloace puteau, eu insumi am lucrat in Grecia, in constructii, inainte de a veni aici. Originea aromana mi-a purtat noroc, pentru ca Ambasada Romaniei oferea atunci, prin concurs, cu precadere burse albanezilor aromani", povesteste Ilidon Musha. Cetatean albanez de origine aromana, Ilidon a venit in Romania cand avea putin peste 20 de ani. Si-a parasit atunci orasul de bastina, Fier, din sud-vestul Albaniei, si facultatea inceputa, cea de matematica, in favoarea unei burse de studii oferite de statul roman. "Am facut in '93/'94 un an pregatitor la Bacau, impreuna cu alti treizeci de albanezi. In trei luni de zile eram as la romana, asta si pentru ca la noi in casa se vorbea numai aromana, iar cuvintele de baza sunt cam aceleasi. Iar cele legate de oierit sunt absolut identice", spune albanezul. Cei mai multi dintre tinerii albanezi care vin in Romania la studii aleg Facultatea de Medicina. Ilidon a terminat Medicina Generala la UMF "Carol Davila", din Bucuresti, in anul 2000, promotia "Ion Cantacuzino". Si, ca orice medicinist, a avut si-un craniu in posesie, sa invete dupa el: "Aveam unul cumparat la negru, ca era greu sa retii altfel. Mi-aduc aminte si-acum ca trageam sarme prin toate gaurile, ca sa-nvatam traiectele corect". Astazi, Ilidon Musha e "medic la specializare" (chirurgie generala), in anul 5. Sintagma e identica celei de "medic rezident", doar ca ultima e valabila doar pentru studentii romani care primesc salariu.
Specializare facuta cu bani de-acasa
El are, ca si in anii de facultate, bursa. Zambeste si-ti spune sincer valoarea ei: 1.650.000 de lei. Cum supravietuieste cu banii astia? "Inca mai primesc bani de acasa. Medicina e o facultate care te tine dependent de familie 10-12 ani. Iar eu sunt mandru de cei care m-au tinut la facultate. Fratia si familia, in general, sunt sfinte la aromani". Nu stie cum e sa locuiasca in alta parte decat la camin si, ca oricare student, a trecut prin toate: pus geamuri, batut scanduri si policioare, facut gauri si alergat gandacii. Colegii romani nu l-au tratat niciodata ciudat: "Am mers la mare de 1 Mai cu totii, ani de zile. Oricum, eu nu sunt genul bataios si pus pe cearta. Am dus o viata linistita aici, am invatat, am servit facultatii si-am terminat cu 8,40". Cu cetatenie romana din 2004, Ilidon Musha n-ar prea vrea sa se dea dus din Romania. Mai ales dupa ce-a pus ochii pe-o romanca pe care vrea s-o ia de sotie. "Nu exclud posibilitatea de a ma intoarce la un moment dat in Albania, insa prefer sa termin primariatul aici. Amandoi vrem asta. Albania e inca o tara in constructie, statul in constructie, politica in constructie, spitalele in constructie, totul e in constructie..."




Document Info


Accesari: 3548
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )