Documente online.
Zona de administrare documente. Fisierele tale
Am uitat parola x Creaza cont nou
 HomeExploreaza
upload
Upload




ISTORIA UNIUNII EUROPENE DE LA ORIGINI PANA IN PREZENT

Stiinte politice


ISTORIA UNIUNII EUROPENE DE LA ORIGINI PANA IN PREZENT



Imediat dupa sfârsitul celui de-al doilea razboi mondial, primul ministru al Marii Britanii sublinia in cadrul unei ceremonii ce a avut loc la Zürich in Elvetia, necesitatea constituirii Statelor Unite ale Europei, luând ca model federatia reprezentata de S.U.A., in scopul evitarii atragerii statelor europene intr-un nou razboi mondial.

La 5 iunie 1947 S.U.A. decid aplicarea Planului Marshall, pentru reconstructia economica dar si a unui sistem politic democratic in toate statele europene devastate de razboi. Din pacate tarile aflate sub ocupatie sovietica si in care U.R.S.S. isi impusese deja guverne marioneta, au refuzat sa participe la Planul Marshall.

Aceasta a fost una din primele manifestari ale divizarii continentului si a caderii "cortinei de fier" ce avea sa separe vestul de estul continentului pentru o jumatate de secol, cu rezultate dintre cele mai dezastruoase pentru statele est-europene.

La 16 aprilie 1948 este constituita Organizatia pentru Cooperare Economica Europeana, in scopul coordonarii aplicarii Planului Marshall. Din aceasta organizatie au facut parte, bineînteles, numai statele ce au acceptat sa aplice acest plan, deci nici unul din statele comuniste sau de orientare comunista nu au aderat la organizatie.

La 4 aprilie 1949 se constituie la Washington Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord, data ce semnifica începerea oficiala a confruntarii politico-militare, denumita generic "razboiul rece".

La 5 mai 1949 se constituie Consiliul Europei prin Tratatul de la Strasbourg.

La 9 mai 1950, cu ocazia aniversarii a cinci ani de la sfârsitul celui de-al doilea razboi mondial, intr-o cuvântare inspirata de Jean Monnet, ministrul francez al afacerilor externe, Robert Schuman, a propus ca Franta, Germania si alte tari europene care doresc sa li se alature ar trebui sa-si constituie intr-un cartel resursele de carbune si otel. Aceasta luare de pozitie s-a numit ulterior Declaratia Schuman.

La 18 aprilie 1951 sase state, Belgia, Franta, Germania, Italia, Luxemburg si Olanda, au semnat Tratatul de la Paris, prin care s-a constituit Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (ECSC). Aceleasi sase tari au semnat un an mai târziu, la 27 mai 1952 la Paris Tratatul de aderare la Comunitatea Europeana de Aparare (EDC).

Tratatul ECSC a intrat in functiune la 27 iulie 1952. Jean Monnet a devenit presedintele Autoritarii Superioare de Conducere, iar Paul-Henri Spaak presedintele Adunarii Comune.

La 30 august 1954 Adunarea Nationala a Frantei a respins Tratatul de aderare la Comunitatea Europeana de Aparare, dar la 20 octombrie, in acelasi an, in urma unei conferinte ce a avut loc la Londra, este semnat la Paris un acord cu privire la modificarile aduse 949d33j Tratatului de Constituire a EDC (Tratatul de la Bruxelles), astfel încât se semneaza "certificatul de nastere" al Uniunii Europei Occidentale (U.E.O.).

În zilele de 1 si 2 iunie 1955 la Messina, in Italia ministrii de externe ai celor sase state semnatare ale ECSC cad de acord asupra integrarii economice a tarilor lor.

La 29 mai 1956, in urma reuniunii de la Venetia, ministrii de externe ai celor sase tari decid sa înceapa negocieri interguvernamentale vizând constituirea a doua organisme: Comunitatea Economica Europeana si Comunitatea Europeana pentru Energia Atomica (Euratom).

Tratatele de constituire a ambelor organizatii sunt semnate la Roma un an mai târziu, la 25 martie 1957.

La 1 ianuarie 1958 Tratatele de la Roma devin operationale. Comunitatea Economica Europeana si Comunitatea Europeana pentru Energia Atomica isi stabilesc sediile la Bruxelles. Comisia Comunitatii are noua membri iar primul presedinte este ales Walter Halstein, in timp ce Louis Armand este primul presedinte al Euratom. Adunarea Parlamentara si Curtea de Justitie sunt institutii comune tuturor celor trei comunitati europene: ECSC, CEE si Euratom.

În 1958 se pun bazele unei politici agricole comune iar in 1959 se întreprind primii pasi pentru abolirea obligatiilor vamale si a cotelor admise la exporturile din interiorul CEE. În 1960, in urma Conventiei de la Stockholm se constituie Asociatia Europeana a Liberului Schimb (EFTA), cuprinzând sapte state (Austria, Danemarca, Norvegia, Portugalia, Suedia, Elvetia, Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord).

Dupa ce Grecia solicitase aderarea la C.E.E., in 1961 inca trei state, Irlanda, Danemarca si regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord întreprind acelasi demers. Tot in 1961 se adopta primele reglementari vizând libertatea de miscare a muncitorilor in cadrul C.E.E., iar in 1962 politica comuna in domeniul agriculturii este dezvoltata de o maniera ce permite crearea unei piete unice pentru produsele agricole si se realizeaza si solidaritatea financiara necesara in acest domeniu, prin constituirea Fondului European pentru Orientare si Garantii in Agricultura.

În 1962 Norvegia solicita aderarea la Comunitatile Europene, iar in 1965 se semneaza la Bruxelles un tratat ce prevede unificarea celor trei comunitati europene (E.C.S.C., E.E.C. si Euratom). Aceste prevederi intra in aplicare începând cu 1 iulie 1967, data de la care exista o singura comisie si un singur consiliu, dar acestea continua sa actioneze in concordanta cu regulile specifice fiecareia dintre cele trei comunitati, acum unificate din punct de vedere al conducerii.

În 1968 uniunea vamala a statelor membre ale comunitatii europene devine efectiva. Taxele vamale intra-comunitare vor fi abolite in termen de 18 luni, iar un tarif vamal comun este introdus, spre a înlocui tarifele vamale nationale, in relatiile economice avute cu statele nemembre. În 1970 Consiliul Comunitatii Europene decide introducerea graduala a unui sistem ce permite Comunitatii sa primeasca sumele rezultate din taxele vamale asupra importurilor din tarile necomunitare si din aplicarea impozitului pe valoarea adaugata. De asemenea, este decisa extinderea puterilor bugetare ale Parlamentului European. În acelasi an statele membre aproba Raportul Davignon referitor la cooperarea in domeniul politic. Obiectul cooperarii in acest domeniu consta in a face ca Europa de Vest sa adopte o pozitie concertata si unitara in toate problemele internationale majore.

În 1971 Consiliul Comunitatii Europene adopta Planul Werner, destinat întaririi cooperarii in domeniul politicii economice. Statele membre decid sa ia masuri pentru a-si armoniza politicile bugetare si pentru a reduce fluctuatiile ratelor de schimb ale monedelor lor nationale, in raporturile dintre ele. Se introduce de asemenea un sistem monetar compensatoriu cu aplicabilitate la comertul cu produse agricole intre statele membre, pentru a mentine unitatea pietei agricole comune. Danemarca, Irlanda si Marea Britanie acced in Comuniunea Europeana. Parlamentul Norvegiei insa, al carei guvern solicitase de asemenea aderarea, respinge ratificarea tratatului de aderare.

În 1972 se instituie, in urma Acordului de la Bâle (Elvetia) un "sarpe" monetar care limiteaza fluctuatia cursului de schimb intre monedele nationale ale statelor membre la 2,25%.

În zilele de 19 si 20 octombrie 1972 are loc reuniunea de la Paris a sefilor de state si de guverne ai tarilor membre, care definesc noile domenii de actiune in comun ale statelor lor, in special referitor la politicile regionale, sociale, in domeniile mediului, a energiei si a industriei si reafirma necesitatea ca pâna in anul 1980 sa se ajunga la o uniune economica si monetara.

Începând cu 1 ianuarie 1973 Danemarca, Irlanda si Marea Britanie sunt admise in Comunitatea Europeana care are de atunci 9 membri.

Ca urmare a crizei energetice din 1973, cauzata de cel de al patrulea razboi dintre tarile arabe si Israel (razboiul de Yom Kippur), are loc o conferinta la nivel înalt la Copenhaga, unde se decide introducerea unei politici comune in domeniul energiei.

În 1974 la Summit-ul de la Paris s-a decis tinerea de reuniuni de trei ori pe an sub forma Consiliului European, tinerea alegerilor pentru Parlamentul European si s-a ajuns la un acord asupra constituirii Fondului European de Dezvoltare Regionala.

Consiliul European, întrunit la Roma, in 1975 decide ca Parlamentul European sa se constituire prin sufragiu universal pâna in 1978. În acelasi an, primul ministru belgian, Leo Tindeman prezinta un raport referitor la Uniunea Europeana (prima data când se utilizeaza oficial acest termen), propunând o serie de masuri, precum o politica externa unica, o uniune economica si monetara, politici sociale si regionale pe baza unei conceptii unice si comune, întarirea institutiilor comunitare precum si politici comune in domeniul drepturilor si libertatilor cetatenesti.

La 3 noiembrie 1976 statele membre au cazut de acord asupra extinderii zonei de pescuit in Marea Nordului si Oceanul Atlantic, ceea ce a marcat începutul unei politici comune in domeniul pescuitului.

În martie 1977 Portugalia a solicitat începerea negocierilor in vederea aderarii la Comunitatea Economica Europeana. În acelasi an, in aprilie, Parlamentul European, Consiliul si Comisia Europeana au semnat o declaratie comuna referitoare la respectarea drepturilor fundamentale ale omului. Tot in 1977 Consiliul European a adoptat o directiva care pune bazele unei evaluari comune si unitare a taxei pe valoarea adaugata in tarile membre. Comisia Europeana propune crearea unei noi comunitati, capabile sa sustina restructurari financiare majore. În luna iulie Spania solicita admiterea in Comunitatea Europeana. În octombrie se constituie Curtea de Audit a Comunitatii Europene, care inlocuieste organismele specializate in audit ale EEC, ECSC si Euratom.

Consiliul European reunit la Copenhaga in aprilie 1978 stabileste ca primele alegeri directe pentru Parlamentul Europei sa aiba loc intre 7 si 10 iunie 1979. Consiliul European întrunit la Bremen ajunge la un acord referitor la o strategie economica comuna in scopul cresterii economice, mai rapide, astfel încât sa se reduca rata somajului in tarile membre.

De asemenea, se pune piatra de temelie a unui sistem monetar european unic. Aceasta ultima problema este din nou pusa in discutia urmatoarei reuniuni a Consiliului European tinut la Bruxelles, unde se stabileste ca moneda europeana unica ECU. Acest sistem monetar intra in aplicare la 13 martie 1979. La 10 ianuarie 1981 Grecia este admisa oficial in Comunitatea Europeana, devenind al zecelea stat membru. În 1982 Groenlanda care devenise membra a comunitatii Europene in calitate de parte a Danemarcei se retrage oficial din cadrul acesteia. În iunie 1983 se semneaza la Stuttgart Declaratia sefilor de state, guverne ori a ministrilor afacerilor externe ale tarilor membre in legatura cu Uniunea Europeana. În acelasi an Consiliul European adopta o rezolutie referitoare la cercetare, dezvoltare si tehnologie.

Proiectul Tratatului cu privire la constituirea Uniunii Europene este aprobat la 14 februarie 1984 de catre Parlamentul European, cu o mare majoritate.

La 1 ianuarie 1985 sunt eliberate primele pasapoarte ale Comunitatii Europene. La 12 iunie 1985 se semneaza tratatele de acces in cadrul organizatiei europene a Spaniei si Portugaliei.

Comisia Europeana trimite Consiliului European o Carta Alba asupra evolutiei pietei interne, având ca orizont anul 1992.

Acordul de la Schengen (semnat in localitatea omonima din Luxembourg) este semnat de Belgia, Germania, Franta, Luxemburg si Olanda. Grupul Statelor Schengen este marit in 1990 prin aderarea Italiei. Portugalia si Spania se alatura acestora in 1991, iar Grecia in 1992. În iunie 1985 se constituie un comitet ad-hoc, sub denumirea de "Europa oamenilor", care sa elaboreze raportul final asupra Uniunii Europene. În decembrie, in cadrul Consiliul European tinut la Luxemburg, cele zece state membre considera necesara revitalizarea procesului de integrare europeana si amendarea tratatului de la Roma.

La 1 ianuarie 1986 Spania si Portugalia intra oficial in CEE, iar la 29 mai 1986 drapelul european, adoptat de catre institutiile comunitare, flutura pentru prima oara in fata cladirii Berlaymont in sunetele imnului european. Tot in 1986, Parlamentul, Consiliul si Comisia Europeana semneaza declaratia împotriva rasismului si xenofobiei.

În februarie 1987 presedintele Comisiei Europene, Jaques Delors prezinta programul acestei institutii in fata Parlamentului Europei sub denumirea "O noua frontiera pentru Europa", stabilind prin acesta conditiile si obiectivele unui nou Act Final si propunând continuarea reformei initiate in problemele agriculturii comunitare cât si instrumentele structurale ale noii politici financiare comunitare. În aprilie 1987 Turcia solicita aderarea la Comunitatea Europeana. În septembrie 1988 se semneaza primul acord de cooperare economica cu o tara comunista, cu Ungaria.

În 1989 Comitetul Delors prezinta un raport cu privire la uniunea economica si monetara, iar Parlamentul European adopta declaratia cu privire la drepturile si libertatile fundamentale.

sefii de state si de guverne participanti la Summit-ul economic din iulie 1989 de la Paris solicita Comisiei Europene sa ia masuri pentru a acorda asistenta procesului de restructurare economica din Polonia si Ungaria. Austria solicita in acelasi an aderarea la Comunitatea Europeana. Comunitatea europeana semneaza un acord de cooperare economica si comerciala cu Polonia, similar cu cel semnat cu Ungaria cu un an mai devreme.

În octombrie la Paris Comisia Europeana si 26 state participante la conferinta pe tema audiovizualului semneaza o declaratie comuna prin care se pun bazele unui sistem european in acest domeniu, "Audiovizual Eureka".

La 9 noiembrie 1989 este darâmat Zidul Berlinului. Republica Democrata Germana isi deschide frontierele cu Germania Federala.

La începutul lunii decembrie Consiliul European se întruneste la Strasbourg si decide convocarea unei conferinte internationale care sa redacteze un amendament referitor la stadiul final al uniunii monetare si economice. sefii de state si de guverne din cele 11 state ale Comunitatii Europene adopta Carta Drepturilor Sociale Fundamentale ale Muncitorilor. Tot Consiliul European, întrunit anul urmator, in 1990, la Dublin aproba un punct de vedere comun referitor la unificarea Germaniei, cât si la relatiile cu tarile din Europa Centrala si de Est. La 29 mai 1990 este semnat la Paris un acord prin care se stabileste ca Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD) va acorda sprijin financiar noilor democratii din Europa Centrala si de Est. La numai douazeci de zile (19 iunie 1990) se semneaza Acordul de la Schengen cu privire la eliminarea controlului vamal la granitele dintre statele membre ale Comunitatii Europene.

La 20 iunie încep negocierile oficiale pentru constituirea Zonei Economice Europene, iar o saptamâna mai târziu Consiliul European decide tinerea unei conferinte interguvernamentale consacrate uniunii politice, in paralel cu cea consacrata uniunii monetare.

La 1 iulie începe aplicarea primei faze a Uniunii Economice si Monetare, iar la 4 si 16 iulie Cipru si respectiv Malta solicita aderarea la Comunitatea Europeana. La 3 octombrie are loc reunificarea Germaniei in timp ce la Paris 34 de sefi de state si de guverne ale tarilor membre ale O.S.C.E. semneaza carta pentru o Noua Europa.

Anul urmator 1991, aduce câteva evenimente semnificative pentru viata Comunitatii Europene. La 14 aprilie se inaugureaza Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare. În iulie Suedia solicita aderarea la C.E.E.. În noiembrie Comisia Europeana decide înfiintarea unui Birou European pentru Ajutor Umanitar. La 10 decembrie Consiliul European întrunit la Maastricht ajunge la un acord asupra primei versiuni de lucru a proiectului Tratatului cu privire la Uniunea Europeana. Tot in decembrie se semneaza un "Acord asupra Europei" cu cele trei tari central si est europene considerate cele mai avansate pe drumul integrarii europene, Cehoslovacia, Polonia si Ungaria. La 17 decembrie este semnata Carta Europeana cu privire la energie.

La 7 februarie, la Maastricht, ministrii de externe si de finante ai statelor membre au semnat Tratatul de Constituire a Uniunii Europene urmând ca parlamentele tarilor respective sa ratifice acest tratat.

La 1 iunie Consiliul European impune embargo împotriva Serbiei si Muntenegrului, ca raspuns la razboiul declansat pe teritoriul fostei Iugoslavii, in special datorita situatiei din Bosnia-Hertzegovina.

De-a lungul anului statele Comunitatii Europene ratifica Tratatul cu Privire la Uniunea Europeana, cu exceptia Danemarcei, unde va fi necesara organizarea unui nou referendum.

Anul 1993 este de asemenea un an important in istoria Comunitatii Europene. La 1 ianuarie intra in functiune Piata Europeana Unica. La 1 februarie încep negocierile de aderare cu Austria, Finlanda si Suedia si se semneaza acordul comercial cu tara noastra (un acord asemanator cu cele semnate cu Ungaria si Polonia in 1988 si respectiv 1989). Acelasi acord este semnat in luna martie cu Bulgaria. Populatia Danemarcei accepta intr-un al doilea referendum Tratatul cu Privire la Uniunea Europeana.

Consiliul European întrunit in iunie la Copenhaga confirma ca admiterea Austriei, Finlandei, Suediei si Norvegiei va fi finalizata pâna in anul 1995 si a dat asigurari tarilor asociate din Europa Centrala si de Est (inclusiv României) ca toate aceste tari vor putea deveni membre depline ale Comunitatii Europene imediat ce vor fi satisfacute conditiile politice si economice necesare.

La Conferinta Comuna a Parlamentului, Consiliului si Comisiei Europene reunite la 25 octombrie 1993 a fost adoptata declaratia cu privire la democratie si transparenta si s-a aprobat proiectul cu privire la conditiile generale ale îndatoririlor avocatului poporului.

La 29 octombrie Consiliul European întrunit la Bruxelles declara intrarea in actiune a prevederilor Tratatului Uniunii Europene si confirma aplicarea începând cu 1 ianuarie 1994 a uniunii economice si monetare. La 1 noiembrie procedurile de ratificare a Tratatului Uniunii Europene fiind îndeplinite, acesta intra legal in functiune.

Consiliul European reunit la Bruxelles in 10 si 11 decembrie traseaza un plan de actiune pe termen scurt si mediu, bazat pe Carta Alba a Comisiei Europene, referitor la cresterea economica, competitie si politica utilizarii fortei de munca si de asemenea un plan initial referitor la justitie si afaceri interne. De asemenea s-a convenit convocarea unei conferinte internationale in vederea încheierii unui pact de stabilitate pentru Europa Centrala si de Est.

La 13 decembrie, Consiliul European da forma definitiva acordului de creare a Zonei Economice Europene.

La 1 ianuarie 1994 acest acord intra in aplicare. Totodata, începe etapa a doua a uniunii economice si monetare iar Institutul Monetar European isi deschide portile. În luna martie Comitetul Regiunilor, stabilit prin Tratatul cu privire la Uniunea Europeana, isi tine sesiunea inaugurala. În luna martie ministrii de externe ai tarilor membre ale uniunii Europene adopta o decizie prin care se stabilesc regulile de urmat in vederea luarii deciziei de primire de noi membri, in viitor, in cadrul uniunii.

Concomitent cu continuarea negocierilor de aderare ce au loc intre uniune si Austria, Suedia, Finlanda si Norvegia, doua alte tari isi depun candidatura: Ungaria si Polonia.

În zilele de 26 si 27 mai, la Paris are loc conferinta inaugurala a Pactului de Stabilitate in Europa.

Uniunea Europeana aproba primirea Austriei, Suediei, Finlandei si Norvegiei ca membri ai sai.

Daca insa parlamentele si populatia Austriei, Suediei si Finlandei, aproba intrarea in Uniune, populatia Norvegiei respinge prin referendum aceasta decizie (in ciuda hotarârii luate de guvernul acestei tari) la 28 noiembrie. Parlamentul, Consiliul si Comisia Europeana adopta programul financiar pentru perioada 1995-1999, ce tine cont de perspectiva largirii uniunii.

La 30 noiembrie Consiliul European adopta primele actiuni întrunite in baza prevederilor Tratatului Uniunii Europene in cadrul cooperarii in domeniile justitiei si afacerilor interne.

La 10 decembrie Consiliul European întrunit la Essen stabileste orientarile generale de actiune pentru consolidarea strategiei in domeniul cresterii economice si a competitivitatii produselor si a cresterii gradului de ocupare a fortei de munca, facând referire asupra modului de combatere a somajului. Se cade de acord, de asemenea, asupra unei strategii destinate strângerii legaturilor cu tarile asociate din Europa Centrala si de Est si a ajutarii acestora sa devina mai apropiate de standardele Uniunii. Se reitereaza hotarârea de a stabili un parteneriat Euro-Mediteranean. În decembrie se semneaza la Lisabona Tratatul cu privire la Carta Europeana a Energiei.

Începând cu 1 ianuarie 1995 Austria, Finlanda si Suedia devin membre ale Uniunii Europene.

La 1 februarie 1995 Acordurile Europene de Asociere intre Uniunea Europeana, pe de o parte si Bulgaria, România, Slovacia si Republica Ceha intra in functiune.

La 21 martie la Paris, se semneaza Pactul de Stabilitate in Europa. La sfârsitul aceleiasi luni intra in aplicare Acordul de la Schengen, încheiat intre Belgia, Franta, Germania, Luxembourg, Olanda, Portugalia si Spania. În aprilie la acest tratat se alatura si Austria. În luna mai Comisia Europeana stabileste masurile practice necesare pentru introducerea unei monede unice.

La 22 iunie 1995 România solicita oficial aderarea la Uniunea Europeana, fiind urmata la 5 zile de Slovacia.

La 12 iulie Parlamentul European numeste Avocatul Poporului (Ombudsman). La sfârsitul aceleiasi luni se semneaza un acord cu privire la cooperarea in domeniul politicii intre statele membre ale Uniunii Europene.

Letonia solicita in luna octombrie sa fie admisa in Uniune.

Consiliul European reunit in decembrie la Madrid decide introducerea monedei unice europene, "euro", începând cu 1 ianuarie 1999.

La 1 ianuarie 1996 Republica Ceha solicita aderarea la Uniunea Europeana. La aceeasi data se semneaza acordul cu privire la uniunea vamala dintre Turcia si U.E..

În martie Curtea Europeana de Justitie hotaraste ca atunci când un stat membru al U.E. violeaza o lege comunitara, acel stat este responsabil pentru pierderile sau pagubele cauzate unei persoane particulare. La 29 martie la Torino, se inaugureaza Conferinta interguvernamentala destinata revizuirii Tratatului de la Maastricht.

La 1 iunie Slovenia solicita aderarea la U.E.. În zilele de 14 si 15 iunie la Roma are loc o conferinta tripartita, cu participarea institutiilor comunitare, a statelor membre si a partenerilor sociali, cu privire la cresterea economica si ocuparea fortei de munca.

Intre 27 si 29 iunie la Lyon are loc o reuniune a Grupului G 7, care adopta trei documente: o declaratie cu privire la terorism, un comunicat cu privire la economie ("sa facem un succes din globalizare, spre beneficiul tuturor") si o declaratie referitoare la securitatea internationala ("spre sporirea securitatii si a stabilitatii intr-o lume mai cooperanta").

La 1 iulie Consiliul European adopta cadrul normativ necesar acordarii de ajutoare pentru reconstructia statelor rezultate din dezmembrarea fostei Iugoslavii.

În septembrie, cele 15 state membre ale Uniunii Europene semneaza o conventie cu privire la extradare si un protocol referitor la protectia intereselor financiare ale Uniunii Europene.

În octombrie Consiliul European aproba un plan de actiune pentru interzicerea totala a minelor anti-personal.

La 5 decembrie, la Conferinta de la Londra se adopta un plan pentru a consolida pacea in Fosta Iugoslavie. Danemarca, Finlanda si Suedia semneaza acordul de la Schengen cu privire la libera circulatie a persoanelor.

În 1997, Consiliul European stabileste o conventie referitoare la documentele judiciare si altele decât judiciare in probleme de drept civil si comercial, in scopul uniformizarii procedurilor legale si juridice in aceste domenii. De asemenea, in luna mai se semneaza o conventie cu privire la lupta împotriva coruptiei ce implica functionari de stat.

În iunie se adopta de catre Consiliul European o hotarâre cu privire la înfiintarea unui Centru European de Monitorizare a Rasismului si Xenofobiei. Tot in iunie se adopta un nou plan de actiune referitor la Piata Unica Europeana. La Amsterdam, Consiliul European aproba trecerea la cea de a treia faza a Uniunii Economice si Monetare si adopta o rezolutie cu privire la cresterea economica si ocuparea fortei de munca, doua directii de actiune prioritare in domeniul integrarii europene si nu numai atât, doua domenii carora li se acorda mare atentie atunci când se elaboreaza directiile strategice de asigurare a securitatii si stabilitatii regionale.

În iulie Comisia Europeana prezinta programul "Agenda 2000-pentru o Europa mai puternica si mai larga", cât si opiniile Comisiei referitoare la cererile celor zece state care au solicitat aderarea la Uniunea Europeana.

La 2 octombrie 1995 se semneaza de catre ministrii de externe ai statelor U.E. Tratatul de la Amsterdam, ce completeaza Tratatul cu privire la Uniunea Europeana.

În noiembrie Comisia Europeana adopta norme referitoare la regenerarea surselor de energie, iar in decembrie o Carta Verde cu privire la realizarea convergentei in domeniile comunicatiilor, mass-mediei si al tehnologiilor informationale. La Ottawa se semneaza Conventia cu privire la minele terestre anti-personal, la care este parte si tara noastra. Tot in decembrie Consiliul European interzice reclamele facute produselor din tutun.

Consiliul European întrunit la Luxemburg la 12 si 13 decembrie ia decizia de a lansa procesul de largire a Uniunii Europene.

În martie 1998 Comisia Europeana recomanda ca numai 11 state din cele 15 membre sa adopte euro drept moneda unica de la 1 ianuarie 1999. La 30 martie la o reuniune la nivelul ministrilor de externe se ia decizia de a se lansa procesul de largire a U.E. prin luarea in considerare a celor 10 state solicitante si in plus a solicitarii facute de Cipru.

Un Consiliu special tinut in luna mai 1998 decide ca 11 state membre ale U.E. întrunesc conditiile necesare pentru adoptarea unei monede unice. Urmând acestei decizii, guvernele acestor 11 state au ales presedintele, vicepresedintele si pe ceilalti membri ai Consiliului de Administratie ai Bancii Centrale Europene, cu sediul in Germania. Aceasta banca a fost infiintata la 1 iunie 1998.

La 15-16 iunie are loc o reuniune a Consiliului European la Cardiff, stabilind elementele esentiale ale strategiei U.E. pentru continuarea dezvoltarii economice si a reformei economiei astfel încât sa se promoveze cresterea economica, prosperitatea, sa se creeze noi locuri de munca si sa sporeasca protectia sociala. S-au identificat caile prin care institutiile europene sa fie mai aproape de oameni, s-a stabilit cadrul general pentru negocierile cu privire la Agenda 2000 si s-a lansat o noua dezbatere cu privire la dezvoltarea viitoare a Uniunii.

La 1 ianuarie 1999 se lanseaza oficial moneda unica europeana, euro, adoptata oficial de Austria, Belgia, Finlanda, Franta, Germania, Irlanda, Italia, Luxembourg, Olanda, Portugalia si Spania.

La 15 martie 1999 toti membrii Comisiei Europene demisioneaza ca urmare a acuzatiilor de frauda, proasta gestiune si nepotism.

La 24-25 martie are loc la Berlin o sesiune speciala a Comisiei Europene, unde se stabileste un acord general cu privire la programul "Agenda 2000".

La 1 mai începe aplicarea oficiala a Tratatului de la Amsterdam. La Köln, Consiliul European adopta prima strategie comuna a U.E. cu privire la relatiile cu Rusia, o declaratie cu privire la Kosovo, cât si o decizie cu privire la întarirea politicii internationale comune a uniunii.

Se dezvolta parteneriatul dintre E.U., Statele Unite si Japonia pe de o parte, dintre E.U. si Grupul G 8 (cele sapte state puternic industrializate plus Rusia), dintre E.U. si statele din alte regiuni, precum America Latina, pe de alta parte.

În octombrie, la reuniunea speciala a Consiliului European, ce a avut loc la Tampere, in Finlanda, se decide întocmirea unui proiect al Cartei Uniunii Europene a Drepturilor Fundamentale. Tot in luna octombrie se publica de catre Consiliul European primul raport anual cu privire la drepturile omului.

În discutiile dintre E.U. si Rusia un loc important îl ocupa situatia din Cecenia, in special cea a populatiei civile, inclusiv a refugiatilor. Astfel de discutii vor continua si pe parcursul anului urmator, 2000.

În decembrie Comisia Europeana decide constituirea unei asociatii comunitare care sa acorde asistenta destinata reconstructiei in zona Balcanilor Occidentali (Programul CARA).

În 10 si 11 decembrie 1999 are loc o reuniune a Consiliului European la Helsinki, care ia o decizie de importanta majora in ceea ce priveste tara noastra. La reuniune se decide începerea concomitenta a negocierilor destinate admiterii in U.E. cu România, Slovacia, Letonia, Lituania, Bulgaria si Malta si sa ii fie recunoscuta Turciei cererea de admitere in uniune. Cele 6 tari cu care au început astfel negocierile se alatura unui grup de alte sase state (Ungaria, Slovenia, Polonia, Estonia, Cipru si Slovacia) cu care convorbirile începusera anterior. În acest fel nu se mai face o departajare a candidatilor la aderare înainte de negocierile propriu-zise. Durata acestora va fi insa determinata de performantele fiecarei tari candidate in parte si apreciate in mod individual.

Continua colaborarea cu Statele Unite ale Americii si Canada dar si cu China, discutându-se despre primirea Chinei in Organizatia Mondiala a Comertului cât si despre întarirea legaturilor economice dintre U.E. si aceasta tara.


Document Info


Accesari: 6420
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )