Documente online.
Zona de administrare documente. Fisierele tale
Am uitat parola x Creaza cont nou
 HomeExploreaza
upload
Upload




ORGANIZATIA PENTRU SECURITATE SI COOPERARE IN EUROPA (OSCE)

Stiinte politice


ORGANIZAŢIA PENTRU SECURITATE sI COOPERARE ÎN EUROPA (OSCE)

Organizatia pentru Securitate si Cooperare în Europa este cea



mai cuprinzatoare organizatie de securitate de tip regional

numarând 55 de state membre din Europa si America de Nord (a se

vedea Anexa I) si singura din Europa considerata un aranjament regional

în sensul enuntat de Capitolul VIII din Carta Natiunilor Unite.

Activitatea sa presupune alerta timpurie, prevenirea conflictelor,

gestionarea crizelor si reconstructia postconflict. Deciziile sale implica

statele membre doar la nivel politic, nu si juridic. Toate statele

membre au statut egal, iar deciziile se iau prin consens

Desi OSCE are (sub aceasta denumire) o istorie destul de scurta,

radacinile ei se regasesc în anii '70 ai secolului XX, sau chiar mai

devreme, existenta sa fiind indisolubil legata de perioada "razboiului

rece".

Evolutie istorica

C.S.C.E.

Ororile celui de-al doilea razboi mondial au determinat statele

lumii sa consacre o reflectie sporita cooperarii la nivel international în

domenii cât mai variate. În aceasta logica, anii '50 aveau sa aduca

mutatii importante pe scena europeana si mondiala, cooperarea dintre

state traducându-se prin crearea unui numar important de organizatii

internationale: Consiliul Europei, Comunitatea Europeana a Carbunelui

si Otelului (CECA), Comunitatea Economica Europeana (CEE),

Consiliul de la Praga, din 30 si 31 ianuarie 1992, a instituit totusi o

exceptie de la regula consensului, exceptie care stabileste posibilitatea ca o

decizie sa fie luata fara participarea statului vizat de respectiva decizie, atunci

când se constata ca acesta încalca grav drepturile omului si libertatile

fundamentale; aceasta regula a "consensului minus unu" a fost invocata în

iulie 1992 pentru a suspenda Iugoslavia din CSCE.

Universitatea Spiru Haret

Uniunea Europei Occidentale (UEO), Organizatia pentru Cooperare si

Dezvoltare Economica (OCDE).

Tot în aceasta perioada, în Europa începe sa câstige teren ideea

organizarii unei securitati paneuropene, prima propunere concreta în

acest sens fiind adresata de Uniunea Sovietica în 1954 (aceasta

propunea semnarea, de catre statele europene, a unui tratat si crearea

unei structuri institutionale permanente). Statele vest-europene au

respins însa aceasta idee, iar în urma unor evenimente precum invadarea

Ungariei sau construirea Zidului Berlinului, concretizarea ei

parea tot mai putin posibila.

Destinderea din anii '60 permite fostei URSS sa avanseze noi

propuneri asupra unei viitoare conferinte a carei încununare ar fi

trebuit sa fie adoptarea unui text cu valoare juridica, menit sa confirme

granitele existente în Europa si sa puna bazele unei cooperari

economice Est-Vest.

Dupa o perioada de rezerve, NATO îsi anunta, în 1969, disponibilitatea

de a participa la o astfel de conferinta, aceasta disponibilitate

fiind însa una conditionata; astfel, Alianta cerea participarea, cu

drepturi depline, a SUA si Canadei, reconfirmarea statutului legal al

Berlinului, discutii asupra dezarmarii în Europa, includerea unui

capitol asupra drepturilor omului.

Începutul anilor '70 pare fast acestui proiect si, la 22 noiembrie

1972, încep discutiile de la Helsinki, încheiate pe 8 iunie 1973 si a

caror consacrare a fost facuta prin documentul intitulat Recomandarile

finale de la Helsinki (cunoscut si sub numele de The Blue Book

Conferinta pentru Securitate si Cooperare în Europa a fost

formal deschisa pe 3 iulie 1973, lansându-se astfel procesul Helsinki.

Acesta, incluzând 35 de state din zona europeana si euroatlantica, a

cunoscut trei momente majore:

- 3-9 iulie 1973 (Helsinki): adoptarea Recomandarilor Finale;

- 18 septembrie 1973-21 iulie 1975 (Geneva): elaborarea Actului

Final de la Helsinki;

- 30 iulie - 1 august 1975 (Helsinki): semnarea, de catre cele

35 de state membre, a Actului Final de la Helsinki

Acesta este un document politic, nonconstrângator juridic,

având trei coordonate majore: aspectele politico-militare ale securitatii

(principiile care ghideaza relatiile dintre statele participante si masuri

de sporire a încrederii în plan militar) (A se vedea, în Anexa II,

"Decalogul" de la Helsinki), cooperarea în domeniul economic,

Universitatea Spiru Haret

tehnico-stiintific si a mediului înconjurator si "cooperarea în domeniul

umanitar si în alte domenii" (erau vizate aici: drepturile omului, redate

prin formula "contacte umane", "informarea", "cooperarea culturala"

si "cooperarea în probleme de educatie").

Procesul de la Helsinki a reprezentat, fara îndoiala, o sansa unica

oferita statelor membre de a ramâne în contact, de a avea un cod de

conduita în relatiile lor internationale, precum si un program de

cooperare pe termen lung.

Conferinta a constituit un cadru de dialog între "state suverane

si independente în conditiile deplinei egalitati" într-un moment în

care pe scena internationala se confruntau doua blocuri politice si

militare împartasind valori diferite si a permis abordarea unui

subiect pâna atunci exclus de pe agenda reuniunilor comune ale

reprezentantilor din Est si din Vest: problema drepturilor omului.

În planul securitatii, crearea CSCE a determinat reducerea

tensiunilor militare prin adoptarea masurilor de încredere militara,

implicând transparenta si controlul armamentelor.

Prabusirea comunismului si încheierea "razboiului rece" au

însemnat, pentru CSCE, asumarea unui nou tip de misiuni, legate de

aceasta data de construirea cadrului institutional democratic si

respectul drepturilor omului în fostele state comuniste. Consacrarea

noii orientari a Conferintei a constituit-o Carta de la Paris pentru o

Noua Europa, adoptata în 1990, la summit-ul sefilor de stat si de

guvern. Pornind de la premisa ca "întreaga Europa libera este chemata

pentru un nou început", documentul stabilea consultari politice la

nivel de sefi de stat si de guvern din doi în doi ani, un Consiliu al

ministrilor de externe cel putin o data pe an, precum si posibilitatea

unor întâlniri periodice între reprezentanti ai ministerelor de externe.

Aceste întâlniri beneficiau de suportul unui aparat administrativ

permanent, incluzând un Secretariat, un Centru de Prevenire a

Conflictelor si un Oficiu pentru Alegeri Libere. În aprilie 1991 a fost

constituita Adunarea Parlamentara a OSCE

Organizatia îsi dezvolta, în aceasta perioada (între 1989 si 1991

au loc reuniuni la Viena, Paris, Copenhaga, Moscova), dimensiunea

umana, incluzând alegeri libere, libertatea presei, protectia

minoritatilor.

În perioada 1991-1994, CSCE va fi înzestrata cu noi institutii si

structuri: Forumul pentru Cooperare în Domeniul Securitatii (Forum

for Security Cooperation), Înaltul Reprezentant pentru Minoritati

Universitatea Spiru Haret

Nationale (The High Commissionar on National Minorities), Forumul

Economic, Presedintele în exercitiu (Chairman în Office), însarcinat

cu "coordonarea consultarilor curente în domeniile de interes ale

CSCE", Secretarul General.

Aceasta dezvoltare institutionala a transformat CSCE dintr-un

proces într-o organizatie, noua denumire - Organizatia pentru

Securitate si Cooperare în Europa - fiind adoptata în urma summit-ului

de la Budapesta, din 5/6 decembrie 1994, si devenind efectiva de la

1 ianuarie 1995.

O.S.C.E.

Prin structura si activitatile sale, Organizatia se recunoaste a fi

un "instrument primar de alerta rapida, prevenire a conflictelor si

gestionare a crizelor".

Locul special pe care aceasta Organizatie îl ocupa pe scena

internationala se regaseste în particularitatile sale: abordarea în cooperare

a securitatii, instrumentele de prevenire a conflictelor, dialogul si

consensul, valorile comune împartasite de statele membre, modelele

de cooperare cu celelalte organizatii si institutii internationale.

Prioritatile pe care OSCE si le-a stabilit pentru perioada actuala

vizeaza:

- consolidarea valorilor comune ale statelor membre si sprijinirea

acestora în edificarea unei societati civile complet democratice,

sprijinita pe domnia legii;

- prevenirea conflictelor locale, restaurarea ordinii si a pacii;

- acoperirea deficitului de securitate si evitarea crearii unor noi

sciziuni politice, economice sau sociale prin promovarea securitatii

cooperative.

OSCE contribuie activ la promovarea democratiei, consolidarea

statului de drept si respectul drepturilor si libertatilor fundamentale în

aria sa de activitate.

În toata aceasta perioada, OSCE a dat dovada de o capacitate

sporita de flexibilitate, adaptându-se schimbarilor si noilor provocari

la nivel international. În 1997, OSCE a instituit un Reprezentant

pentru libertatea presei si si-a consolidat dimensiunea economica, iar

în 1998 a început monitorizarea politica.

În noiembrie 1999 a fost semnata, la Istanbul, Carta pentru

Securitatea Europeana, document care precizeaza, pe de o parte,

rolul Organizatiei în viitoarea arhitectura europeana si, pe de alta

Universitatea Spiru Haret

parte, are drept scop sporirea capacitatilor acesteia în prevenirea conflictelor

si reconstructia postconflict a societatilor afectate de razboi.

Organele decizionale, structurile si institutiile OSCE

Modul în care OSCE si-a organizat structura interna permite

identificarea a doua tipuri de organe: pe de o parte, corpul decizional

si, pe de alta parte, institutiile si structurile operationale, între cele

d oua "componente" existând o permanenta cooperare.

Structura decizionala

Reuniunile la vârf (Summits) sunt întâlniri periodice ale sefilor

de stat si de guvern si au drept rol trasarea prioritatilor si orientarilor

politice ale Organizatiei. Astfel de reuniuni au loc la 2-3 ani.

Consiliul Ministerial (Ministerial Council) este format din

ministrii de afaceri externe ai statelor membre si se reuneste cel putin

o data pe an (nu în acelasi an în care are loc si summit-ul). Rolul sau

este de a evalua problemele relevante pentru OSCE, de a urmari în ce

masura activitatile OSCE concorda cu scopurile politice ale

Organizatiei, precum si luarea masurilor adecvate.

Consiliul Permanent (Permanent Council) este organul principal

de consultare politica si luare a deciziilor; de asemenea, este

responsabil cu activitatile curente ale Organizatiei. Sediul sau este la

Viena. În urma summit-ului de la Istanbul, din 1999, s-a decis crearea

unui comitet pregatitor plasat sub conducerea Consiliului Permanent si

având drept rol consolidarea procesului de consultare politica si

transparenta în cadrul Organizatiei.

Aspectele militare ale securitatii sunt dezbatute în cadrul

Forumului pentru Cooperare în domeniul Securitatii (Forum for

Security Cooperation), care se reuneste saptamânal la Viena. Principalele

sale obiective sunt: a) negocierea privind controlul armamentelor,

dezarmarea si sporirea încrederii securitare; b) consultari

periodice si cooperare sporita în probleme legate de securitate;

c) reducerea riscurilor de conflict, d) implementarea masurilor adoptate.

Consiliul Superior (Senior Council)/ Forumul Economic (Economic

Forum), format din reprezentantii diferitelor directii politice ale

ministerelor de externe, are drept misiune sa pregateasca si sa

implementeze deciziile adoptate de Consiliul Ministerial si, între

sesiunile acestuia, sa urmareasca, gestioneze si coordoneze activitatile

Universitatea Spiru Haret

OSCE. În urma dezvoltarii structurii institutionale a Organizatiei,

Consiliul actioneaza, din 1997, doar ca Forum Economic.

Structuri si institutii operationale

Presedintele în exercitiu (Chairman-in-Office) este responsabil

pentru activitatea executiva si coordonarea activitatilor curente ale

OSCE. Principalele sale misiuni implica actiuni de coordonare, de

reprezentare si de supervizare a actiunilor legate de prevenirea conflictelor,

gestionarea crizelor si reabilitarea postconflict. Presedintele

este asistat, în activitatea sa, de fostul si viitorul presedinte ai

Organizatiei, cei trei formând asa-numita Troika.

Functia de presedinte al OSCE este detinuta, pentru un an, de

ministrul de afaceri externe al unuia dintre statele membre.

Originile acestei institutii se regasesc în Carta de la Paris pentru

o noua Europa, dar ea a fost formal recunoscuta la summit-ul de la

Helsinki, din 1992.

Secretarul General (The Secretary General) si Secretariatul

(The Secretariat)

Secretarul General îl sprijina si îl reprezinta pe Presedintele în

exercitiu. Activitatea lui presupune gestionarea structurilor si operatiunilor

OSCE, inclusiv Secretariatul, sprijinul acordat Presedintelui în

exercitiu pentru pregatirea si organizarea întâlnirilor din cadrul OSCE,

implementarea deciziilor OSCE, promovarea politicii si a practicilor

OSCE la nivel international, mentinerea contactelor cu alte organizatii

internationale, consiliere în domeniul financiar etc.

Secretariatul General este asistat de un Birou, cu sediul la Praga.

Conducerea Secretariatului este asigurata de Secretarul General,

desemnat de Consiliul Ministerial. Mandatul sau este de trei ani.

Secretariatul General este plasat sub conducerea Secretarului

General; acesta asigura suportul operational al Organizatiei.

Sediul Secretariatului OSCE este la Viena.

Oficiul pentru Institutii Democratice si Drepturile Omului

(The Office for Democratic Institutions and Human Rights)

Având drept misiune promovarea alegerilor democratice, consolidarea

institutiilor democratice, alerta rapida si prevenirea conflictelor,

Oficiul a fost consacrat în actuala formula începând din 1992.

Universitatea Spiru Haret

Înaltul Comisar pentru Minoritati Nationale (The Higt

Commissioner on National Minorities)

Acest post a fost creat în 1992 cu scopul de a raspunde, în cel mai

scurt timp posibil, tensiunilor etnice care implica un potential conflict.

Sediul Înaltului Comisar pentru Minoritati Nationale se afla la Haga.

Reprezentantul pentru Libertatea Presei (The Representative

on Freedom of the Media)

Creat în 1996, în urma summit-ului de la Lisabona (si oficializat

în urma Consiliului din 5 noiembrie 1997), acest post confera mandat

pentru observarea libertatii de expresie a mass-media în statele

membre, acordând o atentie sporita factorilor care pot îngradi

libertatea presei, precum si conditiilor nefavorabile de munca pentru

jurnalisti. De asemenea, Reprezentantul pentru Libertatea Presei are

misiunea de a reactiona rapid în cazul unei nonconcordante între

actiunile statelor membre si principiile OSCE privind libertatea presei.

M andatul sau este de trei ani. El nu are o functie juridica.

Adunarea Parlamentara a OSCE (Parliamentary Assembly)

Reprezentând dimensiunea parlamentara a Organizatiei, Adunarea

Parlamentara îsi are originile în Carta de la Paris pentru o Noua Europa,

care reafirma importanta parlamentelor în procesul de la Helsinki si invita

la crearea unui organism parlamentar în cadrul Organizatiei.

Cei 315 parlamentari din statele membre au drept misiune

promovarea participarii parlamentare în activitatile OSCE, facilitarea

dialogului interparlamentar si a cooperarii.

Prima sesiune formala a OSCE a avut loc la Budapesta, în 1992.

Criteriul de reprezentare este direct legat de marimea populatiei.

Principalele activitati ale Adunarii concentreaza dezbaterile

asupra diferitelor activitati ale OSCE (la sfârsitul fiecarei Adunari

anuale se adopta o Declaratie finala, precum si rezolutii si recomandari

transmise Consiliului Ministerial), asistenta în vederea consolidarii

democratiei în fosta URSS (Adunarea a dezvoltat un Program de

Asistenta Democratica), încurajarea jurnalismului liber (Adunarea

decerneaza anual Premiul pentru Jurnalism si Democratie).

Sediul Adunarii Parlamentare este la Copenhaga.

Curtea de Conciliere si Arbitraj (The Court of Conciliation and

Arbitration)

Conventia de Conciliere si Arbitraj, semnata în 1992, stabileste

crearea unei Curti de Conciliere si Arbitraj, care si-a început activitatea

Universitatea Spiru Haret

în decembrie 1994 si al carei rol este de a rezolva disputele pe care i le

supun statele membre semnatare ale Conventiei.

Membrii Comisiei sunt personalitati proeminente, cu experienta

în domeniul afacerilor si legislatiei internationale.

Comisia de Conciliere analizeaza cazurile care îi sunt supuse de

doua sau mai multe state membre. Partile implicate au la dispozitie 30

de zile pentru a accepta sau nu concluziile din raportul Comisiei. În

cazul unui refuz, raportul este trimis Tribunalului de Arbitraj, ale carui

decizii sunt obligatorii pentru partile implicate.

Sediul Curtii se afla la Geneva. Pâna acum însa nu s-a facut apel

la serviciile sale.

Actiunile OSCE

Modul concret de interventie a Organizatiei în cazul existentei

unui conflict sau a unei situatii potential conflictuale include mai

multe elemente:

- constatarea situatiei de fapt (fact-finding) si misiunile raportoare

rapporteur missions

- misiunile (missions

- reprezentantii personali ai Presedintelui în exercitiu (personal

representatives of the Chairman-in-Office

- grupurile ad-hoc (ad hoc steering groups

- mecanisme pentru solutionarea pasnica a conflictelor (mechanism

for peaceful settlement of disputes

- operatiuni de mentinere a pacii (peacekeeping operations

Constatarea situatiei de fapt si misiunile raportoare constau în

vizite de scurta durata ale reprezentantilor din statele membre ale

OSCE; scopul lor îl constituie stabilirea faptelor, raportarea acestora

si, uneori, formularea de propuneri de recomandari structurilor decizionale

ale Organizatiei (astfel de actiuni au fost folosite, spre exemplu,

pentru a vedea în ce masura noii membri ai OSCE implementeaza

angajamentele luate în cadrul Organizatiei).

Principalul instrument al Organizatiei pentru prevenirea conflictelor

pe termen lung, gestionarea crizelor, solutionarea conflictelor si

reabilitarea postconflict îl constituie misiunile Astfel de misiuni au

fost folosite în fosta Iugoslavie: în 1998/1999, Kosovo Verification

Mission a avut drept scop verificarea respectarii, de catre RFI, a

Rezolutiilor 1160 si 1199 ale ONU, implicând încetarea focului,

Universitatea Spiru Haret

monitorizarea deplasarii trupelor, respectarea drepturilor omului si

reconstructia cadrului democratic; misiunile OSCE în Kosovo, în

calitate de componenta a Misiunii de Administratie Interimara a ONU

United Nations Interim Administration Mission în Kosovo - UNMIK).

Interventia OSCE se realizeaza uneori prin activitatea Reprezentantilor

personali ai Presedintelui în exercitiu. Este vorba despre

personalitati din statele membre ale OSCE desemnate de Presedinte

pentru a-l asista în legatura cu o criza sau un conflict. Acesti reprezentanti

au un mandat clar si precis cuprinzând, cel mai adesea, sarcini

referitoare la prevenirea conflictelor si gestionarea crizelor, dar si activitati

privind implementarea controlului armamentelor sau strângerea

de fonduri (spre exemplu, în 1996, primul ministru spaniol, Felipe

Gonzalez, a fost trimis în Republica Federala Iugoslava în timpul protestelor

care au urmat alegerilor municipale; mandatul lui presupunea

"sa adune informatii de la toate fortele politice si institutii, incluzând

media si corpul judecatoresc aflat în legatura cu faptele si evenimentele

legate de alegerile municipale, inclusiv anularea rezultatelor

acestora". Raportul premierului spaniol a constituit ulterior fundamentul

declansarii presiunilor asupra Belgradului pentru a-si schimba

decizia).

Grupurile ad-hoc sunt o modalitate de actiune care se "modeleaza"

de la caz la caz. Misiunea lor este de a-l asista pe Presedintele

în exercitiu, mai ales în domeniul prevenirii conflictelor, gestionarii

crizelor si rezolutiilor controversate. Grupurile sunt formate dintr-un

grup restrâns de state participante, incluzând "Troika".

Mecanismele de solutionare pasnica a conflictelor presupun

proceduri care faciliteaza contactul prompt si direct între partile în

conflict. Fiind vorba de proceduri care nu necesita consensul statelor

membre, rapiditatea de reactie pe care o presupune declansarea lor

constituie un avantaj. Astfel de mecanisme sunt: Mecanismele de la

Valletta (una sau doua persoane vor pastra contactul cu partile în

conflict, împreuna sau separat. Ele pot face comentarii generale sau

punctuale sau îsi pot prezenta opinia, acestea neavând însa forta

constrângatoare pentru statele membre) si Conventia de Conciliere si

Arbitraj (aceasta "leaga" doar statele care sunt parte a acesteia si care

participa si la costurile pentru Curtea de Conciliere si Arbitraj).

Operatiunile de mentinere a pacii pot fi decise în caz de

conflict în scopul mentinerii pacii si stabilitatii. Pâna acum, aceasta

modalitate de actiune nu a fost înca folosita.

Universitatea Spiru Haret

Dimensiunea politico-militara a securitatii

OSCE propune o abordare specifica a securitatii, si anume

securitatea globala (acopera cele trei aspecte ale securitatii: umana,

politico-militara si economica si de mediu) si de cooperare (toate

statele participante au statut egal, iar deciziile, adoptate prin consens,

sunt constrângatoare doar la nivel politic). Aceasta perspectiva asupra

securitatii presupune adoptarea, în plan politico-miliar, a unor mecanisme

antrenând deschiderea, transparenta si participarea statelor membre.

Instanta în responsabilitatea careia intra negocierile si consultarile

în probleme ce tin de aspectele politico-militare este Forumul

pentru Cooperarea în Domeniul Securitatii, compus din reprezentanti

ai statelor membre ce se reunesc saptamânal la Viena. Activitatea de

negociere si consultari a Forumului se circumscrie unei tematici

diverse, precum: controlul armamentelor, dezarmarea, construirea

cadrului securitar, contactele la nivel militar, problemele regionale etc.

În 1992, la Helsinki, s-a propus adoptarea unui Cod de conduita

vizând aspectele politico-militare ale securitatii. Acest Cod a fost

adoptat în 1994, în cadrul summit-ului de la Budapesta, si reafirma

determinarea statelor membre de a actiona solidar în cazul violarii

normelor OSCE si de a contribui la gasirea unor solutii concertate la

provocarile securitare. Documentul face referire la pastrarea capacitatilor

militare care acopera nevoile reale de securitate în statele

membre; acestea din urma au, potrivit Codului, libertatea de a-si

defini, în mod liber, interesele si aranjamentele securitare (inclusiv

tratate si aliante).

În 1999, la summit-ul de la Istanbul, statele membre ale OSCE

au elaborat Carta Europeana de Securitate, document care identifica

noile amenintari la nivel securitar si traseaza rolul Organizatiei în

viitoarea arhitectura europeana.

Considerând ca riscul conflictelor între state nu a fost complet

eliminat si ca au aparut noi provocari (terorismul international, extremismul

violent, criminalitatea organizata, traficul de droguri), Carta

propune un raspuns comun tuturor acestor sfidari la adresa securitatii.

Plecând de la ideea ca nici un stat sau nici o organizatie nu poate face

fata singur(a) riscurilor si amenintarilor, OSCE se angajeaza sa

intensifice cooperarea cu organizatiile competente, pe picior de egalitate

si într-un spirit de cooperare, sa dezvolte si sa mentina coerenta

politica si operationala, pe baza valorilor comune, între diferitele

organisme ce se ocupa de problemele de securitate, pentru a raspunde

Universitatea Spiru Haret

crizelor specifice si, în acelasi timp, pentru a defini o riposta la noile

riscuri si amenintari.

În aceasta logica, OSCE îsi asuma un rol integrator-cheie, constituindu-

se într-un cadru suplu de coordonare în vederea favorizarii

cooperarii gratie careia diferitele organizatii pot contribui la consolidarea

lor reciproca, profitând de atuurile lor specifice.

Carta recunoaste, de asemenea, importanta cooperarii subregionale

si situeaza în centrul conceptului de securitate globala promovat

de OSCE respectul drepturilor omului si al libertatilor fundamentale,

al democratiei si al statului de drept.

În ceea ce priveste instrumentele pentru consolidarea dialogului

si a cooperarii, OSCE va face apel sporit la practicile deja consacrate

si va dezvolta operatiunile de teren, cât si capacitatea sa de Raspuns

Rapid (REACT).

România si CSCE/OSCE

Relatiile României cu CSCE debuteaza în acelasi timp cu

începuturile Conferintei însesi, tara noastra fiind unul dintre promotorii

orientarii democratice a procesului lansat la Helsinki.

În viziunea României din acea vreme, securitatea presupunea un

sistem de angajamente clare si precise, asumate liber de state, însotite

de masuri si garantii concrete care sa le protejeze de eventuala folosire

a fortei în relatiile interstatale, dar si sa le permita o dezvoltare libera,

corespunzatoare propriilor interese si crearea de legaturi de cooperare

pe baza normelor de drept international.

De asemenea, România a fost cea care a initiat, în cadrul Conferintei,

regulile democratice ale procesului de la Helsinki, fondate

pe egalitatea suverana a statelor si instituind principiul rotatiei la

conducerea reuniunilor, precum si adoptarea deciziilor prin consens.

Dupa 1989, noile realitati internationale au impus noi abordari

în cadrul Conferintei, schimbari carora România le-a raspuns printr-un

document prezentat la Consiliul Ministerial al CSCE de la Berlin, din

1991, si care reflecta conceptia sa despre securitatea europeana si rolul

CSCE în acest domeniu; securitatea europeana trebuie conceputa, în

viziunea României, ca o retea de structuri interconectate armonios

si care se sustin reciproc.

Sursa: Ministerul Afacerilor Externe al României.

Universitatea Spiru Haret

România a continuat sa fie o prezenta activa si în cadrul noii

Organizatii pentru Securitate si Cooperare în Europa, activitatea sa

urmarind:

. afirmarea si respectarea principiilor si normelor OSCE;

. adaptarea organizatiei la noile realitati, întarirea capacitatii sale

de a face fata noilor riscuri si provocari;

. consolidarea capacitatii operationale a OSCE, a eficientei

instrumentelor si mecanismelor sale de diplomatie preventiva, gestionare

a crizelor si reconstructie postconflict;

. afirmarea conceptului atotcuprinzator de securitate prin cooperare

comprehensive co-operative security

. definirea rolului si locului OSCE în edificarea spatiului comun

de securitate, fara linii de diviziune, pe baza recunoasterii si respectarii

valorilor comune, a angajamentelor si normelor de conduita,

inclusiv a dreptului fiecarui stat participant de a-si alege liber aranjamentele

de securitate.

România a participat la actiunile OSCE în Bosnia-Hertegovina,

Albania, fosta R.F. Iugoslavia, Kosovo, Belarus s.a., iar numerosi

reprezentanti români au fost sau sunt membri ai misiunilor OSCE

sau au participat ca observatori la alegeri. România a detinut, de

asemenea, pozitia de sef de misiune OSCE în Cecenia, Tadjikistan si

Turkmenistan.

Între 1 ianuarie si 31 decembrie 2001, România a detinut functia

de Presedinte în exercitiu al OSCE, exercitata de ministrul român al

afacerilor externe.

România a detinut, de asemenea, functia de presedinte al

Adunarii Parlamentare a OSCE.

Universitatea Spiru Haret

ANEXA I

Statele membre ale Organizatiei pentru Securitate si Cooperare

în Europa (OSCE)

State membre Data admiterii

1. Albania 19 iunie 1991

2. Andorra 25 aprilie 1996

3. Armenia 30 ianuarie 1992

4. Austria 25 iunie 1973

5. Azerbaidjan 30 ianuarie 1992

6. Belarus 30 ianuarie 1992

7. Belgia 25 iunie 1973

8. Bosnia- Hertegovina 30 aprilie 1992

9. Bulgaria 25 iunie 1973

10. Canada 25 iunie 1973

11. Croatia 24 martie 1992

12. Cipru 25 iunie 1973

13. Republica Ceha 1 ianuarie 1993

14. Danemarca 25 iunie 1973

15. Estonia 10 septembrie 1991

16. Finlanda 25 iunie 1973

17. Franta 25 iunie 1973

18. Georgia 24 martie 1992

19. Germania 25 iunie 1973

20. Grecia 25 iunie 1973

21. Vatican 25 iunie 1973

22. Ungaria 25 iunie 1973

23. Islanda 25 iunie 1973

24. Irlanda 25 iunie 1973

25. Italia 25 iunie 1973

26. Kazahstan 30 ianuarie 1992

27. Kârgâzstan 30 ianuarie 1992

28. Letonia 10 septembrie 1991

29. Liechtenstein 25 iunie 1973

30. Lituania 10 septembrie 1991

31. Luxemburg 25 iunie 1973

32. Malta 25 iunie 1973

33. Moldova 30 ianuarie 1992

34. Monaco 25 iunie 1973

35. Olanda 25 iunie 1973

36. Norvegia 25 iunie 1973

Universitatea Spiru Haret

37. Polonia 25 iunie 1973

38. Portugalia 25 iunie 1973

39. România 25 iunie 1973

40. Federatia Rusa 25 iunie 1973

41. San Marino 25 iunie 1973

42. Serbia si Muntenegru 10 noiembrie 2000

43. Republica Slovaca 1 ianuarie 1993

44. Slovenia 24 martie 1992

45. Spania 25 iunie 1973

46. Suedia 25 iunie 1973

47. Elvetia 25 iunie 1973

48. Tadjikistan 30 ianuarie 1992

49. Fosta Republica Iugoslava

a Macedoniei

12 octombrie 1995

50. Turcia 25 iunie 1973

51. Turkmenistan 30 ianuarie 1992

52. Ucraina 30 ianuarie 1992

53. Marea Britanie 25 iunie 1973

54. Statele Unite ale Americii 25 iunie 1973

55. Uzbekistan 30 ianuarie 1992

Universitatea Spiru Haret

ANEXA II

"Decalogul" de la Helsinki

1. Egalitatea suverana si respectul drepturilor inerente acesteia

2. Abtinerea de la recurgerea la forta

3. Inviolabilitatea frontierelor

4. Integritatea teritoriala a statelor

5. Rezolvarea pe cale pasnica a disputelor

6. Noninterventia în treburile interne ale unui stat

7. Respectul drepturilor omului si libertatilor fundamentale,

inclusiv a libertatii de gândire, de constiinta, de religie si a

convingerilor

8. Drepturi egale si dreptul la autodeterminare pentru popoare

9. Cooperarea între state

10. Îndeplinirea cu buna credinta a obligatiilor de drept

international

Universitatea Spiru Haret

ANEXA III

Presedintia O.S.C.E.

IUNIE 1991 - IANUARIE 1992 GERMANIA

IANUARIE 1992 - DECEMBRIE 1992 REPUBLICA

FEDERATIVĂ

CEHĂ sI SLOVACĂ

DECEMBRIE 1992 - DECEMBRIE 1993 SUEDIA

DECEMBRIE 1993 - DECEMBRIE 1994 ITALIA

DECEMBRIE 1994 - DECEMBRIE 1995 UNGARIA

IANUARIE 1996 - DECEMBRIE 1996 ELVEŢIA

IANUARIE 1997 - DECEMBRIE 1997 DANEMARCA

IANUARIE 1998 - DECEMBRIE 1998 POLONIA

IANUARIE 1999 - DECEMBRIE 1999 NORVEGIA

IANUARIE 2000 - DECEMBRIE 2000 AUSTRIA

IANUARIE 2001 - DECEMBRIE 2001 ROMÂNIA

IANUARIE 2002 - DECEMBRIE 2002 PORTUGALIA

IANUARIE 2003 - DECEMBRIE 2003 OLANDA

IANUARIE 2004 - DECEMBRIE 2004 BULGARIA


Document Info


Accesari: 9961
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )