Normative romanesti - motoare asincrone
In cazul mediilor cu pericol de explozie a fost elaborat normativul pentru proiectare, executare, verificare si exploatarea instalatiilor electrice in zone de explozie - NP 099-04 [10]. Acest normativ a fost aprobat prin Ordinul Ministrului Transportului, Constructiilor si Turismului nr. 176 2005 si a fost publicat in 737g68h Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 418 bis din 18 mai 2005.
Normativul se aplica la proiectarea, executarea, verificarea si exploatarea instalatiilor electrice situate in zone cu pericol de explozie aferente constructiilor si incintelor acestora pericolul de explozie fiind generat de existenta gazelor sau vaporilor inflamabili, praful sau fibrele combustibile, etc.
Normativul NP 099-04 cuprinde 2 parti:
Interstitiul experimental maximal de securitate, MESG [mm]
I
Metan
II A
Propan
II B
Etilena
II C
Acetilena
Hidrogen
Pe baza tabelului anterior se poate prezenta tot sub forma tabelara relatia dintre grupa de explozie a gazelor si subgrupa de aparatura:
|
Grupa de explozie a gazelor sau vaporilor |
Grupa de aparatura ce poate fi folosita |
||
|
Antideflagranta „d” |
Securitate marita „e” |
Securitate intrinseca „i” |
|
|
A |
IIA – IIB – IIC |
II |
IIA – IIB – IIC |
|
B |
IIB – IIC |
II |
IIB – IIC |
|
C |
IIC |
II |
IIC |
3.7.3. Tipuri de protectie antiexploziva.
Se pot practica urmatoarele tipuri de protectie antiexploziva:
o protectie antideflagranta „ d ”
o protectie tip securitate marita „ e ”
o protectie tip capsulare presurizata „ p ”
o protectie tip securitate intrinseca „ i ”
o protectie prin imersie in ulei „ o ”
o protectie prin inglobare in nisip „ q ”
o protectie tip incapsulare „ m ”
o protectie speciala tip „ n ”
Avand in vedere ca obiectul acestei lucrari il constituie optimizarea eficientei energetice a unui motor asincron cu rotorul in scurtcircuit (cu datele initiale de proiectare prezentate in Capitolul 4) in constructie capsulare antideflagranta, voi analiza in cele ce urmeaza doar problemele legate de protectia antideflagranta „ d ”.
Capsularea antideflagranta este un tip de protectie a aparaturii in care partile care pot aprinde atmosfera exploziva sunt situate intr-o carcasa ce poate suporta presiunea dezvoltata pe durata exploziei interioare a unui amestec exploziv si care previne transmiterea exploziei la atmosfera exploziva ce inconjoara capsularea [11].
Capsularile antideflagrante se clasifica pe baza interstitiului experimental maxim de securitate (MESG) care este interstitiul maxim al unei imbinari de 25 mm prin care se impiedica orice transmitere a exploziei din 10 incercari succesive. MESG este definit in functie de fiecare tip de gaz. Cele trei subgrupe de explozie corespund unor valori descrescatoare ale MESG. Capsularea antideflagranta nu este prin ea insasi un criteriu de etanseitate, de aceea este necesar a se verifica daca gradul de protectie al capsularii este corespunzator, pentru a se evita intrarea lichidelor sau prafului. In acest scop se folosesc garnituri de etansare din material compresibil sau elastic care, insa, trebuie utilizate suplimentar si nu incluse in imbinarea antideflagranta.
Protectia “d” este foarte eficace si se aplica la toata aparatura electrica: echipamente statice, aparatura de comutatie si de comanda, masini electrice rotative, tablouri de distributie, corpuri de iluminat si alte echipamente sau aparate care produc scantei in functionare.
Standardul de referinta al protectiei cu capsulare antideflagranta „ d ” este SR EN 50018 – 2003 care ulterior a fost anulat si inlocuit cu standardul SR EN 60079 – 1 sau CEI 60079 – 1 aprobat de Directorul General al ASRO la data de 30 noiembrie 2005 – Aparatura electrica pentru atmosfere gazoase. Partea 1: Capsulare antideflagranta „d” care este identic cu standardul EN 60079 – 1: 2004 si reprodus cu permisiunea CENELEC (Comitetul European de Standardizare in Electrotehnica).
|
