Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























PROPRIETATILE MATERIALELOR GRANULARE.

tehnica mecanica




MATERIALE sI TEHNOLOGII PRIMARE 1.

LUCRAREA DE LABORATOR NR.





PROPRIETĂŢILE MATERIALELOR GRANULARE.


Īn tehnica actuala sunt utilizate īn domenii foarte variate produse metalurgice obtinute printr-o tehnologie principial deosebita de tehnologia clasica, bazata pe turnarea materialului metalic īn semifabricate sau īn lingouri care sunt supuse ulterior deformarii plastice. Aceasta alternativa este oferita de metalurgia pulberilor, īn care produsele se obtin din pulberi metalice amestecate uneori si cu pulberi nemetalice si/sau lianti, prin procedee de presare si īncalzire fara topire (sinterizare). Obtinerea pieselor prin metalurgia pulberilor este utilizata pe scara larga pentru :

- producerea pieselor mici si cu forme complicate a caror obtinere prin turnare nu este rentabila nici din punct de vedere al consumurilor (de materiale, manopera etc.) nici din punct de vedere al preci 19219j919t ziei;

- producerea pieselor care prin natura functionarii trebuie sa aiba o structura poroasa (filtre, diafragme, cuzineti cu autolubrifiere);

- obtinerea īn stare pura a metalelor si aliajelor greu fuzibile, materiale la care topirea si turnarea nu numai ca sunt dificil de realizat dar conduc la o impurificare inadmisibila;

- obtinerea unor materiale ai caror componenti nu se aliaza īn mod natural (pseudoaliaje pentru contacte de tip W -Ag, W - Cu, Mo - Ag, Mo -Cu, materiale metalice grafitate de tip Cu - grafit, Fe - grafit, bronz - grafit si cermeturi care asociaza īn structura lor o faza metalica ductila cu o faza ceramica refractara si dura - oxizi, carburi s.a.).


11.1 Obtinerea si caracteristicile pulberilor metalice


Deoarece majoritatea metalelor nu sunt fragile pentru a putea fi aduse īn stare de pulbere prin sfarāmare si macinare, pentru obtinerea pulberilor metalice sunt necesare metode speciale. Printre acestea se numara:

- metode chimice ca de exemplu precipitarea din solutii apoase pentru obtinerea pulberii de Cu, Fe, Ni, Ag, Sn, folosind ca reducator hidrogenul sau un metal reactiv (Al, Zn). Pulberile obtinute prin metode chimice sunt foarte fine, moi si cu tendinta de aglomerare;

- metode fizico - chimice ca de exemplu: electroliza solutiilor apoase pentru obtinerea pulberii de Cu sau electroliza sarurilor topite pentru obtinerea pulberii de Zr; reducerea cu hidrogen la temperaturi īnalte a oxizilor sau oxalatilor aplicata pentru obtinerea pulberii de Fe, Ni, Co, Cu, sau descompunerea carbonililor metalici si condensarea vaporilor metalici rezultati. Pulberile obtinute prin metode fizico - chimice sunt foarte pure, cu finete reglabila, - de obicei foarte fine (0,1 ... 10 mm) - si cu aptitudine buna de presare;

- metode fizico - mecanice, ca de exemplu, granularea prin agitare īn timpul solidificarii sub racire fortata aplicata pentru obtinerea pulberii de Al, Cd, Zn, Sn. Īn aceasta categorie intra si metoda cea mai rapāndita pentru obtinerea pulberilor metalice si anume metoda atomizarii sau pulverizarii. Prin aceasta metoda un jet de metal lichid iesit dintr-o duza fina este divizat īn picaturi fine si se solidifica rapid sub actiunea unui curent de gaz, aer comprimat sau abur. Pulberile obtinute prin granulare si atomizare au forma apropiata de cea sferica, granulatia de ordinul zecilor de microni si suprafata putin oxidata superficial.

- metode mecanice , care includ macinarea uscata si macinarea umeda; aceste metode sunt aplicabile metalelor si aliajelor fragile (Mn, Cr, Sb, Bi, si aliaje magnetice). Pulberile obtinute prin metode mecanice au granulatie mare, sunt durificate si au aptitudine redusa de presare, dar aceasta poate fi uneori ameliorata prin tratament termic.

Proprietatile produselor obtinute prin metalurgia pulberilor precum si procesele care se produc īn etapele de fabricatie (presare - sinterizare) sunt determinate de caracteristicile dimensionale si de forma ale particulelor de pulbere. Aceste caracteristici conditioneaza suprafata specifica si reactivitatea fizico - chimica marita a materialului īn stare pulverulenta.


11.1.1 Caracteristicile superficiale ale materialelor purverulente


Pulberile reprezinta o stare avansata de divizare a materialelor, cu particule neconsolidate, discrete, de dimensiuni submilimetrice, caracterizate printr-o crestere enorma a ariei suprafetei specifice.

Aria suprafetei specifice a unui material constituit din particule de dimensiune d, reprezinta suma suprafetelor particulelor din unitatea de volum (suprafata specifica Sv) sau din unitaatea de masa (suprafata specifica Sm). Relatia īntre dimesiunea particulelor si aria suprafetei specifice a materialului este :

Sv Sp nv sau Sm Sp nm

unde Sp reprezinta suprafata exterioara a unei particule, iar nv si nm numarul de particule al caror volum īnsumat este egal cu unitatea sau a caror masa īnsumata este egala cu unitatea. Se demonstreaza usor ca īn cazul particulelor de forma geometrica regulata (sferica sau cubica) suprafata specifica este independenta de forma particulei si este data de relatia:

Sv 6/d cm2/cm3 respectiv Sm 6/d r cm2/g

Pentru particule de forma neregulata, deviatia de la forma sferica sau cubica este luata īn consideratie prin introducerea unui factor de forma a supraunitar, asa īncāt expresia suprafetei specifice devine:

Sv a/d cm2/cm3 respectiv Sm a/d r cm2/g

Īntrucāt factorul de forma creste cu cāt se accentueaza neregularitatea formei particulelor de pulbere, rezulta ca suprafata specifica a unui material pulverulent este cu atāt mai mare cu cāt dimensiunea particulelor este mai mica si forma lor mai neregulata.

Dimensiunea particulelor este exprimata prin diametrul d, daca particulele sunt echidimensionale sau prin diametrul echivalent de, pentru particulele de forma neregulata. Diametrul echivalent se defineste ca diametrul sferei cu acela si raport suprafata/volum ca si particula data de forma neregulata, deci :

de d/a

Determinarea dimensiunii particulelor din material pulverulent se efecteaza prin metode adecvate marimii acestora. Pariculele grosiere pot fi masurate prin cernere prin site standardizate, īn gama de dimensiuni pāna la 38 mm. Particulele sub aceasta dimensiune pot fi masurate microscopic sau prin masurarea vitezei de sedimentare, conform ecutiei Stokes :



unde r este raza particulei īn suspensie; r1 si r - densitatea particulei, respectiv a mediului; h - vāscozitatea mediului; g - acceleratia gravitationala.

Īn general pulberea obtinuta printr-o anumita metoda nu are particulele riguros de aceeasi dimensiune, ci prezinta o varietate de dimensiuni. Caracterizarea optima a pulberii din punct de vedere dimensional este facuta īn acest caz prin analiza granulometrica. Un exemplu de astfel de analiza este prezentat īn figura 11.1. Pentru o pulbere constituita dintr-un amestec de particule de diverse dimensiuni, suprafata specifica se determina ca medie ponderata a suprafetei specifice a diverselor fractii granulometrice.

Rolul suprafetei specifice īn determinarea comportarii pulberilor rezulta din natura fizica speciala a suprafetelor libere. Terminarea brusca a retelei cristaline conduce la un aranjament deosebit al atomilor din stratul superficial, care cu orbitalele lor numai pe jumatate completate, tind sa atraga alti electroni. Aceasta conduce la o reactivitate marita a suprafetei si sta la baza unor fenomene ca adsorbtia, cataliza, coroziunea, oxidarea, germinarea si cresterea cristalelor. De asemenea terminarea brusca a retelei cristaline conduce la formarea a numeroase imperfectiuni structurale. Aceste imperfectiuni de pe suprafata libera a particulelor sunt consecinta devierii atomilor din pozitiile lor ideale ale retelei cristaline, creindu-se astfel dislocatii, defecte de īmpachetare, muchii, trepte, intrānduri s.a. , figura 11.2. La ridicarea tempraturii un numar din ce īn ce mai mare de atomi parasesc suprafata accentuānd rugozitatea acesteia. Īn acest mod se creeaza chiar pe suprafetele presupuse plane, trepte a caror adāncime este de ordinul zecilor sau chiar sutelor de diametre atomice. Aspectul rugos al suprafetelor libere, caracterizat prin prezenta defectelor superficiale si starea de nesaturare electronica a atomilor din stratul superficial sunt cauzele reactivitatii marite, care conditioneaza interactiunile dintre suprafetele libere din materialele pulverulente si substantele gazoase sau lichide cu care vin īn contact sau chiar interactiunile īntre particulele solide din pulbere.

 








Figura 11.1 Histograme ale distributiei granulometrice

a - material cu gama larga de dimensiuni ale particulelor;

b - material cu gama īngusta de dimensiuni ale pariculelor

 










Figura 11.2 Modelul imperfectiunilor de pe suprafata libera a unui cristal


11.1.2 Modul de īmpachetare a particulelor īn materialele pulverulente


Modul de aranjare reciproca īn spatiu a particulelor dintr-o pulbere este numit mod de īmpachetare. Gradul de īmpachetare poate fi caracterizat cantitativ prin densitatea aparenta si marimile conexe cum sunt volumul specific aparent, densitatea relativa, volumul relativ si porozitatea.

Densitatea aparenta ra este raportul dintre greutatea, G unei cantitati de pulbere īn stare simplu varsata sau dupa tasare si volumul, V ocupat (volum care include atāt particulele cāt si golurile) :

ra G/V , g/cm3.

Volumul specific aparent Va este volumul unitatii de masa de pulbere īn stare simplu varsata sau tasata si este egal cu inversul densitatii aparente.

Densitatea relativa rr este raportul dintre densitatea aparenta a pulberii si densitatea materialului respectiv compact. Aceasta marime are evident, totdeauna valori subunitare; din acest motiv densitatea relativa este numita si fractie de īmpachetare f:

rr f ra r

Volumul relativ Vr este inversul densitatii relative si are totdeauna valori supraunitare; volumul relativ exprima de cāte ori volumul ocupat de materialul pulverulent este mai mare decāt volumul ocupat de aceasi cantitate de material compact :

Vr rr r ra

Porozitatea sau fractia de goluri n reprezinta raportul īntre volumul golurilor Vg si volumul aparent al pulberii Va (acesta din urma īncluzānd atāt volumul golurilor Vg cāt si volumul particulelor de pulbere Vp):

n Vg/Va sau n rr



Realizarea unui mod de īmpachetare dens a particulelor de pulberi presupune o mobilitate reciproca mare a particulelor. Aceasta mobilitate a pulberii este caracterizata cantitativ prin viteza de curgere, care se exprima prin cantitatea de pulbere care se scurge īn unitatea de timp īn anumite conditii printr-un orificiu calibrat. Din punct de vedere tehnologic viteza de curgere a pulberilor determina tipul de umplere a matritelor pentru presare si influenteaza productivitatea īn instalatiile automate.

Toate marimile enumerate, care caracterizeaza gradul de īmpachetare al particulelor īntr-o pulbere, depind de forma si dimensiunile particulelor precum si de starea suprafetei particulelor.

Particulele sferice de aceasi dimensiune se īmpacheteza īn mod compact la fel ca atomii īn retelele cristaline de maxima compactitate (CFC, HC), porozitatea teoretica fiind de 26 %. Practic īnsa modul de īmpachetare al particulelor este mai putin compact, porozitatea atingānd valori de 35 ... 45 %. Aceasta se datoreaza rugozitatii suprafetei libere a particulelor de pulbere si reactivitatii lor superficiale, care favorizeaza adeziunea īntre particule cu īmpiedicarea miscarii reciproce libere care sa le permita aranjarea īn modul cel mai compact. Pe masura ce dimensiunea particulelor pulberii scade, suprafata specifica creste si ca urmare fenomenele de frecare si adeziune devin mai importante. Acest lucru are are ca efect formarea unor aglomerate care la rāndul lor se asociaza īn agregate , figura 11.3.

Aglomeratele sunt grupari de particule de pulberi legate īntre ele prin forte superficiale de adeziune. Īn cazul formarii aglomeratelor gradul de īmpachetare īn materialul pulverulent si viteza de curgere a acestuia sunt determinate de dimensiunea, distributia si forma aglomeratelor si nu de dimensiunea si forma particulelor individuale de pulbere.

Agregatele sunt grupari de aglomerate slab legate īntre ele care pot fi dezintegrate usor prin actiuni mecanice. Agregatele tind sa se formeze īn operatiile de obtinere a amestecului unor pulberi de naturi diferite prin omogenizare īn mori cu bile sau īn mori vibratorii. Formarea lor poate fi īmpiedicata prin introducearea īn amestecuri a unor lubrifianti.

Particulele de forma neregulata si asimetrica au tendinta foarte accetuata spre aglomerare si agregare ceea ce īmpidica realizarea unei īmpachetari compacte. Porozitatea pentru asemenea pulberi poate atinge valori extrem de ridicate, pāna la 95 %.

Pentru a se realiza compactitatea optima este necesar sa se aleaga īn mod adecvat forma si dimensiunile particulelor de pulbere si modalitatea de compactizare. Compactizarea se realizeaza prin vibrare sau sub presiune. Particulele de forma regulata si dimensiune identica, īn special particule sferice, se compactizeaza rapid avānd o viteza de curgere mare, spre deosebire de particulele de dimensiuni diferite si forma neregulata care necesita un timp mult mai lung pentru compactizare.

O densitate de īmpachetare avansata a pulberilor poate fi obtinuta prin amestecarea unor pulberi de dimensiuni diferite īn asa mod īncāt interstitiile dintre particulele de dimensiune mare sa fie ocupate de particule de dimensiune medie si asa mai departe. Raportul dintre particulele de marimi succesive trebuie sa fie mai mare de 7 : 1 pentru ca patrunderea īn interstitii sa fie posibila. Realizarea densitatii maxime de īmpachetare reclama utilizarea a pīna la 4 sorturi de pulbere de dimensiuni diferite.

11.2 Transformari structurale la presarea si sinterizarea pulberilor


Transformarea unui amestec neconsolidat de pulberi īntr-o piesa compacta si rezistenta se realizeaza prin operatiile tehnologice de presare a pulberilor īn matrite si sinterizare (īncalzire fara topire) a produsului presat. Īn mod obisnuit cele doua operatii se executa succesiv, dar ele pot fi executate si simultan (presare la cald sau sinterizare sub presiune).

 














  11.3 Formarea agregatelor prin legarea particulelor de pulbere prin forte superficiale de adeziune si gruparea aglomeratelor

 








UNIVERSITATEA PETROL-GAZE DIN PLOIEsTI

CATEDRA T.C.U.P.

DISCIPLINA: MATERIALE sI TEHNOLOSII PRIMARE

ANUL: II IEDM - IDD

SEMESTRUL 1    DATA .......... ..... ......


FIsA LUCRĂRII NR. 11


Tema Propriet[\ile materialelor granulare.


Definiti, explicati si dezvoltati termenii si notiunile termenii:

metalurgia pulberilor;

sinterizare;

pulberi metalice;

porozitatea (īn produsele sinterizate);




















Īntocmit Verificat:

Nume

Prenume

Grupa

Semnatura













Document Info


Accesari: 4798
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2021 )