5.3. Corelatia autofinantare – eficacitate,
rentabilitate, indatorare, amortizare si repartizarea profitului
Tabel nr. 2. Amortizare liniara
|
Indicatori
|
N – 2
|
N – 1
|
N
|
|
Rezultat exploatare fara amortizare (EBE)
|
|
|
|
|
Rezultat impozabil
|
|
|
|
|
Impozit (25%)
|
|
|
|
|
Rezultat net
|
|
|
|
|
Amortizare liniara
|
|
|
|
|
CAF (Rezultat net + Amortizare)
|
|
|
|
CAF = 9.750 u.m.
Tabel nr.3. Amortizare accelerata
|
Indicatori
|
N – 2
|
N – 1
|
N
|
|
Rezultat exploatare fara amortizare (EBE)
|
|
|
|
|
Rezultat impozabil
|
|
|
|
|
Impozit (25&)
|
|
|
|
|
Rezultat net
|
|
|
|
|
Amortizare accelerata
|
|
|
|
|
CAF (Rezultat net + Amortizare)
|
|
|
|
CAF
= 9.750 u.m.
Din compararea influentelor celor doua
tipuri de amortizare rezulta valori diferite anuale, dar egale per total.
Adoptarea unei metode de amortizare trebuie sa tina cont de
nevoile de finantare specifice fiecarei perioade.
Politica de autofinantare si cea
de repartizare a profitului sunt contradictorii in sensul ca
vizeaza aceiasi baza, adica profitul net, dar in
acelasi timp complementara,
deoarece reinvestirea profitului asigura in perioada urmatoare
cresterea volumului de dividende.
In
general investitorii strategici sunt interesati de reinvestirea
profitului, situatie in care beneficiaza si de reduceri fiscale
(impozitul pe dividend), in timp ce micii investitori urmaresc
obtinerea unui venit imediat.
