Sistemul financiar si rolul sau in influentarea deciziilor la nivel micro si macroeconomic
Definirea sistemului financiar
Sistemul financiar cuprinde indivizi, asociatii, firme, institutii, piete si organizatii guvernamentale implicate in asistarea procesului de schimb al activelor financiare.
Activul financiar reprezinta orice lucru acceptat de societate ca fiind o valoare si care poate fi preschimbat in bani. Active financiare sunt obligatiunile, actiunile, ipotecile, banii (sub forma de numerar, constituie cel mai lichid activ financiar).
Sistemul financiar ajuta la mobilizarea economiilor populatiei in sprijinul utilizarii lor productive in afaceri.
Banii si activele financiare
Domeniul titlurilor de valoare (activele financiare) este strans legat de utilizarea banilor in cadrul sistemului financiar.
Activul financiar este un bun ce are valoare pentru detinatorul sau.
Activul financiar poate reprezenta:
Activele sunt de 2 tipuri: reale si financiare.
Activele reale sunt constituite din bunuri corporale sau necorporale care, integrate in circuitul economic, genereaza venituri in viitor sub forma de profituri, rente, chirii.
Activele financiare sunt materializate in inscrisuri (hartii ori inregistrari de cont), care consacra drepturile banesti ale detinatorului lor, precum si drepturile acestuia asupra unor venituri viitoare rezultate din valorificarea activelor respective (dobanzi, dividende).
Activele financiare reprezinta corespondentul monetar al activelor reale si releva caracterul dual al economiei de piata - economie reala.
Activele financiare se clasifica in 4 mari categorii:
La acestea se adauga activele hibride (certificatele de depozit).
Sunt exprimate printr-un inscris (document scris sau inregistrare electronica) care atesta existenta unei relatii contractuale intre emitent si detinator si garanteaza drepturile posesorului lor.
Titlurile financiare pe termen lung (actiuni si obligatiuni) au un rol deosebit in circuitul economico-financiar. Ele permit astfel transformarea unor valori imobiliare prin esenta lor (pamant, cladiri, bunuri de echipament) in valori mobiliare prin natura lor (actiuni).
Au o anumita valoare.
Valoarea intrinseca a unui titlu financiar se determina prin calcul si este in functie de rezultatele plasamentului, de veniturile viitoare posibile ale investitiei.
Totalitatea titlurilor financiare ce fac obiectul tranzactiilor pe piata de capital (Bursa), se mai numesc si produse bursiere.
Din punct de vedere al modului in care acestea sunt create, titlurile se impart in primare, secundare si sintetice.
I. Titluri primare - emise de utilizatorii de fonduri pentru mobilizarea capitalului propriu (actiuni) si cele pentru atragerea capitalului de imprumut (obligatiuni).
Caracteristica definitorie pentru titlurile primare este ca acestea, pe de-o parte, asigura mobilizarea de capital pe termen lung de catre utilizatorii de fonduri, iar pe de alta parte, dau detinatorilor drepturi asupra veniturilor nete ale emitentului.
- exprima drepturile detinatorului asupra societatii emitente si este reprezentat printr-un document numit certificat de actionar.
Unitatea dreptului actionarului - o parte indivizibila de valoare egala din capitalul firmei.
Din punct de vedere al drepturilor pe 545i87f care le confera, actiunile pot fi comune si preferentiale.
Actiunile comune - dau detinatorului legal dreptul la vot in adunarea generala a actionarilor, ceea ce inseamna participarea la managementul societatii emitente si, de asemenea, dreptul de dividende.
Actiunile preferentiale - dau dreptul la un dividend fix, care este platit inaintea dividendului pentru actiunile comune; in schimb, ele nu dau drept de vot.
Obligatiunile - titluri reprezentative ale unei creante a detinatorului lor asupra emitentului, care poate fi Statul, un organism public sau o societate comerciala.
Obligatiunile dau detinatorului dreptul la incasarea unei dobanzi si vor fi rascumparate la scadenta de catre emitent, investitorul recuperandu-si astfel capitalul avansat in schimbul obligatiunilor. Pentru emitent, obligatiunile reprezinta un instrument de mobilizare a capitalului de imprumut.
Elementele unei obligatiuni:
Pretul emisiunii - pretul la care titlul se ofera la emisiune. In acest sens, se poate practica o emisiune al pari (la paritate sau 100%), cand pretul corespunde cu valoarea nominala, sau una sub pari, cand printr-un pret de subscriptie inferior se ofera un avantaj investitorilor.
Valoarea de rambursare - este, de regula, egala cu valoarea nominala, fiind vorba deci de o rambursare al pari. Se poate aplica si o rambursare supra pari (superioara valorii nominale), constituindu-se astfel o prima in favoarea detinatorului.
Rata dobanzii - este stabilita ca o cota fixa la valoarea nominala numita cupon si in care se precizeaza data de la care incep sa fie calculate dobanzile, cat si durata imprumutului.
Amortizarea imprumutului
Principalele tipuri de obligatiuni:
Obligatiunea ipotecara - datoria este garantata cu o ipoteca pe activele firmei.
Obligatiunea generala - este o creanta pe ansamblul activelor emitentului, fara desemnarea ca garantie a unui activ in particular.
Obligatiunea asigurata - garantata cu titluri asupra unor terti, detinute de emitent si depuse de un garant.
Obligatiunea cu fond de rascumparare - emitentul alimenteaza periodic un fond din care va rascumpara la scadenta obligatiunile respective.
Obligatiunea retractabila - poate fi rascumparata inainte de scadenta de catre firma emitenta.
Obligatiunea convertibila - va fi preschimbata, la optiunea detinatorului, in actiuni ale emitentului.
Sistemul financiar si rolul sau in influentarea deciziilor la nivel micro si macroeconomic
-Titlurile derivate-sunt produse bursiere rezultate din contracte incheiate intre emitent(vanzator) si beneficiar si care dau cumparatorului drepturi asupra unor active ale emitentului la o anumita scadenta viitoare.
Contractul futures-este o intelegere intre 2 parti de a vinde/cumpara un anumit active(marfa,teren,titlu financiar sau instrument monetary) la un prêt stability cu executarea contractului la o data viitoare.
Optiunile-sunt contracte intre vanzator si comparator care dau acestuia din urma dreptul,darn u si obligatia de a vinde sau a cumpara un anumit active pana la o anumita data viitoar,drept obtinut in schimbul platii catre vanzator a unei prime.
Optiunile sunt titluri financiare derivate deoarece ele pot fi negociate de bursa,avand zilnic o valoare de piata data de cerere si oferta,de optiunile de accelasi tip si dependenta de valoarea activului la care optiunea se refera.
-Produsele sintetice:-rezulta din combinarea de catre societatile financiare a unor active diferite si crearea pe baza a unui instrument de plasament nou.
Functii ale sistemului financiar:
-plati-asigurarea cadrului convenabil si efectiv pentruexecutarea platii bunurilor si serviciilor
-investitii-incurajarea economiilor si asigurarea unui cdru in care economiile sa poata fii investite si folosite in zone productive si cu un coefcient de risc si nesiguranta cat mai mic posibil.
-guvern-permite uvernului sa obtina taxele si fondurile de care are nevoie pentru a-si indeplini obiectivele de crestere economica.
Propriile resurse sunt singurele pe care o societate se poate baza.emiterea de actiuni poate deveni,de asemenea,una din surse.
Circulatia banilor in sistemul financiar-intermedierea
-pot exista 2 tipuri de circulatie financiara:- directa=de la cel ce acopera un imprumut direct la cel ce face imprumutul
-indirecta=prin intermediary financiari unde capitalurule depunatorilor sunt reunite si grupate pentru a fi furnizate doritorilor de imprumuturi contra unei taxe.
Dezintermedierea-proces prin care o firma investeste si imprumuta capital pe piata direct fara a apela la serviciile unui intermediary fix.Marile firme isi executa propriul plasament.
Rata dobanzii si rata de schimb
Rata bobanzii reprezinta costul capitalului,nivelul precum si directia in care evolueaza reprezinta un indicator al activitatii economice.
Nivelul si directia ratei dobanzii vor influenta investitiile si ar putea indica directia inflatiei.Atat rata dobanzii cat si efectele inflatiei sunt factori important ice vor fi luati in considerare de catre investitori.
Rata primara-reprezinta rata medieponderata a bonului de tezaur care este un indicative important al "deschiderii" sau "inchiderii" politicii fiscale si al pietei monetare,in general.
Rata de refinantare-este rata dobanzii utilizata de BC ca nivel de referinta pentu acordarea imprumutului catre bancile comerciale.Bancile comerciale au libertatea sa isi fixeze propriile rate.
Rata de schimb- Modificarea valorii monedei unei tari poate afecta in mod direct,in diferitefeluri valoarea titlurilor listate:
-prin influentarea nivelului incasarilor anticipate de intreprindere din veniturile incasarilor din exporturi.
-prin modificarea profiturilor estimatede producatorii din ramurile vulnerabile la importul de produse competitive.
-prin modificarea beneficiilor effective sau estimate de investitiile facute de investitorii straini pe piata interna.
Politici guvernamentale
O serie de politici guvernamentele influenteaza structura investitiilor pe toate pietele financiare, nu numai pe pietele bursiere.Unele din acestea sunt legate de ratele dobanzii, de ratele de schimb si de balanta d plati.Altele sunt legate de probleme specifce sau strict interne care insa isi au insa importanta lor in miscarea preturilor bursiere.
Politicile sunt:
-politica monetara
-politica fiscala
Structura pietei financiare
Piata financiara este un mecanism prin care activitatatile financiare sunt emise si introduce in circuitul economic.
Piata financiara are 2 mari sectoare:- Sectorul bancar
-Sectorul titlurilor financiare
|
Fig 1. Structura pietei financiare Circulatia fondurilor in economie se realizeaza pe urmatoarele cai: -prin finantare indirecta-concentrarea disponibilitatilor banesti la banci si utilizare de catre acestea a resurselor astfel atrase pentru creditarea utilizatorilor de fonduri. -prin finantare directa-emisiunea de titluri financiare de catre utilizatorii de fonduri pe piata financiara. Cererea de fonduri pe piata financiara Cererea de fonduri pe termen lung: -provine de la cateva mari categorii de agenti economici: -Statul si colectivitatile locale(orase, regiuni)-prin emisiunea de obligatiuni ale statului sau municipale - Firme din sectorul de stat- fac apel la fondurile disponibile pentru nevoile lor de investitii in energie, transporturi,industria aerospatila,armata,etc) -Societatile comerciale private-care fac apel la piata capitalului atat in momentul constituirii cat si in timpul afacerilor,emitand actiuni si obligatiuni Oferta de fonduri pe termen lung: -provine din economisire la nivelul detinatorilor de venituri,personae fizice sau jurudice: -creandu-si active bancare -investitii directe sub forma de investitii reale(instalatii,echipamente, masini) -sub forma de plasament( investitii financiare) prin achizitionare de titluri financiare Exista 2 categorii de investitori: -individuali-cei care fac tranzactii de dimensiuni modeste -institutionali-societati sau institutii care tranzactioneaza o valoare mare de titluri financiare Daca legatura intre cererea si oferta de capital in economie se realizeaza prin intermedierea unui tert intre detinatorul de fonduri si utilizatorul acestora,atunci este vorba de piata intermediara. Principalele categorii de intermediari financiari sunt: bancile comerciale casele de economii si imprumuturi bancile mutuale de economii societatile de asigurario fondurile mutuale,etc. Piata titlurilor financiare este aceea in care se cumpara si se vand active financiare fara a fi schimbata natura lor. Piata capitalurilor: -este formata din acele institutii ce canalizeaza cererea si oferta de capital (bancile,bursa de valori, societatile de asigurari) -se negociaza tiluri financiare pe termen lung(actiuni, obligatiuni) -are 2 componente:
Piata primara sic ea secundara au rol de concentrare a cererii si ofertei de titluri dar a unei cereri si oferte derivate care se manifesta dupa ce piata titlurilor s-a constituit.Este ceea ce se numeste piata bursiera sau bursa in sens larg. Societatile financiare realizeaza legatura dintre detinatorii de fonduri si utilizatori. Functiile societatilor financiare:
Societatile comerciale care actioneaza doar pe piata secundara se numesc societati de bursa sau firma broker-dealer. Exista si institutii care indeplinesc functii adiacente: -firme de evaluare a calitatii titlurilor financiare -firme de control financiar -firme de consultanta financiara -firme de marketing financiar In cadrul bursei de valori au loc vanzarea-cumpararea de actiuni de pe piata respectiva. Rolul intermediar al bancii pe piata monetara si a capitalurilor
Cele mai importante piete de fonduri destinate creditarii sunt: -Piata monetara( pe termen scurt) -Piata capitalurilor(pe termen lung) Cursul 3 din 20.10.2006 Functiile bancilor comerciale Asigurarea si reglarea continua a banilor aflati in circulatie si a ratelor dobanzii Prevenirea falimentelor bancare Autorizarea si supravegherea exercitarii functiei de operator bancar Oferirea de servicii specifice bancilor comerciale Punerea in circulatie a bancnotelor si monedelor divizionare Bancile comerciale furnizeaza bani agentilor economici pe baza resurselor banesti atrase si a capitalurilor proprii. Exista banci de depozit (isi procura resursele financiare prin depunerile pe termen scurt ale clientilor sai) si banci ipotecare (isi procura mijloacele necesare prin emisiunea de inscrisuri si obligatiuni ipotecare). Casele de economii sunt intermediari financiari ce colecteaza o parte importanta din resursele banesti ale populatiei si apoi o ofera pe piata interbancara. Societatile de asigurari sunt insitutii care garanteaza asiguratului, in schimbul platii unei sume de bani (polita de asigurare), despagubirea totala sau partiala in cazul producerii unui eveniment (incendiu, furt, etc.) impotriva caruia persoana s-a asigurat. Pe piata monetara, obiectul tranzactiilor il constituie moneda numerar si/sau banii de cont; aici sunt incluse si titlurile pe termen scurt (efecte de comert - cambia, biletul la ordin, certificate de depozit, bonuri de tezaur). Piata capitalurilor (piata titlurilor pe termen lung) reprezinta piata fondurilor destinate creditarii pe termen lung. Operatiunile bancilor comerciale
Operatiunile pasive - operatiuni de constituire a resurselor banesti de la persoane fizice si angajamentul in vederea pastrarii si fructificarii lor. Aceste operatiuni sunt: depozitele, rescontul si alte operatiuni similare privind capitalul propriu. Depozitul bancar reprezinta o forma principala de mobilizare a capitalului si economiilor temporare disponibile; pentru depunatori, reprezinta creante creditoare fata de banca, mijloace de plata pe care acestia le pot utiliza in orice moment pentru efectuarea de plati prin operare in cont. Exista depozite la termen si la vedere. Depozitele la termen sunt forma principala de atragere a sumelor ce vor constitui sursele de creditare ale activitatilor. Depozitele la vedere sunt sub forma de conturi curente (bancile nu percep dobanzi, fie bonifica o dobanda foarte redusa) si conturi de depozit (asigura fructificarea unor economii pe termen mai indelungat). Rescontul este modalitatea de procurare a resurselor noi, prin cedarea portofoliului de efecte comerciale, provenite din scontarea unei alte banci. Similare rescontului sunt sunt operatiunile de lombardare - operatiuni de imprumut pe garantii de efecte publice, obligatiuni si bonuri de tezaur. Operatiunile active - bancile comerciale isi angajeaza resursele in obtinerea profitului. Se grupeaza in: Operatiuni de creditare a agentilor economici a) Creditarea capitalului fix prin emisiuni de actiuni si obligatiuni; se acorda de banci pentru efectuarea platilor curente si in cazul in care in cont nu exista disponibilitati, banca realizeaza totusi operatiunile respective in cadrul unei limite numita descoperire de cont. b) Creditarea cheltuielilor de exploatare prin creditarea creantelor comerciale si prin scontare (cesiunea cambiei catre un alt beneficiar in schimbul valorii actuale a cambiei); bancile comerciale efectueaza si alte operatiuni cambiale - pensiunea (operatiunea prin care banca preia cambiile pe care le vinde beneficiarului cu conditia rascumpararii lor de catre aceasta la termenele de conventie) si imprumutul de gaj de efecte comerciale (se acorda de banca atunci cand acestea apreciaza pozitiv solvabilitatea beneficiarului de cambii); sunt destinate acoperirii unei serii de necesitati legate de desfasurarea productiei. Operatiuni de creditare a persoanelor fizice; se acorda pentru Cumpararea de locuinte Cumpararea de bunuri de folosinta indelungata Acoperirea cheltuielilor curente (imprumuturi acordate pentru 3 luni - 2 ani ce nu depasesc veniturile titularului si imprumuturi pe baza cartilor de credit - efectuarea ulterioara a platilor scadente sau acordarea unui credit pe mai multe luni). Operatiuni de plasament (achizitionarea de efecte publice si actiuni). Produse si servicii bancare Acestea cuprind servicii bancare solicitate de clientii bancii si produse bancare oferite de banci clientilor sai. Serviciile bancare cuprind: Evidenta operatiunilor in conturi curente Operatiuni de casa (primiri si eliberari de numerar) Operatiuni legate de cecuri de decontare Cecuri cu limita de suma Dispozitii de incasari plati Operatiuni privind instrumentele de plata si credit - cambia, biletul la ordin, cec, acceptarea, acordarea de aval, scontarea, forfetarea acestor titluri de creanta. Operatiuni referitoare la platile/incasarile efectuate - acreditive documentare, ordine de plata in lei/valuta Emiterea de scrisori de garantie bancara Produsele bancare cuprind: Acordarea de credite pe termen scurt (< 1 an) garantate sau negarantate Acordarea de credite pe termen scurt si mediu garantate cu gaj sau ipoteca Acordarea de credite pe termen lung (5-25 ani) Plasamente de obligatiuni emise de stat sau societate Transmiterea ordinelor de vanzare/cumparare la bursele de valori Activitati de consultanta Inchirierea de seifuri Depuneri de carnete Eliberarea de certificate de depozit Gestiunea portofoliului de hartii de valoare Schimb valutar Cecuri de calatorie, leasing Bursa si rolul sau pe piata financiara Bursa reprezinta institutia legal constituita si organizata pentru tranzactii cu titluri financiare, operatiuni sau contracte futures. Exista bursa de marfuri si bursa de valori. Bursele sunt locuri speciale de concentrare a cererii si ofertei de marfuri, titluri de valoare. Bursa de marfuri este piata unde se tranzactioneaza bunuri care au anumite caracteristici: Sunt bunuri generice Sunt bunuri fungibile (pot fi inlocuite prin altele) Au caracter standardizat Sunt depozitabile Au grad redus de prelucrare Exista si burse pentru servicii - inchirieri nave, asigurari, etc. Bursa de valori este piata unde se fac vanzari/cumparari de hartii de valoare (actiuni, obligatiuni, optiuni). Indeplineste functii in circuitul capitalurilor in economie. Este o piata simbolica, unde se tranzactioneaza titlurile rezultate din operatiunile financiare. Noi tipuri de tranzactii bursiere - contractele futures pe indici de bursa. Caracteristicile Bursei Este o piata libera (asigura confruntarea directa si deschisa a cererii si ofertei) Nu pot fi tranzactionate la Bursa decat marfurile sau valorile pentru care exista o concurenta libera (Bursa e opusa situatiei de monopol) Este o piata organizata (tranzactiile se realizeaza dupa norme si reguli cunoscute de participanti Este o piata reprezentativa (un ghid pentru tranzactiile care se efectueaza cu acele marfuri/valori pentru care se constituie piata organizata) Aici se stabileste pretul pentru marfurile negociate Stabileste zilnic pretul pietei marfurilor/valorilor. Piata bursiera poate lua una din urmatoarele forme: bursa de valori propriu-zisa, bursa electronica si piata interdealeri (piata de negocieri). Piata interdealeri permite accesul la tranzactii pentru un numar mare de titluri ce nu indeplinesc conditiile la bursele propriu-zise. Bursa de valori este institutia ce dispune de spatii si reguli, unde se concentreaza cererea si oferta de titluri financiare si se realizeaza negocierea si executarea contractelor financiare in mod deschis. Modul de organizare a pietei de valori presupune centralizarea tranzactiilor cu titluri financiare prin intermediul unui mecanism ce asigura accesul direct al clientilor la informatiile de piata. Functiile bursei Piata bursiera are menirea: -de a concentra cererea si oferta de hartii de valoare -de a asigura realizarea de tranzactii in mod operativ in conditii de corectitudune si transparenta Bursa face legatura intre surplusul de fonduri neutilizate si necesitatile economice,transformand economiile in capital este implicata in piata primara,aceea pe care se emit actiunile firmelor se lanseaza imprumuturi obligatatre etc. furnizandu-se pe aceasta cale fondurile necesare agentilor economici are rol definitoriu pe piata secundara dand acces publicului larg la tittlurile care au fost deja emise asigura un suport pe piata primara -permite functionarea mecanismului de finantare a economiei,vitalitatea economiei depinde de buna functionare a pietei primare,deci de posibilitatea finantarii activitatii agentilor economici asigura lichiditatea activelor financiare accelereaza activitatea de afaceri permitand realizarea unor proiecte investitionale de anvergura care n-ar putea fi infaptuite cu fondurile unui grup restrans de intreprinzatori este o piata pe care se realizeaza evaluarea activelor financiare unde se stabileste pretul titlurilor(cursul bursier) in cazul in care societatile cu character public bursa ofera continuu atat o evaluare a actiunilor cat si a firmei ca atare:valoarea unei firme(numita si valoare capitalizata)este produsul dintre numarul de actiuni si cursul bursier al acestora are un rol insemnat in reorientarea si restructurarea activitatii economice distribuie fondurile spre domeniile cele mai profitabile si/sau cu cele mai mari perspective de dezvoltare -duce la dezvoltarea concurentei dintre firme si la stimularea tranzactiilor intercorporatii in anumite situatii bursa poate reflecta un optimism nefondat,o falsa promisiune de castig ajungandu-se la desprinderea trendului bursei de situatia economica reala Cerinte ale pietei secundare -lichiditatea-propietatea unui activ de a se transforma in numerar -transparenta-accesul direct si rapid la informatiile relevante -corectitudinea-legata de transparenta fiind necesara crearea unui cadru riguros pentru reglementarea tranzactiilor pentru contracararea tendintelor de manipulare ale pietei -eficienta-existenta unor mecanisme de realizare operative la costuri cat mai reduse ale tranzactiilor - adaptabilitatea-implica raspunsul prompt al pietei la noile conditii economiei si extraeconomice la noi oportunitati Functionarea pietei bursiere presupune 3 aspecte esetiale informatiile asupra produselor oferite posibilitatea de a vinde si cumpara la un anumit prêt siguranta ca odata tranzactia incheiata plata va fi efectuata Tipuri de investitori pe piata financiara: -investitori pasivi pe termen lung= care cumpara si pastreaza actiunea cu scopul de a-si asigura castiguri de capital pe termen lung -negociatorii activi=incearca sa valorifice miscarea pretului actiunii in vederea obtinerii unui profit -investitorii institutionali-de exemplu marile companii de asigurari pe viata , bancile comerciale,fondurile de pensii etc., care sunt in cautarea unor niveluri ridicate de profit de capital Factorii de care se tine seama in decizia de a investi intr-o firma listata pe piata actiunilor. ciclurile si indica pietei de actiuni impozitele asupra dividendelor si asupra castigurilor din capital forta pietei adica piata cu preturi in urcare vs.slabiciunea pietei adica piata cu preturi in coborare Bursa de Valori Bucuresti a fost create pentru a acoperi doua nevoi fundamentale care in acelasi timp sunt si complementari. -nevoia de capital pentru afaceri -dorinta indivizilor sau firmelor de a-si investi efficient economiile Preturile- la bursa se stabilesc prin jocul cererii si ofertei ca la o casa de licitatii. Bursa actioneaza pentru promovarea unor tranzactii oneste,publica cotari zilnice si stabileste reguli si standarde pentru tranzactii fiind au organism de autoreglementare. Piata primara permite firmelor sau guvernului sa obtina capitalulinitial.Piata secundara este piata centrala asigurata de bursa de valori unde se pot vinde si cumpara titluri de valoare.Sistemul este cel al unei licitatii iar pretul unei actiuni este determinat de jocul dintre cerere si oferta si reprezinta valoarea de piata a firmei. Sistemul de tranzactionare numit strigare libera sau licitatie este utilizat atunci cand sunt oferite loturi de actiuni,iar brokerii incearca sa armonizeze ordinele de vanzare si cele de cumparare. Aceasta piata este utilizata de regula pentru firmele cu un mare volum de capital si de actiuni tranzactionale.Aceasta este piata principala. Piata extrabursiera( OTC) -este create de dealeri care se ocupa de tranzactionarea valorior care nu sunt listate la bursele organizate. Tranzactia de tip OTC difera de tranzactionarea bursiera prin 2 caracteristici principale: -tranzactiile sunt incheiate telephonic iar negocierea se face de un anumit numar de dealeri numiti "creatori de piata" spre deosebire de mecanismul utilizat in cadrul valorilor listate si care implica un singur specialist si o piata stabilita intr-un anume loc -creatorul de piata actioneza ca principal in cadrul tranzactiei in care dealerul este implicat in calitate de vanzator sau comparator pe cont propriu Exista 3 cerinte esentiale ale pietei: -informatiile asupra produsului -egalitatea sanselor pentru toti vanzatorii si cumparatorii -corectitudinea in materie de plati Bursa de valori pune la dispozitie piata actiunile fiind vandute si cumparate prin intermediul bockerilor care: -sunt membri ai bursei -percep un comision pentru serviciul de vanzare/cumparare a actiunilor -au o diversitate de roluri -ofera consultantii de plasament pentru o mare varietate de investitii ale clientilor personae fizice/juridice in domenii ca constituirea si reexaminarea portofoliului de investitii,obtinerea de capital,preluari si restructurari de firme,distribuirea emisiunilor de noi actiuni -actioneaza in calitate de agenti ai clientilor in vanzarea/cumparare de actiuni. Optiunea CALL, este dreptul de a cumpara un activ suport pentru un pret sigur. Optiunea PUT, este dreptul de a vinde un activ suport pentru un pret sigur. Vanzatorul optiunii isi asigura irevocabil obligatia de a vinde si de a cumpara activele suport comandate de cumparatori in conditiile din contractul optional, indiferent daca, la momentul exercitarii optiunii, piata ii este sau nu favorabila. Asumarea acestui risc se face in schimbul incasarii de la inceput a unei prime care este pretul optiunii. Deci, vanzatorul obtine castiguri limitate, dar certe, la nivelul primei incasate in schimbul asumarii unor riscuri nelimitate. Pentru cumparator optiunea este o polita de asigurare. Prima platita la cumpararea optiunii poate sa-i aduca castiguri aproape nelimitate, in cazurile cele mai favorabile ale pietei sau sa-l apere de pierderi, daca piata ar actiona negativ pentru acesta. Am putea spune ca tranzactiile cu optiuni sunt, in fapt, operatiuni de vanzare/cumparare de riscuri. Cumparatorul optiunii are aversiune fata de risc si il vinde, in timp ce vanzatorul optiunii are preferinta pentru risc si il cumpara. Elementele componente ale optiunii sunt mai numeroase decat cele convenite prin contract: a) prima platita la inscrierea contactului pentru cumpararea unei optiuni. Notam cu: C - prima pentru optiunea de cumparare CALL; P - prima pentru optiunea de vanzare PUT. Pe parcursul valabilitatii optiunii, aceasta prima va avea o valoare de piata mai mare sau mai mica, in functie de interesul pentru detinerea optiunii. b)
cursul (pretul de piata) activului suport (S) in momentul contractului optional
Variatia acestui curs defineste un element necontractual al optiunii si anume riscul activului suport (s c)
durata de valabilitate (t) a contractului optional, de la momentul incheierii
contractului d) pretul de exercitiu (E) stabilit in momentul incheierii contractului optional pentru cumpararea/vanzarea activelor suport. e)
rata dobanzii fara risc In consecinta, valoarea unei optiuni este determinata de cinci factori: Multitudinea de elemente determinante ale valorii unei optiuni face din aceasta cel mai complex activ financiar. Aceste calitati recomanda modele de evaluare a optiunilor, pentru evaluarea intreprinderii, a proiectelor de investitii, pentru gestiunea portofoliului, pentru explicarea structurii la termen a ratelor de dobanda etc. Operatiuni de cumparare si de vanzare de optiuni Cumparatorul de optiuni vizeaza acoperirea si chiar castigul ce pot fi obtinute din variatia cursului bursier intr-un sens si intr-o marime previzibila. Daca previziunea nu se adevereste, acesta va inregistra o pierdere limitata (prima platita eventual majorata cu factorul de capitalizare pe intervale de valabilitate ale optiunii). Motivele pentru care vanzatorul accepta acest contract optional sunt: prima incasata si estimarea celuilalt sens de evolutie a cursului bursier (decat cel prevazut de cumparator). Cumpararea unei optiuni de cumparare (CALL) Cumparatorul estimeaza o crestere in viitor a cursului activului suport. In schimbul platii unei prime, el se asigura ca va putea cumpara activele suport, contractate pana la scadenta optiunii la un nivel de exercitiu prestabilit. El va inregistra
un castig (Õ) daca
in viitor cursul activului support Vanzatorul unei optiuni este obligat prin contract sa vanda activul suport la pretul de exercitiu (E) indiferent cum va evolua cursul bursier. El castiga cert prima incasata, dar isi asuma un risc nelimitat pentru cazul de crestere a cursului bursier. Profituri Abandon Exercitare E Castig Pierdere
Cumpararea unei optiuni de cumparare Cumpararea unei optiuni de vanzare PUT Cumparatorul unei PUT se asigura impotriva scaderii previzibile a
cursului activului suport. Pentru aceasta el plateste o prima In caz contrar, de crestere a cursului, el va inregistra pierderi, dar nu mai mari decat prima platita. Vanzatorul unei PUT incaseaza cert prima si spera ca in viitor cursul nu va scadea. Daca previziunea lui nu se adevereste, el isi asuma riscuri pe masura cresterii cursului activului suport.
Cumpararea unei optiuni de vanzare Cursul 11 din 15.12.2006 Vanzarea unei CALL - reprezinta operatiunea de cumparare a unei CALL privita prin optica vanzatorului, care spera ca in viitor cursul activului support nu se va modifica sau va scadea. Pentru aceste doua situatii el va avea un castig limitat egal cu prima incasata (π = C0), adica exact c ear pierde cumparatorul de CALL. Daca insa cursul va creste, el va inregistra pierderi cu atat mai mari cu cat cresterea cursului va fi mai mare. Pierderi Optiunea |
Evolutia cursului |
Castiguri pentru cel ce initiaza operatiunea |
Pierderi pentru cel ce accepta operatiunea |
|
|
Cumparare |
CALL |
Crestere |
Nelimitate S1 ≠ (E + C0) |
Limitate |
|
PUT |
Scadere |
|||
|
Vanzare |
CALL |
Crestere |
Limitate C0 |
Nelimitate (E+ C0) - S1 |
|
PUT |
Scadere |
Limitate |
S1 - (E+ C0) |
Factori determinanti ai valorii unei optiuni
Optiunea este un activ financiar negociabil, care dupa cumparare poate face obiectul unei operatii successive de vanzare-cumparare, in functie de interesul investitorilor pentru detinerea lui. Acest interes este legat de perspectiva ca activul suport sa evolueze in sensul dorit de detinatorul (cumparatorul) optiunii (crestere de curs pentru CALL si scadere de curs pentru PUT).
Aceasta evolutie a valorii activului suport poate fi surprinsa prin caracteristicile sale (cursul actual, S, variatie, σ) in conditiile unei optiuni asupra lui (pret de exercitiu, E, termen, t) si in raport cu rentabilitatea unui activ cert (rata dobanzii fara risc, Rf).
La acesti factori se mai adauga marimea dividendelor lui, D. Deci, valoarea optiunii C este: C = f (S,E,Rf,t,σ, D)
Cursul bursier al activului suport
- determina ceea ce se cheama valoarea intrinseca (VI) a optiunii, respectiv castig brut (fara a deduce prima platita) ce poate fi obtinut prin exercitarea sa imediata.
Pentru o evolutie favorabila a cursului, valoarea intrinseca este diferenta intre marimea acestui curs si pretul de exercitiu.
Pentru o evolutie nefavorabila a cursului, valoarea optiunii este nula (si se abandoneaza).
VI = S1 - E pentru CALL
VI = E - S1 pentru PUT
VI S1 VI E S1
Fig. 17.5 Valoarea intrinseca a unei optiuni
Se poate vorbi de doua limite ale valorii unei optiuni:
limita superioara, care este insusi cursul viitor al activului suport (S1).
limita inferioara, care este valoarea intrinseca (VI) a optiunii insesi.
In consecinta, valoarea in timp (VT) a optiunii este diferenta intre valoarea reala (VR) si valoarea intrinseca (VI).
VT = VR - VI
|
Cresterea marimii factorilor determinanti |
Incidenta cresterii factorilor asupra valorii |
|
|
|
CALL |
PUT |
|
1. Cursul activului suport |
Creste |
Creste |
|
2. Pretul de exercitiu |
Scade |
Creste |
|
3.Scadenta |
Creste |
Creste |
|
4.Variabilitate curs |
Creste |
Scade |
|
5.Rata dobanzii pe termen scurt |
Creste |
Scade |
|
6.Distribuire dividende |
Scade |
Creste |
Utilizarea si evaluarea optiunilor. Strategii de investitii
Utilizarea optiunilor. Strategii de investitii
Optiunile negociabile constituie o piata ideala pentru speculatori, care urmaresc castigurile teoretic nelimitate si efectul lor de levier foarte important. Ele sunt si un instrument ideal pentru cei care vor sa se apere impotriva riscurilor, deoarece optiunile permit aceasta in schimbul platii unei prime. Optiunile fac obiectul opreatiunilor de arbitraj.
Speculatia
Prin optiuni, speculatia devine posibila prin intermediul volatilitatii acestora, care este mai mare decat a activelor suport.
Aceste operatiuni sunt de:
a) A cumpara/vinde CALL-uri sau PUT-uri neacoperite, pentru a lua pozitie asupra activelor suport (strategii simple).
b) A combina mai multe serii de optiuni asupra aceluias activ suport (salturi, prima dubla, gatuirea).
c) A procura un portofoliu de CALL-uri si PUT-uri si de active suport pentru a creste fara risc pozitiv la scadenta.
Strategiile simple sunt operatiuni de cumparare sau de vanzare de optiuni in functie de anticiparile speculatorilor asupra evolutiei viitoare a cursului activelor suport.
Cursul 12 din 22.12.2006 - nu s-a predat (a fost prima zi de vacanta)
Indici de piata si masurarea performantei portofoliului
Indici de capital
O caracteristica a pietelor de investitii dezvlotate este utilitatea si completitudinea indicilor care determina schimbari agregate la nivelul acestora. Acesti indici sunt legati nemijlocit de pret, dar pot fi dependenti si de alti indicatori statistici, ca venitul total sau randamentul.
Unele din intrebarile fundamentale ce vor fi puse in constructia unui indice sunt:
Cate componente (actiuni cotate) vor fi folosite in formula indicelui si cum trebuie alese?
Va fi indicele reprezentativ pentru piata in ansamblul ei?
Este indicele o medie aritmetica sau o medie geometrica?
Sunt componentele indicelui ponderate cu ponderi egale si daca nu, atunci in ce fel vor fi ele ponderate?
Cat de des este calculat indicele?
Ritm = Indice - 1
Indice 1,2 = o crestere de 120%; referitor la ritm, o crestere cu 20%
Raspunsurile la aceste intrebari sunt in mare masura determinate de scopurile pentru care se calculeaza indicele.
Scopurile posibile ar fi:
Masurarea schimbarilor pe termen scurt ale nivelului pietei
Luarea deciziilor, cu respectarea pietei in ansamblul ei, a sectoarelor sale, precum si a actiunilor individuale din diferite sectoare ale pietei
Studii istorice temporale
Masurarea performantei portofoliilor
Indicele de pret simplu agregat
Un indice cu n tipuri de actiuni poate fi construit prin simpla adunare a preturilor celor n componente si efectuand impartirea la un divizor.
Indicele la momentul t este:
n
k Σ Pst
k - indicele la momentul de baza (100 sau 1000)
Pst - pretul componentei la momentul t
Dt - valoarea divizorului la momentul t, ajustat in cazul unor schimbari de capital sau ale componentelor indicelui, aceasta pentru a asigura continuitatea lui
Indicele geometric
Acest tip de indice este obtinut extragand radacina de ordinul n din produsul preturilor relative a n actiuni, inmultit cu k, unde k reprezinta indicele la data de baza
It = k[(
¹/n
Ps0 - pretul componentei s la momentul 0 (s=1,,n)
Pst - pretul componentei s la un momentul t (s=1,,n)
K - indicele la data de baza (100 sau 1000 de puncte)
Un indice geometric are urmatoarele caracteristici:
schimbarea pretului uneia dintre
componente afecteaza indicele. De exemplu, un indice geometric pentru 30 de
actiuni din care 29 nu-si schimba pretul pe o perioada data, iar a 30a actiune
a crescut cu 34,8%, atunci indicele va creste cu 1% pentru ca 1,01 = 
schimbari mari in valorile componentelor individuale nu se regasesc cu acelasi impact in indice
nu corespunde unui portofoliu fezabil
Aplicatie
In tabelul urmator este prezentata evolutia pretului la doua tipuri de actiuni pe 9 perioade de timp.
Vom presupune ca cele doua actiuni au pretul de 100 de puncte la momentul 0, deci k=100. Valoarea portofoliului bazat pe cumpararea a 50 de actiuni X si a 50 de actiuni Y la momentul 0 este in continuare:
|
Momentul |
Preturi |
Indice |
Portofoliu X1=X2=1/2 |
|
|
Actiunea X |
Actiunea Y |
|||
|
|
|
|
100 |
|
|
|
|
|
100 |
|
|
|
|
|
100 |
|
|
|
|
|
100 |
|
|
|
|
|
100 |
|
|
|
|
|
100 |
|
|
|
|
|
100 |
|
|
|
|
|
100 |
|
|
|
|
|
100 |
|
Calculul indicelui geometric
Indicele aritmetic
n
k Σ Ns0Ps0 (
)
k - reprezinta 100 sau 1000 de puncte si reprezinta indicele la data de baza
Nst - numarul de actiuni de tipul s emise la momentul t
Pst - pretul unei actiuni de tipul s la momentul t
Daca nu exista schimbari de capital (Nst=Ns0), atunci avem:
n n
k Σ Ns0Ps0 () k Σ Ns0Pst
s=1 s=1
t = =
n n
Σ Ns0Ps0 Σ Ns0Ps0
s=1 s=1
aceasta deoarece indicele Laspeyres pentru pret se scrie
n n
Σ Pstqs0 Σ
Ps0qs0 ()
s=1 s=1
L = *100 = *100
n n
Σ Ps0qs0 Σ Ps0qs0
s=1 s=1
spre deosebire de indicele Paasche pentru pret, care este
n
Σ Pstqst
unde q este indicatorul pentru cantitate.
Aplicatie
Un indice aritmetic cu capitalizare bursiera consta in 3 tipuri de actiuni: X, Y, Z. Daca k=100 puncte la momentul initial, calculati indicele la sfarsitul anilor 1 si 2, dandu-se preturile actiunilor.
Numarul de actiuni emise a fost pentru X, Y, Z respectiv de 200, 2000 si 400 in aceasta perioada.
Preturile celor 3 tipuri de actiuni:
|
|
Firme |
||
|
X |
Y |
Z |
|
|
Data de baza |
|
|
|
|
La sfarsitul anului 1 |
|
|
|
|
La sfarsitul anului 2 |
|
|
|
Indice la
sfarsitul anului 1 = 
=
103,5
Indice la
sfarsitul anului 2 = 
=
94,1
Caracterizarea Indicelui BET si reguli de selectie a valorilor mobiliare in portofoliul indicelui
Indicele BET este un indice ponderat cu capitalizarea bursiera si este creat pentru a reflecta tendinta de ansamblu a preturilor celor mai lichide 10 actiuni tranzactionate la Bursa de Valori Bucuresti (BVB).
Prin constructie, metodologie de calcul, reguli de selectie a actiunilor si actualizare, el are scopul de a furniza o baza adecvata pentru tranzactiile derivate pe indici. Acestea sunt options si futures, precum si combinatii ale acestora si fac obiectul Ordonantei de Guvern nr.68 din 28 august 1997 privind bursele de marfuri.
|
=
100
=
104,9
=
104,9
=
122,5
=96,8
=125
=
122,5
=
70,7
=0