Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload


loading...



















































ARTA DE A REUSI

Business




Arta de a reusi

A reusi - acesta este visul oricarui competitor . Iar a reusi īn viata īnseamna si/sau este echivalent cu a īnvinge .




Aceleasi concepte ale psihologiei reusitei se aplica atāt performerilor din mediul sportiv, cāt si celor din īntreprinderi. Īn esenta, toti īnvingatorii (cāstigatorii) īmpartasesc pasiunea de a reusi si se īnscriu īn acelasi proces de progres, aderānd la aceeasi logica a reusitei, bazāndu-se pe aceeasi dinamica, urmarind propria excelenta si fiind animati de aceeasi aspiratie: optimizarea propriilor performante. A ne investi īntr-un proces de reusita necesita stabilirea si respectarea a doua conditii fundamentale:

a cāstiga sau a dispune de un mod mental de functionare caracterizat prin performanta si competitivitate, ceea ce implica o foarte atenta analiza # 545j98f 1;i o riguroasa autoevaluare a potentialului psihologic de care dispunem, fiecare dintre noi;

a ne justifica performantele initiale, prealabile demersului nostru catre si pentru reusita.

4.1 Cadrul conceptual si mediul ambiental al reusitei

Cadrul conceptual al reusitei poate fi sintetizat prin intermediul unui model, care se bazeaza pe urmatoarele patru concepte fundamentale:

potentialul: a fi performant si competitiv;

procesul: reusita;

rezultatul: performanta;

contextul: mediul ambiental al reusitei.

A fi performant si competitiv necesita a dispune de un potential psihologic si mental caracteristic (ilustrat, spre exemplu, prin capacitatea fiecaruia dintre noi de a ne autodepasi, prin īncrederea īn noi īnsine, prin combativitate si ambitie). Acest potential declanseaza un proces exprimat prin cautarea constanta a ameliorarii propriilor performante.

Reusita este un proces dinamic, orientat spre un anumit scop. Acest proces impune si necesita, īn egala masura, integrarea si corelarea tuturor parametrilor spatiali si temporali, deoarece el vizeaza, prioritar, termene īndepartate. Pentru a atinge scopul propus, īnvingatorul trebuie sa īsi fixeze, cu rigurozitate, obiective intermediare, care vizeaza orizonturi temporale scurte si medii. si, mai presus de orice, reusita necesita transpunerea faptica a unor mijloace specifice, ceea ce este echivalent cu aplicarea asa-numitelor "strategii ale excelentei".

Performanta este un rezultat obiectiv, urmarit permanent si a carui prezenta stimuleaza, fara īncetare, procesul reusitei. Īn cadrul unei īntreprinderi, performanta presupune cāstigarea anumitor piete, īn urma luptei cu concurenta, ameliorarea propriilor "pozitii" cāstigate, cresterea cifrei de afaceri si, implicit, a profitului etc.

Īn ceea ce priveste contextul, respectiv mediul ambiental al reusitei, prin prisma unei conceptii sistemice, īnvingatorul este cel care trebuie sa stie cum sa profite, la maximum, de pe urma influentei benefice a structurilor īn care īsi desfasoara activitatea.

Elementele constitutive ale sistemului reusitei constau īn:

potentialul psihologic al cāstigatorului si diferitele sale componente cognitive, afective, emotionale, relationale si comportamentale;

strategiile mentale ale reusitei, respectiv acele strategii care īi permit īnvingatorului atingerea scopului si/sau a obiectivelor propuse: strategia vizualizarii; strategia obiectivelor; strategia gestionarii eficace (stapānirii) a situatiilor; strategia schimbarilor rapide si eficiente; strategia "influentarii"; strategia relationala; strategia META;

mediul ambiental al reusitei si influenta diferitilor agenti de "īntarire" a propriei excelente īn cadrul structurilor organizationale existente.

Īn scopul ameliorarii randamentului unui anumit sistem al reusitei, pot fi realizate trei actiuni perfect complementare, si anume:

evaluarea potentialului. Aceasta permite ameliorarea eficacitatii recrutarii si selectiei personalului īn functie de criterii precise si alese cu maximum de atentie. Feed-back-ul evaluarii permite dezvoltarea capacitatilor si a disponibilitatilor individuale ale personalului, precum si transpunerea īn practica a strategiei schimbarilor - necesara cresterii constante a tuturor performantelor si tendintei de optimizare continua a propriului potential al īnvingatorului -;

īnvatarea si īnsusirea strategiilor mentale ale reusitei. Īnvingatorul aplica, īn practica, strategii mentale caracteristice, a caror utilizare este indispensabila pentru reusita. si, īn functie de obiectivele urmarite, el poate apela la acele strategii care īi permit ameliorarea propriilor performante. Ceea ce īi implica si impune, īn egala masura, un proces de īnvatare si acumulare continuu si intensiv;

modificarea mediului ambiental. Aceasta este nu numai posibila, dar si realizabila prin unele actiuni specifice, cum sunt: transpunerea īn practica a conditiilor propice facilitarii si perfectionarii aplicarii strategiilor excelentei; stimularea aparitiei de noi īnvingatori (cāstigatori); cresterea potentialului de a īnvinge al noilor cāstigatori.

Īn contextul si acceptiunea adoptate pentru modelul īnvingatorului, conceptia abordarii mediului ambiental al reusitei este prioritar si fundamental sistemica. Astfel, īnvingatorul, performantele sale si mediul ambiental al reusitei se interconditioneaza reciproc.

Experienta demonstreaza faptul ca mediul ambiental al actiunilor īnvingatorului intervine la un dublu nivel, respectiv la cel al:

structurii profesionale, īn care īnvingatorul este operational si performant (īntreprindere, firma, companie etc.);

unui spatiu social din ce īn ce mai vast, īn care structura comportamentala a īnvingatorului este complet integrata si adaptabila, īn functie de scopurile si /sau obiectivele vizate.

Īn sistemul reusitei, conform conceptiei abordate si prezentate, mediul ambiental detine un rol secundar, comparativ cu cel al īnvingatorului, care detine "pozitia-cheie". Dar, īn acelasi context, īnvingatorul, structura sa comportamentala si mediul ambiental al actiunilor sale interactioneaza activ si dinamic (fig.nr.11):


Fig. nr. 11: Sistemul reusitei

Rolul central al īnvingatorului īn cadrul sistemului reusitei este generat si explicat prin urmatoarele considerente:

este necesar a da (īncredinta) propriilor colaboratori posibilitatea de a se īntrevedea (anticipa) ca īnvingatori;

prepozitionarea īnvingatorului īn centrul sistemului reusitei este confirmata si verificata de faptul ca, la originea oricarei īntreprinderi performante se afla un om, un īnvingator, cu viziunea sa asupra viitorului si a reusitei, cu entuziasmul, capacitatile, posibilitatile si disponibilitatile sale, favorabil si dinamic īndreptate spre succes;

īnvingatorul este cel care imprima adoptarea si dezvoltarea tuturor strategiilor mentale ale reusitei, solicitānd propriilor sai colaboratori (si, implicit, mediului sau ambiental) un anumit sens al actiunilor, vizānd performanta, prin intermediul realizarilor echipei;

nu īn putine cazuri, aflati īntr-un mediu ambiant non- si/sau chiar contra-performant, īnvingatorii au reusit transformarea acestuia si progresarea spre reusita (adeseori, totala).

Structura comportamentala (manifestata ca structura sociala) influenteaza, la rāndul sau, atāt performantele īnvingatorului, cāt si ansamblul mediului ambiental īn care acesta īsi desfasoara activitatea. Fapt demonstrat, īnvingatorul (si, īn general, omul) este cel care creeaza si genereaza dinamica structurii sociale si nu invers (evident, īn contextul abordat, referitor la sistemul reusitei). Īn conceptia noastra, structura sociala, pe lānga interactiunile sale cu īnvingatorul si cu mediul ambiant al desfasurarii tuturor activitatilor acestuia, joaca rolul unui "liant" excelent pentru cele trei componente ale sistemului reusitei, oferind cadrul propice al adaptarilor rapide si eficace, capabile sa permita continuarea, cu succes, a demersului catre eficienta maxima.

Mediul ambiental, adeseori dovedit a se manifesta ca instabil, ostil si haotic, se afla sub influenta continua a actiunilor īnvingatorului si, prin intermediul acestuia, a structurii sociale. Rolul mediului ambiental nu este, īnsa, numai pasiv, ca cel al unui "receptor" ascultator, ci si activ si mobilizator pentru performantele īnregistrate de celelalte doua componente ale sistemului reusitei. Prin schimbarile acceptate sau nu, īn functie de calitatea si cantitatea demersurilor īntreprinse de īnvingator si de structura sociala, mediul ambiental se autotransforma si, concomitent sau īn consecinta, modeleaza "agentii stimulatori", constituenti ai sistemului reusitei

Nu mai putin adevarat si real este faptul ca, īn actualele conditii ale mediului ambiental socioeconomic si politic (referindu-ne la exemplul concret al Romāniei), īn care schimbarile au tendinta (mai lenta sau mai accentuata) de radicalizare, structurile devin performante, īn functie de capacitatea de adaptare (adaptabilitatea) la sistem. Īn acest context, flexibilitatea capacitatii de adaptare la sistem este conditia esentiala a supravietuirii, structurile si indivizii incapabili sa reziste la schimbari disparānd (mai devreme sau mai tārziu) si antrenānd, īn consecinta, o perfectionare a cadrului relational-sistemic existent.

Īn conditiile implicate de un asemenea context al interdependentelor active, potentialul unei structuri sistemice performante include (cf. fig.nr.12): potentialul cognitiv; potentialul afectiv si emotional; potentialul relational.

Dinamica structurii este posibila numai īn conditiile īn care toate elementele constituente ale sistemului manifesta:

ambitie si dorinta pentru a reusi;

combativitate si competitivitate;

capacitate de mobilizare;

angajarea totala īn si pentru schimbari;

adaptabilitate maxima la contextul dat (sau creat).


Fig. nr. 12: Potentialul unei structuri sistemice performante

Iar pentru ca toate acestea sa devina posibile, este necesar ca fiecare individ, īn perspectiva devenirii sale, sa stie sa comunice deschis, rapid si eficient cu toti interlocutorii sai, precum si cu structurile componente ale mediului ambiental īn care īsi desfasoara activitatea, creāndu-si un potential psihologic adecvat rolului sau de veritabil īnvingator.

4.2 Potentialul psihologic al īnvingatorului

Potentialul psihologic al īnvingatorului (cāstigatorului) este caracterizat de o serie de factori, dintre care cei mai importanti sunt:

a) factorii cognitivi

Indiferent de domeniu (sportiv, economic etc.), īnvingatorii dispun de anumite capacitati cum sunt:

capacitatea de constientizare a unor elemente conjuncturale multiple. Perceperea unui mare numar de informatii, integrarea si stocarea lor īn contextul dat, urmate de tratarea acestora, reflecta atāt īnalta capacitate de selectie, cāt si facilitatea de a actiona eficient ale īnvingatorului. Altfel spus, capacitatea noastra de constientizare a multiplelor elemente conjuncturale situationale cu care ne confruntam este reflectata de posibilitatea de tratare cu maximum de eficacitate, a fiecarei informatii disponibile. Īn acest context, antrenarea perceptiei unui numar cāt mai mare de informatii tratate prin diferitele canale senzoriale (vizuale, auditive, kinestezice, odorifice etc.) de care dispunem se transforma īntr-o necesitate obiectiva pentru fiecare īnvingator. Iar acestei necesitati īi este obligatorie asocierea placerii intense de a descoperi si a curiozitatii de a contacta, "pe viu" , mediul ambiental;

capacitatea de a concentrare a atentiei īn momentele actiunilor īntreprinse. Aceasta este complementar indispensabila capacitatii de constientizare. Aptitudinea de a ne concentra atentia permite selectionarea elementelor pertinente pentru a actiona si tratarea eficienta a informatiilor disponibile. si, asa dupa cum afirma Churchill[2], sa nu uitam ca "...sansa nu exista. Ceea ce multi numesc sansa nu este altceva decāt maxima atentie acordata detaliilor". Capacitatea de concentrare este strāns legata de aptitudinea emotionala de a stapāni si folosi stimulii proveniti din mediul ambiant si, de asemenea, de a controla fenomenele "parazite" ce pot "perturba" actiunile īntreprinse;

capacitatea de tratare "conica" a informatiilor (fig. nr. 13) care presupune, dupa cum rezulta si din schema prezentata īn fig.nr.13, o dubla potentialitate a īnvingatorului, respectiv:

capacitatea de a lua īn considerare multiplele elemente ale fiecarei informatii, īn interconexiunea si interdependenta lor;

capacitatea de a-si concentra atentia īn momentele decisive ale tratarii cuantumului de informatii de care dispune.


ĪNCADRARE

Fig. nr. 13: Tratarea "conica" a informatiilor

Tratarea "conica" a informatiilor presupune, asadar, parcurgerea a patru momente atentionale diferite, astfel:

tratarea interna, pe larg, a informatiilor, ceea ce implica spirit analitic si organizarea perfecta a cuantumului acestora;

tratarea externa, pe larg, a informatiilor, adica evaluarea fiecarei situatii complexe provenind din mediul ambiant;

tratarea interna concentrata a informatiilor, respectiv analizarea fiecarei informatii, īn detaliu;

tratarea externa concentrata a informatiilor, adica reactia la fiecare stimul exercitat de mediul ambiant.

Fiecare dintre aceste patru momente corespunde (conform schemei din fig. nr. 14 ) urmatoarelor (īn ordine) patru stiluri atentionale:

a analiza;

a evalua;

a pregati;

a (re)actiona.

Fig. nr. 14: Modalitati de tratare a informatiilor

capacitatea de a "comuta" modul de tratare a informatiilor. Īnvingatorul dispune de capacitatea de a trece de la un mod de tratare a informatiilor la altul, fapt care īi permite sa īsi adapteze, dinamic, atentia la fiecare actiune īntreprinsa si chiar la fiecare detaliu al acesteia, aspect ce poarta denumirea de flexibilitate mentala. Capacitatea de "comutare" a modului de tratare a informatiilor este perfect ilustrata de acele cadre de conducere performante care dispun de posibilitatea de a fi "deschise", ascultānd fiecare colaborator (si/sau subordonat) si tratānd informatiile atāt selectiv si separat, cāt si īntr-o viziune globala, totalizatoare;

capacitatea de organizare, concretizata īn "deschiderea" asupra mai multor centre de interes, precum si prin urmarirea reusitei totale. Īn ceea ce priveste deschiderea asupra mai multor centre de interes, īnvingatorul (indiferent daca este un cadru de conducere performant sau un mare campion) īsi "focalizeaza" (concentreaza) atentia, aparent, asupra unui singur obiectiv dar, īn realitate, cuantumul prioritatilor sale este puternic si perfect determinat structural. Īn acest sens, īnvingatorii stiu sa "atace" si sa "cucereasca", cu o maxima eficacitate, domenii aparent deloc nelegate īntre ele. si iata numai cāteva exemple: Stephen Cannell, presedintele lui Channell Productions, a ajuns sa depaseasca "marii" Walt Disney Studios, Paramount si Warner Bross, "cumulānd" nu mai putin de trei "meserii": scenarist, producator si proprietar de studiouri cinematografice; Michael Douglas, actor din "topul A" al star-urilor americane, este interpret, scenarist, producator si presedinte de companie cinematografica; Silvester Stalone a "depasit" singuratatea lui Rambo si, actualmente, cumuleaza, si el patru "meserii": actor, producator, om de afaceri si colectionar de obiecte de arta (favoritii sai sunt Rodin, Dali, Degas si Michelangelo), inclusiv de pendule si orologii; etc.

Conceptul de "reusita totala", strāns legat de "deschiderea" asupra mai multor centre de interes, corespunde unei noi maniere de a concepe existenta īnvingatorilor, prin cautarea (si gasirea) succesului simultan īn trei "domenii-cheie" ale vietii: personal, profesional si familial. Multi apreciaza ca "reusita totala" este un concept cel putin utopic, īnsa realitatea demonstreaza ca el constituie, cu certitudine, un "model al viitorului".

Pentru a functiona pe baza principiului "reusitei totale", īnvingatorul īsi asigura si īsi concentreaza toate mijloacele pentru a cāstiga, atāt īn domeniul profesional, cāt si īn cele extraprofesionale. Acest echilibru voluntar urmarit se exprima, cel mai des, prin termeni de complementaritate a unui domeniu comparativ cu altul/altele. Spre exemplu, reusita profesionala creeaza confort īn viata familiala si īn cea personala, dupa cum succesul acestora dinamizeaza si stimuleaza performantele vietii profesionale.

Īn contextul supus analizei si reflectiei, unul dintre cele mai importante lucruri consta īn faptul ca īnvingatorul trebuie sa previna si sa se fereasca de "poluarea" unui domeniu de catre altul (altele), īn caz contrar "sansa" esecului pe toate planurile fiind substantial majorata.

b) factorii afectivi si emotionali

Īnvingatorul īsi majoreaza substantial sansele daca va reusi sa īsi controleze socurile emotionale provocate de diferitii factori stresanti, atāt de des prezenti īn viata cotidiana. Factorii stresanti pot interveni īn timpul diferitelor etape ale actiunilor initiate, īnaintea si/sau dupa īncheierea acestora si solicita, din partea oricarui individ (mai ales a īnvingatorului), pentru o cāt mai buna (auto)adaptare, trei aptitudini diferite: controlul anxietatii, gestionarea stresului si controlul suferintei.

controlul anxietatii. Īnaintea oricarei actiuni, stress-ul poate fi provocat, īn general, de o situatie de genul celor de mai jos:

presiunea datorata cunoasterii valorii concurentei sau evaluarii puterii adversarilor;

iminenta unei negocieri si/sau a unei īntālniri foarte importante (chiar decisiva);

(auto)obligarea, la un moment dat si sub efectul unor presiuni exterioare, de a īnvinge sau de a ne ameliora cea mai recenta performanta.

Situatii de aceasta factura, respectiv profund stresante, pot aparea īnaintea unei actiuni/activitati de maxima importanta si genereaza asa-numita anxietate "precompetitiva". Īnvingatorii poseda capacitatea de a o controla, utilizānd anumite tehnici si/sau metode empirice sau īnvatate.

Pentru a controla anxietatea precompetitiva, īnvingatorul trebuie, īn esenta, sa se pregateasca īn vederea demararii actiunii pe care o va īncepe. Īn acest scop, el poate utiliza diferite tehnici de respiratie sau metode de relaxare. De asemenea, īnvingatorul poate relativiza importanta rezultatului, stiind ca a facut totul pentru a reusi si considerānd viitoarea confruntare ca pe o noua etapa de īnvatare si de dezvoltare a propriei personalitati.

Īn egala masura, īnvingatorul poate vizualiza si repeta (real sau mental) continutul viitor (anticipativ) al actiunilor sale, pentru a genera automatisme comportamentale adecvate, concentrāndu-se asupra informatiilor esentiale (si, deci, utile) necesare optimizarii rezultatului dorit;

gestionarea stresului. Dispunānd, īn mod constant, de vointa si dorinta de a-si ameliora continuu performantele, īnvingatorul va cauta sa se confrunte cu situatii din ce īn ce mai dificile, acestea expunāndu-l la stresuri din ce īn ce mai importante. Drept urmare, īnvingatorul va ajunge īn situatia de a cauta stresul dincolo de actiunea data si, īn acest caz, stresul va īndeplini rolul de puternic factor de (auto)motivare.

Incertitudinea si riscul au tendinta de a optimiza randamentul īnvingatorului, conferindu-i (sau, mai degraba, chiar impunāndu-i) acestuia prilejul de a-si mobiliza toate resursele pentru a cāstiga.

De asemenea, īntr-un atare context, individul īsi va impune ca nu are voie sa greseasca, fiind (auto)obligat sa apeleze la resurse noi, aparent inexistente īnainte de manifestarea unei situatii mai mult sau mai putin anticipate.

Acesta este motivul pentru care, spre exemplu, unii studenti reusesc mai bine decāt altii. Cei care nu se feresc sa initieze si alte actiuni (īn afara īnvatarii, adeseori "mecanice", a unor cunostinte de a caror fidelitate a reproducerii depinde, adeseori, . viitorul lor), cum ar fi, spre exemplu, o (mica) afacere, vor avea atāt disponibilitatile, cāt si resursele motivationale pentru a egala si depasi performantele tipului de "student-model, traditional". Pentru ca teoretizarea practicii va depasi, rapid, stadiul notional-teoretic, iar stresul motivational autoimpus va genera efecte benefice asupra rezultatelor obtinute. Faptul mi-a fost confirmat si reconfirmat īn mai multe cazuri, īn care am īntālnit studenti ce reusisera, pe lānga obtinerea unor note foarte bune, si "īnregistrarea", la "activ", a unor sume de bani cu sase, sapte sau chiar opt zerouri.

La īntreprinzatorii sau la managerii de īnalt nivel, cautarea stresului joaca un rol echivalent, cu atāt mai mult cu cāt, nu arareori, este rezultanta unor deprinderi dobāndite din anii studentiei. si, spre deosebire de tara noastra, unde stresul ne este "inoculat", psihologic, ca un simplu factor demotivant si defavorizant (fiind confundat, adeseori, cu oboseala psihica si chiar cu cea fizica), īn multe tari occidentale viitorii manageri sunt atent īnvatati sa lucreze sub stres. Aceasta si datorita faptului ca viitorii īntreprinzatori si /sau manageri sunt īnvatati si stiu ca, reprezentānd o reactie de autoaparare a organismului la multiplii stimuli proveniti din mediul ambiental, stresul este, adeseori, pozitiv si profund motivant īn demersul īnvingatorului catre reusita;

controlul suferintei. Īnvingatorul accepta ideea ca, uneori, poate fi pus īn situatia de a suferi. Aceasta, mai ales īn conditiile īn care "drumul" spre reusita nu este nici "neted" si nici lipsit de "bariere" dintre cele mai variate.

Suferinta (fara a o cauta, asemenea masochistilor !...) constituie un factor poate mai automotivant ca stresul, iar depasirea sa, printr-o mobilizare psihologica desavārsita, confera īnvingatorului un plus calitativ substantial tentativei spre reusita. Este, daca vreti, transpunerea perfecta īn practica a proverbului "Numai cine nu s-a lovit nu crede". Pentru ca, doar depasind cu succes o suferinta, vom fi capabili sa fim mai "tari" si, de ce nu, īn viitor, sa stim cum putem prevedea si depasi eficient asemenea situatii.

Consideratiile anterior expuse sunt pe deplin confirmate de practica, respectiv de situatii īn care experienta "competitiva" a celor care au avut (sau au) de suferit īn demersul lor spre reusita, au īnregistrat mult mai des succese, comparativ cu "copiii cuminti si ascultatori".

c) factorii relationali

Īn masura īn care poseda o mare īncredere īn el īnsusi, īnvingatorul nu se teme de nimeni si de nimic si este "deschis" catre mediul ambiant, catre fiecare semen al sau.

La asemenea indivizi nu se manifesta (cel putin exteriorizata) teama de a nu gresi si, drept consecinta, spiritul de initiativa si de actiune este o caracteristica normala si constanta a comportamentului lor. Acestia vor cauta noi si noi situatii pentru a mai īnvata (cāte) ceva, pentru a-si mai "īmbogati" experienta de viata. Nu refuza (aparent) pe nimeni si nimic si stiu foarte bine sa "fure" (īn sensul īnvatarii), de la fiecare, cāte ceva.

Caracteristici de genul celor anterior descrise aduc īnvingatorul īn situatia de a-si dezvolta anumite competente relationale care īi permit cresterea eficacitatii actiunilor īntreprinse īn context profesional, familial si personal.

Orice īntreprinzator performant este, īn ultima instanta, considerat ca un "mare comunicator", inspirānd īncredere si fiindu-i recunoscute calitatile umane. Mai mult, el devine adulat si idolatrizat, servind, adeseori, ca model de referinta.

Dintre capacitatile (competentele) relationale caracteristice īnvingatorului, ne vom opri asupra a trei, si anume:

deschiderea fata de semeni si disponibilitatea de a privi tot ce īl īnconjoara. Acestea releva capacitatea īnvingatorului de a lua īn calcul si de a tine cont de multiplele elemente ce apar īn mediul sau ambiental si de a trata fiecare informatie receptata, īn final fundamentāndu-si, cu maxima rigurozitate, deciziile si (auto)generāndu-si succesul.



Tratarea "conica" a informatiilor este activa nu numai īn registrul cognitiv al īnvingatorului, ci si īn cel relational. Īntr-un context saturat al relationalului si cu un "con" larg al receptarii informatiilor, īnvingatorul va identifica si īntelege, prioritar, nevoile semenilor sai si, īntr-un al doilea "timp", īsi va crea si genera mijloacele de satisfacere a acestora. Daca, dimpotriva, "conul" receptarii informatiilor este "strāns", propriul sau model de viata va fi impus semenilor, fiind privilegiate propriile preocupari īn demersul de satisfacere a asteptarilor si nevoilor interlocutorilor.

Concomitent, īn competentele relationale ale īnvingatorului, deschiderea fata de semeni si disponibilitatea de a privi tot ce īl īnconjoara (interpretate ca manifestari comportamentale pasive de receptare a informatiilor din mediul ambiental) vor constitui capacitatea de baza si indispensabila la care interlocutorii vor apela pentru a-si fundamenta propriile actiuni;

capacitatea de a asculta "total" si aptitudinea de a percepe, cāt mai corect si cāt mai putin subiectiv sentimentele semenilor (interlocutorilor). Asupra competentelor relationale interpersonale de baza ale īnvingatorului, care constituie "deschiderea" fata de semeni si disponibilitatea de a privi si de a recepta informatiile din mediul ambiental, "actioneaza", uzual, competentele operationale ale acestuia, respectiv capacitatea de a asculta si aptitudinea de a percepe sentimentele semenilor (interlocutorilor). Īn acest mod, īnvingatorul este si va fi capabil sa trateze activ informatiile auditive si pe cele kinestezice percepute, efectul redundant constituindu-l, cel mai frecvent, empatia. Īn contextul creat, empatia se constituie, īn elementul definitoriu si fundamental al pozitiei īnvingatorului fata de īnvins. Aceasta, cu atāt mai mult, cu cāt un individ nu va putea deveni īnvingator decāt īn masura īn care va fi capabil sa īsi īnteleaga interlocutorii, transpunāndu-se īn locul lor si actionānd de pe aceasta noua pozitie. Indubitabil, efectul unui asemenea comportament va fi absolut si profund benefic pentru ambele parti, constituind o baza a viitoarelor situatii relationale interpersonale. Īn acest sens, Michael Blumenthal, un fost director general al Unisys Corporation declara: ". Acord minimum 50% din timp pentru a gestiona resursele umane. Unii oameni vin sa ma vada si sa īmi puna īntrebari. Altii, dimpotriva, sa "plānga" pe umarul meu. Īmi petrec timpul ascultāndu-i cu rabdare, analizānd si interpretānd ceea ce īmi spun, astfel īncāt sa pot lua cele mai oportune si eficiente decizii. Am devenit, īn acest mod, psihologul nr.1 al "casei" si sunt convins ca acesta trebuie sa fie rolul patronului indiferent carei īntreprinderi"[3];

cooperarea. Aptitudinea (capacitatea) de a coopera consacra ultimul si cel mai īnalt nivel al competentelor relationale interpersonale. Bazāndu-se, īn vederea amplificarii propriei eficacitati, pe toate capacitatile prezentate, un īnvingator stie sa coopereze cu semenii sai, stabilind interactiuni pozitive si motivante cu partenerii de afaceri si definind scopuri si obiective comune.

Īn cadrul īntreprinderii (firmei), cooperarea īnvingatorului cu interlocutorii sai este ilustrata prin participarea acestuia la grupurile de lucru special constituite pentru definirea unor viitoare directii de actiune, nu arareori el fiind solicitat īn calitate de consultant. Īn acest tip de cooperare, modul de comunicare apelat de īnvingator este direct si afectiv. Astfel, acesta "merge drept la tinta", abordeaza toate problemele supuse discutiei fara nici un fel de reticenta si stie cum sa includa, īn continutul lor, elementele afective indispensabile demersului sau catre reusita;

d) factorii comportamentali

Cu prilejul unei conferinte de presa organizate la īnceputul anilor '90, magnatul John Goosens, fost presedinte al Companiei Texaco pentru Belgia, Franta si Luxemburg, declara: "Un lucru este cert: eu nu cobor niciodata īn arena cu ideea ca rezultatul este lipsit de importanta. O data ce īntreprind ceva, scopul meu este de a cāstiga. Astfel, eu nu sunt decāt un jucator mediocru de tenis, dar, o data ajuns pe teren, doresc un singur lucru: sa-mi īnving adversarul. Chiar daca, din start, nu am nici o sansa. Īn lumea īn care traim, īnvingatorii īsi creeaza un loc mai bun sub soare. Dar, concomitent, doresc si ca toti colaboratorii mei sa fie īnvingatori. Ceea ce nu īnseamna ca nu accept īnfrāngerea ! . Pur si simplu, doresc sa īmi pot spune, īntotdeauna, ca am facut totul pentru a evita esecul"[4].

Asadar, īnvingatorul este caracterizat, adeseori, pe plan comportamental, printr-un extrem de puternic dinamism si o energie incontestabila, care īl "pun" īn miscare, generāndu-i, ca principale caracteristici comportamentale, ambitia si dorinta de a reusi, combativitatea si competitivitatea si, īn mod deosebit, dinamismul comportamental (respectiv, angajarea personala, autodeterminarea, tenacitatea si autodepasirea de sine).

e) crearea, dezvoltarea si impunerea propriei imagini

Imaginea de sine, imaginea propriei personalitati, constituie o caracteristica esentiala a oricarui īnvingator. Acesta stie sa se autoevalueze foarte bine, apreciindu-si capacitatile, disponibilitatile si posibilitatile.

Crearea, dezvoltarea si impunerea propriei imagini īn mediul ambiental de apartenenta sunt considerabil stimulate, la toti īnvingatorii, de densitatea "competitiilor" la care participa si, de asemenea, de "concurentii" īntālniti si de pericolele cu care se confrunta permanent.

Fapt demonstart de practica, īnvingatorul stie, mai mult ca oricine, sa īsi evalueze si sa īsi stimuleze atāt motivatiile (punctele "forte"), cāt si aspectele deficitare (punctele "slabe") ale propriei activitati Aceasta aptitudine īi poate fi caracteristica sub forma unei originalitati preexistente statusului sau dar, cel mai frecvent, ea se constituie īntr-o capacitate īnvatata, cultivata si dezvoltata, apoi exprimata si exteriorizata.

Īnvingatorul poseda nu numai īncredere īn sine, ci si stima fata de propria-i persoana, fapt care īi permite sa īsi genereze o gāndire fundamental pozitiva. Īn acest sens, ne apare semnificativa si importanta sublinierea facuta, cu profund umor, de celebrul actor Jack Nicholson: "... Ma consider un īnvingator, pentru ca fac parte din acei care au reusit sa īnvete, din viata, cel putin un lucru: daca va veti analiza cea mai proasta zi pe care ati avut-o īn viata, respectiv cea īn care ati crezut ca veti atinge abisul, veti constata ca ea era plina de mici evenimente minunate"[5]

Īnvingatorul are, īntotdeauna, siguranta ca a putut realiza cele mai ambitioase lucruri (pe care altii, cu siguranta, nu le-ar fi putut realiza īn contextul dat) si acest fapt īi creeaza placere si o satisfactie individuala inconfundabile, constituindu-se, practic, īntr-o confirmare obiectiva a propriilor sale disponibilitati si capacitati. Īnvingatorul este ceea ce face si face ceea ce prevede, fiecare performanta a sa fiind un nou pretext de afirmare de sine si o reusita adaugata "piramidei de succes" pe care si-o construieste, meticulos, cu calm si ardoare.

Īncercānd sa caracterizam, succint, "marca" īnvingatorului, putem afirma ca aceasta este caracterizata prin trei elemente esentiale:

cunoasterea perfecta a propriului potential;

autoevaluarea completa si corecta a performantelor;

dimensionarea cāt mai putin subiectiva a imaginii de sine.

Īn fine, subliniem faptul ca, pentru a ajunge la construirea, perfectionarea si dezvoltarea propriei imagini de marca, orice īnvingator este capabil sa apeleze la o complexa si diversificata gama de strategii mentale ale reusitei, pe care le vom analiza, succint, īn cele ce urmeaza..

4.3 Strategiile mentale ale reusitei

Experienta demonstreaza ca, adeseori, īn deplina concordanta cu numeroasele argumente si/sau atuuri psihologice de care dispune, orice īnvingator stie, tinzānd spre perfectiune, cum sa transpuna īn practica, activ si dinamic, o complexa si eficienta gama de strategii mentale ale reusitei.

Daca factorii psihologici ai propriului potential caracterizeaza o stare relativ stabila si īi permit, oricarui īnvingator, sa se autodepaseasca si sa īsi dezvolte propia personalitate de-a lungul unui amplu proces de maturizare, strategiile mentale ale reusitei, prin aplicarea lor, īi genereaza si īi induc o capacitate psihomotorie rapid operationala, care īl vor conduce la succes.

De fapt, īntre potentialul psihologic al īnvingatorului si strategiile mentale ale reusitei exista o relatie de interdependenta.

Astfel, potentialul psihologic al oricarui īnvingator constituie baza stabila pe care strategiile mentale ale reusitei se pot dezvolta cu o mare eficienta.

La rāndul lor, odata cunoscute si "stapānite", strategiile mentale ale reusitei contribuie, decisiv, atāt la dezvoltarea anumitor aspecte ale potentialului psihologic al īnvingatorului, cāt si la afirmarea personalitatii sale.

Dar sa analizam succint, īn cele ce urmeaza, continutul celor sapte strategii mentale ale reusitei.

1. Strategia vizualizarii

Strategia vizualizarii consta īntr-o anticipare a succesului si se exprima prin intermediul unei proiectii īn viitor a scenariului acestuia.

Rolul vizualizarii este fundamental, īntrucāt aceasta are capacitatea de a accelera "traiectoria" individului, actualizānd, īn prezentul instantaneu, o realitate care nu este perceptibila decāt īn viitor. Practic, īnvingatorul are capacitatea (evident, teoretica) de a comprima timpul, prin intermediul vizualizarii el transpunāndu-se īntr-un nou spatiu si īntr-un timp diferit de cel actual.

De asemenea, pentru orice īnvingator vizualizarea se constituie īntr-o veritabila "masina" de explorare a spatiului si a timpului, īn conceptia sa a vedea fiind echivalent cu a vrea.

Īn acest mod, īnvingatorul este capabil sa īsi controleze, foarte bine, anxietatea precompetitiva, simulānd "competitia" īnaintea desfasurarii acesteia. Drept consecinta, īn faza de īnvatare a noi tehnici si metode, vizualizarea mentala este de natura sa īi permita īnvingatorului sa accelereze procesul asimilarii, iar īn cea de (auto)perfectionare sa īsi sporeasca, decisiv, stabilitatea si abilitatea de a actiona;

2. Strategia obiectivelor

Bazāndu-se pe o viziune clara si precisa asupra actiunilor pe care urmeaza sa le initieze si/sau sa le dezvolte, orice īntreprinzator, manager si/sau sportiv performant, respectiv, orice īnvingator, poseda capacitatea de a defini si de a transpune īn practica, īntre starea prezenta si cea dorita, o serie de obiective intermediare si operationale.

Strategia obiectivelor, care este, īn fapt, o strategie de programare a actiunilor, corespunde unui demers analitic, "pas cu pas", ce se poate efectua apelānd la mijloace fie pre-, fie retroactive.

Demersul preactiv urmareste cronologia obiectivelor programate īn timp, pornind de la starea prezenta si ajungānd la cea dorita.

Īn sens opus, demersul retroactiv apeleaza la o "īntoarcere" īn timp a obiectivelor programate, plecānd de la starea dorita si ajungānd la cea prezenta;

3. Strategia gestionarii eficace (stapānirii) a situatiilor

Aceasta strategie permite īnvingatorului sa integreze propriile obiective īntr-un demers perfect dinamic. Astfel, strategia gestionarii eficace (stapānirii) a situatiilor se constituie īntr-un mijloc privilegiat de a gestiona, īn regim de continuitate, obiectivele, īntre starea prezenta si cea dorita. Mai concret, acest tip de strategie presupune si implica a actiona īn functie de "articularea" diferitelor etape care conduc la succes, parcurgānd, "pas-cu-pas", "momente-cheie", a caror "atingere" este realizabila numai bazāndu-ne pe experientele anterioare.

Schematic, strategia gestionarii eficiente a situatiilor poate fi prezentata astfel:


Fig.nr. 15: Strategia gestionarii eficiente a situatiilor

Īn fig. nr. 15 este prezentata strategia cea mai performanta, respectiv cea recurenta, care integreaza īn procesul sau rezultatele procesului de īnvatare din experientele traite.

Īn cazul invers, respectiv īn cel īn care construirea reusitei se face doar pe baze teoretice, īntālnim o strategie lineara (nonrecurenta), dovedit a fi deficitara, deoarece nu ia īn considerare rezultatele si/sau īnvatamintele experientelor traite (fig. nr. 16):


Fig. nr. 16: Strategia gestionarii deficitare (ineficiente) a situatiilor

Din considerentele expuse se poate concluziona faptul ca strategia gestionarii eficiente (stapānirii) a situatiilor se bazeaza pe trei elemente fundamentale, si anume:

a) a īnvata din esecuri. Īn acest context, sa ne reamintim ca " . este cu mult mai usor sa trecem printr-un succes, decāt printr-un esec"[6]. si, de asemenea, sa tinem cont de ceea ce afirmau, cu mult timp īn urma, unele personalitati: "Nu exista esecuri, ci numai lectii" (Nietzsche); "Noroc ca mai exista si esecuri, pentru ca numai astfel putem progresa (Frederic cel Mare); "Eroarea nu este grava, īn conditiile īn care ea este irepetabila" (Alexandru cel Mare); etc.

Pentru a putea "exploata", la maximum, erorile generate de propriile esecuri, un adevarat īnvingator va trebui sa apeleze la diferite tehnici personale ca, spre exemplu:

analiza clara si detaliata a dimensiunilor esecului;

relevarea cauzelor reale ale esecului

cauze intentionale (subiectul īsi controleaza actiunea);

cauze neintentionale (subiectul nu īsi controleaza actiunea);

cauze stabile (cunoscute si precizate);

cauze instabile (fluctuante);

cauze interne (legate de propria persoana);

cauze externe (legate de mediul ambiental psihosocioeconomic si sau de cel politic);

identificarea precisa a erorilor comise, reperānd ceea ce trebuie schimbat, pentru a putea transforma esecul īn succes;

identificarea a ceea ce a functionat bine si, deci, poate fi reutilizat īntr-o situatie viitoare, īn scopul de a garanta succesul.

A īnvata din propriile esecuri (dar, eventual, si din ale altora !) poate fi rezumat īntr-o succinta si percutanta afirmatie: Sa nu comitem, niciodata, aceeasi eroare ! .

b) a stapāni consecintele esecului si situatiile-limita. Aceasta presupune a nu demobiliza niciodata si, de asemenea, a avea convingerea ca, īntotdeauna, mai exista cel putin o sansa ! Este, evident, o problema de echilibru psihologic, pentru ca a putea trece peste cele mai (uneori) "īnfioratoare" situatii implica tarie de caracter, vointa, īncredere īn propriile forte, convingerea ca vom fi capabili de reusita. Sau, dupa cum formula Nietzsche, "...tot ce nu ma omoara ma face mai capabil, mai puternic .";

c) a īnvata din succese. Cāt de greu ne este, uneori, sa īnvatam din propriile reusite si, mai mult, de cāte ori nu suntem tentati sa ne "culcam" pe "laurii victoriei" intrānd, astfel, īntr-o stare de latenta cel putin primejdioasa, mai primejdioasa chiar decāt esecul ?! . Practic, a īnvata din propriile succese (dar si din cele ale altora !) presupune parcurgerea acelorasi etape (faze) ca si īn cazul īnvatarii din esecuri, cu o serie de mici particularitati:

analiza riguroasa a dimensiunilor succesului;

relevarea cauzelor stricte ce au generat succesul;

identificarea tuturor aspectelor favorabile, potential reutilizabile īn situatii ulterioare, īn scopul realizarii a noi succese;

identificarea, post factum, a tot ceea ce poate fi ameliorat si amplificat din punct de vedere al eficacitatii succesului.

Practic, aflat īn fata unei situatii, un īnvingator poate gāndi (evident, exprimat īntr-o forma sintetica) īn maniera urmatoare:

- daca am īnregistrat un esec:

īmi identific erorile;

descopar ce trebuie sa fac pentru a-mi corecta propriile erori, astfel īncāt sa nu le mai repet;

- daca am īnregistrat un succes:

identific ceea ce "merge";

asimilez ceea ce am īnvatat pentru a putea reproduce faptele favorabile, īncercānd sa devin propriul meu model;

retin faptul ca a stapāni situatiile īnseamna a īnvata, dupa cum a īnvata īnseamna a sti sa īti īndrepti propriile erori si sa reproduci succesul.

4. Strategia schimbarilor rapide si eficiente

Acest tip de strategie permite īnvingatorului sa treaca, extrem de rapid, de la o stare mentala la alta, total opusa ("comutare mentala" . Iata cāteva exemple: de la admiratie, la dispret; de la dragoste, la ura; de la bucurie, la tristete; de la concentrare, la relaxare; etc. Scopul (evident, strategic) este de a genera interlocutorului anumite stari de spirit[7], influentāndu-i (decisiv) comportamentul, īn sensul dorit de noi.

Pentru a putea apela la strategia schimbarilor rapide si eficiente, orice īnvingator trebuie sa dea dovada de maxima flexibilitate psihomotorie si de maxima adaptabilitate la mediul ambiental, fiind capabil sa comunice īntr-o maniera clara si eficace.

Succesiunea starilor mentale caracteristice acestei strategii, cu scopul de a putea atinge performanta, este redata, schematic, astfel (fig nr. 17):


Fig.nr. 17: Exemplu de succesiune a starilor mentale conducānd la performanta

Īnvingatorul īsi va "alimenta" propria "banca de date" aferenta starilor mentale, bazāndu-se atāt pe acumularile rezultate din experientele traite, c t si pe tratamentul "aplicat" acestor experiente, prin intermediul strategiei gestionarii eficiente (stapānirii) a situatiilor.

5. Strategia influentarii

Strategia influentarii consta īn a-l determina pe interlocutor sa adopte o stare mentala necesara atingerii scopului pe care ni-l propunem.

Daca, īn cazul precedent, se recurge la automanipulare, īn strategia influentarii accentul este pus pe capacitatea de a-i determina pe interlocutori sa reactioneze la stimulii mentali (arareori si fizici) emisi de noi ("noi", pentru ca agream ideea ca fiecare cititor este si/sau va fi un īnvingator).

Strategia influentarii poate apela la unul dintre urmatoarele doua mijloace:

convingerea si mobilizarea interlocutorului, generāndu-i o stare mentala pozitiva si favorabila vizavi de propria-i persoana (īn cazul strategiei negocierii);

- demobilizarea si destabilizarea interlocutorului, generāndu-i o stare mentala negativa (īn cazul strategiei confruntarii).

Evident, mijlocul ales va fi īn functie de scopul urmarit de fiecare dintre noi: "cāstigarea" partenerului īn cazul, spre exemplu, al unei negocieri, respectiv, intimidarea unui (potential sau virtual) concurent.

Prin adoptarea primului mijloc ne putem "aduce" interlocutorul īn urmatoarele stari mentale: "deschidere" fata de noi; disponibilitate si predispozitie pentru dialog; capacitate īnalta de ascultare; aptitudinea de a prevedea si de a recepta starea pe care o exteriorizam; cooperare.

Apelānd la cel de-al doilea mijloc, vom putea imprima interlocutorului teama, confuzie, īndoiala, trac, stres, frica si chiar o accentuata stare de nervozitate, apelānd la mijloace nonverbale (contact vizual, atitudine corporala, "penetrarea" īn "spatiul" sau intim etc.) si/sau verbale (anuntarea prealabila a propriilor noastre performante; inferiorizarea adversarului - spre exemplu, prin intermediul unei exprimari de genul: "Mai cunosc pe cineva care, aflat īn postura dumneavoastra, a pierdut" -; apelarea la tehnica confuziei - spre exemplu, apelarea unei persoane, pe care o cunoastem bine, pe un alt nume/prenume si/sau functie -; etc.);

6. Strategia relationala

Strategia relationala se bazeaza pe "transmiterea" relationala a propriilor capacitati asupra anturajului din mediul nostru ambiental

Experienta demonstreaza faptul ca strategia relationala genereaza o influentare īn dublu sens: a interlocutorului de catre noi; a noastra de catre interlocutor (prin prisma efectului generat si scontat de noi).

Principiile de baza apelate si utilizate de īnvingatorii ce recurg la strategia relationala pot fi exprimate prin intermediul urmatoarelor doua postulate:

Am nevoie de altii pentru a reusi;

Nu pot reusi de unul singur

Īn fapt, strategia relationala se bazeaza atāt pe īnvatare, cāt si pe comunicare.

Ca strategie de īnvatare, strategia relationala apeleaza la o dubla īnvatare, atāt de la propria persoana, cāt si de la interlocutori.

Principala tehnica de īnvatare aplicata prin intermediul strategiei relationale consta īn modelarea propriului comportament si a propriei personalitati. Implicit, īn strategia relationala, īnvingatorul se va modela atāt īn functie de ceea ce este, cāt si īn functie de modul īn care interlocutorul sau se va exterioriza comportamental (verbal si nonverbal).

Pentru ca strategia relationala sa fie complet operationala si modelarea eficace, este necesar ca īnvingatorul sa stie, prealabil, ce vrea (doreste) sa modeleze, respectiv de ce elemente are nevoie pentru a putea continua sa progreseze.

De aceea, īnvingatorul trebuie sa se cunoasca foarte bine si sa īsi poata evalua, cu maxima rigurozitate si cu cāt mai putin subiectivism, īn orice moment al actiunilor pe care le īntreprinde, propriile-i calitati si defectele, astfel īncāt sa poata fi capabil sa īsi defineasca, extrem de clar, ceea ce vrea sa "īmprumute", sa imite si/sau sa modeleze la si de la interlocutor.

De obicei, pentru a putea progresa īnvingatorul are la dispozitie doua mijloace, sintetizate īn urmatoarele

stabilizarea, īntarirea si dinamizarea punctelor sale forte, precum si a ceea ce stie si este, realmente, capabil sa faca, apelānd si/sau utilizānd strategia gestionarii succesului;

"acoperirea" propriilor sale deficiente (puncte "slabe"), modelāndu-se īn functie de comportamentul si personalitatea interlocutorilor sai, respectiv īn functie de ceea ce acestia poseda si el doreste sa cāstige de la ei: stiinta lor de "a face"; tehnicile lor de negociere; metodele lor de lucru; strategiile adoptate īn diferitele actiuni īntreprinse; etc.

Asadar, modelarea propriului comportament, a propriei personalitati, constituie mijlocul cel mai sigur, cel mai puternic si cel mai eficient pentru a ne "īmbogati" strategiile mentale adoptate īn demersul nostru catre reusita.

Ca strategie de comunicare, strategia relationala apeleaza la o serie de tehnici care ne permit sa profitam de situatiile īn care, cel putin momentan, interlocutorul, prin capacitatile, disponibilitatile si posibilitatile sale, domina relatia existenta. Ca rezultanta, vom putea fi capabili sa īnclinam "balanta" īn "favoarea" noastra, de la o relatie de putere, la una de īnvatare (asa cum, spre exemplu, este cazul relatiilor dintre profesor si elev, dintre conducator si condus, dintre campion si "out sider" etc.). si, nu īn ultima instanta, vom putea realiza aceasta "basculare" comportamentala de pe pozitiile create prin intermediul imaginii noastre de marca. Ceea ce, finalmente, īnseamna si este echivalent cu crearea, dezvoltarea, promovarea si/sau impunerea, īn mediul ambiental, a imaginii de marca a īnvingatorului.

Sintetic, parametrii descriptivi ai strategiei relationale pot fi redati conform schemei prezentata īn fig. nr. 18.

PARAMETRII DESCRIPTIVI

Modalitati de aplicare




Modelare

Management

Īnvingator īn grup

Actor

Lider al grupului

Īnvatare

Proces

Comunicare

Termen scurt

Planificarea obiectivelor

Termen lung

Individual (singur)

Transpunerea faptica a strategiei

Colectiv (īmpreuna)

Reductie

Proximitatea spatiala a modelului

Suprapunere

Context spatial

Expansiune

Ocuparea spatiului

Juxtapunere

Prezent

Moment

"Daca vreau sa īmi optimizez reusita īn prezent, modelez"

Cadru temporal

Viitor

Durata

"Daca vreau sa īmi optimizez reusita īn viitor, conduc"

Parte

Relatia cu semenii

Īntreg (tot)

EU

META-program

ALTUL

SIMILITUDINE

(asemanare īn expertiza)

META-program

DIFERENŢĂ

(expert īn gestionarea diferentelor)

Calc

Cameleon

Metafore

Marire

Gradinar

Fig. nr. 18: Parametrii descriptivi ai strategiei relationale

7. Strategia META

Extrem de puternica si, īn acelasi timp, nu mai putin sofisticata, strategia META permite īnvingatorului sa ocupe o pozitie privilegiata īn relatia sa cu mediul ambiental, respectiv aceea de observator al propriului comportament.

Asadar, a aplica strategia META īnseamna a ne observa, dinamic, īn actiune, de unde rezulta si faptul ca aplicatiile acesteia sunt foarte diverse.

Astfel, pozitia noastra de observator al propriului comportament ne permite, mai īntāi, modificarea si ameliorarea propriilor performante realizabile si/sau īn curs de realizare. Prin urmare, strategia META se constituie īntr-o eficienta si foarte rentabila sursa de īnvatare, pe termene foarte scurte.

Īn acelasi timp, aceasta strategie mentala a reusitei constituie o excelenta tehnica de gestionare a emotiilor. Introducānd o "distanta" fata de noi īnsine, un "recul" fata de propriile noastre actiuni, META īndeparteaza senzatii care ar putea fi, pe moment, traite de noi īntr-o maniera deosebit de negativa si/sau stresanta.

Ca strategie de īnvatare, META se apropie, din punct de vedere conceptual, de principiile strategiei gestionarii eficiente (stapānirii) a situatiilor. Deosebirea consta īn faptul ca, daca, īn cazul acesteia, strategia īnvatarii opereaza īn sprijinul fundamentarii actiunilor, META intervine pe parcursul derularii actiunii propriu-zise.

Strategia META presupune parcurgerea urmatoarelor patru faze:

declansarea - se produce din momentul īn care, pe parcursul desfasurarii unei actiuni, īnvingatorul īsi da seama ("realizeaza") ca performanta sa poate fi si trebuie ameliorata. Aceasta constientizare este legata de interpretarea unui anumit numar de semnale interne si/sau externe, semnale repetate sub forma de senzatii, mesaje etc. si care indica faptul ca performanta vizata nu este, īnca, optimala;

analiza contextului īn care se deruleaza actiunea, fapt care implica si/sau presupune "detasarea" celui care desfasoara actiunea si transpunerea sa īn rol de "spectator" al derularii evenimentelor, urmarind o analiza cāt mai putin subiectiva a contextului creat si generat. si, fapt extrem de important, īn acest mod, īnvingatorul va evita "imixtiunea" propriului anturaj īn problemele cu care se confrunta direct, declansānd un feed-back capabil sa īi permita sa controleze si sa ajusteze, īn permanenta, prin microschimbari, derularea propriei actiuni;

identificarea si atribuirea, pe momente de desfasurare a actiunii, a cauzelor ce pot genera sau au creat disfunctionalitati. Rezultanta directa a acestei faze o constituie stabilirea schimbarilor capabile sa conduca la ameliorarea propriilor performante;

transpunerea, instantanee, īn practica, a masurilor de corectie impuse si reintegrarea individului īn rolul de "actor", actiunea sa fiind, de acum, gestionata din interior si condusa spre o eficienta rezultanta superioara celei prevazute initial.

Ca metoda de gestionare a emotiilor, strategia META permite si faciliteaza, substantial, diminuarea intensitatii reactiilor noastre emotionale provocate de teama, trac, anxietate etc.

Īn acest context, trecānd din registrul "emotii-senzatii" īn cel de "evaluare-analiza", īnvingatorul īsi autogenereaza "reculul" care īi va permite sa treaca, rapid si eficient, peste obstacolele intervenite pe parcursul derularii propriilor actiuni

Prin urmare, detasarea de un context trait, evaluarea situatiei de fapt, analizarea viitoarelor directii de actiune īn vederea ameliorarii propriilor performante, īi genereaza īnvingatorului posibilitatea de a-si diminua, progresiv, intensitatea emotiilor negative, de a-si pregati, cu maxima rigurozitate si cu cāt mai putina subiectivitate planul de actiune si, finalmente, de a-si "conserva" propriile mijloace si/sau resurse capabile sa īi furnizeze un comportament profund performant.

Altfel exprimat, strategia META īi ofera īnvingatorului posibilitatea de a trece, rapid si eficient, din "centrul atentiei", īn exteriorul actiunii, transpunāndu-se, īntr-o maniera flexibila, īn rolul de analist al contextului creat. Scopul īl constituie, īn mod evident, ameliorarea propriilor performante īn demersul catre reusita.

4.4 Organizarea sistemului reusitei īn afaceri

Fiecare tip de strategie are un rol bine definit, iar adoptarea ansamblului celor sapte strategii mentale ale reusitei prezentate este de natura sa īi confere īnvingatorului excelenta īn actiunile īntreprinse.

Specialistii[8] sunt de parere ca numai prin "stapānirea" corecta si eficienta a ansamblului celor sapte strategii ale reusitei (sa nu uitam ca cifra 7 este asociata ideii de perfectiune ! .), modelul īnvingatorului devine accesibil si performant.

Organizarea sistemului reusitei īn afaceri este posibila prin intermediul luarii īn considerare a contextului utilizarii acestor sapte strategii si poate varia, īn functie de urmatoarele criterii:

a) momentul si durata actiunii:

- īnainte de demararea actiunii:

strategia vizualizarii, pentru a ne "vedea" īn actiune, īnainte ca aceasta sa debuteze;

strategia obiectivelor, pentru a ne putea īntari motivatia fata de demersul īntreprins;

īn timpul actiunii:

strategia schimbarilor rapide si eficiente, astfel īncāt sa putem adopta, īn functie de context, starea mentala corespunzatoare, adaptata scopului si/sau obiectivelor vizate;

strategia META, pentru a ne ameliora calitatea prestatiei;

strategia relationala, cu scopul de a putea "transmite", eficient, interlocutorului, propriile noastre capacitati si/sau disponibilitati;

strategia influentarii, pentru a putea manipula interlocutorul īn sensul dorit de noi (dar si de acesta !...);

dupa desfasurarea actiunii:

strategia gestionarii eficiente (stapānirii) a situatiilor, astfel īncāt sa putem desprinde maximum de īnvataminte (concluzii) din experienta cāstigata si sa ne fundamentam viitoarele directii de actiune;

b) natura informatiilor ce urmeaza a fi tratate:

daca este vorba de informatii referitoare la propriul sau comportament, īnvingatorul poate apela la:

strategia META, pentru a-si putea adapta comportamentul la contextul dat (mai ales prin "corectii" comportamentale);

strategia gestionarii eficiente (stapānirii) a situatiilor, īn scopul analizarii eventualelor motive ale esecului;

daca este vorba de informatii privind scopurile urmarite:

strategia obiectivelor, pentru a putea stabili noi dimensiuni ale acestora;

strategia schimbarilor rapide si eficiente, pentru a ne adapta, "din mers", actiunile, īn conformitate cu demersul īntreprins, īn vederea maximizarii propriilor performante;

daca este vorba de informatii privind concurenta (si/sau adversarii):

strategia vizualizarii, pentru a ne putea vedea, atāt pe noi, cāt si pe concurenti, īn īntregul ansamblu al actiunii;

strategia relationala, pentru a putea "modela" competentele concurentilor si a "prelua" punctele forte manifestate de acestia;

strategia confruntarii (componenta a strategiei influentarii), cu scopul de a diminua competitivitatea concurentilor nostri si de a spori sansele demersului spre maximizarea propriilor noastre performante;

c) natura actiunilor īntreprinse:

strategia META si cea a "stapānirii" situatiilor, pentru corectarea, "din mers" a actiunilor īntreprinse;

strategia schimbarilor rapide si eficiente, īn vederea adaptarii derularii actiunilor la contextul dat;

strategia vizualizarii si cea a obiectivelor, pentru a anticipa modul de desfasurare a viitoarelor actiuni;

d) contextul relational:

strategia relationala, pentru a ne conduce "din umbra" partenerii si/sau adversarii, eventual "copiindu-le" si preluāndu-le punctele forte;

strategia confruntarii, pentru a simula competitia si a rivaliza cu concurentii;

e) resursele propriului potential:

daca dispunem de un potential relational foarte dezvoltat, vom putea apela la strategia relationala (management si/sau modelare);

daca dispunem de o puternica dinamica a propriului comportament (īncredere īn noi īnsine, afirmarea propriului eu etc.), va fi extrem de eficace utilizarea strategiei influentarii;

f) termenul de realizare a schimbarii:

daca dispunem de timp suficient, putem apela la strategia gestionarii eficace (stapānirii) a situatiilor, pentru a ne pregati, cu maximum de calm si minutiozitate, demersul spre reusita;

daca derularea actiunii este iminenta, va fi util si oportun sa adoptam strategia schimbarilor rapide si eficiente, pentru a ne putea transpune, instantaneu, īntr-o stare mentala adecvata spiritului performant (fiind, de asemenea, recomandabila, asocierea strategiei vizualizarii);

g) importanta schimbarii ce urmeaza a fi efectuata:

īn cazul microschimbarilor, pot fi adoptate strategia META si, īn functie de context, modelarea (ca element component al strategiei relationale);

daca este cazul unor macroschimbari, strategia gestionarii eficiente a situatiilor si modelarea se pot dovedi atāt oportune, cāt si utile;

h) contextul social:

daca actionam singuri ("īntreprinzatori solitari"), putem adopta strategia vizualizarii, strategia META si cea a obiectivelor;

īn situatia īn care suntem ajutati īn demersul nostru spre reusite performante, apelarea la strategiile relationala (īndeosebi modelarea) si a influentarii se poate dovedi extrem de eficienta.

TEST DE VERIFICARE A CUNOsTINŢELOR:

A ne investi ntr-un proces de reusita necesita stabilirea si respectarea a doua dintre urmatoarele conditii:

a)     a avea cunostinte temeinice n domeniul economic;

b)     a cunoaste cel putin trei limbi de circulatie internationala;

c)     a dispune de un mod mental de functionare caracterizat prin performanta si competitivitate;

d)     a avea un cont n banca de minimum 10.000 USD;

e)     a ne justifica performantele initiale, prealabile demersului nostru catre si pentru reusita.

Cadrul conceptual al reusitei are la baza c teva concepte fundamentale, printre care si:

a)     potentialul nvingatorului;

b)     reusita;

c)     performanta;

d)     mediul ambiental al reusitei;

e)     simpatia.

Elementele constitutive ale mediului ambiental al reusitei constau īn:

a)      capacitatea de constientizare a unor elemente conjucturale multiple;

b)      capacitatea de concentrare a atentiei īn momentele actiunilor īntreprinse;

c)      īnvatarea si īnsusirea strategiilor mentale ale reusitei;

d)      transpunerea īn practica a conditiilor propice facilitarii si perfectionarii aplicarii strategiilor excelentei;



e)      stimularea aparitiei de noi cāstigatori.

Modificarea mediului ambiental īn scopul optimizarii randamentului unui anumit sistem al reusitei este posibila si realizabila prin:

a)     transpunerea n practica a conditiilor propice facilitarii aplicarii strategiilor excelentei;

b)     stimularea aparitiei de noi nvingatori;

c)     cresterea potentialului de a nvinge al noilor c stigatori;

d)     controlul anxietatii;

e)     gestionarea stressului.

Printre capacitatile cognitive de care dispun īnvingatorii (īn orice domeniu) se regasesc si urmatoarele:

a)     capacitatea de constientizare a unor elemente conjuncturale multiple;

b)     capacitatea de concentrare a atentiei;

c)     capacitatea de tratare, cāt mai rapida, a informatiilor;

d)     capacitatea de organizare;

e)     disponibilitatea.

Īn vederea stapānirii factorilor stressanti care pot interveni īn actiunile īntreprinse de fiecare dintre noi, prioritar, trebuie sa stim sa:

a)     controlam gesturile;

b)     controlam anxietatea;

c)     gestionam stressul;

d)     luam medicamente;

e)     controlam suferinta.

Īnvingatorul este caracterizat, pe plan comportamental, de urmatoarele trasaturi:

a)     māndrie;

b)     putere fizica;

c)     ambitie si dorinta de a reusi;

d)     combativitate si competitivitate;

e)     dinamism comportamental.

Strategia schimbarilor rapide si eficiente permite oamenilor de afaceri sa:

a)     īsi schimbe, rapid, colaboratorii care lucreaza ineficient;

b)     treaca, extrem de rapid, de la o stare mentala la alta total opusa;

c)     genereze, īn interlocutor, anumite stari de spirit, influentāndu-i, astfel, decisiv, comportamentul;

d)     descopere, cāt mai repede, schimbarile din cadrul firmei;

e)     treaca de la o afacere la alta.

Ca strategie mentala a reusitei, strategia influentarii consta īn a:

a)     īnvata cum sa actionam cānd suntem obositi si surmenati;

b)     l influenta pe interlocutor sa faca ceea ce dorim;

c)     l manipula pe interlocutor;

d)     nu ne permite sa fim influentati de oamenii cu care lucram;

e)     l determina pe interlocutor sa adopte o stare mentala necesara atingerii scopului pe care ni-l propunem.

Strategia reusitei care permite īnvingatorului sa ocupe pozitia de observator al propriului comportament este:

a)     strategia vizualizarii;

b)     strategia META;

c)     strategia gestionarii eficiente a situatiilor;

d)     strategia comunicarii;

e)     strategia schimbarilor rapide si eficiente.

A reusi n viata este echivalent cu a nvinge.

a)     adevarat;

b)     fals;

A fi performant si competitiv nu necesita a dispune de un potential psihologic si mental caracteristic.

a)     adevarat;

b)     fals;

Reusita este un proces dinamic, fiind orientata spre un scop si av nd o finalitate.

a)     adevarat;

b)     fals;

Potentialul nvingatorului declanseaza un proces de cautare permanenta a ameliorarii si optimizarii propriilor performante.

a)     adevarat;

b)     fals;

Performanta este un rezultat subiectiv, a carui prezenta stimuleaza, continuu, procesul reusitei.

a)     adevarat;

b)     fals;

Cāstigatorul trebuie sa stie cum sa profite de pe urma influentei benefice si a structurilor n care si desfasoara activitatea.

a)     adevarat;

b)     fals;

Evaluarea potentialului nvingatorului permite ameliorarea eficacitatii recrutarii si selectiei personalului n functie de criterii precise, alese cu maximum de atentei.

a)     adevarat;

b)     fals;

nvatarea si nsusirea strategiilor mentale ale reusitei este un proces continuu si intensiv.

a)     adevarat;

b)     fals;

nvingatorul nu si majoreaza sansele daca va reusi sa si controleze socurile emotionale provocate de diferiti factori stressanti.

a)     adevarat;

b)     fals;

nvingatorul, n masura n care poseda o mare ncredere n el nsusi, nu se teme de nimeni si de nimic.

a)     adevarat;

b)     fals;



cf. cu G. Missoum, J.L. Minard - L Art de réussir, Editions d Organisation, 1991, p. 15-38

G. Missoum, J.L. Minard - op.cit., p. 47

G. Missoum, J.L. Minard - op. cit., p. 42

G. Missoum, J.L. Minard - op. cit., p. 59

idem p. 83

cf. cu D. Popescu - op. cit., p. 54

subiectul va fi amplu abordat īn cadrul subcapitolului 6.2, referitor la analiza tranzactionala

G. Missoum, J.L. Minard - op. cit., p. 119



loading...








Document Info


Accesari: 4436
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2020 )