Controlul conturilor - controlul situatiilor financiare - controlul situatiilor financiare

CONTROLUL CONTURILOR - CONTROLUL SITUATIILOR FINANCIARE - CONTROLUL SITUATIILOR FINANCIARE

Obiectivul principal al acestei etape il reprezinta procurarea elementelor probante suficiente si juste care sa ii permita auditorului sa exprime o opinie motivata asupra modului cum au fost respectate normele legale si dispozitiile conducerii.

Daca in entitate controlul intern este bine conceput si functioneaza eficient se impune elaborarea unui program restrans de control al conturilor. In aceasta situatie demersurile auditorului se restrang la analiza soldurilor conturilor cu ajutorul procedurilor analitice.

Daca sistemul contabil si cel de control intern prezinta numeroase limite se elaboreaza un program extins de control al conturilor in care testele de control sau de proceduri sunt completate cu controalele substantive sau procedurile de fond astfel incat tinand seama si de riscurile de nedetectare auditorul sa obtina o asigurare rezonabila asupra reducerii riscului de audit.

Programul de control al conturilor cuprinde:

1.     lista controalelor de efectuat;

2.     intinderea esantionului care se stabileste in functie de pragul de semnificatie si de erorile posibile a se produce;

3.     indicarea datei la care urmeaza sa se efectueze controlul;

4.     precizarea referintei pentru foaia de lucru in care s-au consemnat constatarile controlului;

5.     numele si prenumele specialistului contabil care verifica obioectivele respective;

6.     problemele intalnite.

Auditorul trebuie sa colecteze elemente probante suficiente si juste care sa-i permita sa traga concluzii rezonabile. Caracterul suficient se refera la volumul elementelor probante ce trebuie colectate, la numarul sau valoarea esantioanelor care se verifica. Caracterul just exprima calitatea lor care se apreciaza in functie de relevanta si fiabilitatea acestor probe. Relevanta probelor de audir se stabileste prin raportarea lor la fondul tranzactiilor si evenimentelor semnificative. Fiabilitatea elementelor probante este apreciata in functie de originea lor interna sau externa, natura lor scrisa sau orala, circumstantele in care s-au obtinut.

Probele de audit pot fi obtinute de auditor cu ajutorul uneia sau a mai multor proceduri cum sunt:

• inspectia consta in examinarea registrelor contabile, documentelor justificative, sau activelor fizice;
• observatia consta in urmarirea unui proces sau proceduri executate de catre o alta persoana;
• investigatia consta in obtinerea informatiilor de la persoane bine informate din interiorul sau din afara entitatii;
• confirmarea consta in raspunsul la o investigatie care coroboreaza informatiile din registrele contabile sau din documentele justificative;
• calculul consta in verificarea exactitatii aritmetice a documentelor justificative si a inregistrarilor contabile sau consta in efectuarea de catre auditor a unor calcule independente;
• procedurile analitice constau in analiza indicatorilor si tendintelor semnificative, inclusiv analiza fluctuatiilor si relatiilor cu alte informatii relevante in cazul in care apar discrepante sau care sunt diferite fata de valorile asteptate sau previzionate.

CONTROLUL SITUATIILOR FINANCIARE

Examinarea de ansamblu a situatiilor financiare are ca obiective principale verificarea daca acestea:

1. sunt coerente, in concordanta cu datele din contabilitate, tinand cont de cunoasterea generala a entitatii, sectorului de activitate si de mediul social-economic;
2. sunt prezentate dupa principiile contabile, reglementarile in vigoare si dupa cadrul general de intocmire si prezentare a situatiilor financiare;
3. tin cont de evenimentele porterioare inchiderii exercitiului;
4. prezinta o imagine fidela, clara si completa a pozitiei financiare, performantelor si fluxurilor de trezorerie.

Pentru examinarea analitica a situatiilor financiare se utilizeaza diferite tehnici, anumite reguli generale si particulare, specifice bilantului, contului de profit si pierdere, politicilor contabile si notelor explicative. Examinarea analitica presupune:

• stabilirea unor indici specifici analizei financiare si compararea lor cu alte perioade de gestiune sau cu alte entitati;
• comparatii intre datele rezultand din situatiile financiare si datele anterioare, posterioare si previzionale ale entitatii sau entitatilor similare;
• comparatia in procente a cifrei de afaceri si a diferitelor posturi din contul de profit si pierdere.

Aceasta examinare analitica permite actualizarea si verificarea concluziilor la care s-a ajuns cu ocazia examinarii conturilor si aplicarii procedurilor specifice celorlalte etape ale auditului.

Examinarea analitica este continuata cu analiza fiecarei grupe din bilant, a fiecarui element de venit sau cheltuiala.

RAPORTUL DE AUDIT FINANCIAR-CONTABIL

Raportul de audit standard (nemodificat) trebuie sa exprime clar, in scris, opinia auditorului, trebuie sa evalueze daca sitatiile financiare au fost stabilite conform unui sistem de referinte contabile identificate. Acest raport contine:

1. titlul;
2. destinatarul;
3. identificarea situatiilor financiare;
4. responsabilitati;
5. intinderea auditului;
6. opinia auditorului;
7. data raportului;
8. adresa auditorului;
9. semnatura auditorului.

Raportul de audit modificat se redacteaza in urmatoarele situatii:

1. se insereaza un paragraf de evidentiere pentru a scoate in evidenta unele elemnte care afecteaza situatiile financiare si sunt detaliate in notele explicative atunci cand intervin probleme semnificative referitoare la continuitatea activitatii sau cand auditorul intalneste incertitudini semnificative;
2. auditorul nu exprima o opinie fara rezerve atunci cand intervin urmatoarele situatii care pot avea o influenta semnificativa asupra situatiilor financiare:
• o limitare a intinderii lucrarilor poate sa duca la o opinie cu rezerve sau imposibilitatea exprimarii unei opinii;
• un dezacord cu conducerea poate sa duca la o opinie contrara sau la o opinie cu rezerve (calificata).