Documente online.
Zona de administrare documente. Fisierele tale
Am uitat parola x Creaza cont nou
 HomeExploreaza
upload
Upload




























Proiect aliementatie - Conserve

Alimentatie nutritie


Proiect aliementatie - Conserve



INTRODUCERE

Prin conserve de carne se īnteleg produsele de carne īnchise ermetic īn cutii si supuse unui tratament ermetic la temperaturi mai mari de 100°C, īn scopul maririi conservabilitatii prin distrugerea bacteriilor si sporilor lor, cāt si a enzimelor specifice carnii, pentru a putea fi pastrate un timp mai īndelungat si pentru a īmpiedica alterarea lor.

Consumul de came este un standard al nivelului de trai. Productia mondiala de came este īn continua crestere si inplicit si cea a conservelor de came, ceea ce duce la o dezvoltare a industriei īn domeniu.

Industria conservelor din tara noastra a cunoscut o dezvoltare deosebita mai ales īn ultimii ani, perioada īn care a intrat īn functiune noi unitati dotate cu utilaje modeme, unde se aplica tehnologii noi si īnbunatatite, fapt ce asigura realizarea unor produse de calitate superioara.

Aceasta baza materila moderna necesita o pregatire profesionala temeinica a lucratorilor din sector, a caror cunostinte sa fie folosite īn vederea: perfectionarii continue a proceselor tehnologice, īmbunatatirii gamei sortimentale, exploatarii eficiente a utilajelor, economisirii de energie.

Īn acest context, lucrarea de fata trateaza tehnologia generala si speciala a produselor conservate, īn lumina noilor tendinte, insistāndu-se pe folosirea judicioasa a materiilor prime, auxiliare si a meterialelor, conditie esentiala pentru realizarea unei eficiente economice sporite.

Lucrarea mentioneaza bazele teoretice si practice ale proceselor de conservare si tehnologiile noi sau īmbunatatite īn domeniul conservelor.

Se mai prezinta si principalele utilaje folosite īn sectiile de preparate, conserve din came, insistāndu-se pe problemele legate de curatarea si dezinfectarea utilajelor si spatiilor de productie, conditie esentiala pentru asigurarea calitatii igienice a produselor din carne.

In conditiile actuale ale dezvoltarii, cānd industrializarea, chimizarea si mecanizarea au cuprins toate sectoarele activitatii economice a aparut problema poluarii mediului īnconjurator si implicit pericolul contaminarii alimentelor, cu atāt mai mult cu cāt, de obicei, produsele alimentare de origine animala constituie veriga finala de concentrare a noxelor din mediul ambiant.

Consumatorii trebuie sa devina tot mai exigenti fata de calitatea produselor, acestea fiind evaluate tot mai mult de calitatea vietii. De aceea trebuie sa ne preocupe tot mai mult controlul, cercetarea, asigurarea si mentinerea calitatii īncepānd de la materia prima, pe stadii de prelucrare si pāna la produsul finit.

Caracteristicile materiilor prime folosite īn fabricarea conservelor de carne de porc īn suc propriu

1.1. Caracteristicile carnii de porc folosita ca materie prima īn procesul de fabricatie a conservelor de carne de porc īn suc propriu.

Prin carne se īntelege musculatura striata a carcasei īmpreuna cu toate tesururile cu care vine īn legatura naturala, adica īmpreuna cu tesutul conjunctiv, tesutul gras, tesutul osos, vasele de sānge si nervii care se gasesc īn musculatura striata.

Proportia acestor tesuturi īn carne este diferita īn functie de calitatea acesteia, care la rāndul ei este determinata de specie, rasa, vārsta, sex, starea de īngrasare si de regiunea anatomica considerata

1.1.1. Caracteristicile organoleptice ale carnii de porc folosita īn procesul de fabricare a conservelor.

Aceste caracteristici au o importanta deosebita īn determinarea calitatii carnii, alaturi de factorii nutritivi, tehnologici si igienici. Principalele caracteristici organoleptice ale carnii sunt: aspectul exterior, culoarea, consistenta, mirosul(aroma), maduva oaselor, bulionul dupa fierbere si sedimentarea.

1.1.1.1. Aspectul exterior al carnii de porc

Aspectul exterior al carnii de porc se apreciaza vizual. Pentru aprecieri īn straturile profunde, se fac taieturi adānci care sa cuprinda toate straturile musculare.

Astfel, la suprafata pelicula care īnveleste tesutul trebuie sa fie uscata; īn sectiune trebuie sa fie usor umeda; tendoanele trebuie sa fie lucioase, elastice si tari; suprafetele articulare lucioase; tesutul conjunctiv trebuie sa prezinte culoarea alba pe sectiune si sa fie elastic.

1.1.1.2. Culoarea carnii de porc.

Culoarea carnii de porc se apreciaza vizual. Pentru aceasta este nevoie de o sectiune transversala, efectuata cu un cutit ascutit pe sectiunea carnii folosite. La suprafata pelicula trebuie sa prezinte o culoare roz pana la rosu iar in sec# 10310o1417k 5;iune o culoare specifica speciei.

1.1.1.3 Consistenta carnii de porc.

Consistenta se apreciaza prin apasare cu degetul pe suprafata si sectiune.

Aceasta se prezinta ferma si elastica, atāt la suprafata cat si la sectiune, urmele ce se formeaza la apasare cu degetul revin repede, sucul de carne se obtine greu si este limpede.

1.1.1.4. Mirosul carnii de porc.

Mirosul se apreciaza la temperatura camerei, atāt la suprafata cāt si īn straturile profunde.

Mirosul trebuie sa fie placut, fara alte mirosuri straine, caracteristic speciei.

Mirosul impropriu sau neplacut al carnii se identifica prin proba fierberii sau frigerii ( mirosul strain iese in evidenta).

1.1.1.5 Caracteristicile maduvei oaselor.

Maduva oaselor umple īn īntregime canalul medular al oaselor; culoarea maduvei variaza in functie de vārsta animalului de la roz-galbuie la galben-cenusiu.

O alta caracteristica a maduvei oaselor este elasticitatea.

1.1.1.6. Caracteristicile bulionului de carne.

Bulionul se apreciaza dupa fierbere si sedimentare a carnii de porc.

Acesta, trebuie sa se prezinte astfel: limpede, aromat, la suprafata apar stelute sau insule de grasime cu miros si gust placut.

Acest examen organoleptic al carnii se efectueaza īn īncaperi luminoase, fara mirosuri straine, cu temperaturi de circa 20°C .

Daca examenul se executa la lumina artificiala trebuie asigurati 500 lucsi pe suprafata de examinare.

In caz contrar, examenul organoleptic este compromis si īn neconformitate.

1.1.2 Caracteristicile chimice ale carnii

1.1.2.1 Compozitia chimica a carnii de porc

Compozitia chimica a carnii este determinata de proportia diferitelor tesuturi, proportii care variaza īn functie de vārsta, specie, starea de ingrasare si regiunea anatomica.

Ţesutul muscular este constituit din formatiuni denumite fibre musculare. Fiecare fibra consta dintr-un manunchi de miofibrile dispuse paralel si incluse intr-un fluid intercelular numit sarcoplasma. La rāndul lor, miofibrilele sunt constituite din siruri ordonate de miofilamente proiectate, ce reprezinta elementele contractile ale muschilor striati si care se extind pe toata lungimea fibrei.

Īn structura miofibrilei se disting doua tipuri de filamente proteice, dispuse paralel cu axa acesteia si anume: filamente groase constituite din miozina si filamente subtiri constituite din actina, tropomiozina.

A doua componenta majora a carnii o reprezinta tesutul conjunctiv, tesutul cu rol de sustinere, de legatura si de separare īntre aparate, sisteme, organe, tesuturi, celule ca si īntre mediul celular si plasma interstitiala.

Aceasta prezinta o semnificatie deosebita īn privinta calitatii organoleptice si nutritive a capacitatii de prelucrare tehnologica si a puterii de conservare a carnii.

Din punct de vedere chimic tesutul muscular striat este constituit īn medie din:

a.  75% substante organice

apa 72-74%

- substante minerale 1%

b.  25% substante anorganice

proteine 18,5%(82% din substanta uscata)

glucide 3%

lipide 1-3%.

Compozitia chimica a carnii de porc

Specia

Stare de īngrasare

Regiune

Apa %

Proteine %

Grasime %

Cenusa %

Apa Pro­teine

Kcal 100g

Porcine

Slaba

Garf

Porcine

Medie

Garf

Porcine

Grasa

Garf

Porcine

Slaba

Pulpa

Porcine

Medie

Pulpa

Porcine

Grasa

Pulpa

Porcine

Slaba

Cotlet

Porcine

Medie

Cotlet

Porcine

Grasa

Cotlet

1.1.2.2. Proteine musculare.

Carnea de buna calitate are un continut īntre 18-22% proteine. La carnurile normale īntre continutul de apa si cel de proteine exista un raport cu valoare de 3,6-3,8 relativ constant. Mentinerea valorii normale a raportului apa\proteina din tesutul muscular īn timpul vietii animalului presupune un aport optim de proteine prin ratia furajera.

In unele situatii extreme unele tesuturi pierd foarte putin din greutate, dar altele pot pierde pāna la 70% din greutatea lor nemaiputāndu-se valorifica raportul apa/proteina.

1.1.2.3. Proteinele mioflbrilare.

Acestea constituie componenta majora a proteinelor carnii (reprezinta 55-60% din totalul proteinelor din carne).

Sunt localizate īn interiorul fibrelor musculare si contribuie la organizarea filamentoasa a muschiului, participānd la procesul contractiei musculare.

1.1.2.3.1. Miozina.

Miozina este cea mai ambundenta (58,7% din continutul proteic al miofibrilei). Se localizeaza la nivelul benzilor, īn discurile contractile, intrānd īn constitutia filamentelor groase ale miofibrilelor. Prezinta o forma mixta: globulara si fibrilara si o masa musculara foarte mare.

Insolubila īn apa, solubila īn solutii slabe de saruri neutre si baze slabe. Contine toti aminoacizii esentiali.

Proprietatile miozinei:

- manifesta activitatea ATP-azica īn prezenta gruparilor sulfhidrice, la PH 6,7-9,2, avānd capacitatea de a cataliza scinderea hidrolitica a moleculelor de ATP.

- prezinta capaitatea de a combina reversibil cu actina formānd complexul proteic actomiozina.

Ambele proprietati confera miozinei un rol important in procesul contractiei.

11.2.3.2. Actina.

Actina reprezinta 13% din continutul proteic al muschiului. Este localizata la nivelul filamentelor subtiri.

Ca structura se prezinta sub doua forme:

- forma globulara (G-actina)

- forma fibrilara (F-actina)

F-actina are vāzcozitatea crescuta, iar G-actina este slab viscoasa. In muschiul īn stare de repaos actina F se gaseste separata la fel ca si G-actina. In timpul contractiei musculare actina se uneste cu miozina.

1.1.2.3.3. Tropomiozina.

Aceasta reprezinta 2,5% din continutul muschiului. Este dispusa īn filamente subtiri īnsotind zonele de localizare a actinei.

Molecula are forma fibrilara si prezinta o structura dublu elicoidala, fiind

interpusa īntre doua filamente de F-actina.

Nu reactioneaza cu actina. Nu prezinta activitate ATP-azica. Poseda proprietatea de supercontractie si contribuie la mentinerea pe o perioada mai lunga a muschiului īn contractie.

1.1.2.3.4. Contractina.

Produs de degradare a proteinelor miofibrilare dupa moartea animalului. Poate sa uneasca cu actina, dar nu are activitate ATP-azica.

1.1.2.4. Proteinele din plasma interfibrilara.

Sunt proteine solubile īn apa unde formeaza sucul de carne.

1.1.2.4.1. Mioglobina.

Cromoproteida, reprezinta pigmentul fibrei musculare ce confera carnii

culoare specifica rosie. Are rolul de a fixa reversibil oxigenul muscular, constituind o importanta rezerva de oxigen, necesar desfasurarii proceselor biochimice de degradare oxidativa prin care se genereaza energia (ATP).

Ca structura si functie prezinta similitudini cu hemoglobina, de care se deosebeste prin faptul ca partea proteica este constituita numai dintr-o singura grupare "HEM" pe molecula, HEM-ul fiind identic cu al hemoglobinei.

Are o afinitate fata de oxigen de sase ori mai mare comparativ cu hemoglobina, are posibilitatea de a se combina cu oxigenul formānd oximioglobina, cu oxidul de carbon formānd carboximioglobina si cu oxidul de azot formānd nitroximioglobina.

Cantitatea de mioglobina este variabila, fiind conditionata de activitatea musculara, deci de necesarul de oxigen al muschilor.

Culoarea carnii este cu atāt mai pronuntata cu cāt activitatea musculara pe timpul vietii a fost mai mare.

La acelasi individ, carnea din regiunile corporale cu activitate mai intensa, este mai pronuntat rosie decāt cea din regiunile cu activitate redusa, iar īn cadrul aceleiasi regiuni, culoarea muschilor cu activitate mai intensa este mai pronuntata.

Īn general muschii cu activitate intensa contin 4 - 20 mg mioglobināVg tesut, iar cei cu activitate redusa 1-3 mg hemoglobina/g tesut.

Tabelul 2

Variatia compozitiei chimice a carnii īn functie de regiunea

anatomica.

Denumirea Regiunii

Apa

Proteine

Grasime

Calorii la 100g produs

Antricot

Pulpa

Gāt

Rasol īn fata

1.1.2.4.2. Miogenul.

Miogenul reprezinta 20% din totalul proteinelor musculare. Se extrage usor īn apa rece. Coaguleaza usor prin caldura formānd miogenfibrina.

Prin distilare fractioneaza cu sulfat de amoniu obtināndu-se:

- miogen A - 20%.

- miogen B - 80%.

- miogen C - urme.

Proteina complexa, contine toti aminoacizii esentiali.

1.1.2.4.3. Mioalbumina

Reprezinta 2% din totalul proteinelor. Albumina tipica cuaguleaza usor prin caldura.

1.1.2.5. Proteinele din nucleu

Heteronucleoproteme, formate din proteine propriu-zise si un grup prostetic alcatuit din acizi nucleici. Nucleul contine īntreaga cantitate de achizi nucleici si reprezinta sediul informatiei genetice.

1.1.2.6. Proteinele din stroma.

Acestea intra īn componenta sarcolemei si determina textura carnii.

1.1.2.6.1. Colagenul

Este o proteina cu valoare biologica inferioara elaborata de fibrocitele tesutului conjunctiv sub forma de tropocolagen care initial este solubil īn apa.

Treptat moleculele acestuia se polimerizeaza si astfel devine insolubil.

Duritatea colagenului este proportionala cu vārsta animalului si constituie principalul factor ce determina duritatea carnii.

Contine cantitati mari de aminoacizi neesentiali, este inextensibil si insolubil īn apa rece, la cald īnsa (60 C), se scurteaza cu 1/4 - 1/3, iar pe masura ce se prelungeste, timpul de expunere si temperatura creste, moleculele se alungesc, se separa si apoi trec īn faza apoasa sub forma de gelatina. Gelatinizarea are o importanta tehnologica, asigurānd o buna legare a pastei, o capacitate sporita de hidratare si de iemulsionare a grasimilor, precum si un coeficient mai bun de utilizare digestiva.

1.1.2.6.2. Eiastina

Elastina are o compozitie chimica asemanatoare, dar nu prezinta capacitate de gelatinizare, iar digestibilitatea este foarte redusa. In mod normal tesutul elastic dens (ligamentul cervical) nu se utilizeaza.

Este rezistenta la hidroliza acida sau alcalina, rezistenta la enzimele digestive deci ramāne neatacata, indigesta

1.1.2.6.3. Reticulina.

Aceasta formeaza fibrele fine din endomiziuni. Rezista la fierbere si la hidroliza acida.

1.1.2.7. Substante extractiie neproteice.

1.1.2.7.1. Creatina.

Este un produs final al metabolismului azotat, se gaseste īn muschii albi. Prin pierderea unei molecule de apa se transforma īn cratina. Aceasta īmpreuna cu acidul fosforic formeaza fosfocreatina.

1.1.2.8. Lipidele (grasimile).

Constituie o componenta variabila, influentata de specie, sex, rasa, starea fiziologica si de īntretinere a animalului.

Grasimea este concentrata īn tesutul adipos:

a) compact - īn zonele subcutanate (slanina-porc),

-īn zona retroperitoneala (osānza),

-īn zona mezenterica (bazarea).

Difuz, la nivelul carnii, celulei adipoase se asociaza printre muschi, īn vecinatatea vaselor sangvine formānd aspectul marmorat sau dispersate īn spatiile intrinseci ale muschiului (īntre fibrele musculare) formānd aspectul perselat.

1.1.2.8.1. Fosfolipidele.

Se gasesc īn ribozomi, mitocondri, sarcolema. Cantitatea de fosfolipide cea mai mare apare īn muschiul cardiac.

1.1.2.8.2. Colesterolul

Se gaseste īn stratul de separatie īntre niofibrile. Cantitati mari apar īn muschiul neted, cantitati mici īn muschiul striat.

1.1.2.8.3. Trigliceridele.

Acestea reprezinta grasimea de depozit. Principalii acizi grasi existenti īn structura grasimii sunt: acid miristic, acid palmitic, acid stearic, acid oleic si acid linoleic.

Pāna la limita de 5 - 10% grasimea musculara confera calitati superioare carnii, īn special din punct de vedere organoleptic. Excesul de grasime reduce īnsa valoarea nutritiva deoarece scade procentul de proteine.

Grasimile animale prezinta parametrii specifici ai indicilor fizico-chimici pe baza carora se poate aprecia specia si puritatea grasimii.

1.1.2.9. Glucidele.

Glucidele reprezinta o componenta relativ minora din punct de vedere cantitativ (1%), dar au un rol important īn definirea calitatii carnii.

1.1.2.9.1. Glicogenul.

Reprezinta sursa directa de energie gasindu-se īn cantitate mare īn regiunile anatomice cu activitate musculara intensa.

Dupa moarte, glucidele din carne scad treptat prin degradarea lor prin glicoliza, īn urma careia ca produs intermediar rezulta acidul lactic.

1.1.2.9.2. Ionozitolul.

Izomer al glucozei ce asigura caracteristicile de gust, miros si palpabilitate a carnii dupa ce a fost fiarta sau fripta.

1.1.2.10. Substantele minerale.

Se gasesc īn propotie de 1 - 11%, o valoare crescuta prezentānd potasiul, fosforul, calciul, magneziul, sodiul, zincul, cuprul

Dispunerea lor se face īn functie de muschi, vārsta, starea de īngrasare. Ionul de sodiu, clorurile si bicarbonatii se gasesc extracelular pe cānd potasiul, magneziul, fosforul intracelular. Cantitati mari de fier se gasesc īn hemoglobina, meoglobina. Calciul se gaseste extracelular si la nivelul fibrei musculare.

Dupa moarte, ionii de calciu se deplaseaza interfibrilar rezultānd modificarea capacitatii de hidratare a carnii si de retinere a apei.

1.1.2.1.1. Vitaminele.

a) vitamina B1 -   se gaseste īn cord, ficat, musculatura animalelor tinere, rinichi de porc. Se inactiveaza prin congelare si prin prelucrare termica.

b) vitamina B2 -   se gaseste īn ficat si este termostabila.

c) vitamina B6 -   se gaseste īn carnea de peste.

d) vitamina PP -   termostabila.

e) celelalte vitamine din complexul B, se gasesc īn cantitati sporite īn: rinichi, ficat, creier.

f) vitamina A -   apare īn uleiul de peste, ficat, rinichi, cord, creier si este distrusa de caldura.

g) vitamina D -   se gaseste īn corelatie cu sterolii naturali (zoosteroli, fitosteroli), care īn prezenta radiatiilor ultra violete determina formarea vitaminei D. Aceasta apare īn cantitati crescute īn uleiul de ficat de peste si īn grasimea subcutanata a pestilor.

Tabelul 3.

Denumirea vitaminei

Ţesut muscular

Porc Bacon

Porci carne

Porci grasi

Carne calit. I

Vitamina A (mg)

Urme

Urme

Urme

Urme

Urme

Vitamina E (mg)

Vitamina C (mg)

Urme

Urme

Urme

Urme

Urme

Urme

Vitamina B6 (mg)

Vitamina B12

Niacina

Vitaminele iac parte din grupa elementelor regulatorii. Ele sunt substante organice, necesare corpului care nu pot fi sintetizate de organism si care intervin īn reactiile metabolice.

Structura chimica a vitaminelor este astazi cunoscuta aproape īn toate cazurile. Substantele chimice care prin descompunere īn organismul uman formeaza vitamine, poarta denumirea de provitamine.

1.1.2.1.2. Enzimele.

Biocatalizatori, care produc aproape toate reactiile ce au loc īn organismul viu. Sunt prezentate de enzimele proteolitice si enzimele glicolitice, ce au rol important participānd la procesul de maturare al carnii.

1.1.3. Caracteristicile fizice ale carnii de porc.

Cunoasterea caracteristicilor carnii este importanta īn rezolvarea problemelor de depozitare, īn determinarea capacitatii utilajelor, īn prelucrarea prin frig si prelucrarea termica si īn aprecierea starii se salubritate.

Caracteristicile fizice ale carnii si produselor din carne au o importanta foarte mare.

1.1.3.1. Greutatea specifica.

Greutatea specifica fara os variaza īn functie de starea de īngrasare, de portiunea anatomica considerata.

Carnea de prc grasa are greutatea specifica de 940 - 970 kg/m3, iar cea cu īngrasare medie 1040 - 1080 kg/m3.

1. 1.3.2. Caldura specifica.

Caldura specifica a carnii la temperaturi superioare punctului crioscopic, variaza īn functie de tipul de came, respectiv de compozitia acesteia (compozitia de umiditate si substanta uscata).

La temperaturi inferioare punctului crioscopic, caldura specifica a carnii va depinde si de procentul de apa congelata.

1.1.3.3. Conductivitatea termica.

Aceasta caracteristica a carnii este influentata de continutul de apa si de substanta uscata, precum si de tempertura īn cazul carnii congelate.

1.1.4. Caracteristicile microbiologice ale carnii de porc, folosita īn procesul de fabricatie al conservelor.

Pentru a putea fi folosita īn procesul de fabricatie a conservelor, carnea de porc trebuie sa corespunda din pune de vedere microbiologic.

Principalele microorganisme implicate īn alterarea carnii, preparatelor din came si conservelor apartin urmatoarelor genuri: Pseudomonas, Achromobacter, Lactobacillus, Leuconostoc, Micrococcus, Proteus, Clostridium, etc.

Factorii care determina dezvoltarea microorganismelor de alterare sunt urmatorii: activitatea apei, temperatura, potentialul de oxidoreducere, disponibilitatea si prezenta inhibitorilor īn produsul alimentar.

1.1.4.1. Activitatea apei.

Activitatea apei determina: dezvoltatea microorganismelor, sporularea si germinarea sporilor, morfologia microorganismelor, producerea de metaboliti. Activitatea apei interactioneaza cu alti factori de mediu (caldura, ph-ul, oxigenul, substantele chimice adaugate) si īn acest fel se produce o inhibare suplimentara a microorganismelor.

Drojdiile mucegailor se dezvolta bine la pH acid, īn timp ce bacteriile prefera un pH neutru sau alcalin. Sunt īnsa bacterii formatoare de acizi cum ar fi Streptococcus Lactis si bacterii din genul Lactobacillus care produc acid lactic īn timpul dezvoltarii lor. Acidificarea mediului de catre bacteriile lactice previne dezvoltarea unor bacterii patogene.

1.1.4.2. Temperatura.

Microorganismele au o temperatura optima de dezvoltare. Rezistenta termica a microorganismelor variaza de la specie la specie. Celulele tinere sunt mai putin rezistente decāt cele aflate īn faza stationara, sporii fiind cei mai rezistenti la caldura. Temperaturile ridicate deasupra temperaturii maxime de dezvoltare conduc la moartea microorganismelor, acest fapt stānd la baza pasteurizarii si sterilizarii.

Coborārea temperaturii sub optimul de dezvoltare conduce la oprirea activitatii microorganismelor, valorile de temperatura la care se īnregistreaza acest efect variind īn functie de specie.

1.1.4.3. Potentialul de oxidoreducere (redox).

Dezvoltarea microorganismelor de alterare si a celor patogene este influentata de disponibilitatea oxigenului (aerobe si anaerob).

Influenta potentialului redox asupra dezvoltaruii microorganismelor a fost bine studiata pe carnea preambalata īn folii permeabile si impemeabile fata de oxigen. Potentialul redox va determina si tipul de produsi de degradare formati de microoorganismele de alterare.

La alterarea aeroba unde oxigenul este prezent īn cantitate suficienta, produsii finali vor fi: CO2, H20, NH3, acizi grasi liberi. īn cazul īn care cantitatea de oxigen este limitata, se formeaza acid lactic, acid acetic, acid formic si alcool etilic. La alterarea anaeroba se formeaza substante cu caracter toxic sau alergic.

1.1.4.4. Disponibilitatea substratului (produsului alimentar).

Substratul determina tipul de microorganisme ce se pot dezvolta. Bacillus cereus, Pseudomonas, Proteus, Clostridium degradeaza proteinele cu ajutorul proteazelor extra celulare.

Microbacterium, Pseudonmonas si Nicrococcus hidrolizeaza trigliceridele cu ajutorul lipazelor. Alte grupe de microorganisme au activitate amilolitica sau pectolitica.

Īn multe cazuri, produsul alimentar (substratul) nu procura microorganismelor toti factorii de crestere. Asa este cazul unor bacterii care necesita pentru crestere vitamine din complexul B. Nivelul de substante minerale din alimente este suficient pentru dezvoltarea microorganismelor. Necesitatile energetice ale microorganismelor sunt īn functie de specie. Energia se poate procura prin metabolizarea glucidelor, proteinelor, aminoacizilor.

1.1.4.5. Inhibitorii.

Inhibitorii care se gasesc Ja un momendat īntr-un produs alimentar pot fi: naturali formati ca rezultat al actiunii microorganismelor inhibitori adaugati. Printre inhibitorii naturali amintim acidul benzoic si uleiurile volatile din produsele vegetale si lizozimul din lapte.

Bacteriile lactice sunt capabile sa produca si antibiotice cum ar fi nizina si diplococcīna, printre inhibitorii care pot fi adaugati: acidul acetic, acidul sorbic, azotitii propinati.

1.2. Caracteristicile subproduselor de porc, folosit ca materie prima īn procesul de fabricare a conservelor

Subprodusele destinate fabricarii unor tipuri de preparate din came cum este cazul si conservelor din came de porc īn suc propriu, sunt un ingredient la fel de important precum carnea īn obtinerea unor produse finale conform cu retetele alimentare.

Cu toate ca din punct de vedere cantitativ, nu se pot compara cu cel mai important ingredient: carnea, subprodusele de porc au roīul lor īn fabricarea conservelor. Subprodusele din carne de porc folosite īn industreia conservelor sunt: soriciul, urechile, tendoanele.

1.2.1.soriciul.

Acesta este reprezentat īn totalitate din īnvelisul exterior al animalului. soriciul de cea mai buna calitate, este cel situat pe sirea spinarii si pe gāt. Rolul acestuia este de a face legatura īntre celelalte ingrediente, formānd astfel o masa compacta, gelatinoasa.

1.2.2. Urechile.

Au acelasi rol ca si soriciul, dar sunt mai putin folosite īn prepararea conservelor. īn locul soriciului sau al urechilor se poate folosii gelatina care are aceleasi proprietati

1.2.3. Gelatina.

Gelatina este utilizata sub forma de cubulete sau praf. Aceastea se introduc īn apa si prin īncalzire da o solutie vāscoasa care la racire si avānd concentratia suficienta, formeaza un gel ce se topeste la temperatura de +32.. .+34 °C.

Proprietatile acestei gelatine alimentare trebuie sa fie urmatoarele: transparenta, fara gust si miros strain, aproape incolora, īn apa rece sa se umfle dar sa nu se dizolve, īn timp ce īn apa fierbinte trebuie sa se dizolve si sa formeze un lichid limpede sau usor tulbure care prin racire sa se transforme īn gel.

1.3. Caracteristicile materiilor auxiliare folosite la fabricarea conservelor din carne de poc in suc propriu.

O mare importanta īn īmbunatatirea gustului si mirosului produselor cāt si o actiune favorabila asupra digestiei o au materiile auxiliare folosite īn industria conservelor.

Acestea sunt: apa, sarea, substantele aromatizante, nitriti, aditiv proteici.

1.3.1. Apa potabila

Prin apa potabila se īntelege apa care īndeplineste anumite conditii fizico-chimice si igienico-sanitare, conditii ce-i pennit sa fie folosita īn alimentatie sau pentru producerea de alimente fara periclitarea sanatatii.

Apa joaca un rol important īn fabricile de conserve , ea fiind prezenta īn toate operatiile, īncepānd cu spalarea produselor, prelucrarea, umplerea īn recipiente, sterilizarea si racirea acestora.

Apa de buna calitate se obtine prin foraje de adāncime, cea lOOm. Apa obtinuta de la mai putin de 3 Om, este īn general o apa de o calitate inferioara si cu un continut microbiologic dubios.

1.3.1.1. Proprietatile apei

1.3.1.1.1. Proprietatile organoleptice

Apa trebuie sa aiba un gust placut fara un gust strain, fara miros, incolora. Orice abatere de la aceasta regula indica faptul ca apa este infectata cu microorganisme, descompuneri organice.

1.3.1.1.2. Proprietati fizice.

Apa trebuie sa fie incolora. Colorarea apei indica prezenta sarurilor de fier sau o dezvoltare maxima de microorganisme. Nu trebuie sa contina materiale solide.

1.3.1.1.3. Proprietati chimice.

Nu este admisa prezenta amoniacului, acidului sulfuros, clorului, arsenului, iodului, zincului sau cuprului si nici a substantelor organice. Ph-ul apei trebuie sa fie usor alcalin. Continutul īn oxigen mai mare de 12cm3/l si īn bioxid de carbon mai mare de 8cm /l, poate favoriza coroziunea cutiilor de tabla.

1.3.1.1.4. Prorietati microbiologice.

Apa folosita īn industria conservelor, trebuie sa īndeplineasca conditiile apei potabile, sa fie lipsita complet de colibacili si cu un continut maxim de lOOgermeni banali la un litru de apa. Prezenta colibacililor, indica si posibilitatea contaminarii cu Bacillus typhosus Eberfh (febra tifoida), Bacillus dysenteriae (dezinterie) sau Bacillus tuberculosis (tuberculoza); deoarece colibacili provin īn toate cazurile din infectarea cu fecale, un continut mai mare denota infectarea cu microorganisme sporulate si Bacillus botulinus.

Mai pot aparea infectari cu bacterii ferobacterii, mucegaiul, alge protozoare.

Caracteristicile chimice pentru apa potabila

Caracteristici

Conditii de admisibilitate

PH

8

Reziduu fix la 105°C, mg/l

500

Duritate permanenta, gr. max

Duritate totala, gr. Maximum

Calciu mg/l maximum

Magneziu mg/l maximum

Fier mg/l maximum

Cloruri mg/l maximum

Sulfati mg/l maximum

Nitrati mg/l maximum

Clor rezidual (clorinare)

0,25

Flour mg/l maximum

Plumb mg/l maximum

Arsen mg/l maximum

Crom mg/l maximum

Ceanuri mg/l maximum

Cupru mg/l maximum

Zinc mg/l maximum

Fosfati

Absent

Fenoli mg/l maximum

Hidrogen

Absent

Metan

Absent

Substante organice

Absent

Nutriti

Absent

Amoniac

Absent

1.3.1.2. Tratarera apei.

Īn fabricile unde nu se pot face forari dupa apa din diferite motive, apa existenta trebuie sa fie īn conformitate cu normele īn vigoare, astfel apa existenta este supusa unor tratamente.

Dedurizarea apei.

Prin duritate se īntelege caracteristica unor ape de a conīime saruri de calciu si magneziu. Duritatea se masoara īn grade de duritate: 1°C corespunde unui

continut de l0mg oxid de calciu la un litru de apa sau 7,14mg oxid de magneziu la un litru de apa.

Epurarea apelor se face prin filtrare, prin substante numite schimbatori de ioni. Schimbatorii de ioni sunt produse solide, insolubile, granulate, a caror origine si natura chimica pot fi foarte diverse dar care prezinta īn molecula lor anumite lucrari cu carcteristici acide sau bazice ce au rol de anulare a celor de calciu si magneziu.

Exista doua categorii de schimbatori de ioni:

a) schimbatori de cation - care fixeaza si schimba ionii: H, Ca, Na, Mg.

b) schimbatori de anioni - care fixeaza si schimba ionii: OH, CI, So4, No3, Co3H.

1.3.2. Sarea (clorura de sodiu).

Din punct de vedere chimic, sarea este clorura de sodiu. Sarea cristalizeaza sub forma de cuburi, este incolora, inodora (cānd este pura). Se dizolva usor īn apa, cam īn aceiasi proportie la cald sau la rece.

Sarea se prezinta īn comert sub diferite forme:

a) clorura de sodiu pura, pentru uzul laboaratoarelor si al produselor farmaceutice;

b) sarea comuna, care se foloseste pentru alimentatie si conservare.

In fabricile de conserve, sarea se foloseste sub diferite forme;

a) Solutii de sare;

Solutiile de sare se prepara cu filtrul de sare, cu ajutorul caruia se poate obtine īn permanenta o solutie saturata care sa contina 318g sare la litrul de saramura sau 264g la lkg saramura la 15°C .

b)Tablete de sare;

Solutiile de sare, concentrate sau diluate, sunt foarte corozive, astfel īncāt īn fabricile de conserve se pun probleme destul de grele in legatura cu īntretinerea instalatiilor de fabricat si distribuit saramura. Pentru a se evita acest neajuns, īn

ultimii ani se foloseste sarea sub forma de tablete. Cutiile, odata umplute cu partea solida, sunt umplute cu apa calda, dupa care trec printr-o masina ce arunca in fiecare recipient cate o tableta de sare. Tabletele de sare se fabrica la dimensiunile dorite, astfel ca se pot folosi pentru toate formele de cutii. In eursul operatiei de sterilizare, tableta se dizolva complet in lichidul din conserve.

Pentru a usura si mai mult activitatea īn fabricile de conserve, se fabrica si tablete cu diferite adaosuri.

TABELUL 5, PROPRIETĂŢI FIZICO-CHIMICE ALE SĂRII

Tipul

A

B

Calitatea

Caracteristicile

Extrafma

Extrafma

Fina

Marunta

Uruiala

Bulgari

Clorura de sodiu/min %

Clorura de calciu/max %

Clorura de magneziu/max %

Sulfat de calciu/max%

L2

Sulfat de magneziu/max%

Lipsa

Lipsa

Lipsa

Trioxid de fier/max %

Cupru

Lipsa

Lipsa

Lipsa

Lipsa

Lipsa

Lipsa

Plumb

Lipsa

Lipsa

Lipsa

Lipsa

Lipsa

Lipsa

Arsen

Lipsa

Lipsa

Lipsa

Lipsa

Lipsa

Lipsa

Reactia solutiei

Neutra

Neutra

Neutra

Neutra

Neutra

Neutra

Substante solubile īn apa/max %

Umiditate max%

Tabelul 6. Proprietati organoleptice ale sarii.

Tipul

Sare extrafma

Sare fina

Sare Marunta

Sare urluita

Sare bulgari

Gust

Sarat, fara gust strain

Miros

Lipsa

Culoare

Alba, uniforma

Alba, se admit nuante cenusii

Corpuri straine

Nu se admit

1.3.3. Substantele aromatizante.

Aromatizantii folositi in industria conservelor īnbunatatesc gustul si mirosul produselor din carne si prin aceasta au o actiune favorabila asupra sistemului nervos central, respectiv asupra digestiei, deoarece maresc secretia de sucuri digestive si prin urmare determina o asimilare mai buna a alimentelor. In plus, unii aromatizanti au efect antiseptic si antioxidant, contribuind la marirea gradului de conservabilitate al produselor din carne.

Condimentele se pot prezenta sub forma de: frunze, muguri florali, fructe, seminte, bulbi, rizomi, coaja, radacini. Mirosul specific este dat de uleiul eteric pe care ii contine fiecare condiment īn parte, iar gustul este dat de substantele tenante, capsaicina, alil seneroli, disulfura de propil si alil, īn functie de condiment. La gust mai participa si zahamrile precum si lipidele existente īn condimentul respectiv.

Avantajele folosirii condimentelor si plantelor condimentare sunt urmatoarele: nu necesita o prelucrare avansata (este necesara o simpla macinare daca produsele sunt īn stare uscata), contin material celulozic, substante cu actiune antioxidanta si bacteriostatica, se folosesc si celelalte principii de gust si miros īn afara de uleiurile eterice, pot fi folosite īn combinatie prin simpla amestecare a macinaturilor.

Principalele condimente folosite īn industria conservelor din tara noastra sunt: piperul, coriandrul, ceapa tocata, dafinul, boiaua de ardei,

1.3.3.1. Piperul (Piper negrum).

Este o planta picanta, de la care se foloseste fructul. Aceasta se prezinta sub forma de boabe rotunde putin mai mari decat orezul.

Īn industria conservelor se poate folosi atat sub forma macinata, cāt si sub forma naturala (de boabe).

Boabele se prezinta sub o forma rotunda, de culoare neagra si prezinta numeroase cuteformate īn urma uscarii. Are gust iute.

Se foloseste īn proportie de cca 0,1-0,2%.

1.3.2.2. Coriandru.

Este o planta aromatica exoticade la care se foloseste fructul.

Īn componenta conservelor de carne de porc īn suc propriu, poate fi folosit īn proportie de cca 0,25 - 0,30%.

1.3.3.3. Ceapa.

Este un condiment de origine aliacee si se cultiva si la noi īn tara. Se foloseste bulbul, care ajuns la maturitate se poate folosi si īn alimentatie.

Bulbul ajunge la marimi aproximativ egale cu cele ale unui ou.

Īn industria conservelor ceapa, se foloseste sub forma tocata īn proportie de 0,25-0,50%.

Ceapa uscata se poate pastra īn ambalaje (lazi, saci sau plase) sau īn vrac.

Depozitarea se face īn īncaperi cu aerisire naturala pet imp de 3-5 luni, īn īncaperi cu ventilatie mecanica timp de 4-6 luni si īn īncaperi frigorifice timp de 6-7 luni.

1.3.3.4. Dafinul (Laurus nobilis).

Planta aromata, de origine exotica, de la care se folosesc frunzele. Dupa ce in prealabil sunt uscate, cāte o frunza de dafin se introduce īn amestec cu continutul conservei.

1.3.3.5.Boiaua de ardei.

Aceasta se obtine prin macinarea ardeiului(Caspicum anum) din soiurile:Dulce de Banat, Seghedin, Novoselska kapa sau alte soiuri.

Dupa continutul de capsaicina, boiaua de ardei se fabrica in doua tipuri: dulce si iute.

Dupa caracteristicile senzoriale, fizice si chimice, boiaua de ardei se livreaza īn doua clase de calitate:

- tipul dulce: calitatea extra si calitatea superioara;

- tipul iute: calitatea I si calitatea a-II-a;

Boiaua de ardei se depoziteaza īn īncaperi curate, dezinfectate, uscate, ferite de radiatiile solare si bine aerisite.

1.3.4.Actiunea azotatilor asupra ingredientelor conservelor de carne de porc.

Azotatii si azotitii se utilizeaza īn procesul de sarare pentru formarea culorii rosu-aprins a carnii stabila īn timp.

īn procesul de īnrosire, mioglobina (pigmentul carnii) si hemoglobina (pigmentul sāngelui reziduual), reactioneaza cu produsul de degradare a azotatului, respectiv azotitului si formeaza pigrnentii de sarare.

Acesti pigmenti, care au o stabilitate buna īn timp, sunt trecuti īn nitrocromogeni, sub influienta tratamentului termic, īn acest fel avānd o stabilitate mai ridicata.

1.4.Caracteristicile de calitate ale ambalajelor metalice folosite īn industria conservelor.

Cutiile din tabla cositorita sunt īn momentul de fata recipientele cel mai mult utilizate īn industria conservelor. Folosirea lor pe scara larga se datoreaza urmatoarelor proprietati ale cutiilor:

a) pot fi īnchise ermetic;

b) prezinta o buna rezistenta la variatiile de temperatura si presiune;

c) au o buna conductibilitate termica;

d) fabricarea lor se face cu masini automate;

e) sunt usoare si ieftine.

1.4.1.1. Tabla cositorita.

Materia prima principala utilizata la fabricarea cutiilor este tabla cositorita.

Aceasta este o tabla din otel moale, acoperite pe ambele fete, cu un strat protector de cositor. Grosimea stratului de cositor variaza, īn functie de utilizarea care se da tablei, intre 0,4-20 (microni).

Dupa procedeul de cositorire se cunosc doua feluri de tabla:

a) tabla cositorita la cald;

b) tabla cositorita electrolitic.

Criteriul cel mai important pentru alegerea tehnica si comerciala a tablei cositorite īl reprezinta cantitatea de cositor aplicata pe Im2 tabla, pe ambele fete.

Astfel, tabla cositorita la cald are īn general o cantitate de cositor de 24-30g\m2 pe ambele fete, pe cānd cea cositorita electrolitic īntre 1 ī-23g\m2.

Cositorirea electrolitica permite aplicarea unor cantitati diferite ele cositor, astfel īncāt pe partea ce va deveni interiorul cutiei sa se gaseasca un strat mai gros, iar pe exterior unul mai redus.

Stratul de cositor aplicat electrolitic se deosebeste esential de cel aplicat la cald, cel mai important fiind faptul ca se economiseste cel putin 25%.

1.4.1.2. Tabla cositorita lacuita (vernisarea).

Pentru a proteja tabla cositorita electrolitic si uneori pe cea cositorita la cald, se recurge la lacuirea ei.

Lacuirea sau vernisarea consta īn aplicarea unui strat subtire si continuu de lac pe suprafata tablei, care, prin uscare si polimerizare, sa dea o pelicula aderenta, rezistenta, protectoare si neutra din punct de vedere chimic.

Lacurile īntrebuintate au la baza rasini sintetice, cunoscute īn general sub

denumirea de "lac auriu".

Operatia de vernisare se efectueaza cu ajutorul unei linii automatizate, cuprinzānd: un alimentator de foi de tabla, o masina de aplicat lacuri si cuptorul de uscare si polimerizare a lacului.



Cantitatea de lac ce se aplica pe un metru patrat de foaie, este o caracteristica a lacului respectiv si oscileaza īn general īn jurul cifrei de 18g\m .

Regimul termic de uscare si polimerizare este de asemenea specific fiecarui lac, cuprinzānd trei faze:

- uscarea - (zona de īncalzire), la temperatura de 100-180°C, timp de 5-7 minute;

- polimerizarea - (coacerea), la temperatura de 180-200°C, timp de 15-20 minute;

- racirea - (zona de racire), pāna la 50°C, timp de 5 minute.

Īn vederea asigurarii unei prezentari cāt mai atragatoare, īn special ia conservele rnai valoroase, se procedeaza frecvent .la litografiere (inscriptionare).

In afara tablei cositorite sau lacuite, la confectionarea cutiei se mai util izeaza ca materiale auxiliare, aliaj de lipit, decapant si materiale de etansare.

Aliajul de lipit.

Acesta este folosit la lipirea īn exterior a faltului longitudinal al corpului cutiei. El este un aliaj din staniu si plumb, īn proportie de 50%> Sn si 50% Pb, sau mai nou, 2-3% Sn si 97-98% Pb.

Decapantii.

Sunt solutii sau amestecuri de saruri, care curata suprafetele de tabla cositorita ce urmeaza a fi lipite cu aliaj.

Materialele de etansare.

Sunt īn general solutii de cauciuc, care se aplica pe partea interioara a marginii capacelor si care, la īnchiderea cu dublu falt, asigura etansietatea cutiei.

1.4.2. Fabricarea cutiilor din tabla cositorita

Procesul de fabricare al cutiilor din tabla cositorita cuprinde trei etape:

- etapa 1: fabricarea corpului;

- etapa 11: fabricarea capacelor;

- etapa 111: operatia de īnchidere.

Corpurile si capacele se fabrica īn linii separate, care se īntanlesc la operatia de īnchidere.

Etapa I - Taierea tablei Etapa a-ll-a Taierea tablei

1.Pentru capace 1.Pentru corpuri

2. Presarea capacelor 2.Formarea si lipirea

corpurilor.

3. Rolarea 3. Bordurarea

4. Aplicarea pastei de cauciuc

5. Uscarea


Etapa a-III-a. 1. Aplicarea fundului.

Verificarea cutiilor goale.


3.Depozitarea.

1.4.2.1. Etapa 1

1.4.2.1.1. Ttaierea tablei pentru capace.

Operatiunea reprezinta taierea foii de tabla īn fāsii (straifuri), cu care urmeaza sa fie alimentata presa automata de capace.

īn vederea utilizarii cāt mai complete a foilor de tabla, s-au conceput sisteme perfectionate pentru taierea fāsiilor (straifurilor).

Figura 1. straifuri īn zig-zag pentru capace.

Trebuie mentionat, ca pentru a reduce la minimum deseunle ce ramān de la taierea foii si presarea capacelor, se folosesc foi de tabla de dimensiuni optime.

1.4.2.1.2. Presarea capacelor.

straifurile de tabla stantate īn forma de zig-zag se trec mai departe la operatia de presare a capacelor, care se efectueaza la prese mecanice cu arbore cotit,

Presele executa urmatoarele faze:

a)   alimentarea automata cu cāte un straif a dispozitivelor de presare;

b)  presarea automata a capacelor;

c) evacuarea automata a capacelor si a deseurilor rezultate.

1.4.2.1.3. Rolarea.

Capacele obtinute de la presa cad īn masina de rolat, care imprima capacului o margine rotunjita, margine care īmpiedica aruncarea solutiei de cauciuc in momentul turnarii.

1.4.2.1.4. Cauciucarea.

Sub aceasta denumire se īntelege aplicarea materialului de etansare (latex) īn partea periferica, rolata a capacului.

Este important sa se asigure o repartizare uniforma a latexului īn capac si anume, cea 70% din acesta sub marginea īndoita a capacului, iar restul de 30% sub forma de inel subtire īn borul capacului.

Figura 2. Repartizarea cauciucului īn bordura.

1.4.2.2. Etapa a II a.

1.4.2.2.1. Taierea tablei pentru corpuri.

Aceasta operatie reprezinta o croire din foaia de tabla a unor bucati de dimensiuni exacte din care sa fie executat corpul.

Pentru a evita deseurile ce ramān īn general de la croire, foile de tabla se achizitioneaza la dimensiuni anumite.

Taierea se face cu ajutorul foarfecelor circulare duble cualimentator automat.

1.4.2.2.2. Formarea corpurilor.

Consta ān prelucrarea dreptunghiului de tabla obtinut la foarfece, astfel īncāt īn final sa se obtina un corp cilindric īmbinat longitudinal prin faltuire.

Operatia este efectuata de o masina speciala care executa urmatoarele:

- alimentarea;

- rolarea;

- decuparea tablei;

- īndoirea tablei pentru falt;

- formarea cilindrului si presarea faltului;

- decaparea;

- lipirea faltului longitudinal;

- īndepartarea aliajului īn exces;

- racirea lipiturii.

1.4.2.2.3. Bordurarea.

Are drept scop īndoirea īn afara marginilor cilindrului, formānd bordura corpului, care īmpreuna cu bordura capacului va lua parte la fonnarea faltului de īnchidere a cutiei. Bordurarea se executa cu ajutorul masinii de bordurat, iar forma luata de corp dupa aceasta operatie este cea finala.

1.4.2.3. Etapa a treia a formarii cutiilor.

1.4.2.3.1. īnchiderea recipientelor (aplicarea fundului).

Operatia se realizeaza prin faltuire, respectiv printr-o dubla īmbinare a marginii capacului cu bordurarea corpului.

Executarea unei īnchideri corecte este destul de complicata si necesita pe de o parte utilaje bine puse la punct, iar pe de alta o atentie deosebita din partea executantului.

In principiu, īnchiderea este realizata de urmatoarele piese ale masinii de īnchis :

-rolele de inchidere;

-capul de inchidere ;

-talerul.

Rolele.

Sunt confectionate dintr-un otel special, pe care se gaseste sapat un sant de o anumita forma, numit profil.

Profilul poate fi īn partea exterioara sau interioara a rolei. Dupa forma profilului rola poate fi de formare sau de presare.

Pentru realizarea faltului actioneaza asupra cutiei īntāi rola de formare (īndoire) iar apoi rola de presare facandu-1 etans.

Capul.

Este o piesa de otel special, avānd forma capacului cutiei ce urmeaza a fi īnchis. El intra īn capacul cutiei si īl fixeaza īn timp ce rolele formeaza faltul.

Partea principala a capului o reprezinta partea inferioara a sa a carei dimensiuni si forma trebuie sa fie exact cu cele ale capacului pe care īl īnchide.

Figura 3. Faza succesiva īn procesul de formare a faltului.

a) actionarea rolei de formare b)actionarea rolei

de presare.

Talerul.

Este piesa pe care se aseaza cutia īn timpul īnchiderii; el are forma unui disc prevazut cu profilul fundului cutiei sau o forma care asigura cutiei o stabilizare īn timpul īnchiderii. Pentru a putea fi realizata operatia de īnchidere, corpul īmpreuna cu capacul respectiv se aseaza pe talerul masinii. Aceasta īmpinge corpul cu capac īn sus, presandu-1 bine de capul de īnchidere. Forta de presare a talerului este data de un arc ce trebuie sa aiba o marime (kg), aproximativ egala cu diametrul cutiei exprimat īn mm. Bordura trebuie sa apese bine pe marginea capacului, iar capacul trebuie sa intre complet pe capul de īnchidere, marginea buzei capului fiind la acelasi nivel cu marginea capacului. Capacul trebuie sa fie fixat, strāns pe capul de īnchidere, astfel īncāt sa nu patineze pe acesta.

In aceasta situatie asupra bordurii capacului poate sa actioneze rola de formare. Aceasta va presa asupra marginii capacului si rotindu-se īn jurul ei pe īntreaga cirumferinta, o forteaza sa se īndoaie sub bordura corpului, iar apoi obliga ambele parti sa ia o forma specifica asemanatoare cu o para.

Pozitia rolei fata de capul de īnchidere va fi tangenta la partea superioarioara a buzei capului de īnchidere.

In timpul rularii faltului, marginea capacului sufera o micsorare de diametru, ceea ce atrage dupa sine, formarea de cre'turi. Aceste creturi sunt cu atāt mai evidente cu cāt diametrul cutiei este mai mic.

Dupa īndoire, faltul este supus actiunii rolei de presare care īl preseaza puternic si īi da forma finala.

Un falt corect are urmatorul aspect:

a) muchia /altului, pronuntata, putin tesita;

b) saua faltului, plana, astfel īncāt privita de sus sa para ca o suprafata inelara;

c) partea laterala a faltului uniforma si neteda;

d) unghiul inferior de īndoire a marginii capacului, lipit pe coipul cutiei.

Aplicarea fundului cutiei este echivalenta cu īnchiderea ei si se executa cu ajutorul masinilor de īnchis.

Rolele si capul de īnchidere trebuie sa aiba dimensiuni riguros exacte, īn functie de dimensiunile caracteristice ale cutiei si respectiv ale faltului.

1.4.2.3.2. Verificarea cutiilor goale.

Liniile moderne de fabricare a cutiilor din tabla cositorita sunt prevazute si cu masini automate care asigura verificarea etansietatii fiecarei cutii īn parte, punānd-o sub presiune cu ajutorul aerului comprimat. Cele care, parcurgānd masina pierd aer comprimat, sunt eliminate din flux si sunt destinate altor īntrebuintari.

Pentru verificarea unor cutii izolate se utilizeaza diverse dispozitive manuale, care de asemenea folosesc aerul comprimat.

Cutia pusa sub este cufundata īn apa, iar neetanseitatile se evidentiaza prin bulelele ce se degajeaza de la locul respectiv.

1.4.3. Principalele tipuri de cutii.

Principalele tipuri de cutii, care sunt folosite īn industria conservelor de carne de porc īn suc propriu sunt de 0,1; 0,2; 0,3kg; respectiv (112,2cm°, 214,8cm3 si 353,4 cm3).

Tipul cutiei

Diametrul

interior

(Di) mm

īnaltimea

interioara

(Īi) mm

Volum Cm3

l/5b

l/5a

l/2b

l/2a

Materia prima pentru conserve este provenita din crescatoria proprie, tot acolo fiind si stocata (īn camerele frigorifice), pāna la intrarea acesteia īn fluxul de productie. īn putinele cazuri īn care este necesar sa se apeleze la un alt furnizor, se foloseste pentru depozitare, camera frigorifica amenajata īn incinta fabricii.

De specificat ca pentru buna desfasurare a activitatii sunt amenajate aproape 60 de īncaperi (depozitare, magazii, spatii de productie, etc).

Sunt amenaje 4 magazii (pozitiile 26, 30, 31 si 58) pentru fiecare tip de materie prima si o magazie de produs finit (52). Magaziile au pardoseala din ciment sclivisit si peretii varuiti.

Tot īn zona megaziilor se afla si statia de apa (29), de unde se distribuie apa necesara īntregului proces de productie. Aici se afla bazinele de stocare (cu o stocare de 20m3), unde se acumuleaza stocul de apa tampon pentru hidriforul cu o capacitate de 3m .

Pentru productia de conserve din carne, materia prima este adusa din abator īn carucioare din inox cu capac.

In cazul conservelor, ingredientele sunt duse direct īn sala de fierbere (46), aceasta sala are suprafata de 40m , pardoseala din mozaic prevazuta cu rigole de scurgere acoperite cu gratare din metal si peretii placati cu faianta pe o īnaltime de 3m. Pentru o buna ventilatie si evacuare a aburului, deasupra fiecaruia din cele 4 cazane dublicat se afla cāte o hota.

Dupa fierbere ingredientele sunt duse īn sala de dezosare (47). Aceasta are

2.1.l. Date specifice activitatii.

Fabrica de conserve produce, o gama larga de conserve din carne, conserve mixte, conserve legume si condimente (mustar, ketch-up, etc).

Datorita specificului acestei lucrari, ne vom concentra atentia asupra producerii conservelor de carne de porc īn suc propriu. Acestea se produc pe o linie separata de celelalte.

Materia prima pentru conserve este provenita din crescatoria proprie, tot acolo fiind si stocata (īn camerele frigorifice), pāna 3a intrarea acesteia īn fluxul de productie. In putinele cazuri īn care este necesar sa se apeleze la un alt furnizor, se foloseste pentru depozitare, camera frigorifica amenajata īn incinta fabricii.

De specificat ca pentru buna desfasurare a activitatii sunt amenajate aproape 60 de īncaperi (depozitare, magazii, spatii de productie, etc).

Sunt amenaje 4 magazii (pozitiile 26, 30, 31 si 58) pentru fiecare tip de materie prima si o magazie de produs finit (52). Magaziile au pardoseala din ciment sclivisit si peretii varuiti.

Tot īn zona megaziilor se afla si statia de apa (29), de unde se distribuie apa necesara īntregului proces de productie. Aici se afla bazinele de stocare (cu o stocare de 20m ), unde se acumuleaza stocul de apa tampon pentru hidriforul cu o capacitate de 3m .

Pentru productia de conserve din carne, materia prima este adusa din abator īn carucioare din inox cu capac.

In cazul conservelor, ingredientele sunt duse direct īn sala de fierbere (46), aceasta sala are suprafata de 40m , pardoseala din mozaic prevazuta cu rigole de scurgere acoperite cu gratare din metal si peretii placati cu faianta pe o īnaltime de 3m. Pentru o buna ventilatie si evacuare a aburului, deasupra fiecaruia din cele 4 cazane dubīicat se afla cāte o hota.

Dupa fierbere ingredientele sunt duse īn sala de dezosare (47). Aceasta are suprafata de 24m , pavimentul din mozaic prevazut cu sifon de pardoseala si peretii placati cu faianta pe īnaltimea de 3m. Aici se afla o masa din inox cu marginile ridicate pe care se desfasoara operatia de dezosare. Sala este dotata cu spalator cu apa rece si calda, sterilizator de cutite, carucioare cu capac pentru oase si tavi pentru carnea dezosaīa.

Dupa dezosare carnea rezultata este dusa īn sala de pregatire pentru fabricatie (43). Aici se afla o masina de tocat, un cāntar, stelaj pentru tavi si o masa din inox

cu blaturi din material plastic pentru taiere. Sala este dotata cu un spalator din inox cu apa rece si calda si sterilizator ele cutite.

Carnea fiarta si tocata este dusa īn sala de fabricatie conserve carne (42). Aici, este introdusa īn malaxor cu condimentele necesare si apoi amestecul rezultat este trecut prin micro-cutter, de unde prin tubulaturi de inox, este trecut īn dozator pentu operatia de dozare. īnchiderea cutiilor se realizeaza cu o masina de īnchis care face parte īmpreuna cu dozatorul din grupul de dozare īnchidere. Cutiile goale din magaze pe elevatoare magnetice si toboganeiar la umplarea pe banda de umplere sunt trecute printr-un tunel de sterilizare cu ultra violete.

Aceasta sala are suprafata de 45m2, pavimentul din mozaic prevazute cu sifoane de pardoseala, iar peretii sunt placati cu faianta pe īnaltimea de 3m. Dotarile acestei sali contau īntr-o masa dubla de inox cu banda transportoare, un malaxor cu dublu fund, un micro-cuter, crupul de dozare īnchidere si un spalator cu apa rece si calda.

De aici cutiile īnchise sunt asezate īn cosurile de sterilizare si duse cu un transpalet la sala de tratament termic (48). Aici sunt patru autoclave verticale, dotate cu sistem de urmarire a temperaturii si presiunii, un electropalan pentru introdus si scos cosurile cu cutii īn si din autoclav. Pavimentul acestei sali este din mozaic, prevazut cu rigole de scurgere, acoperite cu gratare din metal iar peretii sunt placati cu faianta pe īnaltimea de 3m. Pentru evacuarea aburului sunt montate electro-ventilatoare.

Dupa sterilizare, cutiile sunt duse īn sala de termostatare (51), unde sunt urmarite 14 zile īnainte de livrare. Aceasta sala are o suprafata de 45m , pavimentul de mozaic prevazut cu sifon de pardoseala. Iar peretii sunt varuiti cu var lavabil.

Pentru productia de conserve, materia prima (carnea), este adusa din camera frigorifica a sectiei de preparate (11), aflata īn incinta abatorului, īn sala de taiere (43). īn cazul īn care cantitatea de materie prima este prea mare pentru a putea fi prelucrata imediat, aceasta este introdusa īn camera frigorifica (44).

Aceasta camera are o suprafata de 22m , are pavimentul dim mozaic si peretii placati cu placi din aluminiu dublat cu poliouretan. Temperatura este urmarita de un sistem triplu de īnregistrare si urmarire (electronic, termometru si grafic). Pe tavan sunt montate linii de aerisire.

In sala de taiere, materia prima este pregatita pentru dezosare (taiata īn bucati mici) si apoi dusa īn tavi de inox pentru a putea fi dusa la linia de dozare īnchidere din sala de fabricatie conserve (49).

Concomitent cu aceasta prima operatie prin culuarul (50), sunt aduse ingredientele pentru conserve īn sala (48). Aici are loc amestecarea.

In sala de fabricatie conserve, se afla linia de dozare īnchidere, compusa din: banda transportoare cu masa din inox pentru dozarea manuala a bucatilor de carne, dozatorul automat pentru sos si masina de īnchis cutii.

Ca si linia pentru carne, cutiile sunt aduse pe topogane si trecute prin sterilizator cu ultra violete.

Dupa īnchidere, cutiile sunt asezete īn cosurile de sterilizare si duse īn sala autoclavelor, care are suprafata de 65m2, pavimentul de mozaic prevazut cu sifoane de pardoseala, peretii placati cu faianta pe īnaltimea de 3m. Este dotata cu un spalator de apa rece.

In toate salile de productie iluminatul este asigurat de lampi florescente, asigurāndu-se astfel un iluminat optim.

In salile īn care se lucreaza cu carne se asigura o temperatura scazuta cu instalatii de conditionare a aerului.

Accesul personalului se face prin vestiare de tip filtru, separate pentru femei si barbati. Acestea sunt compartimentate astfel: spatiul de dezbracare haine stada (18 si 23), cu pavimentul din gresie si peretii varuiti cu var lavabil. Aici se afla cāte o garderoba cu umerase. Tot īn acest spatiu se poate trece la cāte un grup social (20 si 22), dotat cu cabine de dus (apa calda si apa rece) si cabine WC. De aici se trece īn spatiul de spalare (19, 24) avānd pardoseala din gresie si peretii placati cu faianta.

Urmeaza trecerea īn sala de īmbracare haine de lucru (21, 25), amenajate cu cāte o garderoba cu umerase. La iesirea din vestiare se afla un grup social de interior cu cabine WC separate pentru barbati si femei (27) si o sala mese (28).

Toate usile din incinta fabricii sunt din prifile de aluminiu, prevazute cu sistem de autoīnchidere, iar cele care sunt catre exterior montate plase metalice.

2.2. Fluxul tehnologic de tabricare al conservelor de carne de porc īn suc propriu la S.C. "FACOS" S.A. Suceava.

ĪMBINARE

 


Schema numarul 2. Fluxul tehnologic de fabricare

a conservelor de carne de porc

2.2.1 Siguranta alimentelor prin aplicarea sistemului HACCP.

O data cu integrarea Romāniei īn structurile democratice, problema sigurantei alimentelor devine prioritara, cu atāt mai mult cu cat comertul cu produse alimentare trebuie sa se faca īn deplina īncredere si siguranta.

Necesitatea aplicarii unor programe adecvate īn vederea obtinerii de alimente sigure pentru toate categoriile de consumatori, impune implementarea unui sistem de asigurare a inocuitatii produselor alimentare, sistem care implica identificarea, evaluarea si tinerea sub control a riscurilor prezente īn procesul de obtinere al alimentelor.

Sistemul HACCP (Hazard Analysis Criticai Control Points), poate sa atinga acest deziderat, iar daca este aplicat si mentinut corespunzator va da rezultate.

Metoda HACCP (Analiza Riscurilor in Punctele Critice de Control), constituie o abordare sistematica a realizarii sigurantei pentru consum a produselor alimentare, care consta īn aplicarea a sapte principii de baza:

Principiul 1.

Evaluarea riscurilor asociate cu obtinerea si recoltarea materiilor prime si ingredientelor, prelucrarea, manipularea, depozitarea, distributia, prepararea culinara si consumul produselor alimentare;

Principiul 2.

Determinarea punctelor critice prin care se pot tine sub control riscurile identificate;

Principiul 3.

Stabilirea limitelor critice care trebuie respectate īn ficare punct critic de contol;

Principiul 4.

Stabilirea procedurilor de monitorizare a punctelor critice de control

Principiul 5.

Stabilirea actiunilor corective ce vor fi aplicare atunci cānd, īn urma monitorizarii punctelor critice de control, este detectata o deviatie de la limitele critice;

Principiul 6.

Organizarea unui sistem eficient de pastrare a īnregistrarilor, care constituie documentatia planului HACCP;

Principiul 7.

Stabilirea procedurilor prin cere se va verifica daca sistemul HACCP functioneaza corect.

2.2.2. Principalii factori de contaminare

Principalele cauze ale contaminarii pot fi grupate in 4 categorii (cei patru M).

1) Muncitorii (prin; deprinderi, pregatire, atitudine, cunostinte);

2) Metoda (proceduri, inspectii);

3) Masinile (design, mod de lucru, stare functionala);

4) Materialele (caracteristici).

Modul īn care aceste cauze pot contamina un produs īn decursul procesului de fabricatie, poate fi reprezentat printr-o diagrama cauza-efect.

2.3. Fluxul tehnologic de fabricare al conservelor de carne de porc īn suc propriu la S.C. FACOS S.A. SUCEAVA.


2.3.1. Receptia materiei prime.

Calitatea conservele este influientata īn mare masura de cea a materiilor prime folosite, care constau īn: came de porc si produse secundare rezultate din taiere si transare (organe, slanina, sorici etc).

Toate materiile prime trebuie sa īndeplineasca indicii de prospetime corespunzatori.

Materia prima optima pentru fabricarea de conserve este cea provenita de la porci īn vārsta de 10-18 luni.

Se interzice īntrebuintarea carnii de vier, de mascul castrat mai devreme de 6 luni sau femele īn gestatie avansata.

Fabrica de conserve foloseste īn exclusivitata numai carne refrigerata, toaletata corespunzator si nici īntr-un caz nu vor folosi carne calda.

Receptta se face atāt calitativ cāt si cantitativ, mentionandu-se īn acte starea termica a produsului.

Carnea se preia de la abatoare dezosata, iar transportul se face cu autodube izoterme. Autodubele se spala dupa flecare transport cu solutie fierbintede detergent si denzifectate cu solutie de hiploclorit de calciu 1-3% sau solutie de soda calcinata 0,5%. Dupa dezinfectare se clateste cu apa rece.

Fiecare transport ce se preia este īnsotit de certificat SANITAR-VETERTNAR eliberat de autoritatea sanitar veterinara.

2.3.2 Transarea.

Transarea (proportionarea) se face īn cadrul fabricii de conserve, la masinile de maruntit sau la volf

Īn afara de aceste operatii, carnea clin transare poate fi supusa la o serie de tratamente in functie de tratamentul respectiv, cu scopul de a inbunatati calitatile organoleptice ale produsului respectiv.

Subprodusele de porc se oparesc (apa la 100°C) si se curata de pielita.

2.3.3. Fierberea.

Fierberea este o īncalzire de durata mai mare (pana Ia 3,5 ore), 100°C Fierberea se aplica carnurilor slabe sau putin sāngerate, cu scopul de a scoate

din ele o parte din sucul care ar tulbura aspicul carnii utilizat la prepararea

conservelor cu bulion. Ea se executa īn cazane duplicate pāna cānd, la taiere, bucata de carne nu mai elimina sānge.

Nu se face o fierbere completa, deoarece īn timpul sterilizarii carnea īsi

pierde aspectul si forma.

2.3.4.Tocarea.

Se face cu scopul de a micsora bucatile de came pentru a putea fi puse īn cutii. Se poate face manual sau cu ajutorul masinilor de tocat.

Tocatura calda se pune īn tavi, īn straturi de cea 2 cm grosime, si se īasa la racit. Dupa 12 ore se taie masa solidificata īn bucati cu latura de 3 cm.

2.3.5. Omogenizarea.

Omogenizarea se face adaugānd condimentele si apa la componentele deja existente. Este o operatie simpla si se face manual sau mecanic.

Condimentele se adauga fie macinate, fie nemacinate (dupa specificatiile retetei)., īnsa strict dozate prin cāntarire.

Īn cazul conservelor sub forma de tocatura ele se adauga īn compozitie Ia mala.xare. Prin maīaxare se obtine un amestec perfect, datorita miscarii rotative īn jurul a doua brate fixe, care se gasesc īn interiorul malaxorului.

2.3.6.Portionarea si umplerea recipientilor.

Portionarea īnseamna masurarea prin cāntarire (dozare) a compozitiei conservei. Dozarea si umplerea cutiei se face manual sau mecanic. Proportiile dintre partea lichida solida trebuie respectata cu strictete, conform retetei, deoarece acest lucru prezinta o mare importanta, atāt pentru gust, pentru valoarea alimentara, cāt si pentru usurarea sterilizarii.

Legat de procesul umplerii, o problema deosebita o constituie procesul de evacuare a aerului din cutia umpluta cu prudus.

Prezenta aerului īn cutiile de conserve se explica prin urmatoarele cauze:

- aerul ramāne īn cutie atunci cānd produsul nu este asezat compact;

- aerul se gaseste īn spatiile intercelulare ale produsului ce se aseaza īn cutii.

Printr-o umplere corecta se pot īnlatura toate deficientele de mai sus. Problema eliminarii aerului din cutii poate fi rezolvata pe doua cai:

a) prin mijloace termice:

- īncalzirea prealabila a cutiilor, īnchiderea facāndu-se la temperaturi īnalte;

- preancalzirea continutului cutiei īnainte de umplere.

b) prin mijloace mecanice:

Mijloacele mecanice constau īn scoaterea aerului din recipientii umpluti cu ajutorul instalatiilor de producere a vidului.

Mijloacele mecanice pentru crearea vidului se utilizeaza cānd produsul este umplut īn stare rece sau cānd este sub forma de masa solida.

2.3.7. Īnchidere cutii.

Īnchiderea cutiilor este una In operatiile de baza care conditioneaza in mare masura reusita sterilizarii si numai o Īnchidere absolut etansa si o prelucrare termica corespunzatoare pot realiza si pastrarea īndelungata a produsului conservat

Majoritatea alterarilor microbiologice ale conservelor se datoreaza neetansietatii recipientelor si ca urmare operatiei de īnchidere, controlul ei trebuie realizat cu multa atentie si constiinciozitate. Operatia de īnchidere trebuie executata imediat dupā umplere deoarece lungirea acestui interval duce la o infectare microbiana a produsului.

īnchiderea cutiilor de conserve se realizeaza cu masini de īnchis automate si semiautomate care pot fi masini obisnuite si masini de īnchis sub vid. In functie de principiul de functionare al acestor masini ele pot fi cu role fixe, la care cutia se roteste si cu cap fix la care cutia sta nemiscata si rolele se rotesc īn jurul ei, realizānd faltuirea.

Se prefera masinile cu cap fix, deoarece la celelalte cutia se roteste cu viteza mare si continutul este aruncat afara, modificandu-i greutatea.

Formarea faltului dublu de īnchidere care uneste capacul cu corpul cutiei se face cu ajutorul rolelor īn doua etape, indiferent daca rolele sunt fixe sau mobile.

In prima faza rolele rotunjesc numai marginea capacului si bordura cutiei, iar īn a doua faza rolele īnchid definitiv toate cele cinci straturi de tabla formate, dupa care faltul de īnchidere este terminat.

La tipurile moderne de masini de īnchis, eliminarea aerului din cutie se realizeaza cu ajutorul pompelor de vid īn felul urmator: cutiile umplute cu produs, dupa īnchiderea prealabila, intra īn camera de vid a masinii, unde, prin capacele īnchise neetans cu ajutorul pompelor de vid, se evacueaza aerul care se afla īn suprafata īn cutie

Imediat dupa evacuarea aerului, cutiile din camera de vid intra automat sub rolele de īnchis pentru īnchiderea definitiva.

Operatia de īnchidere trebuie īn permanenta controlata pentru a se verifica functionarea masinii si felul cum se asigura etansietatea īnchiderii.

Controlul calitatii īnchiderii se execute īn fabrica de conserve prin doua metode:

- prin controlul total al productiei (se ferifīca toate cutiile dintr-un lot sau zi de fabricatie, prin observare vizuala directa a faltului sau indirect prin controlul etansietatii cutiei).

- prin executarea controlului prin sondaj ( se executa numai pe monstre tragāndu-se concluzii asupra īntregului lot).

Sistemul are dezavantajul ca necesita personal.

Controlul etansietatii se poate face atāt la cutiile goale cāt si la cele pline, prin urmatoarele metode:

- controlul cu ochiul liber (examinānduse modul de executie a faltului);

- controlul sectiunii pe falt;

- controlul prin presiune de aer;

- controlul cu ajutorul vidului si al unei solutii indicatoare.

Unde nu se pot aplica aceste metode, controlul etansietatii se poate face simplu, introducānd cutia bine spalata īntr-un vas cu apa īncalzita la 75-80°C (pentru eliminarea aerului dizolvat īn apa). Atunci cānd cutia este neetansata, se vor degaja bule mari de gaze la intervale regulate de timp. Cutia trebuie sa fie acoperita cu apa.

2.3.8. Spalarea.

Se face cu un furtun cu apa rece pentru a se īndeparta eventualele urme de reminescente din procesul de fabricatie la īnchiderea cutiilor.

2.3.9. Punerea cutiilor īn cosuri pentru autoclav.

Autoclavul este un dispozitiv īn care se pun cutiile de conserve īn scopul

sterilizarii. Cazanul de autoclav este din inox, sau orice material inoxidabil, foarte rezistent (pāna la 160 atmosfere), cu fundul sudat la partea inferioara si cu un capac prevazut cu o balama si fixat la partea superioara 8 suruburi rabatabile, prevazute cu fluture pentru a īnlesni manipularea.

2.3.10. Sterilizarea.

Este operatia de baza īn procesul tehnologic de fabricare a consevelor. Ea asigura calitatea de baza a conservelor si anume: durabilitatea si conservabilitatea avansata a acestora.

īn prezent se cunosc multe metode de sterilizare folosind diferite principii, īnsa pentru conservele de carne, pe scara industriala, se foloseste sterilizarea cu ajutorul actiunii caldurii.

Parametrii principali ai sterilizarii sunt temperatura si timpul de sterilizarea. Alegerea trebuie facuta cu multa atentie pentru a se respecta urmatoarele pricipii: mentinerea proprietatilor organoleptice a produselor si pastrarea substantelor nutritive cu asigurarea unor bune digestibilitati.

īn practica sterilizarea consevelor este definita de formula de sterilizare care este stabilita stiintific pentru ca produsele sa nu fie substerilizate sau suprasterilizate.

Conservele substerilizate sufera alterari cu sau fara bombaj deci se pierd valori materiale iar cele supra sterilizate sunt depriciate calitativ si au valoare alimentara scazuta.

Īncalzirea sau urcarea temperaturii īn autoclava

Cutiile umplute si spalate, dupa ce au fost puse īn cosul autoclavei, se aseaza ordonat dupa care autoclava se umple jumatate cu apa. Se īnchde capacul autoclavei, se deschide ventilul de preaplin, ventilul de apa si cel de aerisire pentru a se elimina aerul din autoclava.

Aburul patrunde prin partea inferioara a autoclavei lund locul anului si īncalzind apa, aducānd-o la fierbere.

Daca presiunea īn autoclava īncepe sa creasca si īnchide ventilul de preplin si cel de aerisire, iar cel de aburi se lasa deschis, astfel urcarea temperaturii pāna la valoarea corespunzatoare faza de sterilizare propriu-zisa sa se faca īn maximum 10-15 minute. Evacuarea apei din autoclava este obligatorie īn special la autoclavele care nu sunt prevazute cu termometre pentru citirea temperaturii, īn acest caz citinduse la manometru.

Pentru reducerea timpului de īncalzire, cosul cu cutii se introduc īn autoclava cānd apa este fierbinte, iar īnchiderea capacului se face atunci cānd apa fierbe. Se evita astfel mentinerea produsului la temperaturi de 30T50°C. , -  "

Sterilizarea propriu-zisa.

Aceasta este faza cea mai importanta a operatiei de sterilizare. Din momentul atingerii temperaturii de sterilizare se considera īncooperea acestei faze si se trece la īnchiderea ventilului de abur, dar nu complet īn asa fel īn cāt aceasta temperatura sa se mentina constanta timpul cāt este prescris pentru fiecare tip de conserve īn parte.

Īn cazul conservelor de carne de porc īn suc propriu temperatura de sterilizare variaza īntre 110-130°C, iar timpii īntre 30-50minute.



Figura 5. Diagrama de sterilizarea a unei conserve de carne

īn suc propriu.

2.3.11. Racirea cutiilor.

Racirea sau coborārea temperaturilor cutiilor īncepe din momentul epuizarii timpului de sterilizare propri-zisa si se procedeaza astfel: se īnchide complet ventilul de abur, se deschde ventilul de preaplin īn asa fel īn cāt scaderea temperaturii si presiunii sa aiba loc īn 10-12 minute. Cīnd presiunea din autoclava a atins presiunea atmosferica se poate deschide capacul autoclavei.

Racirea se face īn curent continuu de apa si are ca scop scaderea temperaturii produsului cāt mai repede, pentru a putea evita stationarea acesteia mai mult timp la 37°C, care este o temperatura critica de dezvoltare a microorganismelor. Operatia se considera terminata īn momentul īn care temperatura īn mijlocul produsului nu depaseste 30°C, iar temperatura apei 12-15°C.

2.3.12. Termostatarea

Dupa terminarea racirii se scot cutiile din autoclav si se face o recoltare de cāte 2-4 cutii din fiecare autoclava, care se supun operatiei de termostatare.

Termostatarea consta de fapt īn mentinerea acestor cutii de conserve pline timp de 7-8 zile, la temperatura de 37°C, care este temperatura optima de dezvoltare a majoritatii organismelor, timp īn care daca sterilizarea nu a fost bine facuta, microorganismele neinactiyate trec īn forma vegetativa, de existenta, fenomen īnsotit totodata de degajari de bioxid de carbon, amoniac, hidrogen sulfurat. Toate aceste gaze produc īn interiorul cutiei o presiune ce duce la deformarea capacelor, fenomen numit BOMBAJ si īn acest caz este bombaj microbiologic.

Datorita conditiilor de stricta igiena īn care se lucreaza īn sectiile de productie nu este necesar sa se faca o termostatare a īntregii productii si din experienta sa ales valoarea de 0,4-0,5%.

Este interzis a se pune īn vānzare lotul de conserve fabricat pāna nu se cunosc rezultatele examenului de termostatare.

In cazul īn care la termostatare bombeaza o singura cutie din numarul total de probe loate din sarja respectiva, ītreaga sarja se supune obligatoriu termostatarii.

2.3.13. Sortarea, stergerea si ungerea cutiilor.

O sortare initiala se face de fapt īnaintea termostatarii, adica imediat dupa scoaterea cutiilor din cosul autoclavei, cutiile cu defecte vizibile ca cele cu: scurgeri, capace bombate, rupturi sau crapaturi si īnlatura.

Se continua sortarea conservelor īnainte de a fi depozitate, īnlaturānduse cutiile cu defectele aratate mai sus si care nu au fost observate, cāt si a cutiilor "osoare", adica cele iara continut īn ele.

Cutiile care sunt murdare, se separa, se sterg cu cārpe aspre si apoi cu talaj.

Cutiile care se depoziteaza pentru o perioada mai īndelungata, se introduc īntr-o baie de ulei organic, pentru a preāntāmpina ruginirea cutiilor.

2.3.14. Etichetarea.

Operatia de etichetare trebuie facuta cu multa atentie si constiinciozitate pentru a nu se pune o eticheta, iar continutul sa fie altul. Lipirea etichetelor se face cu clei sau dextrina si trebuie avut grija ca sa nu se murdareasca nici eticheta si nici cutia. Operatia de etchetare se poate efectua manual sau cu masini de etchetat.

Eticheta trebuie sa cuprinda urmatoarele:

- denumirea produsului;

- greutatea;

- denumirea fabricii producatoare;

- termen de garantie;

-termenul de valabilitate;

-data fabricatiei;

-conditii de pastrare.

De asemenea continutul etichetei trebuie sa corespunda cu datele marcate prin stantarea capacului cutiei.

Stanta este o reprezentare codificata care permite identificarea conservei atāt din punct de vedere al sortimentului, cāt si a producatorului si a datei de fabricatie.

2.3.15. Ambalarea.

Dupa etichetare, cutiile se ambaleaza īn lazi sau cutii de carton īn functiile de conditiile impuse de beneficiar, dar care corespunde din punct de vedere al reglemetarilor normelor īn vigoare.

2.3.16. Depozitarea.

Depozitarea se face prin stivuirea directa a cutiilor sau ambalajelor cu cutii pe coloane sau piramide, dar toate asezate pe gratare. īntre stive se lasa loc liber de trecere, dar stivuirea se face pe sortimente si loturi de fabricatie, pentru a se usura livrarea care trebuie facuta īn ordinea vechimii loturilor.

Īn timpul de pozitarii trebuie respevctati urmatorii parametrii:

- temperatura cuprinsa īntre 2 si 20°C.

- umiditatea, maxim 75%.

Peste pragul de 75%, umiditatea favorizeaza procesul de ruginire a cutiei, iar pentru a evita acest lucru se opteaza pentru depozite uscate si ventilate.

Durata depozitarii variaza īn functie de sortiment, dar nici īntr-un caz nu va fi mai mare de 24 de luni.

Cutiile care stiu ca vor fi depozitate mai mult timp li se vor aplica un tratament special, care consta īn ungerea la exterior, pentru a forma un stratprotector care previne ruginirea sau printr-o cufundare īn baie de ulei mineral cald.

2.4. Aplicarea HACCP la fabricarea conservelor de carne de porc īn suc propriu.

2.4.1.Riscurile care pot duce la deteriorarea calitatii conservelor.

2.4.1.1.Riscuri fizice.

Principale riscuri fizice sunt reprezentate de sticla, metal, oase, lemn, plastic, cauciuc, pietricele, alice, ace de seringa si alte corpuri straine care pot dauna consumatorilor.

Aceste riscuri pot fi cel mai bine prevenite prin selectarea furnizorilor pe baza unor programe eficiente, prin verificarea materiilor prime receptionate si prin controlarea conditiilor de fabricatie.

2.4.1.2.Riscuri chimice.

Un risc chimic posibil este excesul de azotit de sodiu, care provine din utilizarea necorespunzatoare a amestecurilor de sarare. Acest risc a fost cunoscut cui decenii īn urma. Alte riscuri posibile sunt rezidurile de pesticide, antibiotice, medicamente cu sulf, agenti de spalare si dezinfectare, lubrifianti.

2.4.1.3. Riscuri biologice.

Clasificarea riscurilor biologice din produse se face īn functie de severitate.

Aceste riscuri sunt reprezentate de catre agenti patogeni, paraziti, germeni

(SALMONELLA, YERSIMA, ENTEROCOLITICA, LISTERIA,

MONOCYTOGENES, CLOSTRIDIUM PERFRIGENS, CLUSTRIDIUM BOTULUNIU, TRICHINELLA SPIRALIS, TOXSOPLASMA GONDII).

Un alt risc biologic este acela de a fi strecurat o eroare īn reteta de fabricatie.

Toate aceste riscuri pot fi evitate prin folosirea metodei HACCP, aplicata de toti participantii la procesul de fabricare al conservelor.

2.4.2. Aplicarea HACCP.

Principalul risc asociat conservelor de carne de porc īn suc propriu este prezenta lui Clostridium botuliniu si a toxinei produse de aceasta, botulina, care provoaca boala numita botulism.

Pentru a se evita infectarea cu aceasta toxina, siatemul HACCP, propune īnasprirea controlului īnchderii cutiilor de conserve.

Legislatia din diferite tari producatoare de conserve specifica limele critice pentru īmbinarea cutiilor si pentru alti parametrii.

In acord cu aceasta, Comisia Codex Alimentarius, a subliniat ca exercitarea unui control asupra modului de fabricare, asupra igienei si a modului de manipulare a cutiilor de conserve dupa fabricare sunt masuri cu mult mai eficiente pentru protejarea sanatatii consumatorilor decāt o examinare extensiva a produselor finite.

2.4.3.Controlul de calitate īn prelucrarea tehnologica si umplerea cutiilor.

Procesul tehnologic cuprinde un grup de operatii initiale, cum sunt: sortarea cāntarirea si pregatirea materiilor prime, amestecarea ingredientelor pentru obtinerea produsului finit.

īn aceste etape un risc semnificativ īl poate constitui desprinderea unor aschii din cutitele folosite la taiere si portionare si patrunderea unor aschii īn produs.

Un punct critic de control care sa controleze acest risc, poate fi utilizarea unui magnet sau a unui detector de metale, pentru a detecta produsele contaminate.

Vāscozitatea produsului este un punct critic de control important, datorita efectului pe care īl are asupra vitezei de patrundere a caldurii īn produs īn timpul sterilizarii.

Spatiul gol ramas īntre cutii dupa umplere este crucial pentru conservele care vor fi sterilizate īn autoiclave cu acidulare. Acest gol de are va permite formarea bulelor de aer care vor contribui la agitarea continutului cutiilor īn timpul agitarii autoclavului.

Pentru a cunoaste īncarcatura microbiana a produsului īnainte de sterilizare, sunt importante verificarea starii de igiena si determinarea īncarcaturii microbiene pentru anumite ingrediente.

Controlul de calitate al tratamentului termic.

Sterilizarea este un punct critic de gradul I, fiind singura etapa a procesului tehnologic īn care se poate controla īntadevar riscul aparitiei botulismuluī.

Pentru a reduce probabilitatea supravietuirii sporilor de Ciostridium botulinum se impuri-urmatoarele masuri:

-controlul temperaturii initiale a produsului īn autoclav;

-eliminarea completa a aerului din autoclav si umplerea acestuia cu abur;

-respectarea regimului temperatura-timp;

-instalarea unui termometru care sa indice temperatura din autociav;

-masurarea si īnregistrarea temperaturii si a timpului;

-clorinarea apei racire a cutiilor de conserve.

Gradul de īncarcare a autoclavelor este foarte important pentru eficienta sterilizarii: daca autoclavele sunt excesiv īncarcate sterilizarea, va fi incompleta si nu se va mai atinge "sterilitatea industriala".

Controlul de calitate al faltului.

Integritatea faltului este esentiala pentru mentinerea sigurantei si stabilitatii produsului.

Exista mai multe modalitati de veririficare a integritatii falturilor, incluzānd verificarea vizuala (folosita pentru constatarea prezentei bavurilor, a marginilor taioase sau a altor defecte vizibile ) si unele masuratori speciale ale dimensiunilor exterioare si interioare a faltului.

In final trebuie retinut ca element specific faptul ca numarul de puncte critice de control identificate la fabricarea conservelor de carne de porc in suc propriu este mai mare(chiar dublu) fata de numarul punctelor critice de control din majoritatea proceselor tehnologice de fabricare a altor produse alimentare.

2.5.Factor ii care duc la alterarea conservelor de carne de porc īn suc propriu.

Se stie ca alimentele lasate ca atara nu se conserva singure, ci sufera schimbari importante, care se produc datorita agentilor biologici, chimici si fizici.

In industria conservelor se urmareste īnlesnirea producerii fenomenelor folositoare si combaterea celor daunatoare, fenomene care sunt o urmare īndeosebi a activitatii microorganismelor si a enzimelor.

2.5.1. Factorii biologici care produc alterarea.

Microorganismele.

Sunt fiinte unicelulare care se gasesc peste tot īn natura: aer, apa, sol. Acestea se gasesc īn numar foarte mare īn materia prima care se foloseste de obicei īn industria conservelor.

Viata si activitatea microorganismelor depind de anumite conditii de temperatura, umiditate, reactia chimica a mediului, de prezenta sau lipsa oxigenului.

In cea ce priveste temperatrura exsista un optim la care microorganismele manifesta cu maxima intensitatea activitatea lor vitala.

La temperaturi reduse sub cele optime activitatea lor scade pāna ce īnceteaza complet. Temperaturile reduse nu provoaca moartea tuturor microorganismelor, dar opresc temporar activitatea lor.

Dupa ce actiunea frigului īnceteaza, ele rvin. La formele de viata normale. Temperaturile superioare temperaturilor optime opresc activitatea si produc chiar moartea microorganismelor.

In functie de comportarea lor fata de temperaturi, mocroorganismele se īmpart īn:

- psicrofile: care au un minim de temperatura pentru dezvoltare la 0°C, optimum la 15-lo^C, si maximum spre 30°C.

- mezofile, cu minimum la 140°C, optimum la 35-37°C si maximum la 45°C, termofile, cu minimum la 25-47°C, optimum la 54-55°C.

Unele bacterii se pot dezvolta la temperatura mezofilelor si a termofīlelor. Acestea se numesc termofile facultative.

Pentru ca microorganismele sa-si īnceapa activitatea este necesara o cantitate minima de apa. Daca apa se gaseste īntr-o cantitate sub limita inferioara, ele vor trai o viata latenta, īn care orice activitate este suspendata.

Reactia mediului are o asemenea influenta asupra vietii microorganismelor īncāt unele traiesc numai īn mediul acid iar altele īn mediu alcalin.

Unele traiesc numai pe substante dulci si acide iar altele pe substante proteice.

Unele organisme au nevoie pentru dezvoltarea lor de prezenta aerului si se numesc aerobe si opusele lor care nu au nevoie de aer si se numesc anaerobe.

Microorganismele care prezinta interes pentru industria conservelor sunt:

Schizomicetele.

Se pot prezenta sub forma sferica (coci), bastonase drepte (bacterii), bastonase curbe (spirili), spirale (spirocheti).

Unele din ele produc spori, forme deosebit de rezistente la agenti exteriori, astfel incat pot rezista timp de 2-4 ore la temperatura de 105GC. Acestia sunt distrusi in cāteva minute la 120-130°C.

Din aceasta grupa de microorganisme fac parte cele care provoaca transformari profunde ale alimentelor, actionānd asupra lipidelor si glucidelor.

Produsele care se formeaza pe parcursul acestor transformari sunt numeroase:

-produse gazoase (bioxid de carbon, hidrogen sulfurat, hidrocarburi, amoniac.

-produse volatile la īncalzire (amine, fenoli)

-produse nevolatile (aminoacizi)

Mucegaiurile.

Apartin unor tipuri de ciuperci, foarte raspāndite pe sol si in praful atmosferic. Corpul lor este constituit din filamente (hife), care se ramifica, formānd o retea numeroasa numita miceliu.

Mucegaiurile se dezvolta bine la suprafata alimentelor, si patrunzānd in interiorul lor, sub forma de filamente, numai atunci cānd se pot asigura cantitati importante de aer si apa. In general mucegaiurile suporta mai bine temperaturile scazute decāt pe cele ridicate si se dezvolta bine in mediu acid.

Īn dezvoltarea lor folosesc de preferinta glucidele prezente in substantele alimentare, pe care le descompun complet, transformandu-īe in apa si bioxid de

carbon. Sporii mucegaiurilor, care sunt elementele cele mai rezistente, pot fi distrusi usor printr-o incalzire timp de 5 minute la temperatura de 90 C.

Drojdiile.

Sunt mult raspāndite in substantele care contin zahar si acizi organici. Forma celulelor variaza in functie de specie: in general este rotunda sau ovala, uneori chiar alungita.

Drojdiile descompun foarte usor glucidele, fenomen care este diferit in functie de natura lor si a alimentului. Au loc diferite fermentatii, cea mai importanta fiind cea alcoolica.

Sunt putin rezistente la actiunea caldurii, unele dezvoltandu-se chiar !a 0°C.

Optimul de temperatura a celor mai multe specii estela 27....32°C. Pot trai aerob sau anaerob, in functie de caracteristicile speciilor respective.

Microorganismele din conserve.

Cauzele care duc la contaminarea conservelor cu microorganisme surit multe.

Sterilizarea insuficienta, materii prime infectate, recipiente neermetīce, lipsa masurilor igienice in timpul lucrului, stau la baza multor neplaceri in activitatea fabricilor de conserve de came de porc.

Pe alimente pot exista toate microorganismele prezente in aer, apa sau sol.

Alimentele cu aciditate mica (pH superior lui 4,5: came conserve etc), sunt infectate in general de spori.

Toate aeste bacterii pot fi aerobe, anaerobe sau anaerobe facultative si se impart iii doua clase principale: termofile si mezofile.

In afara de microorganisme, conservele mai pot fi infectate si cu bacili, microbi (Koeh, bacilul paratific B).

Alte microorganisme pot produce prin activitatea lor toxine, care reprezinta un pericol mare pentru industria de conserve.

Cel mai important din aceasta categorie este Clostridium botulinum. Acesta este un anaerob obligat care da nastere botulismului si care apare mai des pe carnea sarata si uscata, pe unele afumaturi.

Clostridium botulinum se gaseste in sol, iar prin dezvoltare, celulele sale secreta o toxina extrem de puternica, fiind in majoritatea cazurilor mortala.

Bacilul este distrus usor de caldura, sporii sunt insa destul de rezistenti. Pentru ai distruge sunt necesare urmatoarele tratamente:

a) 4 minute la l20°C;

b) 10 minute la 115°C;

c) 33 minute la 110°C;

d) 100 minute la 105°C;

e) 6 ore la 100°C.

Aceasta rezistenta la temperaturi mari da indicatii suficiente asupra precautiilor ce trebuie luate la operatia de sterilizare a conservelor.

Faptul ca Bacillul botulinus se gaseste in pamant si deci poate exista pe suprafata hranei alimentelor, impune asigurarea unor sterilizari severe a tuturor produse lor ce ar putea sa-l contina.

Enzimele

In celule au loc reactii variate (oxidare, reducere, hidrolizare etc). In acest scop celulele elaboreaza substante speciale, cunoscute sub numele de enzime.

Enzimele cunoscute sunt foarte numeroase, iar numele lor se da dupa substanta asupra careia actioneaza, la care se adauga terminatia -aza (maltaza etc).

Īn ceea ce priveste influienta caldurii, s-a constatat ca o crestere a temperaturii favorizeaza activitetea enzimelor, pana la nivelul unui optim care variaza de la o enzima la alta. Peste acest optim de temperatura, activitatea enzimatica, scade pana la anularea completa. Toate enzimele in solutie sunt distruse rapid la temperatura de 100 C, in timp ce enzimele in stare de pulbere pot suporta temperaturi superioare.

Scaderea temperaturii sub optim provoaca o reducere a activitatii enzimelor.

In procesele de conservare a alimentelor cu ajutorul caldurii, enzimele au o importanta mai redusa, deoarece sunt distruse de caldura. Ele joaca insa un rol important in conservarea prin filtrare sterila si conservarea prin frig. In acest din

urma caz este foarte important sa se cunoasca temperaturile minime īa care se manifesta activitatea enzimelor.

Din toate enzimele, cele care prezinta importanta pentru industria conservelor sunt cele hidrolizante.

Enzimele hidrolizante.

Aciunea enzimelor hidrolizante asupra hidratilor de carbon se manifesta prin desfacerea moleculelor complexe ale unor substante dulci (polizaharide) in molecule mai simple (monozaharide) si anume:

- amilaza transforma amidonul in maltoza;

- zaharaza transforma zaharoza in fructoza si glucoza;

- maltaza desface molecula de maltoza in doua molecule de glucoza.

Actiunea hidrolizanta a lipazelor asupra grasimilor are ca rezultat transformarea lor in acizi grasi si glicerina. Aceste enzime joaca un rol important in desfasurarea fenomenului de rancezire.

2.5.2.Factorii fizico-chimici care duc la alterarea conservelor.

In afara alterarii de origine microbiologica, alimentele sunt supuse si unor alterari flzico-chimice. Aceste alterari nu iau formele aratate mai inainte in cea ce priveste toxicitatea. Ele contribuie insa in mod deosebit la scaderea valorii comerciale a produselor. Cele mai importante alterari din aceasta categorie sunt cele care se manifesta cu o schimbare a produselor.

Aceste modificari pot avea loc ca urmare a influientei a urmatorilor factori: caldura, prezenta unor metale si lumina.

Alterari datorate caldurii.

īnchiderea culorii este influientat direct de temperatura si de timpul cat ea actioneaza.

Temperaturi de sterilizare sau de uscare care depasesc 90 C, au efecte asupra stabilitatii culorii. Temperatura de depozitare infīuienteaza de asemenea culoarea .

Alterari datorate unor metale.

Fierul este cauza multor modificari ce se observa in conserve. El poate fi luat din contactul produselor cu diferite parti ale masinilor, din apa sau din ambalaj, provocānd conservelpr o culoare inchisa.

Cositorul care se gaseste la suprafata tablei cositorite are si el o influienta destul de mare de mare asupra conservelor. Astfel intr-un mediu acid, cantitati mari trec in solutie, dānd un gust metalic.

Cositorul, īmpreuna cu sulful ce se elibereaza in timpul sterilizarii din produsele ce se conserva, rezulta sulfura de staniu de culoare bruna.

Alterari datorate luminii.

Cele mai multe din modificarile de culoare sunt canalizate de caldura si lumina. De aceia se recomanda ca recipientele sa fie mai intai ambalate in cutii de carton sau lazi si apoi sa fie depozitate.

2.5.3.Efectele agentilor de alterare asupra conservelor.

Toate efectele amintite mai sus se manifesta astfel:

- producere de gaze (bioxid de carbon si hidrogen), care, nefiind solubile, provoaca bombarea recipientelor. Hidrogenul sulfurat si amoniac, fiind solubile, nu pot fi descoperite decāt la deschiderea cutiei;

- producerea de acizi, care de cele mai multe ori sunt insotite si de formarea de gaze. Exista bacterii care provoaca si o acidificare fara formare de gaze si deci fara bombarea recipientului. Prezenta acestui tip de alterare este descoperita prin aciditatea pe care o au conservele;

- aparitia tulburelii, usor de recunoscut atunci cānd lichidul este limpede la origine. In general, tulbureala este un indiciu ca alimentul este alterat, dar nu poate constitui o proba sigura, deoarece sunt multe cauze care pot provoca acest fenomen

Pentru a se determina originea tulburelii, este necesar un examen microbiologic;

producerea de mirosuri anormale, in functie de natura bacteriilor care au actionat;

producerea de toxine, care in general se observa dupa consumarea conservei respective;

- alterari ale culorii.

2.5.4. Controlul calitatii conservelor.

Dupa terminarea procesului de fabricatie (receptie materie prima pana la

depozitare), al conservelor de carne de porc in suc propriu, specialistii din cadrul

unitatii SC  efectueaza controlul calitatii conservelor.

Pentru aceasta se efectuiaza o alegere aleatorie ale unor conserve de carne, si se vor supune unor examene care vor atesta calitatea conservelor.

2.5.4.1.Examenul recipientului (cutiei).

2.5.4.1.1.Forma capacelor.

Ambele capace ale cutiei trebuie sa fie concave, forma convexa fiind anormala; Ea poate fi trecatoere datorita deformarii momentane a tablei in cursul sterilizarii sau folosirii unei table cu elasticitate redusa, la apasare capacul devine concav si isi pastreaza forma normala. Forma convexa poate ramane permanenta datorita unei presiuni prea mari care s-a dezvoltat in cutie, datorita greselii de fabricare. In aceasta situatie cutia este suspecta de neetansietate.

2.5.4.1.2. Faltul capacelor.

Profilul faltului trebuie sa fie uniform si presat pe corpul cutiei. Faltul neuniform, deformat sau prezentānd ciocniri. Cu garnitura de cauciuc aparenta, duce la concluzia ca recipientul a fost supralicitat la sterilizare sidatorita stricarii etanseitatii poate suferii alterarea continutului.

2.5.4.2. Controlul sterilitatii.

2.5.4.2.1.Bomba]ui recipientelor sterilizate.

Se datoreste fermentatiilor care produc o cantitate mare de gaze, ca urmare a unei sterilizari incomplete sau a unor defectiuni de etanseitate a recipientelor.

In mod curent controlul sterilitatii se face prin termostatare. In acest scop se iau probe din productia curenta si se introduc intr-o camera termostat, timp de 5-10 zile, in functie de natura produsului si formatul recipientului, la o temperatura constanta de 37°C. In cazul determinarii prezentei bacteriilor termofile, īn special pentru conservele din carne, temperatura de termostatare este de 55°C.

Controlul termostatarii se aplica numai la recipientele cu aspect normal, neaparitia bombajului indica sterilizarea suficienta a recipientelor.

2.5.4.2.2.Examenul microbiologic al continutului recipientelor.

Examenul recipientelor sterilizate da indicatii sigure asupra modului īn care s-a executat operatia de sterilizarea. Metoda curent folosita, este cea microscopica si arata daca īn continutul conservei se gasesc microorganisme vii sub forma vegetativa sau spori care pot fi usor activati.

Prezenta formelor vegetative precum si a continutul bogat īn gaze, īn special bioxid de carbon, arata ca recipipientul corespunde din punct de vedere al controlului sterilitatii.

2.5.4.2.3.Controlul calitativ al produsului.

Produsul se examineaza din punct de vedere al pastrarii calitatilor organoleptice: gust, miros si culoare caracteristica.

Sub acest aspect, produsul, poate prezenta pentru unele componente gustul de crud sau nefiert.

Produsele suprasterilizate au īn generel o culoare īnchisa, brumificata datorita regimului de sterilizare care a avut loc sub actiunea prelungita a caldurii.

Ambele defecte se datoreaza unor date de sterilizare stabilite initial gresit, fie a aplicarii defectuase a formulei de sterilizare sau unei functionari defectuase a sterilizarii.

2.5.4.2.4. Controlul chimic al conservelor.

Aceasta metoda consta īn introducerea unei fiole care contine o substanta chimica sub forma de pulbere cu un anumit punct de topire, īn centrul cutiei. Substanta se macina, se topeste si se masoara. In functie de temperatura indicata de fiola si pusa īn fata cu tabelul valorilor se descopera calitatea chimica a conservelor.

2.6. Defectele conservelor din carne de porc īn suc propriu.

2.6.1. Marmorarea interiorului cutiilor

Defectul apare la conservele cu un continut ridicat de proteine bogate īn aminoacizi cu sulf care elibereaza hidrogen sulfurat, care reactioneaza cu staniu sau fierul, formāndu-se sulfura de staniu (culoare cenusie).

Intensitatea marmorarii este dependenta de durata de sterilizare, PH-ul compozitiei, calitatea tablei la interior si mai ales de temperatura de sterilizare. Marmorarea poate aparea chiar sub locul de protectie, atunci cānd calitatea acestuia nu este corespunzatoare.

2.6.2.īnmuierea excesiva a tesutului.

Defectul se manifesta prin dezintegrarea tesutului muscular si prin degradarea avansata a colagenului īn gelatoze negeii ficabile Ia temperaturi mai mici de 22°C. Cauza defectelor este suprasterilizarea sau racirea prea lenta a conservelor dupa sterilizare, mai ales īn cazul celor la care transmiterea caldurii se face prin conductibilitate.

2.6.3. Bombajul fizic sau aparent.

Acest defect este consecinta:

- umplerii excesive a cutiilor,

- folosirea unor capace din tabla prea subtire sau prea elastica,

-acumularii de gaze īn tesuturile produsului,

-datorita fermentarii anterioare sterilizarii conservelor sau trecerii gazelor din tesuturile vegetale īn cutie si acumularilor subcapac īn timpul sterilizarii,

-mariri tensiunii gazelor din recipient ca urmare a transportului si pastrarii conservelor īn zone cu clima calda,

-nereaīizarii īn interiorului cutiei a unui vid suficient.

Acest tip de bombaj nu se accentueaza la termostatare si depozitare, iar la verificarea bacteriologica a continutului nu sunt pusi īn evidenta germenii vii.

2.6.4.Bombajul chimic al conservelor de carne de porc.

Acest defect este foarte rar īntālnit si se datoreaza acumularii de hidrogen ca urmare a fenomenului de coroziune. Paralel cu arcuirea sau bombarea capacelor apare si un continut ridicat de fier si staniu īn produs. Bombajul chimic este influentat de: porozitatea stratului de cositor si de grosimea acestuia; prezenta oxigenului īn recipient; depozitarea conservelor la temperatura ridicata sau racirea insuficienta a conservelor.

Bombajul poate fi evitat daca:

- īnchderea recipientelor are loc sub vid;

- se folosesc cuti lacuite;

- cutiile se racesc rapid dupa sterilizare;

- e evita socurile mecanice īn timpul transportului;

- se respecta temperatura de depozitare (mai mica de 20°C);

2.6.5.Alterarea incipienta a conservelor de carne.

La acest tip de alterare, recipientele dupa sterilizare pot fi īn unele cazuri usor bombate, continutul avānd un pH mai scazut, decāt cel initial. La examenul microscopic sunt prevazute numeroase bacterii care īnsa īn subculturi nu se dezvolta la 37°C, nici 50°C, procesul de sterilizare propriu-zis fiind deci satisfacator, cea ce īnseamna ca materiile prime si auxiliare au fost puternic contaminate īnainte de prelucrare si au suferit un proces de alterare incipienta. Acest tip de alterare poate fi si cauzat de o durata mare de stationare īntre pregatire si īnchidere sau īntre īnchidere si sterilizare.

2.6.6.Alterarea datorita substerilizarii.

īn acest caz alterarea are loc datorita faptului ca produsul a fost insuficient sterilizat, chiar īn raport cu bacteriile mezofile aerobe sau anaerobe. Depinzānt de temperatura de sterilizare atinsa, īn subculturi incubate la 37°C se pot gasii bacterii sporogene, dar mai ales o fibra mixta.

Alterarea poate implica un singur recipient dar cel mai frecvent īntreaga īncarcatura a autoclavei.

2.6.7.Alterarea datorita neermeticitatii.

Acest tip are loc dupa eplicarea tratamentului termic, prin recontaminarea produsului cu bacterii gram-negative: bacili inofensive din punct de vedere al sanatatii, lactobacili, micrococi, specii de Leoconostoc, enterococi.

Cauze:

- materialele din care sunt confectionate recipientele, sunt necorespunzatoare;

- defectiunile īn confectionare:

- īnchiderea defectuasa a conservelor;

- presiuni prea mari īn recipiente;

- manipulari brutale.

2.6.8.Alterari datorate bacteriilor mezofile.

Acest tip de alterare este datorat īn special lui Clostridium Sporogenes, putānd sa fie prezente si alte bacterii sporogene mezofile cum ar fi: Clostridium Botyricum, Clostridium Pasteurianum, Clostridium Botuīynium.

In cazul acestei alterari, recipientele sunt bombate, continutul are miros, putrid, PH-ul scazut cu valori sub 4,8.

La examenul microscopic se observa bacterii sub forma de bastonase cu spori. īn subculturī la 37°C, se produce un miros putrid. Subcultura trebuie testata si pentru toxina botulinica. Acest gen de alterare este datorat unui tratament termic insuficient īn raport cu sporii de Clostridium Sporogenes, care refiviaza īn forma vegetativa īn conditii de temperatura favorabila.

Īn cazul unor recipiente insuficient exhaustate (fara eliminarea aerului) pot supravietui si sporii bacteriilor aerobe mezofire, spori care īn conditii favorabile trec īn forme vegetative ce produc alterarea.

Astfel se pot produce alterari fara bombaj.

Conservele alterate de catre bacteriile mezofile, sporogene prezinta adesea aspect normal, uneori depistāndu-se un miros de acru sau medicinal. Produsul are PH-ul scazut. La examen microscopic se pun īn evidenta bastonase. In subculturi se dezvolta bacteriile amintite cu formare de pelicula si gaze īn functie de specia implicata.

Cauzele care duc la alterarea cu bacterii: r autoclavaneaairisita,

- acumulare mare de condens la partea inferioara a autoclavei,

- produse cu un continut redus de umiditate.

2.6.9.Alterarea datorita bacteriilor termofile.

Acestea au optimul de crestere la 55°C, bacteriile termofile pot produce trei tipuri de alterare.

2.6.9.1. Alterare plana.

Este produsa de Bacillus Stearo-thermophihjs care este aerob sau facultativ aerob, gram-negativ, pH-ul produsului scade cu 1 - 1,5 unitati, dar ramāne la o

valoare de 5,3(deci formeaza acizi din glucide).

La examen microscopic (frotiu), germenii apar sub forma de bastonase rotunjite.

2.6.9.2. Alterarea produsa de Clostridium Thermossacharoliticum.

Se caracterizeaza prin degajare de gaze, īn special hidrogen, consemnele fiind puternic bombate. Continutul are un acru, PH-ul produsului fiind scazut.

La examenul microscopic se observa bastonase lungi, cranulate. Sporii pot fi pusi īn evidenta numai prin microscopie īn contrast.

2.7. Utilaje si masini folosite īn industria fabricarii de conserve de carne.

Utilajele folosite īn industria carnii trebuie sa īndeplineasaca urmatoarele conditii:

- sa permita prelucrarea carnii si a subproduselor din carne fara riscul de a contamina carnea cu metale grele, vopsele, lubrifianti, etc.

- sa fie rezistente īn conditiile microclimatice ale sectiilor productive;

- sa aiba o productivitate adevarata;

- sa poata fi usor de īntretinut si exploatat si īn special sa fie usor de igienizat, fara riscul coroziunii, īn cazul folosirii substantelor detergente, germicide, dezinfectate si sterilizate.

Utilajele folosite pentru prelucrare carnii pot fi clasificate īn utilaje pentru: prelucrare mecanica, prelucrare termica, ambalare si transport.

2.7.1. Masini de tocat.

Masinile de tocat carne sunt utilaje destinate maruntirii grosiere a carnii, organelor si slaninii, īn stare proaspata, refrigerata, congelata sau blansata.

Partea principala a unei masini de ficat carne este mecanismul de taiere format din cutite si site.

Se folosesc cutite sub forma de cruce cu taisul sau pe ambele.

Sitele au diametrul cuprins īntre 2 si 20 de milimetrii.

Īn dotarea firmei S.C. exista īn exploatare doua tipuri de masini de tocat carne, de productie romāneasca:

- Masina de tocat came TMTC-160;

- Masina de tocat came MATOCA-160.

De asemenea se mai gasesc īn cadrul firmei diferite masini.

2.7.2. Masini pentru maruntire fina.

Aceste utilaje sunt destinate obtinerii compozitiei pentru unele tipuri de preparate din carne cum e si cazul conservelor de carne.

īn aceasta categorie intra cuterele, masinile de maruntit, morile coloidale cu ax vertical sau orizontal.

detine cāte un exemplar din fiecare categorie de masini pentru maruntire fina.

2.7.3. Utilaje pentru omogenizarea compozitiei conservelor.

Pregatirea compozitiei pentru conservele de carne de porc īn suc propriu se realizeaza īn malaxoare, care pot fi clasificate īn malaxoare cu cuva transportoare si malaxoare cu cuva fixa.

Malaxorul Tehnofrig este cei afltat īn dotarea S.C caracteristic

fiindu-i faptul ca elementul mobil este reprezentat de cuva si bratul de elementul

fix.

2.7.4. Utilaje si instalatii pentru prelucrarea termica.

Prelucrarea termica a carnii si preparatelor din carne include pasteurizarea, fierberea si sterilizarea. Cele mai importante utilaje si instalatii pentru prelucrarea termica sunt cazanele duplex, autoclava si instalatia de fierbere.

Cazanul duplex poate fi folosit pentru blansare, fierbere, prajire si este format dintr-un recipient si de axuri si lagare. īncalzirea propriuzisa si deci a materialului ce se afla īn cazan se face cu ajutorul aburului aflat sub presiune.

Fig. 6 Cazan duplex.

2.7.5. Masini pentru īnchis cutii.

Masinile pentru īnchis cutii ralizeaza etansarea ambalajelor metalice prin aplicarea capacului la corpul cutiei. Dupa functie acestea pot fi semiautomate sau automate.

īnchiderea cutiilor este realizata de urmatoarele piese ale masinii de īnchis, role de īnchidere, cap de īnchidere si taler.

Rolele de īnchidere sunt confectionate din otel special pe care se gaseste sapat un sant de o anumita forma, numit profil. Dupa forma profilului rola poate fi: de formare sau de presare.

Capul de īnchidere este o piesa de otel speciala, avānd forma capacului cutiei ce urmeaza a fi īnchisa.

El intra īn capacul cutiei si īl fixeaza īn timpul īn care rolele formeaza faltul.

Componenta principala a capului de īnchidere o reprezinta partea sa inferioara, ale carui dimensiuni si forma trebuie sa corespunda cu cele ale capacului pe care īl īnchide.

Talerul este presa pe care se aseaza cutia īn timpul īnchiderii.

Cele trei elemente mentionate trebuie sa īndeplineasca urmatoarele conditii: axul capului de īnchidere si axul talerului trebuie sa fie pe aceiasi treapta, orice abatere de la aceasta conditie atragānd dupa sine riscul unei īnchideri false.

2.8. Masurile sanitar-veterinare pe baza anizelor de laborator ale

conservelor īn recipienti īnchisi ermetic.

Conform normelor īn vigoare S.C  este obligata prin lege sa efectueze un examen sanitar veterinar pentru a putea comercializa conservele de carne īn suc propriu. Pentru aceasta īn conformitate cu prevederile Legii numarul 60 din 1974 revizuita īn octombrie 1993, preda Inspectoratului Sanitar Veterinar al judetului Suceava circumscriptia Sanitara un numar de 0,1% din productia de conserve īn scopul examinarii la laborator. De asemenea proprietarul pastraza si el probe din acelasi lot de conserve ca si contra probe.

Pāna la aparitia rezultatelor de la laborator, lotul de conserve nu se comercializeaza sub nici o forma.

La examenul de laborator se fac urmatoarele examinari.

- bombaj biologic,

- examen bacterioscopic (determinarea numarului de bacterii),

- culturi (inseminarea artificiala),

- examen fīzico-chimic:

- prezenta de gaze,

- reactia pentru H2S,

- prezenta petelor de corodare.

- examen organoleptic (gust, miros, culoare, consistenta).

- examen toxicologic.

Dupa efectuarea acestor examene circumscriptia sanitar veterinara da un verdict asupra conditiilor de consum. In cazul nostru conservele din carne de porc īn suc propriu produse de S.C.  au primit avizul sanitar veterinar de comercializare.

2.9.Igiena muncii fabrica de conserve de carne, la S.C.

Igiena consta īntr-un ansamblu de reguli si practici referitoare la:

- starea de sanatate a personalului,

- organizarea spatiilor de lucru,

- dotarea cu echipamente de protectie a alimentelor,

- exploatarea si īntretinerea utilajelor,

- curatenia corporala si vestimentara a personaluluo muncitor,

Curatenia īn industria producatoare de conserve trebuie privita sub doua aspecte: curatenia aparenta (curatenia fizica) si curatenia bacteorologica.

Este indispensabila munca īn conditii bune de igiena si efectuarea frecventa a controlului microbiologic al produselor finite.

Originea contaminarii poate proveni de la materiile prime sau de la agentii contaminanti din fabrici, care pot fi vehiculati prin: materiale imobile, materii prime, ambalaje, personal, apa si curenti de aer.

Legea sanitar veterinara stabileste igienizarea obligatorie si permanmenta a intreprinderilor producatoare de conserve de carne.

Printre normele prevazute de actuala lege, amintim:

- La intrarea īn incinta fabricii e necesar un dezinfector cu solutie de sota caustica īn concentratie de 2%,

- Mijloacele de transport sunt spalate si dezinfectate.

- Substantele dezinfectate sau detergenta se vor tine īn camere special amenajate si permanent tinute sub observetie,

- Mai sunt supuse igienizarii urmatoarele obiective: curtea īntreprinderii, fabricile de semiconserve, de conserve, depozitele de produse si subproduse, depozitele pentru materii prime si spatiile frigorifice.

- īn spatiile de productie igienizarea se face folosind apa rece si apa calda la 37°C, apa fierbinte la 83°C si detergenti aprobati.

- Utilajele demontabile se curata prin spalare si se dezinfecteaza cu solutii de cloramina.

- Ambalajele metalice, cutitele si tavile se dezinfecteaza cu detergent.

- Depozitele de congelare dupa golire si deconectare se spala cu detergenti si se dezinfecteaza cu solutie clorura de amoniu.

Prevenirea si Stingerea Incendiilor.

Pentru īnlaturarea si stingerea incendiilor cu toate urmarile sale distrugatoare, conducerea institutiei precum si toti salariatii au obligatia de serviciu de a respecta si a lua toate masurile de prevenire si stingere a incendiilor.

Prin faptul ca muncitorii au fost instruiti de catre un specialist si unitatea este dotata cu echipament performant de prevenirea si stingerea a ncendiilor, se īndeplinesc astfel dispozitiile legale.

BIBLIOGRAFIE

v    Prof. Dr. Ing. Constantin Banu, Dr. Ing. Alexandru Oprea, Ing. Gheorghe Danicel "īndrumator īn tehnologia produselor din carne". Editura Tehnica. Bucuresti 1985.

v    Ghitulescu Ion, Dautner Martin "Tehnologia conservelor". Editura Didactica si Pedagocica. Bucuresti 1971.

v    Oglici-Elena. "Noutati īn tehnologia de fabricatie a conservelor de carne". COCPCIA 1984.

v    Stancu M.Moldovan "Eploatarea si īntretinerea utilajelor īn industria conservelor". Editura Tehnica Bucuresti 1986.

v    Popescu E. Implementarea sistemului HACCP, īn industria fabricarii conservelor de carne". Editura Ceres. Bucuresti 2002.

v    Ministerul Agriculturii si Industriei Alimentara "Norme si masuri sanitar veterinare". Editura Tehnica 1976.





Document Info


Accesari: 20673
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )